Genul liric

Termenul liric isi are originea in cuvantul grecesc lira.

2. Genul liric cuprinde toate operele literare in care gandurile, ideile si sentimentele sunt
exprimate direct.
Se caracterizează prin prezenţa eului liric(sintagma obţinută prin substantivizarea
pronumelui la pers.I
sg.) care denumeşte vocea care exprimă gândurile şi sentimentele poetului. Mărcile lexico-
gramaticale în textul poetic fiind verbe şi pronume la pers.I sg.şi pl. şi la a II-a sg,dativul
etic,valoarea afectivă a unor derivate
lexicale(diminutive, augumentative), substantivele la cazul vocativ, superlativele stilistice ale
adjectivului
Versificaţia nu este obligatorie (există şi proză lirică), deşi genul liric este în majoritate genul
poeziei
3. Specii ale genului liric au aparut inca din antichitate.
4. Trasatura comuna a operelor lirice este manifestarea directa a sentimentelor.
5. Lirica este o poezie a prezentului, are in centrul ei viata oamenilor si urmareste
succesiunea unei varietati de sentimente.
6. Speciile genului liric se individualizeaza prin: a) felul in care poetul isi exprima sntimentele
in stransa legatura cu diferite aspecte din realitate b) prin procedee artistice folosite
7. Speciile genului liric popular :doinele, cantecele (care pot fi satirice, sociale, de dragoste,
de leagan sau romante), bocetele si strigaturile.
Speciile genului liric cult:
a) lirica cetateneasca:
- imnul,oda,psalmul, pamfletul,epigrma
b) lirica intima:
- elegia,cantecul, romanta, meditatia
c) lirica peisagistica:
- pastelul,idila
8. Creatiile lirice sunt compuse, de obicei in versuri, dar pot fi si in proza.
9. Poeziile lirice se pot clasifica dupa un criteriu structural, in: a) sonet b) rondel c) gazel d)
glosa

Genul dramatic
-ca denumire termenul provine de la cuvantul “ drama “ care inseamna actiune;
- prin definitie opera dramatica este scrisa cu un scop précis si anume de a fi pus in scena;
-intamplarile nu sunt relatate ci ele se desfasoara in fata cititorului;
- modul de expunere specific este dialogul, prin care personajele comunica idei,
sentimenete, conceptii
- naratiunea si descrierea au un rol secundar, ele aparand in indicatiile scenice sau fiind
legate de vorbirea directa a personajelor
- apar indicatiile scenice (didascaliile)care aduc precizari legate de loc, timp, atmosfera sau
stari sufletesti
-structural operele dramatice sunt impartite in acte si scene : actele reprezinta diviziuni care
structureaza subiectul, reprezentand o etapa a desfasurarii actiunii
- scenel sunt subdiviziuni ce marcheaza intrarile si iesirile personajelor din scena
- indentificam in opera dramatica un conflict deosebit de puternic si dynamic. Adesea
conflictului principal i se subordoneaza o seriede conflicte secundare. De asemenea putem
vorbi despre un conflict exterior dar si de unul interior.
- specii literare ale genului dramatic sunt : comedia, drama, tragedia, tragic-comedia,
vodevilul, melodrama.

Trăsături lirice

- gândurile, impresiile, emoţiile, stările sufleteşti sunt exprimate direct

- eul liric este identificat în text după mărci lexico-gramaticale specifice
- impresiile şi emoţiile autorului sunt redate prin imagini artistice
- textul este alcătuit prin valorificarea muzicalităţii limbajului
- eul liric redă conţinutul într-un limbaj artistic care sugerează impresii şi emoţii prin figuri de
stil
- modul de expunere predominant este descrierea; alte moduri de expunere : confesiunea
lirică, meditaţia, monologul, liric sau dialogul imaginar

Trăsături epice

- autorul transmite propriile gânduri, idei, păreri în mod indirect printr-un narator
- naratorul relatează fapte şi întâmplări pe care le plasează într-un timp şi spaţiu
- acţiunea se alcătuieşte din faptele şi întâmplările povestite şi urmează un ritm gradat,
corespunzător momentelor subiectului
- la acţiune sunt implicate personaje de diferite tipuri
- personajele sunt portretizate prin diferite procedee
- modurile de expunere sunt naraţiunea, descrierea, dialogul sau monologul personajelor

Trăsături dramatice

- autorul îşi exprimă gândurile şi ideile în mod indirect prin schimbul de replici al
personajelor
- intervenţia autorului este redusă şi se întâlneşte în texte scurte, plasate între paranteze,
numite indicaţii scenice
- acţiunea se dezvoltă din dialogul personajelor
- personajele se prezintă singure prin dialog sau monolog
- modul de expunere predominant este dialogul sau monologul personajelor; naraţiunea şi
descrierea sunt reduse şi se întâlnesc în textele care redau intervenţia directă a autorului