Lacul

de Mihai Eminescu

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă,
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Si eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii sã răsară
Si sã-mi cadă lin pe piept;

Sã sărim în luntrea mică,

Ingânați de glas de ape,
Si sã scap din mână cârma
Si lopețile sã-mi scape;

Sã plutim cuprinși de farmec

Sub lumina blândei lune –
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic

In zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Incărcat cu flori de nufăr.

Apartenența la genul liric a operei “Lacul”

GENUL.. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă
În literatură, specia literară desemnează o categorie de opere literare în cadrul fiecărui gen
(epic, liric și dramatic). Criteriile care determină clasificarea în specii literare sunt dimensiunile
operei, forma, sentimentul dominant și altele. În cadrul fiecărei specii literare pot exista
subdiviziuni. Ca și genurile, speciile literare se pot adesea întrepătrunde sau suprapune.

Genul liric este genul literar în care autorul își exprimă gândurile și sentimentele în mod direct cu
ajutorul a numeroase procedee artistice precum figuri de stil ori simboluri artistice.
Opera lirică este o creație literară în care autorul își exprimă gândurile, sentimentele și emoțiile
în mod direct, folosind un limbaj expresiv.

În opinia mea, opera literară Lacul de Mihai Eminescu, aparține genului liric, deoarece are
particalități specifice acestui gen literar,.

nuferii, trestiile, barca, vântul și luna-este centrul Universului. Modul de expunere este
monologul liric,care se îmbină armonios cu descrierea. Eul poetic, în ipostaza îndrăgostitului, îşi
imaginează, într-un cadru feeric de natură, întâlnirea cu iubita.
În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct .
Prima strofă descrie imaginea feerică a lacului ,,albastru” încărcat cu ,,nuferi galbeni”,
lacul tresare în ,,cercuri albe”-o imagine vizuală ce arată o atmosferă de calm, și totuși lacul
preia zbuciumul sufletesc al poetului determinat de așteptarea iubitei:,,cutremură o barcă”.
( Nuferii simbolizând: forța de creație, nemurirea, liniștea sufletească).
În strofa a doua este înfățișată așteptarea iubitei ,,pe maluri” ca o posibilitate,de aceea repetă
adverbul“parcă”. Ar vedea-o ivindu-se ,,dintre trestii”ca o ființă ireală,dorind o îmbrățișare.
Poetul nu face portretul iubitei,este,,ea”o ființă misterioasă, știută numai de el. Următoarele
două strofe cuprind visul de iubire neîmplinit în așteptare și singurătate. Cei doi îndrăgostiți
vor fi fascinați de frumusețea naturii, vor pluti în ,,luntrea mică” acompaniați de sunetul
melodios al apei,de foșnetul vântului și ocrotiți de lumina ,,blândei lune”.Se doresc purtați
spre infinit .
Finalul poeziei este cel al regretului provocat de neîndeplinirea dorinței,ea,iubita ,,nu
vine”....Punctele de suspensie accentuează regretul neîmplinirii visului de iubire Astfel visul
poetului i-a sfârșit în suspine și suferință, este din nou singur privind realitatea:lacul,,încărcat cu
flori de nufăr”. Deși poezia surprinde un moment de iubire neîmplinită, atmosfera pe care o
degajă versurile este de seninătate și melancolie.
În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită
prezenţa prin pronumele,,eu”și verbele la persoana I singular și plural:,,trec,ascult,aștept...să
sărim,să plutim”.
În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic folosit, care
creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Astfel, imaginea vizuală a
lacului cu nuferi galbeni,luna; auditivă a glasului de ape,a vântului Epitetele unele inversate:
,,lacul codrilor albastru, ,,nuferi galbeni”,, blândei lune ,, luntrea mică” . Lacul este
personificat ,deoarece s-a stabilit o relație între natură si sentimentele poetului,este un fel de
oglindă a gândurilor. Verbele la modul conjunctiv, timp prezent :,,să cadă”, ,,să sărim”, ,,să
scap”, ,,să plutim” arată o acţiune posibilă, deoarece tabloul imaginar ca de basm. Verbele la
timpul prezent ,,cutremură" şi la gerunziu ,,tresărind" creează o atmosferă de vrajă, de visare.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în cinci
catrene cu ritm trohaic, măsură de opt silabe,iar rima conferă muzicalitate poeziei :rima
imperfectă a versurilor 1 şi 3 şi rima încrucişată a versurilor 2 şi 4.
 În concluzie, poezia „Lacul”aparține genului liric , deoarece, prin vocea eului liric,
poetul comunică în mod direct emoţii şi gânduri, folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte
să impresioneze puternic..