ANUL I. No. 16.
FOAIE BISERICEASCÁ
Apare de doauä ori pe lung, sub directiunea unui comitet.
MOTTO: ,Agi sA lumineze lumina voastrA inae
fates oamenilor pentru ca sA vazA faptele voastre
ABONAMENT 6 LEI PE AN cele bane i sA mAreascA pe tatAl vostru care este
in ceruri". Matei V. 16.
Noaptea invierei.
Se 'mbraca toata, firea cu noua vremei haina,
Podoabei de verdeafa ea 'nvrastaturi de flori,..
'n frumusefea-aceasta se 'nfciptue o taina
Ce dd crestinatafei piosi adanci fiori.
pin zile mari de patimi ce-apasa amintirea
_Se pregatefte ziva Rascumpararii mari
Ce-asterne peste veacuri teiria i meirirea
Ce sterge-amare lacrimi din vechii ani amari
Se simte tnviorarea ce picura ca, roua
In suflete ce-asteapta momentu 'nalfator ;
Chiar cei ce la credin( ei ajung in or'a noua
Ii simt inraurirea i tainicul fior.
Golgota, in vcipaia, apusului de soare,
Da relief putern'ic celor irei cruci de lemn.
In ochii jidovimei vorbitoare ;
In ai lui Christ ce moare, e a ierteirii semn.
Apusiil ncepe'n fine et-si cearnei inserarea...
Se 'mprastie poporul spre-ale cetafii porfi,
Nelinistit i par'cei trucla de 'ngrijurarea
Ca e ceve in fire, 'in preajm'acestei morfi.
_El simte c'cp lu fapta nu-i capeitul ee-aduce
Isbanda, siguranfa; el simte 'n jur un gol;
Pe zarea viefii lumei el vede sfanta cruce
Intr' adevar al unei izbanzi meiref simbol!
E miezul nopfii. Cerul s'a'ntunecat. Pamantul
Din ale sale-adancuri -se seta. Ii ict drum
Un lung fior ce trece prin tot asezeimantul
Acestei lumi i taina... se inftiptue acum :
Ilformantul de sub paza ostasilor, in care
rffristos se coborase ca orice muritor,
www.dacoromanica.ro
15 Aprilie 1910.
T
Redactia i Administratia
CRAIOVA, Biserica SOW Arhaugheli.
De-odata se deschide i ¡ate-P-1 ca apare
Din morfi, ca Domn al tumei. ei mantuitor.
Se 'mpreistie lumina in noaptea 'ncremenitä,
Lumina invierei ce-acum s'a vesnicit
S'a implinit Scriptura ; izbanda-i savarsitei)
rai fie, neam netrebnic, cum ai ramas orbit!
E miezut nopfii, clipa de sfantei 'nfiorarei
In mii de mii de temple ce lume se cuprind.
In intuneric tainic o luminifel-apare,
dela dansa alte mii de lumini eaprind,
Lumim ce dau de veste minunea invierel
fac sci streauceascei pe chipuri crestinesti,
In armonia firei, 4n vraja primaverei,
Isvor de bucurie al viefii sufietestil
Pioasa amintire, nestearsci marturie
Si pilda de credinfei, ea trece ne'ncetat
Din veac in veac, seninci, i 'nseamnei vesnicie,
$i, adeveir înseamnr Hristos a inviat!
N. Radulescu.Niger.
Lumânärarii 1 Biserica,
Miscarea fabricantilor de lumanari pentru bise-
rici, fata de legea proectata, trebue sa ne atraga lu-
area aminte si mai mult.
Fara a ma opri, cat de putin asupra legei, ori
asupra pretentiunilor fabricantilor, voiu infatis'a a-
ceasta chestiune, in randurile de fata, foarte simplu,
prin cateva exemple asupra raporturilor intre lumana-
rari i biserica; aceasta cu scopul ca sa se lamu-
reasca mai bine atitudinea celor ce gandesc si voesc
binele Bisericei si al poporului, cum si atitudinta
clerului Tata de lumanarari.
0 scurta privire asupra trecutului nu prisoseste.
Fabricarea lumAnarilor de ceara in vechime era
 2 LUMINATORUL"
o indeletnicire a clerului monahal in special. In bi-
sericile mirenesti se aduceau lumanari facute de cres-
tinele credincioase din ceara curata dela stupii lor.
Monastirile eraù adevarate pepiniere de cultura ar-
telor si meseriilor mici, pe langa cultivarea senti-
mentului religios in popor si a mantuirei prin infra-
nare, post si rugaciune.
Stricandu-se vechea organizatie a monastirilor
noastre, s'a perdut, pe langa alte indeletiniciri si a stu-
paritului si deci a facerei lumanarilor de ceara. Go-
Itil ivit urma sa se umple. Fabricantil lumanarilor de
sail, s'au folosit. Dar spiritul negustoresc s'a exer-
citat si ad fara rezerve, si terenul s'a exploatat cum-
plit: sacazul, cerezina, parafina si alte combustibile fa-
tuite cu putina ceara, aduceau mai multe sute la suta,
castig sigur.
Falsificarea incepù a ino,Tiji pe cei in drept. S'a
propus monopolizarea lumai rilor de ceara, dar tocmai
acea monopolizare garanteaza, nu curatenia produ-
sului fabricat, ci sigura desfacere cu castig pentru
fabricanti si paguba pentru biserica locas, pentru
Biserica credinciosi, din punct de vedere igienic
si economic.
Sub monopol, falsificarile ajung culmea. Comer-
ciantii au dreptul a da in judecata pe preotii ce ar
indrasni sa faca lumanari pentru biserica unde ser-
vesc, caci se taie castigul lumanarilor. Guvernele it
. ocrotesc; preotii sunt condamnati ; in biserici se im-
pun indirect lumanari de sack, parafina, cerezina si
alte combustibile. Biserica e exploatata din doua parti.
Vazandu-se saracia salasluita in biserici, se ca-
uta o ameliorare. Se infiinteaa pangarul. Preotul cu
personalul bisericesc trebue sa se faca negustori.
Grija de marfa infecta li se impune. Contrariu pre-
otii vor platl din propria lor existenta suma ce le
este fixata prin budget ca venit al pangarului. Unde
am ajuns, deci? Din Casa lui Dumnezeu s'a facut
casä de negiztatorie.
Venitul ce s'ar realiza din vanzarea lumanarilor
si ramasitelor, trece tot la lumanärari. Ei isi valid
marfa pe 7 si 8 lei kilogramul cu multul, si pe 8 si
9 lei cu marunteaua, iar resturile abia sunt primite
inapoi cu un leu pana la 21/216 cel mult, dupa cate-
goria lumanarilor. Preotul nu are voe sa refaca res-
turile pentru biserica, caci lumanararii il reclarna jar
legea il pedepseste. Iata dar cum rezulta cea mai
murdara specula a acelei mari sfinte institutii, prin
intermediul sarmanilor apostoli, in folosul particula-
rilor si in aparenta si al statului.
Vor obiecta lumanararil ca primesc resturile de
lumanari cu pretul de... lei, cele ce au marca pro-
prie. Putini sunt de buna credinta. Cand este la fapt
unii inteadevar primesc marfa lor cu pret mai con-
venabil.
De ce se pune conditia ca sa fie numai marca
fabricantului ce primeste resturild? Bra a le scruta
www.dacoromanica.ro
constiinta, caci vor fi constiinciosi printre dansii, vom
examina faptul in sine; Imi e posibil mie, preot, sa
aleg bucatica cu bucatica de lumanare, a carei marca
aproape nu se mai cunoaste ? sa le impart pe 20-30
gramezi, dupa numarul lumanärarilor, cand abia se
strang- cel mult 20 kgr. pe an ? Cum sa pornesc cu
lumanarile dupa lumanarari? la unul cu 2 kgr. la
altul cu 300 grame ? Aceasta e si culmea batjocurei,
dupa ce s'a savarsit culmea speculei. Conditia mar-
cei se pune tot in folosul fabricantului. Preotul e silit
a le da pe cat ofera fabricantul, caci alt-fel trebue sa
le arunce in foce si suma prevazuta In budget, nu-
mai dupa calcule de la biurou, de catre profani, tre-
bue sa o complecteze preotul din avutul
Iata unde am ajuns cu monopolul in Biserica :
Poporul vatamat, ca economie si igiena; Preotii spe-
culati si facuti agenti de desfacerea marfei de ma-
terii condatnnate de canoane ; bisericile ajunse in
stare de jale, imbracate in doliu de fum, lipsite de
cele necesare cultului, si fabricantii destul de mul-
tumiti.
Insa acestea sunt inca incepatura a durerilor. Mo-
nopolul ia si mai mare avant. Daca s'au monopoli-
zat inmormantarile, sa nu ne fie mirare ca in curand
se vor monopoliza si colivele, colacii si toate ofran-
dele ce crestinii credinciosi aduc la biserica, ca ma-
nifestare de sentimente catre cei morti, ori la praz-
nicele ce serbeaza. *i ca sa nu fiu socotit ca nu'mi
dau seama de ce spun ci scriu numai ca sa produc
grija printre crestini, voiu da un exernplu de actua-
litate : In localitateCraiovae monopol pentru cere-
inoniile funebre. Intre cele necesare, e prevazuta si
o coliva", care e socotita pe clase : de la 5-20
lei. Ca sa ma conving daca se face coliva la fiecare
mort, am pus semn la o colivä de cele de 10 lei.
Dupa cinci zile mergand cu un mort la cimitir, ob-
serv aceiasi coNva. Ca sa dovedesc aceasta, chem pe
preotul ce ma insotea, apuc cu mana din coliva ; ea
era tescuita, mucegaita, aproape uscata, si numai pe
deasupra se presarau vapsele, ca sa nu se observe
crapaturile de vechime 0 saraca alergand, a luat din
coliva aruncata, si in lacomia ei nu a observat cum
e coliva, a mancat, si imediat a depus'o... jos. In
fata acestui fapt am fost apostrofat de catra maestrul
de ceremonie §i amenintat ca voi fi trimis de unde
am venit. Sa se noteze ca acea coliva este impusa la
taxa chiar daca familia face coliva obicinuita. Aces-
tea sunt urmarile monopolului, si vor mai fi.
Contra unor ast-fel de abuzuri s'au luat oarecare
masuri. Chestiunea lumanärilor de ceara a fost adusa
inaintea Consistoriului Superior Bisericesc.
Trebue sa recunoastem ca actualul Ministru al
Cultelor in totdeauna cand a fost in guvern, a fost
expus celor mai inversunate atacuri din partea fa-
bricantilor de lumanari. D-sa a studiat mai de aproape
aceasta chestiune, si de aceea a aratat deplina soli-
 LUMINATORUL"
citudine, De si este o chestiune mica in aparenta, ea
este in fond de mare interes, nu numai moral reli-
gios ci si national. Argumentari puternice aduse in
Consistoriul Superior, si cu deosebire sustinerile P.
S. Episcop al Dunarei de jos D. D. Nifon, au deter-
minat alcatuirea unei legi. Lumanararii s'au miscat,
loviti in interesul lor personal. Acum ramane a se
alege intre interesul personal in paguba Bisericei si
intre interesul obstesc: al Biserisei si neamului In
paguba.nimanui. Se cere insa concursul, sau mai bine
Zis, lucr3rea noastra a preotilor, nu contra lumanara-
rilor ci contra falsificarilor.
Preotii trebue sa se solidarizeze, infiintand coo-
perative pe eparhii, care sa furnizeze direct bisericilor
toate cele necesare, ca: lumanari. sf. vase, vesminte
etc. Bine inteles ca aceste cooperative vor fi numai
sub conducerea si supravegherea morala a preotilof.
Pana la desavarsita randuire a inlaturarei acestor rele
preptii in ce priveste lumânarile, in mod solidar, sa
nu furnizeze de cat de la un singur fabricant cu care
ar stabili conditiuni atat pentru furnizare cat si pen-
tru reprimirea resturilor de lumanari. Enoriaslor tre-
bue sa li se faca cea mai apriga propoganda sa nu
mai cumpere lumanari de cat de la biserica enoriei
ori sa si le faca in casa pentru ti ebuintele intampla-
toare. Aceasta, bine inteles in localitatile uncle nu
sunt cooperative infiintate.
Monastirile vor constitui un fel de pepiniere pen-
tru cultivarea albinelor ; fiecare biserica rurala va a-
vea un numar de stupi. Cu modul acesta se va des-
volta iarasi cultura albinelor, vom avea ceara noas-
tit, si rezultatele bine-facatoare vor fi netarmurite.
Alt-fel suntem expusi le specule si mai rafinate, in
viitor, si vom cadea victima indiferentei noastre si
abuzarei speculatorilor.
Pr. D. Lungulescu.
Cunmterea lui Dumnezeu prin cantemplatia
naturei.
(Dupl Charles Bonnet)
Studiul naturei este calea cea mai sigura si cea
mai lesnicioasa care duce la Dumnezeu.
Carma primarä. A fi prin sine, a puteà tot si
a voi cu o intelepciune nesfarsita, sunt perfectiunile
Causei primare. Universul intreg, adica totalitalea
fiintelor si a corpurilor din lumea materiala, emana
din aceasta cauza. In desert am cauta noi In alta parte
ratiunea celor ce sprit ; vorn observa pretutindenea
ordine si scopuri finite, dar aceasta ordine si aceste
scopuri sunt un efect. Care, dar, este principiul?
A face universul etern, insemneaza a admite o
succesiune infinita de fiinte finite. A alerga la eterni-
tatea miscarei, este a admite un efect etern. A spune
www.dacoromanica.ro
3
mainte ca inteligenta este produsul materiel, eote a
zice câ optica lui Newton este opera unui orb din
nastere.
Admitem dar, ca de oarece universul exista, se
afla afara din univers o ratiune eterna a existentei
sale, o Cauza primara cu greu de patruns.
Ce inteligenta va sonda adancimea acestor lucruri ?
care gandire va putea sa exprime puterea care chiama
lucrurile ce nu sunt ca cum ar exista ? Dumnezeu a
voit ca universul sa fie, si universul a fost.
Unitatea §.i bunätatea universului. Unitatea de-
semnului ne conduce la unitatea inteligentei care l'a
inventat. Armonia universului, sau raporturile ce au
intre dansele deosebitele parti ale acestui edificiu
maret, probeaza ca cauza este una.
Efectul acestei cauze este de asemenea unul.
Universul este acest efect.
El este tot ce este si tot ce putea fi. Posibilul
nu este nici ceea ce este in sine sau in ideile care-1
constitue; el este insa in legatura cu atributele causei
ordonatoare. Obiectul puterei era de asemenea si al
intelepciunei.
Vointa eficace a realizat dar tot ceea ce putea fi.
Un singur act al acestei vointe a produs universul;
tot acel act il si conserva. Dumnezeu este ceea ce a
fost si ceea ce va fi : Ceea ce a voit o voeste inca.
Inteligenta care cuprinde totodata toate combi-
natiunile celor posibile, a vazut din toata eternitatea
adevaratul bun si n'a deliberat niciodata. Aceasta
suprema inteligenta a lucrat, a desfasurat suverana
sa libertate si universur a priThit fiinta. Asa univer-
sul are toata perfectiunea ce putea dobandi dela o
cauza, al carui unul din primele atribute este intelep-
ciunea si in care bunatatea este Inca intelepciune.
In univers nu e nict un rau absolut, pentruca
nu inchide nimic care sa nu poata fi efectul sau cauza
oricarui bine, care n'ar fi existat fail acest lucru pe
care-1 numim rail. Daca totul erà isolat n'ar fi fost
nici o armonie. Daca ar fi fost ceva suprimat, era
sa fie un gol in lant, si din lantuirea universala su-
bordinatia fiintelor si raporturile lor cu spatiul si cu
timpul.
0 mica roata a unei masini se va plange ea ca
nu este roata cea mare? Aceasta devenita mai mica,
ar face aceeasi plangere. ca sa nimicim aceste
plangeri, ar trebui sa nimicim masina intreaga.
0 sa ziceti: De ce omul nu este asa de perfect ?
Veti zice fail indoialä: De ce omul nu este un inger?
Veti intreba de asemenea: be ce cerbul nu e om ?
Dar existenta cerbului presupune pe aceea a ierbu-
rilor care trebuie sal nutreasca. Ati voi, farasi, ca
aceste ierburi sä fi fost atatea oameni mid ? Con-
servarea si inmultirea lor ar fi depins de parnant,
de apa, de aer, de foc, etc.; ati fi indraznit sa insis-
tati si sa cereti in fine, pentru ce partile constitutive
ale acestor elemente nu sunt niste umuleti. Marturi-
 oLUMINATORUL
siti eroarea voastra si recunoasteti ea fiecare fiinta
are perfectiunea care se cuvenea finitului ei. Ar fi
incetat de a implini, daca inceta de a fi ceeace este.
Schimband natura, ar schimba locul, i locul acela
ce ar fi ocupat in ierarhia universala ar trebul inca
sa fie ocupat de alte fiinte asemenea altfel armo-
nia n'ar mai exista.
Sa nu judecam fiintele considerate in ele insasi,
dar sa le apreciem in raport cu locul ce trebuia sa
ocupe in sistemul naturei, Oare-care resultate ale
firei tor sunt niste rele: ca sa impedice ca aceste
rele sa nu existe, ar fi trebuit sa se lase aceste fiinte
in neant sau sa se fi creat un alt univers. Din acti-
unea reciproca a solidelor si a fiuidelor rezulta viata;
si chiar aceasta actiune neintrerupta este cauza na-
turala a mortei. Nemurirea ar fi presupus dar un alt
plan cad, planul nostru nu era in raport cu fiintele
nemuritoare.
Coprinsul tuturor ordir lor de perfectiuni rela-
tive compune perfectiunea eJsolutä a acestui tot des-
pre care Dumnezeu chiar a zis ca este bun.
Acest sistem imens de fiinte consistande si suc-
cesive nu este mai putin unul in succesiune ca in
coordinatiune ; pentru ca cel dintaiu inel este legat
de cel din urma prin inele intermediare. Evenimen-
tele actuale prepara pe cele mai departate. Germe-
nul ce se devoltä in sanul Sarrei, prepara existenta
unui mare popor i mantuirea natiunilor.
A. P.
Cu lisus pe drumul atre
Golgota.
Unnarq i sfarEiit)
V.
Sub imprejurarile amintite, apare si ziva de Joni,
zi scumpa pentru noi crestinii. Mantuitorul trimite in
oras pe doui din ucenicii sai, pe Petru si pc Ioan,
spre a pregati cele necesare pentru mancarea mielu-
lui pascal.
A doua zi incepeau pastile Ebreilor in care tre-
buia sa se manance numai azima. Cei doui ucenici,
dupa indicatiunile Mantuitorului, gasesc un foisor
spatios asternut cu covoare i acolo pregatesc totul.
Tot in acelas timp luda lscariotul se duce la cape-
teniile Ebreilor si se ofera a le trada pe Invatatorul
sau Archiereii ii ofera treizeci de arginti, pretul van-
zarei, si-i pun conditiunea ca et sa-1 dea pe maina lor
fara stirea poporului").
Catre seara, lisus vine cu ceilalti ucenici ai sai
intra in casa unde se pregatise cina pascala. Intre
orele 6 si 7 seara erau cu totii asezati la masa. Fiind-
17) Luca XX, 3-13,
www.dacoromanica.ro
ca robi sau servitori nu erau si fiindca ucenicii erau
prea mandri, ca sa indeplineasca obicinuita spa-
lare a picioarelor, caci ei se certau pentru intaietate").
de itceia Mantuitorul insusi se scoala de la cina
luand un stergar i vasul cu apa, spala picioarele u-
cenicilor sai. Prin aceasta el voieste sa le dea exem-
plu de umilinta, de supunere, de rabdare si de dra-
goste adevarata, i spre a inlatura pofta de marire
desarta, le spune aceste cuvinte : »Cel ce este mai
mare intre voi, sä fie ca cel mai mic" 19). Mergand
la Petru si acesta refuzand a i se spala picioarele,
Mantuitorul ii spune in chip mustrator: De nu te
voiu spala pe tine, n'ai parte cu mine".
Dupa ce termina cu spalatul picioarelor, lisus se
aseaza iarasi la masa, explica ucenicilor mai pe larg
scopul exemplului dat i dupa aceea incepe a se tur-
burà duhul si zice : Amin, amin graesc voua, ea
unul din voi ma va vinde!" Ucenicii raman uimiti
nestiind cine este vanzatorul, Iisus le arata pe luda
printr'o bucata de paine pe care i-o intinde. Acesta
vazandu-se dat pe fata, paraseste indata masa si casa
unde erau toti adunati si se duce sa-si puna planul
in aplicare"). Cand se petrecU aceasta, inoptase deja.
Catre sfarsitul mesei, Mantuitorul luand painea,
o ¡range, o binecuvanteaza i zice: Luati, mancati,
acesta este trupul meu" i luand paharul cu vin, a
multumit si le-a dat sa bea fiecare, zicand: Beti
dintru acesta toti, acesta este sangele meu al legei
celei noua care pentru multi se varsa spre iertarea
pacatelor 21). Prin aceasta Mantuitorul Hristos aseaza
la aceasta sfanta Cina, taina Euharistiei sau a im-
partasirei cu corpul i sangele sat], in amintirea sa
spre iertarea pacatelor i viata de veci a noastra
a celor ce credem inteinsul.
Ca si un parinte care se desparte de fiii sai, lisus
spline ucenicilor sai multe cuvinte de mangaiere.
Dupa aceea, pe la ora 9 noaptea iesind cu totii din
acea casa si and laucla Domnului, parcurg orasul,
trec dincolo de paraul Cedrilor si se indreapta spre
gradina de pe muntele/ Maslinilor 22). Dupa cum ne
spune Sf. loan Evanghelistul, Mantuitorul a vorbit
mult pe drum ucenicilor sai 23). Adanc intristati, cei
unsprezece ucenici merg pe langa Domnul i Invata-
torul lor. El le descopere, ea suferintele i necazurile
vor isbucni indata, di El pastorul find prins i ba-
tut, ei se vor risipl.
Petru, prea mult increzator in sine, spune ca el
nu-1 va parasi nici odata, dar lisus Ii raspunde cä
chiar in aceasta noapte se va, lepacla de trei ori de
el, ceeace s'a si intamplat.
Dar tot el ii imbarbateaza si-i indeamnä sa ra-
19 Luca XX. 24.
31 Luca XXII, 26.
20) Ioan XIII, 1-30.
21) Mat. XXVI, 26-28.
22 Marcu XIV, 26.
23) loan Cap. XIV, XV, XVI i XVII.
 LUMINATORUL"
mana. intru el, dupa cum mladitele raman la tulpina
vitei ; le vorbeste apoi despre invierea sa din morti,
despre inaltarea la cer si trimiterea Sf. Duh i dupa
aceea termina cu o sublima rugaciune catre 'fatal sari
pentru ocrotirea ucenicilor sai. Cu aceste cuvinte ei
ajung in gradina Ohetsimani, de pe muntele Maslini-
for 24). Rana aci Mântuitorul se gAndise numai la altii;
de acum incepe a se gandi si la sine. Sosind in gra-
dina, le spune ucenicilor sa fie trezi, apoi luand cu
sine pe Petru, Ioan i lacob e duce mai departe
spre a se ruga. Ora suprema se apropia. Gandul la
lupta gigantica ce avea sä supoarte pentru mântuirea
lumei, 11 inspaimanta. De aceia el zice celor trei u-
cenici: Intristaf este sufletul meu pana la moarte
ramaneti aici, i privegheati". Si cu aceste tuvinte,
el se departeaza de dansii, apoi cAzand inrgenunchi se
roaga Tatalui sari cu infocare: Parinte, de este cu
putinta treacd paharul acesta de la mine; Insa nu voia
mea sa fie, ci a ta 1" 29. Turburarea sufletului sau era
mare, sudoarea de pe corpul sari era ca si niste pi-
caturi de sange. Slabiciunea firei omenesti iese la i-
veal& Cand se petreceau toate acestea, era inainte
de miezul noptei, probabil pe la ora 10.Sculandu-se
de la rugaciune, Mantuitorul vine la cei trei ucenici
pe care ii gäseste dormind. Mustrandu-i ca n'au pu-
tut fi trezi cel putin o ora, le spune: Privegheati si
\TA rugati, ca sa nu cadeti In ispita; cad sufletul este
osirduitor iar corpul neputincios 1" Sublime si mis-
catoare cuvinte, la care ar trebul sa se gandeasca
toti crestinii I Dupa aceea Mântuitorul se departeaza
inca de doua ori de la clansii si-i gäseste iaräsi dor-
mind. Venind a treia oara la ei si cunoscand ca ora
se aproprie, zice : A sosit ora, ca Fiul omului sa se
dea In mainile pacatosilor. Sculati-va sa mergem iata
cet ce m'a vandut s'a apropiaf" 26). Prevederile Man-
tuitorului se implinesc intocmai.
luda Iscariotul, parasind cina s'a dus d'a dreptul
la archierei i carturari, a expus acestora planul trA-
darei sale, a primit pretul nelegiuirei, s'a pus in frun-
tea unei cete de ostasi si de servitori, inarmati cu
toti, si acum in intunerecul noptei, la lumina facle-
lor, trecând prin oral, apuca pe drumul catre gra-
dina in care intrase lisus. luda stia locul si mergea la
sigur. Semnalul tradarei il dedese- itot el :I era o sa-
rutare nelegiuita.
Mântuiforul stiind cA ei se aproprie, le iese ma-
inte intreaba : Pe cine cautati Acestia raspund
ca pe lisus Nazarineanul. Cand Mântuitorul le spune
fara frica: Eu sunt", ei se retrag si cad jos de frica.
Dupa ce a doua oara se petrece acelas dialog intre
dansii,") Iuda se apropie blândul Invatator si de-
pune perfida sarutare cu cuvintele bucura-te, Inva-
tatorule". Semnalul era dat. Ostasii si slugile pun
34) loan. XVIII, 1; Marcu XIV, 32.
21 Luca XXII, 42.
26) Marcu XIV, 37-42.
") Marcu XIV, 43, 47.
www.dacoromanica.ro
5
mana pe Iisus sr-1 leaga. Adânc mahnit, El zice ca-
tre cel-ce-1 tradaset ludo, cu sarutare vinzi pe Fiul
omului ?" 28) si adresandu-se vstasilor i slujitorilor,
le spune : Ca la un talhar ati iesit cu sdbii si cq
fusti sa ma prindeti. In foate zilele am fost la voi
invatand si nu m'ati prins; dar acesta este ceasul
Vostru si stapAnirea intunericului I" 29.. Dar <aceste cu-
vinte patrunzAtoare nu misca inimile de piatra ale
nelegiuitilor. Cativa din ucenicii mai curagiosi, sar
SA-1 scape; ceilalti fugisera de frica. Petrui scoate sa-
bia si aparându4 taie urechia uner Slugi cu numele
Malh. Dar lisus desaproba acest zel al lui Petru, zi-
candu-i: Petre, baga sabia ta In teaca ; cad tati
cei ce scot sabia, de sabie vor muri 1"39 Prin aceasta
Mântuitorul A vrut sa arate, ca opera sa nu prin sa-
bie sau prin vre-a constrângere material& se va in-
deplini, ci prin puterea cuvântului31).
Parasit de ucenicii säi, Manttritorul este tArât, le-
gat de catre ostasi si slujitori i apoi dus Mai intai
la Arhiereul Ana unde erau adunati toti vrajmasii sli
cari 11 urau de moarte. Aci pe la ora 11 noaptea, are
loc primul interogatoriul Totul trebuia facut in graba,
cad legea prescria, ca o sentinta de moarte sa fie
pronuntata inca odata Iii ziva de dupa prima publi-
care. Afara de aceasta, trebuia i intarirea acestei
sentinte din partea guvernatorului tArei Acum se des-
lantuesc grozavele chinuri trupesti si sufletesti asu-
pra blândului lisus odata cu furia Inversunata A vraj-
masilor sais Nimeni nu era care sa-1 apere. Chiar Pe-
tru care-I urma de departe, nu indrasnea sa intre
dupa el. Arhiereul si toti ceilalti voiau cu orice chip
sA-1 piarda pe lisus i deci se silesc din rasputeri
ca sa-1 prezinte inaintea poporului ca un hulitor de
Dumnezeu i inaintea lui Pilat ca un periculos revo-
lutionar. Dupa ce arhier 11 Ana II intreaba despre in-
vatatura sa, Mântuitorul i raspunde eu blandete, ca
el nid odata n'a invatat inteasoks i deci sa intrebe
pe ceice au auzit invataturd lui. Atunci o sluga, spre
a face pe placul stäpanului sam, da o palma lui Iisus,
iar el spune aceste duioase euvinte care ar fi trebuit
sa miste i inimile cele mai impietrite : De am grait
de rat', marturiseste de rAu, iar de am grait bine,
de ce ma bati?" Dupa acest scurt interogatoriu, li-
sus este dus tot legat la. Caiafa care era arhiereu in
anul acela 22). Acolo erau adunati toti carturarii si
batrânii poporului.
Fiecare din ei se silea sa aduca marturie min-
tinoasa in contra lui lisus, dar nu gaseau. In ,cele
din urma ei îi amintesc de cuvintele Domnultti :
stricati biserica aceasta i in trei zile o voi zidì" si
le aduc ca motiv de acuzare. Mântuitorul Wand, ar-
hOreul It intreaba ca de ce nu räspunde.
28) Luca XXII, 49.
29) Luca XX, 54.
30) Ioan XVIII, 11 i Matei XXVI, 52, 53.
") Inteles-au oare aceste cuvinte Pontifinii de la Roma?
33) loan, XVIII, 24.
 6 ,,LUMINATORUL"
Acest orn ca mima de fiara voià cu orice pret
sa piarda pe Iisus si deci sa isprAveasca cat mai re-
pede. Deci il intreaba, sa spuna clan el este Hris-
tos, Fiul lui Dumnezeu". Mantuitorul, neputand sa
tagadulasca, marturiseste adevarul, zicand: Tu ai
zis (adevarat ca sunt); insA zic you& ca de acum yeti
vedea pe Fiul omul sezand dea dreapta puterei si
viind pe norii cerului"33), Atat a trebuit arhiereului
Toti strigara cu un glas Vinovat este
morteil" Sentinta era ca i data, act vina se gasise.
Acesti nelegiuiti sunt siguri de isbanda si deci bu-
curia lor era la culme. Pe cand se petreceau toate
acestea, Peru care sedea afara, find intrebat de slugi,
tagaduieste de trei ori cu juramant pe Invatatorul
sAu si astfel euvintele Dornnului se implinesc. Dupa
ce judecatorii sal se departeaza pe la miezul noptei,
Mantuitorul este dus intr'o camera dosnica unde este
supus tuturor torturilor i batjocurilor din partea
slujitorilor. Scuipiri in fata, palmiiiri, lovituri cu pumnii,
biciuiri si cuvinte de ocara a indurat Fiul Fecioarei
din partea celor nelegiuiti 34), carora el le Meuse nu-
mai bine L
In astfel de chinuri a petrecut Mantuitorul restul
acestei nopti ingrozitoare. Dar si ucenicii n'au fost
lipsiti de törturi sufletesti in timpul acestei penibile
nopti. Sperantele lor erau risipite. Slabi find cu su-
fletele, ei îi pierd increderea in atotputernicia Fiului
lui Durnnezeu, Inainte de a se face ziva, Petru aude
cantatul cocosului, isi arninteste de euvintele Dorn nu-
lui, constiinta il mustrA, se caeste grozav si plange
ar amar 39. Lunga noapte de chinuri se sfarseste.
VI.
A doua Vineride dimineata are loc o noua
sedinta a sinedriului in care in unanitnitate se hota-
rAste pierderea lui lisus i trimiterea lui inaintea gu-
vernatorului roman Pontiu Pilat,
Hotararea odata luata, convoiul se si pune in mis-
care,1 pe la ora S dirnineata ajunge la Pilat. Atunci
luda, vazand la ce rezultat a ajuns vanzarea i tra-
darea sa, este cuprins de o mustrare violenta a con-
stuntei sale, da banii inapoi arhiereilor, zicand: gre-
sit-am de am vandut sange nevinovat", si perzand
orice speranta in indurarea lui Durnnezeu se duce si
se spanzura.
Ajungand la Pilat, acuzatorii parasc pe listis ca
revoltA poporul. Pilat il intreaba. lisus tace. Adresan-
du-se celor de fata, Pilat ii intreaba ca ce vina ii
aduc lui lisus ; ei raspund ca este facator de rele
cer cu stAruinta ca sa-I condamne 35).
Fiind sub stapanirea Romana, ei n 'aveau drep-
tul a pronunta o sentinta de moarte. Pilat intreabA din
nou pe Mantuitorul, daca el este imparat i Iisus ii
") Mat XXV, 63, 64.
84) Mat. XXVI, 07, 68.
86) Mdt. XXVI, '75.
") Mat. XXVI, 75.
www.dacoromanica.ro
raspunde ca da, insa impArAtia lui nu este din lumea
aceasta. Se convinge deci ca este nevinovat i voind
sA scape mai lesne de aceasta afacere, il trimite la
regele Irod caci auzise cA lisus este Galilean. Acesta
tocmai se afla in lerusalim si se bucurA mult and vAzu
pe Iisus, crezand ca va auzi multe cuvinte i va
vedea minuni facute de el. Neprimind nici un ras-
puns la intrebArile facute, Irod dupa ce batjocoreste
si ia in ras pe Mantuitorul si-1 imbracA inteo haina
mohorita, il trimite iarasi la Pilat 39. Prin aceastA
purtare incoace ì incolo, afacerea devine cunoscutA
si convoiul se mareste din ce in ce mai mult.
Pilat declara inaintea multimei ea lisus este ne-
vinovat va elibera. CApeteniile poporului re-
cunosc acum cä lucrurile se intorc in favoarea Man-
tuitorului si deci indeamna multimea sa ceara condam-
narea. Guvernatorul, fricos din fire, vAzand turnultul
recurge la o stratagemA, voind a potoli furia multi-
mei setoasA de sange nevinovat. Intreaba, deci, ea pe
eine sa le elibereze de Pasti, pe talharul Varava, sau
pe Hristos 31). Aceasta ticaloasa multune, indemnata
de mai marii ei, cere in gura mare gratierea talha-
rului si perderea nevinovatului lisus. Spre a potoli
setea !or de razbunare si de sange, Pilat a pus pe
ostasi SA bata pe lisus in fata lor, sa-i puna coroana
de spini pe cap si sa-i dea palme; dupa aceea arA-
tandu-1 multinlei, zice: WA omul" i incearca din nou
sA-1 elibereze. Multimea si capeteniile ei vazand pe
lisus si ghicind intentiunia lui Hat, striga infuriata:
SA se rastigneascA, sa se rastigneasca l". In fine
Pilat face ultima incercare. Intrand in pretoriu, face
un nou interogatoriu lui Iisus, la care acesta raspunde
cà mai vinovati sunt cei-ce Eau dat pe man lui. Mul-
timea voia sa termine cat mai repede cu lisus,
deci vazand taraganirea lui Pilat, il ameninta cu cu-
vintele: De vei libera pe acesta, nu esti prieten Ce-
sarului". Atat a trebuit. Pilat auzind aceste cuvinte,
s'a temut. Deci iesind afara in curtea pardosita cu
pietri numita Gabbatha, pronunta i scrie cuvantul
placet prin rare aproba cererea ludeilor si astfel ne-
vinovatul Iisus este dat pe mana calailor sai ca sa
fie rastignit 38). Cand se petreceau toate acestea, era
intre ora 1 1 si 1 2 din zi. Ca niste fiare salbatice a
navalit multimea asupra blandului Miel. Crucea era
gata. Locul de rastignire era muntele Golgota. eon-
damnatul trebuia sA-si duca singur crucea. Convoiul
se pune In miscare. In loviturile si batjocurile mul-
timei ticaloase, lisus isi duce crucea. Dar la un mo-
ment dat, cade sub povara ei, fiind prea slabit de
suferinte. Simon Cirineul este silit sA ducA crucea mai
departe. Muntele Golgota sau locul capatanei find a-
proape, convoiul ajunge acolo aproape de ora 12.
Spre mai mare dispret, lisus trebuià rastignit intre
38) Luca XX, IV, 6-11.
") loan XVIII, 39.
"). loan XIX, 12-16.
 LUMINATORUL"
doui talhari. Cele doua cruci erau gata. Ajunsi la
Jocul de supliciu, lisus este pironit fara mila pe crucea
sa. Actul crucificarei se executa repede. Crucile cu
victimile pe ele se infig In pamant. Era ora 12 ziva
cand se petrec toate acestea. D'asupra crucei lui
lisus erau scrise cuvintele lisus Nazarineanul re-
gele ludeilor", in limba ebraica, elina si latiná. 39).
Hainele lui Iisus au fost luate de ostasi iar pentru
camasa au tras la sorti. Nu se pot inchipul de min-
tea omeneasca durerile grozave ale celui rastignit pe
cruce. Si aceste dureri ale Mantuitorului au fost ma-
rite si de hulirile vraimasilor sai. unga crucea sa
sedeau cate-va femei pioase care plangeau; erau Sf.
Fecioara Mama sa , Maria a lui Cleopa si Maria
Magdalina. Ucenicul iubit nu lipsea 40). Indata dupa
ce lisus a fost rastignit, s'a facut un intunerec mare
peste tot parnantul, care a durat de la ora 12 pana
la ora 3 dupa amiazi. Chiar elementele naturei isi
aratau intristarea pentru faradelegea savarsita. Ora
ultima a luptei gigantice se apropia. De odata lisus
striga de pe cruce: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m'ai läsat ?" 41). Aceste cuvinte pline de
durere al-Mau a suferintele ajunsesera paroxismul lor
si ca natura umana avea nevoe de sprijinul celei di-
vine. Chinuit de sete, lisus striga : mi-e sete I" Cei
de fata ii intind un burete inmuiat in otet si fiere,
dar el refuza. Dupa aceea Mantuitorul stiind ca toate
profetiile privitoare la patimile sale se implinisera, ca
actiunea sa pentru mantuirea lumei era terminata, a
strigat ; sävduitu-sal" §i plecandu-si capul si-a dat
duhul, incredintandu-1 in mainile Tatalui ski ceresc.42)
Era ora 3 dupa amiazi.
De odata natura ia parte prin semnele ei la ter-
minarea sangeroasei tragedii: pamantul se cutremura
din temelii, pietrile se despica, mormintele se des-
chid si multi morti inviaza si se duc In oras 43).
Toate aceste semne extraordinare precum si ruperea
perdelei dela templu, aratau in deajuns ca cel rastignit
este Mesia, este Fiul lui Dumnezeu. Pan si sutasul ro-
man, nimit decele vazute, exclama: Cu adevarat, Fiul
lui Dumnezeu a fost acesta I "Si multa lume venind sa
vada pe lisus rastignit si vazand sem nele isi batea piep-
tul si zicea: Cu adevarat, omul acesta drepta fost I" 44).
VII
Pe cand Mantuitorul era cu corpul pe cruce, iar
sufietul sau se pogorase spre a sfararna portile Ia-
dului si a elibera sufletele inchise intriansul,., sfintele
femei si cati-va ucenici si prieteni steteau la picioa.
rele xrucei si se tanguiau. Ziva era spre sfarsit. A
doua zi era Sambata Pastelor la Ebrei si nici un
corp nu trebuia sa ramanä pe cruce. Cu permisiunea
22) ban XIX, 1'7-20.
40) ban XIX, 25-26.
41) Marcu XV, 33-3(.
42) Than XIX, 28 30.
"1 Matei XXVII, 51-53.
44) Luca XXIV, 417 kii 48.
www.dacoromanica.ro
7
lui Pilat, Iudeii au cerut sa se pogoare corpurile de
pe cruce. De oarece lisus murise, ostasii nu i-au sdrobit
fluerile ca la cei doui talhari ; unul din ostasi a impuns
cu sulita In coasta ca sa se convinga si mai bine.
Seara s'au dus la Pilat losif din Arimatea si Ni-
codim cari erau ucenici pe ascuns ai Domnului, si
au cerut sa le dea trupul lui lisus. Danduli-se voie
si find noaptea tarziu, acesti doui ucenici Isi Inde-
plinesc cu multa pietate datoria care prietenul si in-
vatatorul lor iubit. Dupa ce coboara de pe cruce cor-
pul Mantuitorului, il ung cu rniresme, il infasoara In
giulgiu si-1 depun cu multa evlavie inteun mormant
nou sapat in piatra ce se afla Intr'o gradina din a-
propiere.43) Sfintele femei fusesera de fata la inmor-
mantare si deci stiau locul. Plecand de la trista ce-
remonie, ele pregatira miresme si-si facura planul sa
vie in altä zi spre a unge corpul dulcelui lisus. Pra-
valincl o piatra mare pe usa mormantului, s'au dus
si losif cu Nicodim.")
VIII.
Corpul Mantuitorului zacea acum in mormant.
Totul parea linisk Numai archiereii si fariseii nu erau
linistiti, nu puteau sa petreaca in pacepastele. Deci
Sdrnbötd de dimineata se duc la Pilat si-i cer ca sa
sigileze mormantul si sa puna o garda numeroasa ca
sA-1 pazeasca, ca nu cumva venind ucenicii sa fure
corpul si sa zica ca lisus a inviat, dupa cum prezi-
sese. Ce oameni rataciti I Par'ca invatatorul si stapanul
vietei putea sa fie re-tinut In groapa prin pecetie si paza
ostasilorl Pilat le face pe voie si deci ei insisi sigileaza
mormantul si pun o streaja numeroasa 4'9. Acum ei se
cred in siguranta. Sunt radiosi de bucurie ca au bi-
ruitl ca au scapat de acela care mereu ii mustra pen-
tru faradelegile lor. Acum pot sa serbeze in liniste
pastele. Dar cat de amar s'au inselat I
IX.
In tot timpul acestei zile o liniste profunda dom-
neste imprejurul mormantuluf care tinea in el co-
moara vietei. Pioasele femei asteapta cu nerabdare
ziva urmatoare ca sa mearga cu miresme la mor-
mantul Domnului. Noaptea se lasa din nou. Nimeni
nu se asteapta la marele eveniment ce In curand are
sa se petreaca in timpul ei. Miezul acestei nopti tre-
cuse si mironositele se pregatesc de plecare. Zorile
zilei urmatoare nu se ivisera Inca, si Maria Magda-
lina si Maria a lui Cleopa se grabeau sa ajunga la
mormant.
Deodata se face un cutremur mare, o lumina or-
bitoare inconjoara mormantul Domnului, un inger
stralucitor se pogoara din cer si rastoarna piatra de
pe mormant si Mantuitorul inviaza cu strälucire ne-
spusa. Ostasii cari strejuiau, vazand toate acestea, se
45) loan XXI, 32-40.
46 Mat. XXVII, 60.
47) Mat. XXVII, 63-66.
 a ,LUMINATOROL"
inspaimanta si cad jos ca niste morti. Desmetecin-
du-se in urniik alearga in oras si spun ceeace vAzu-
sera. 18) Cand femeile mironosite vin la mormant, nu
mai gesç corpul Domnului.. Intristarea le cuprinde.
Ingerui le mAngaie, spunandu-le cä Domnui s'a scu-
lat din morti. Ele pleacA sA spunA ucenicilor. Pe cale
le intalneste Mantuitorul si le zice : Bucurati-vA 1"
Arhiereii í cArturarii rAman stupefiati la spusele stre-
jarilor. Ei ii mituesc cu bane §i-i invatA sA mintA.
Dar rninciuna lor nu se prinde. Mantuitorul conyinge
pe toti at sai prin arAtarea sa reala. Chiar in ziva
invierei sale, 1 se arata mai intai Marie Magdalinei,
te
apoj celor doi ucenici, lui Luca si Cleopa pe cale,
celor unsprezece in-line attora multi. Si catA bu-
curie au avut ei vAzand pe Domnul lor pe care-1
crezuserd perdut 1 49)
Fie ca o profundA pietate, mangaiere bucurie i triumfand, lipeste in fine ultima piatra, in cupola ca-
sA cuprindA sufletele noastre, amintindu-ne patimile,
moartea, ingroparea i invierea Mantuitorului nostru I
Muncete i nu dispera.
Culegeri din Carlyle
Traci. de. C. Chifu.
Munceste
(rmare)
Si cunosti Tu mai departe insemnAtatea rabdArii,
a curagiului, a staruintei, a ardoarel sA-ti mArturi-
sesti greseala si la randul viitor sa faci mai bine ?
Toate aceste virtuti nu 'le vei invAta Tu, deck In
lupta cu puterile aspre ale fapteior. SA asezAm pe un
bray Sir Christopher 9 in mijlocul unor gramezi de
pietre negre naruite, in mijlocul episcopilor nebu-
nateci i despretuitori de architecturA, in mijlocul
functionarilor pedanti si trandavilor Nell-Gwyn api-
rAtori ai credintei i sA vedem daca el din mijlocul
Auturor acestpra va isbut sA ridice yreodatA sari nu,
o eatedrala ica Sf. Paul 1
Asprii, greoi, incapatinati sunt toate lucrurile si
toti indivizii dela zidarii cei recalcitranti si ajutAtorii de
zidar scotieni, pana la trandavii Nell-Gwyrif apAra-
rAtori ai credintei, pedantii, functionariii, nebunatecii
episcopi, despretuitori de architectura. Toate aceste
lucruri si persoane nu sunt acolo pentru Christopher
si catedrala lui, ci pentru ei ìnsäiI Christopher tre-
48) Mat. XXVIII, 1-4.
49) Ioan XX, 15-20.
-41) Christopher Wren, a -fost ui renumit architect, care a
zidit máretele cladiri ale Londrei.
A facut aproapd 55 biscrici si 36 cladiri, dintre cari ca-
padopera s3 atedrala Si, Paul din Londra, la care a lucrat 86
ani. l'e mormântul lui se aflá scrise aceste cuvinte: Aici odihn-
elite ziditorul acestei biserici si oras, Christopher Wreni -care a
trait mai malt de 90 ani, pentru binele orasului saa. Citito-
rule, dacá vrei 8'64 vezi monumental, priveste imprejur"k
(Nota
www.dacoromanica.ro
bue sA-i biruiascA si sA-I inlMure pe toti, clan e in
stare. Toti acestia sunt contra lui. Insusi natura, cea
intotdeauna dreapta, care nu-si poarta in fata mate-
maitca i architectura, ci adane in inima-i ascunsA
natura chiar este numai in parte cu el si va fi
cu totul contra lui, dacA nu o constrange 1 PanA
banii, de unde erau sa-i vie? Pioasa dArnicie a An-
gliei sta imprAstiata In toate pArtile, departe, neinstare
sa vorbeascA i sa zicA : Eu sunt aici"; ea tre-
b ue sA fie intrebatA, ca sA poata raspunde. DArnicia
cea pioasA i orice ajutor este tot asa de tAcut si
nevAzut ca i zeit, iar greutAtile i pedicile felurite
asa de rAsunAtoare si apropiate. 0, bravule Sir
Christopher, increde-te cu toate acestea, aceleia Si in-
fruntA pe arestea. BirueSte-le si constrange-le prin os-
tenealA, rAbdare, inteligentA, staruinta, i putere si
tedralei Sf. Paul, monumentul tAu de veci I
Da, orice pjutor i raspuns pios dela oameni
dela naturA este aceea ce numim intotdeauna mut
fArA vorba, si nu poate esi la ivealA, panA ce nu-i
vedem, pana ce nu-i vorbim. Orice opera mare este
inceput imposibile. In adevAr, existA i pentru
orice opera mare, posibilitati imprAstiate in intreaga
nemarginire, dar färä glas i cari se pot descoperi
numai prin credinta. Ca Ghedeon sa-Ti Intinzi lana
la usa cortului i sA vezi, daca sub vasta boltA ce-
rereascA se mai aflA sau nu, o rouA binefacAtoare.
Inima si scopul vietii Tale sA fie intinse eu multe
rugAciuni spre eel-, ea si lana lui Ghedeon, si din
vasta nernarginire ceiace niciodatA n'or fi fost cu
putintA comunelor urbane sau rurale 'Tt va cadea
o rouA binecuvantatA si indestulatoare I
Oric6 muncA omeneascA este ca munca innotA-
forului. Un Ocean nemarginit ameninta si-1 inghitA
si dacA el nu-1 infruntA cu curaj, atunci acesta îi
va tinea cuvantul. El Insa il infruntA neincetat si cu
Intelepciune se luptA curagios i iatA, cat de' ascul-
tAtoare II poartA marea si-t conduce ca invingator la
propuS. AO este, zice Goethe, cti toate lucrd-
rile, pe cad omul le intreprinde in aceastA lume4.
Bravule capitan de mare, rege al mArei Ko-
lumbus, eroul meu, Tti dintre toti Ce-1 mai regesc
rege al mArei 1 Nu-Ti sunt de loc prietenoase per-
soanele ce Te inconjoara pe valurile ingrozitoare
adAnci. Imprejurul Tau suflete rebele i descura-
jate, inapoia Ta rusine i peire, inainte-Ti valul Ina
nepatruns al noptii. Frate, acesti munti sAlbateci de
apa, cari se ridicA din adancuri de mile, nu exista
pentru tine riumai. DupA cum mi se pare mie ele au
alceva de facut, deck sa Te ducA inainte si van-
turile vAjAitoare, care-si joaca jocurile lor de uriasi
in imparatia chaosului si a nemArginirei, putin sA
intreabA daca ele umfla bine sau nu, paza mica a
unei coaje de nuca ca corabia Ta. Fratele meu, Tu
nu esti nitre prieteni, ce vorbesc sA-i intelegi, ci in-
 LUMINATORUL"
monstrii nemasurati, muti, salbateci, ce. se arunca mu-
gind unii asupra altora. Ascuns, departe, nevazut
pentru toate inimile afara de a Ta, sta ajutorul in
ele ; MIA cum ajungi aci. V& astepta rabdator, pana
ce furtuna nebuna dela Sud-Vest se linisteste si Te
vei mantui prin stiinta iscusita a apararei si cu cu-
raj cu decidere grabnica vei calatori mai departe,
dach vantul favorabil dela Rasarit 'Ti va da putinta.
Revoita oamenilor o yeti tine strans Th frau, slabi
ciunile si descurajarea le vei incuraja cu veselie, a-
cuzarile, necumintenia, oboseala, slabiciunea altora
a Ta le vei lase sa treaca linistite pe dinainte-Ti.
Trebue, va fi in tine o tacere acranca, mai adanca
decat aceasta mare o Were Mrä seaman pe care
numai Dumnezu o stie. Tu vei fi un oin mare. Da,
rasboinicule al lumei, Tu in serviciul maritim 1lu-
mei vei trebui sa fii mai mare cleat aceasta multime
nemäsuratá si galagioasa dimprejurul Tau. Tii ô Vei
cuprinde cu taria sufletululul Tau, c iii bratele unui
luptator i o vei constránke sä té duca '5mai departe
in America cea noua sau unde o iirea D-zeu I
VI. La drept vorbind orice munca adevarata e-
ste rugaciune si orice religiune, care nu este munca,
poate sa se duca si sa locuiasca intrd Brahmani, An-
tinomei, intre Dervisii jucatori, sate unde va voi ; la
mine nu va gäsi gazduire. Vrednici de admirare era
acea maxima a vechilor calugari Laborare est orare,
munca este rugaciune.
Mai veche deck toate evangheliile predicate era
aceasta evanghelie nepredicata, muta sau nedesrada-
cinabila si pe veci clainuitoare : Lucreaza si gaseste-Ti
ad fericirea. Omule, flu al pamantului si al cerului,
nu zace in adancul inimei Tale, un spirit metodic ac-
tiv, o putere de munca si arde ca un foc ascuns si
nu-Ti cla pace pana ce nu-1 faci sa se mareasca si
nu-I scrii imprejurul Tau cu fapte binefacatoare I Ceia
ce este neoranduit si pustiu vei orandui si cultiva;
Ti-1 vei face ascultator i productiv. Pretutindenta
unde gäsesti dezordine, acolo este vrasmasuI Tau de
veci. Apuca-1 repede si birueste-1; M ordinea cea ne-
supusa chaosului, ci inteligentei, Dumnezeirei i Tie 1
Acest scalu, care creste in drumul Tau smulge-1, ta
in Iocul lui sa poatä creste un fir de iarbä folosi-
toare, o picaturä de lapte hranitor. Tu vezi tufisul
de bumbac pana mai ieri neintrebuintat; aduna-i mä-
ciuca cea alba, toarce-o i tese-o, ca in loc de paie
fará valoare sa poti face din ea tesatura folositoare
ca sa acoperi pelea cea goala a omului.
Inainte de toate Insä, acolo unde gasesti nestinta,
prostia si grosolania, prinde-o cu strasnicie si cat
träesti, nu Te odihni, ci in numele lui Dumnezeu lo-
veste In ea färä incetare. Dumnezeul cel prea Inalt
'Ti porunceste cu glas tare, Tu sa aibi numai urechi
de auzit. Insa 'Ti porunceste cu vocea sa nearticu-
lata, care este mai mareata de cat tunetul de pe Si-
nai si de cat vuetul uraganului, caci nu'Ti vorbeste
www.dacoromanica.ro
9
tacerea a adancei vesnicii) tacerea urni de dincolo
de stelele diminetei ? yeacurile încä nenascutr, ve-
chile morminte pu praful lor mucegait la lacrimile
de mult uscate care-1 udau, nu'Ti spun 'pet ceia ce
Inca nici o ureche n'a auzit ? Imparatia bea adáAca a
mortei, stelele in drumul lor în veci färá repaos, tht
13atiul í tot timpul, vestecAnOontinu cit multe
prevestiri i Tu sa lucrezi .ca -onicare alt otn, cat
timp este lumina, cad vine noaptea tand nimeni nu
poate lucra. Orice munc4 adevarata este sfantar; in
fiecare munca adevarata, fie numai o munch manuali,
zace ceva dumnezeiesc. Munca intinsa cat pamantul
îi are varfuFÎ cer. Sudoarea fruntei si de la aceasta
pana la Sudoarea c reerultli, pana la sudoarea inimei
in care sunt coprinse toate talcutele tuun leplerx Oate
rneditatiunile,unui Newton, toate stiintele, toat poe-
jziile proice povestite toate faptele eroice savarsite,
toate cliferintele martirilor pana la acea sudoare de
sange a mortil" pe care toti oamenii au numit-o di-
vina t' c frate daca aceasta nu esfe inchinaciune"
'
atund inchinaciunea este de plans; caci acestd este
Merul cel mai, sublim, descoperit pana acum,
sub cerul lui pumnezeul
Va urma
Intri$tat e$te sufletul meu pânä la made.
(Mateiu. cal) XXVI'vera 38)
Ce noapte grozava §i foarte dureroasä
fost aceea in care fiul lui Dumnezeu a graft
aceste cuvinte! Oare durerile, suferintele
nenorocirile, cari ne.apasd pe noi in cursul
vietii, pot sä asemänare cu acele
suferintAlt) MarbitoluluPhosrertf? Nimic nu
lipsea din cele ce puteau cauza cele mai cum-
plite duren iagonia! Ce sunt suferintele
noastre in comparatie cu acestea? and frun-
tea noastrá a fost scaldata in sudori de sdnge?
and ne-am aflat dati la felurite pedepse?
Cand am fost amagiti T vanduti de aceea ca-
rora le-am facut, bine Gaud ari fost aban-
donati de aceia cari trebuiau sa ne alute
sä ne mangde? *i and am pdtimit reva ne-am
lasat in voea Provedintei ?.
Intristarea este cea mai fngrozitoare din
toate relele cari apasd sufletul. Éste o durere
atat de cumplita §i atat de sfar§itoare, Mat
ii ridicd intrebuintarea a tutulor facultatilor ;
ataa chiae puterile corpului §i ne aruncä fn
felurite patimi §i neputinte, Toate se fac ne-
suferite omului care este trist; ranele sale
 10 LUMTNATORUL"
sunt atdt de simtibile, in at nu sufAr nici cea
mai u§oard atingere ; o 8ingura vorbA poate
a le de§chide §i a le face sA sdngereze din nou.
Fiul iui Dumnezeu n'a voit sd rAmAnd
strein de suferinte, ca sd ne arate dragostea
sa §i sa ne invete i pre noi a suferl. Sufle-
tul sdu a fost intristat pdnA la moarte adecd
pAnd in ultimul punct. i ce a fdcut el in
ceastA agonie, cand curajul se parea cd l'a
abandonat? Se roaga, cere de la PArintele
ceresc u§urare. Dar cu ce supunere ! PArin-
tele meu, zice, de este cu putintA, treaca de
la mine paharul acesta". Dar cu toate acestea
voea Ta sa se facd, iar tm a mea. lisus su-
ferind se roagai §i noi asemenea trebue sA
ne rugdm, Iisus cere liberarea sa §i noi putem
sA cerem pe a noastrA, WA a vadma virtu-
tea lAsArii In voea sa. Dar lisus n'a fost as-
cultat, flinda trebuia sA sufere pentru lume.
El s'a supus §i un Inger din cer i s'a aratat
intArindu-l. SA cAutpi a ne supune vo-
intei Prea Inalte, in grelele imprejurdri ale
vietii i atund Intdrirea i consolatiunea ne
vor veni de sus. SA depArtAm din inima noas-
trA ori-ce nemultumire i cdrtire in contra des-
tinului, lAsdndu-ne in voea Domnului §i con-
soldndu-ne cu lucrarea faptelor bune.
Preota M. Marinescu.
Teologie i Filozofie1)
,FRAGMENT
.1rofesorului tneu I. Mihaleeecu.
FArd hotare sunt plaiurile pe care cutreerd min-
tea omenealscd. Aci o vezi zburand pe potecuta ne-
tea a unei limbi de pAdure, unde, in lini§te, pe iarbd
ca matava, ascultd murmurul pe care izvoarele nu-1
spun pdmantului, ci omului, cáci ell-intelege,aci
o vezi alergand ingrozita prin val-vartejul lumii sau
inotand anevoe prin apele durerii.
Zobitd de oboseald se intoarce adesea la cdmi-
nul ei, mahnita §i truditd. Aci se odihne§te putintel.
De multe dri, insA, nevoea o biciue§te sd porneasca
farà hodind pe drumui vietii, pe care mai totdeauna
sufld amarnic asprimea vijeliei, §i, rar de tot, cand
1 .1
11 Aceut articol s'a sustinut ca subiect de tezi la facul-
tatea teologici de malt regretatul Radu Cristescu, licentiat
in teologie. Din el transpirii inca-odata idealismul cel crikat
intiltiltor de care era insufletit acest eminent element disparut
aria de ourfuld dintre noi.
www.dacoromanica.ro
§i cand de se abate sfios §i adierea caldutd a imor
blande vanturi, de primAvard.
Astfel, in ve§mant de bucurie sau in haina cer-
nitd a tristetii, mintea omeneascd aleargd, in goana
pripitd, pe fata bdtrand acestui bdtran pamant.
Uneori ea porunce§te gandului sd se coboare lin
§i in profunziunile trecutului indepArtat, sd cerceteze
§irul lung de strAmo§i sau sd se avante, inteun zbor
sublim, pand in Indltimile albastre ale ceruliii plin
de mistere.
Ce puternicd e mintea omeneascd, ce aripi vrd-
jite o poarta pretutindeni Totu§i intunerec greu se
lasd cateodatd in jurul omului ; noaptea neagrd, plind
de fioroase §oapte, il invalue pe nesimtite. Zadarnic
cautd el, atunci, cararea ascunsd in bezna noptii 1
Infioratd, sArmana minte omeneascd i§i indoae
genunchii, umilitd, ochii ridicd rugAtor spre Cerul
indurdrilor §i inteo suprema invocare dureroasd ex-
clamd : Stäpâne, Stápâne, orândue-mi ararea! Cd
necazul este aproape ci nu este cine sd-mi ajute mied .
bunul stdpan se indurd la ruga fapturei §i
par'cA o mand nevAzutd prinde sA clatine intunerecul
greu ce se retrage grabit, in fata luminei, ce vine,
vine §i cre§te tot mereu.
Incet, incet se zAre§te ceva, se vede tot mai des-
lu§it un om in genunchi inaintea cdruia coboard, de
sus, doud fapturi blande ca blanda bundtate. Sunt
Teologia" §i Filozofia".
In mangaerea lor bietul om se ridica, porne§te
cu barbatie in calea spinoasd a vietii.
Ani de-a randul, in §irul neintrerupt al vremii,
ele au cAlduzit pa§ii nesiguri ai omului, au luminat
cArarea vietii lor, indreptand-o spre popasuri odihni-
toare.
In preajma lor s'au desmortit inimi, s'au desfa-
prat avanturi insufletitoare. Si cate din sufletele de
eroi", cari au tesut in panza vietii omene§ti firul de
aur al gandirei §i al faptei lor, nu au fost strAbdtute
de aceleas raze ale Teologiei §i Filozofiei ? Multe suut
aceste suflete ce §iau incheiat zilele, adormind senin
in Domnul.
Dar cati n'au fost §i nu-s incA, in iume, care
cdzand pradd amdgirei, aleargd zadarnic, pe camp de
ape fdrd cdrare?"
Foarte multi sunt ace§ti vasla§i rdtdcitori ce-si
anind gandul numai de umbre §i de nAluci 1" In de-
§ert le §opte§te, duios, blanda Teologie, zadarnic ii
cheamd inteleapta Filozofie; ei nu vor s-audd, vaslesc
mereu, vaslesc orbe§te spre prdpastia pierzarii, unde
se cufundd. ...Cd nu este in gura lor adevdr, ini-
ma lor este dqartd, groapd deschisd grumazul
kr". (Ps. 5).
SA lAsAm o clipA pe ace§ti cAlAtori naufragiati §i
pe inteleptii veacului acestuia" §i sd Om pas gandului
inapoi spre trecutul cel vechiu de zile.
Departe, in vremi neldmurite, se deslu§esc la
 LUMINATORUL"
olaltA Teologia st Filozofia, cAutand impreuna sä du-
mireasca pe om despre acel ceva" ce zace la baza
tuturor lucrurilor.
Origina lor se pierde dincolo de hotarele acelui
timp cand hrana mintii omului era miturile, simboa-
lele si imaginile*).
Filozofia se rotea atunci in jurul chestiunilor re-
ligioase asupra cArora se oprea si Teologia. Era pace
intre ele si vreme indelunga au mers impreut,a. As-
tazi, insA, casA bunA duc la olaltA numai in sufletele
celor alesi dintre oameni. Cad zid despartitor s'a
ridicat, vrAsmas, intre ele. De pe culmea lui se as-
varle, adeseori cu mânie, fulgeratoare sageti veni-
noase.
Rani, deschise multa pi-erne, se fac de oparte
de alta. 5i tot bietul orn sufera, sufera niereu. Ce
fericiti sunt cei ce pot sterge din mintea lor acel sta-
vilar inselAtor i lasA sA navaleasca, in inimile lor,
lumina vie a Filozofie i tainica Splendoare a Teolo-
gieil Oameni fericiti.
cu catA durere nu vor f privind ei la cei ce
sfasie in bucati, ici Teologia, dincoace Filozoflea, care,
amandouA, se impreuna in sufletul for inteo desà-
varsitA armonie I
# reprezentanti ai teologiei, care, apArandu-se, au so-
De la Décartes incoace, dar mai ales de la Kant
s'a separat, mai precis, Filozofia de Teologie. Inca de
mult Filozofla cauta, insetatá, adevArul absolut, ra-
tiunea ultima a tuturor lucrurilor", fart a se sargui
sA lase si o darA adanca de pe care omul
leaga reguli pentru viata.
Cu toatA grAbirea ea îi aseazA, trufasa, temeiul
adevArurilor ei pe stiinta pozitiva, de-asupra cftreia
incearcA sa inalte o falnicA clAdire ale cArei crestete
sA atinga cerul.,
catA trudA i catA infrigitrare pentru asta I Ce
minti frumoase nu s'au mistuit muncmd la aceasta
cladire ale cArei ziduri se surpa ades, intocmai ca
zidurile mAnastirei din legenda lui Manole. VA a-
mintiti ?
Ce ziva
Noaptea se surpà".
Atatea sisteme filozofice", asa de vorbArete pe
vremuri zac astAzi tAcute in rafturile bibliotecilor,
asteptand dornice o manA pioasA, care sA mai steargA
din and in cand, pulberea uitArii ce s'a asternut
peste dansele.
Teologia, ajutatA de luminile ratiunei si revela-
tiunei, cauta si ea acelas adevar vesnic, WA, a nita
sa deseneze pentru orn i Iuminoase linii de purtare.
Inaltand splendide altare lui Dutnnezeu, pe care
il recunoaste de adevArul absolut" i cauza ultima
a tuturor lucrurilor, ea aratA legAtura fireasca ce tre-
'1) I. Prelegeri.
www.dacoromanica.ro
iI
bue sA existe intre om si Dumnezeu, pricinilei care
nip aceasta legaturá cum si mijloacele care o pot
restabili.
0 tinta bine determinata are,, deci, fiecare, De
unde vine conflictul? De cele mai multe ori de la
putinx- intelegere a unora sau altora din reprezen-
tantii lor.
Adesea s'a dus rAzboi crancen inpotriva religiei
toctnai pentru a nu s'a stiut face o deosebire clarA
intre partea eterna, vesnic neschimbatoare, a religiu-
nei si nitre fonnele de cult si cerernonie sub care
credinta apare in afara.
Mult nu trebue sA cAutAtn spre a alla exemple.
Ce a fost oare despretul asvarlit religiunei in timpul
reformei", daca nu rAsfrangerea urii pe care o tre-
zeau, in lume, clericii pAtimasi si abuzivi ?
astAzi, cand gredinta e mai slaba sufletele
se ridick mai cu greu spre inaltimi supranaturale,
preotul reprezinta pentru multi religiunea i dupa
preot o i judeck
Nu gresesc, poate, dacd spun a seceta indife-
rentismului religios, care usuca in zile noastre cam-
pul multor suflete, se datoreste intr'o mare mAsurA
acestei gresite intelegeri a religiunei-.
Plangere am putea face, insA, si contra acelor
cotit Filozofia de dusmanA, cand nu_ ea, ci interpretii
ei erau vinovati"*).
Buna intelegere se cade sA 4 intre Teologie
Filozofie A cea dintai aducand o bogata revArsare de
ajutor si mangaere sufletului omenesc, cea de-a doua
inraurind asupra aceluiasrsuflet in toate asezArile lui.
FarA ajutorul Filozofiei, greu si-ar putea desvolta
Teologia, in mod stiintific, adevArurile ei inalte ; fArA
sprijinul Teologiei, setea de adevAr a Filozofiei nu se
va potoll niciodatA.
CAci nu-i de ajuns pentru sufletul omenesc nu-
mai pamantul negru. Omenirea va progresà mereu,
zicea Goethe, dar omul va ramane pururea acelas.
adicA, in trebutnla tui intitnd.
acestei trebuinti, pe care nici un progres al
civilizatiei nu a poate multumi vreodatA, ii vine in
ajutor Dumnezeu si el singur o poate
Numai Dumnezeu, cel tare si puternic", poate
impacA zbuciumarile sufletesti be omului. Numai el.
Vesnicia vremilor, cerul instelat i nesfarsitu
Jant al dorurilor neimplinite vor pune totdeauna chi-1
nuitoare intrebari omului*).
Intelegerea religioasA a vietii i ihtelegerea
ce trebue sa se impreune inteun tot ar-
monic.
'Dana atunci, sA mai vedem incercArile de zgu-
duke, ivite colo i colo, pe taramul Teologiei ?i al
Filozofiei.
s) I. Mihilleesou: prelegorit
C. Provian i Raportul dintre religiune i oulturi".
 LUM1NATORUL
Furioase ad fost unele, blande si sfioase altele.
2varlindu-se In Mud. ca netrebuincioase, principiile
abstracte ale Teologiei, s'a incercat intr'o vreme is-
eata Hozofie s dureze Cladire nota religitthii, ase-
and-o numal pe temelia prineipiilor morale.
Dar aceasta incercare, facuta de un out atat de
iscusit, cum a fost Kant, a ramas totusi.. incercare.
Du soLst" dovedit neputincios. Kant insusi
o recunoaste. Pentru agta a fost silit sa cheme, din
fnaltimile sale, pe bunul Durnnezeu, care sa-i ajute,
tact vazuse si el ca numai Dumnezeu poate sprijini
prin lume bratul omului färA putere.
Astfef, inca odata, se vadeste acel adevar nestra-
mtifai : cine hd 6-ede in Dumnezeu, nu poate crede
itt sfintenia poruncii 'morale. Cu greu se poate
toarce de la flu.
Intemeerea religiunii mimai pe postulatele ra-
tunii practice", tA sa vorbim In graiul lui, Kant, e
prea subrecla si duce la rataciri de tot felul,fie pe
pamantul cu vai si dealuri, fie in vazduhul cu multe
trepte.
Nutnal pe aripa Teologiei spiritul omenesc va
gast necontenit repaos inviorator si, la nevoe, se va
putea adanci cu incredere pana in depärtarile Vesniciei.
E drept c i Filozofia insoteste cu speculatiile
sale, pia departe, minted omenedsca. liotar insa tar-
mureste 'zborul ratiunei.
Pe marginea acestui tarin hotarnic ea va putea
ceti, lt litere misterioase, numele imparatiei ce se in-
tinde mai departe f Domeniul Necuprinsului".
Ajuhsa ad, ratiunea, de va fi cuminte, îi va
pleca fruntea n fata credintei, iar de va fi sprintara,
va trece hotarul i va aterga i va osteni,
Cate Mime nu cunoatein noi dintre Filozofi",
care au cutezat sa calce, fara temere, acel pamant
strain imparatia sfanta a credintei de unde s'au
Intors inapoi cu sufietuf sfasiat de osteneli si indoeli
tnistuitoare I
Mándrilor le stau Impotrivd, iar celor
le dau dar" aa zice Domnul.
Din vreme'n vreme se observa, insa, i pe cam-
pul Teologiei, o framantare nervoasa, asemanatoare
cu o pregatire de lupta. Gasim intr'un timp, §i in
sanul Teoldgiei, razboinici inversunati impotriva ra-
titmei ingerul conducator ar Filozofiel pe care a-
cestia vor s-o alunge de pretutindeni din hotarele lor.
Ratiunea, Zic ei, nu poate folosì nimic in mate-
ie de credinta; ea nici im trebue sa se amestece in
asemenea chestiuni.
0 intrebare se ridica, mustrator in fata acelora.
cu ce vor deosebi adevärul de minciuna, religiunea
de superstitie,, daca nu cu ratiunea? Alti conducatori
ai Teologiel au raspuns la aceasta: avem revelatiunea
care face de prisos intrebuintarea ratiunei.
Raspunsul ce se cuvine acestor zelosi aparatori
ai Teologiei nu sta ascuns prea departe pentru a in-
www.dacoromanica.ro
telege revelatiunea, care e ceva abstract, avem nevoe
neaparata de ratiunea cultivata filozoficeste.
de se alunga aceasta, cu ce putem face de-
osebirea intre religiunile actevarate i cele false, cand
toate pretind c ail la baza revelatiunea? 1)
Hotarat ea e un zel prea maq din partea aces-
tor teologi, çari incruntati, rasping ratiunea.
Trebue sa recunoastem ea avem i multe cu-
nostinti obiective, sigurq i tn multe imprejurari,
ratiunea da mana cte *tor credinteildeci Filozofia,
Teologiei,"( 2),
Insusi fericitul Augustin scrie: Credere non po-
ssemus nisi ralionales animas haberemus"..
Alaturi de spiritele prea zeloase, ce s'au ivit atat
in lagarul Teologiei cat si al Filozofiei, gasim in its-
timpuri intr'o parte si in alta, oameni mai, impaciuitori.
Nemultamiti cu atatea hartueli nefolositoare ei si-au
dat man prieteneste, legandu-se prin acest armisti-
tiu 5 sunt adevaruri la, voi, cari pot fi1 la noi, erori,
sunt adevaruri la noi, care pot fi, lavoi, erori.
Cu acest mod de judecata se creiaza acea teorie
asa zisa dub& adevdr", dupa care ceva poate fi a-
devarat in Teologie, ì fals in Filozofie satto fals in
Teologie i adevarat In Filozofie.
Adevarul e, Insä, numai unul, precum unul este
Dumnezeu. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu
ai alt Dumnezeu afara de mine" caci complecteaza
Notts Testamenteu sunt adevdrul ci viata".
Privita mai de aproape, aceasta teorie e dezas-
truoasa prin urmarile ei : pe de o parte, in Filozofie,
religiunea apare ca o dulce iluzie, bine-facatoare o-
mului ; pe de alta parte in Teologie, ratiunea e so-
cotita ca o fiinta oarba sau cel putin Imbrobodita,
care in desert se trudeste sa urce culmile Inalte.
Nicaeri, prin urtnare, nici o siguranta! In tot
locul te urmaresc fiorii spaimei. Numai :scepticismul
groaznic bate vesel din aripa, pretutindeni. Caci a lui
e stapanirea, dupa aceasta teorie, si-n Filozofie
Teologie.
* *
...In ceasurile tale de singuratate, cand porun.
cesti välmasagului de afara sa fie cuminte ea sa poti
asculta in tihna oaptele tainice ale launtrului tau sn-
fietesc, incearca sa privesti de aproape Teologia
Fiiozofia,
*i privindu-le indelung, cu patrundere, nu vei
zice niciodata ca ele sunt doua rivale ce nu pot sta
fata'n fata de cat cu ochii turburi de cearta. Nu vei
zice nici ca sunt una i aceiasi Intrupare, ce se a-
rata cu fata de elita in Filozofie i cu Infatisare po-
pulara in Teologie.
Vei zice insa, ca toata inima, ca ele sunt de
L Mihalcescu: Prelegeri.
2) Ibidem.
 LUMINATORUL"
ma pot exprimr ask u doue vurori tee/ pot trei in
o dulce armonie, ajutand impreunä omului se ajunga
la cunostiinta slavei lui Dumnezeu, caruia se cuvine
cinste si inchineciune, acum si pururea si in vecii
v-ecilor 0 .
Decadenta Catolicismului.
VI
Am stat mult pe ganduri si m'arn tot resgandit
la ultimele evenimente petrecute in timpul din urine
la noi in tare, din cauza uneltirilor papistesesti. M'am
intrebat adesea, ce caute Catolicismul in Romania?
Oare se poate concepe de vre-o minte omeneasce idea
ca papismul se va introna Vre-o date in poporuf TO-
mânesc? Nu cred ch se va gasl cineva care se-i treace
prin cap o asemenea idee; si dace mai e cinevacare
se scrie si se propoveduiasca unirea cu Roma, apoi
acela e sau bolnav ca särmanul Baud, sau este de
rea credinta, este unealta in mane catolicilor. Catoli-
cismul decade din toate punctele de privire si numai
cu chipul acesta imi pot explica dragostea ce i-au
prins de pernantul Romaniei.
Vedeti, catolicii sunt goniti de pe derand si e
natural ca find luati la goalie din tarile Apusului se
se nepusteasca asupra Orientului. Dar se stie aceia
ce aci, la margine de Resarit, credinta si morale cres-
tine stau neatinse si neclintite ca doua stele strälu-
citoare pe bolta senina a Ortodoxismului si or ce nor,
ori ce furtuna sad vifor se va lvi, 1umina lor va fi
asa de puternice in cat dreptmaritorii trestini, care
isi vor pune toata nedejdea in razele datatoare de
viata ale lor, nu yor peri si vor tral si in veacul de
acum si in cel ce va se vie. Faptele si indräsneala
necugetate a catolicilor de a ne ataca nu numai erarhii
din viata, dar si pe cei morti, constitue un indiciu
hoterator ce papistasismul s-a perdut capul, a intrat
in agonie, e pe duce. Cad, ce insemneaze enormitatea
canonicului Baud, de mai zilele trecute, de cat ultimile
sfortart ce face omul pe patul de moarte, ca se mai
poate tral; ce insemneazd nemaipomenita indresneale
a papistului Baud, in fapta ceruia se oglindeste men-
talitatea Intregei papistesimi de pe fata intregutui
pament, dace nu actul necagetat al muribundului, care
in ultimile clipe ale vietel in mod involuntar duce la
gull desinfectantul cel mai otravitor, in loc de doe-
loria ce-i prescrisese medicul 1 Acestea inyedereaza
0 decadenta, boala Catolicismului este intr'al treilea
stadiu si nu mai e nadejde de lecuire. Inteadever
boala a ajuns la cap, aci crima vicarului Baud este
pusa la cale cap, sus, la Roma in cutele vaticanului,
de Papa Piu al X, si un om cand plänueste la intu-
neric atacarea si distrugerea aproapelui, numai moral
si senatos la minte nu poate fi. Dar nu, eatolicismul
www.dacoromanica.ro
13
nu se poate infige in piepturile Romenilor vreo-date,
Treji au fost stramos,ii nostrii, treji vom f ,si noi
urmasii lor, ceci:
Ne apdreim mosia si religia p. neamul
d'aceia tot ce migd in fara- 2sta, ale, 4-amul,
Ni-i prieten numai nouet lard 'papii du$man este,
Dusmcinit va fi de made, fdr'a prinde chiar de veste.
Catolicismul, cum vedem, insusi din apucAturile
lui ne arate cu prisosinta ce a decezut si decade
mereu. Dace vom lasa la o parte lupta necre§tipeascA
ce o duce contra bisericii romane; dace nu mai ne
yom ocupà de totala, lipse de recunostiOta fate de
ingaduinta noastra de all intretine atatee pi atatea
scoale pe pemantul ospitalier ak Romaniei, dace in
sfarsit, am trece cui vederea fapta monstruoase A lui
Baud, condamnata dupe toate legile durrInezeeK si
omenesti, dace am Jesa toate acestea §i ne-am duce
in inima catolicismului, apoi Ina si acolo am gesi
dovezi suficiente de 4ecadenta catolicisrOlui. Dace
am lua de exemplu cultura catolicilor, vom gäsi-o
destul de inapoiata, fate cu vechimea civilizatiunei
apusane. La preotil catolici, mai ales in Italiaspune
un venerat si iubit arhimandrit romansant o rari-
tate preoti care $tiu fran(useste $i nu sunt in stare
sd citeascd cdrfile de teologie franceze, i dace ar ti
numai atat calea-valea, dar ignoranta salaOue§te pan4
*i in sufletul prisonierului de la Roma, papa Piu al
X. Aceasta, se zice, n'a fost in stare se-si faca singur
discursul pronuntat cu ocaziunea serbetorilor din
Roma, in onoarea Sf. Ion Gure de Aur. Aceasta au
marturisit-o chiar preotii catolici.1) Desprq cultura lui
Piu X s'a scris mult si in revista catojica Riuno-
vamento, §i deci nu poate fi ceva indoios. i cand
atat de inapoiat se prezinta intr'ale culturii singurul
reprezentant al lui Dumnezeu pe pernant (?) si urmas
al sf. Petru 2) n'ar trebut ca papistasii si tpti vandutil
lor, din tara noastre, se ne arunce praf in ochi spre
a nu le vedea neghiobiile, si se cunoasce ce actualul
papa e numit de clerul cult catolic, un contandino
un teran.8) Cand stim toate acestea se mai zicem ca
catolicismul sta pe roze? L Mie, cel putin, catolicismul
imi face impresia unei imparatii, care este in ajunul
descornpunerii ei, me duce cu gandul la memorabilele
iniparatiii egipteana, romana si greaca, care uimisera
lumea contimporana si ne uimesc si pe noi, cu cul-
tura si artele lor, dar care au trebuit se piara sub
greutatea feredelegilor si imoralitatii lor. Asa e si cu
Komano-Catolicismul. Eu as povatui pe cei ce mai
ofteaza dupe clerul catolic Si cred ce sunt numai
cei de la Vestitorulo )--1 ca sub Jiainele. luxoase §i
gulerile scrobite ce cad pane la brauj ale popilor ca-
1) Vezi Pastorul Ortodox. an. VII, n. 4.
2) Catolicii pretind a sf. Petra a fost Episcop la Roma
25 ani; aceasta e o minciuni afruntata, cad acest itpostol a
mers la Roma numai ea IA moara pe -crane.
3) Pastorul Ortodox, an. VII, n. 4, pag. 177.
 14 LUMINATORUL"
tolici, se ascunde cele mai mari patimi omenesti 1),
se tolanesc vitiile cele mai neinfrante 2), imoralitatea
cea mai mare. Domnia Catolicismului inteadevar are
lustru, e dvilizata, are organizatie excelenta daca
vreti, dar si dracii au si ei organizatie, poate mai abitir
ca papistasii, ce folos insa ca e intrebuintata in scopuri
machiavelice; ei, bine, fie, dar au si biblioteci marete,
universitati impozante si numai in ele se poate studia
teologia bine (?); mai au catedrale cu turlele pana la
cer; au in sfarSit multe, multe de tot, pana si sca-
unul dupa care a propoveduit sf. Petru; ma rog, ca-
tolicii au tot dichisul, dar durere, n'au tocmai partea
principali, nu Mai au autoritatea morald, pe care
odinioara s'o asigurase prin sangele curs de pe
urma inchizitiunei; n'au duhul cre§linismului i a-
ceasta este totul. Mora la filozofica a fost acel suport
care a tinut popoarele pagane in viata. Mora la Cres-
tina, e acel suport de granit care a facut si face sa
dainuiascâ popor si individ cat tunp se razima pe
bazele ei. Ori, catolicismul, este dovedit a nu se
indeletniceste a tultiva o floare atat de frumoasa in su-
fletele apusenilor, si iatA ca peirea 'i s'a apropiat. Martil
catolicismului, care ni se pare asa de rumen si frumos
in realitate este putred si ros pia la mijloc de ver-
mele stricaciunei, si nu trebue sa ne amageasca ca
sa gustam dintr'ansul, caci si noua, ca si oare eand
protoparintilor Adam si Eva, ni se va raspunde ca,
cu moartea vom mart. i daca este asa, cu biserica
papilor sa ne unim 7 Sa strigam din adancul sufle-
telor noastre, niciodata, cu toata dragostea (?) catoli-
cilor pentru noi. Biserica catolica decade, Biserica
romana acum incepe sa se organizeze si sa-si inde-
plineasca misiunea, din cauza timpurilor grele prin
care a trecut. Biserica catolica este garbovita, Bise-
rica romana este Inca Mari si plina de incredere in
viitor. Biserica catolica este internationala, Biserica
romana este nationala si patriotica.
Catolicismul a fost pricina atator rasboae religi-
oase si lupte inchizitoriale, pe cand Biserica romana
scutul de j:)arare si indemn la fapte mari In timpuri
stravechi.
Biserica papistäseasca in sfarsit a fost aceia care
a organizat in sistem superstitia; cea romana, sin-
gura care a pastrat cele mai frumoase obiceiuri. Dar
despre superstitie la catolici, vom vorbi pe larg in
numarul viitor.
Anticatolic.
CASIEWL REVISTE1:
Pár. Diacon C. Popescu-Orodel
Craiova, Strada Erollor No. 5.
1) Canonicul baud si le-a dat pe fa% (sic).
') Sa ne reamintim de maica Fumagali, preotii, Don Longo
10 Don Riva.
www.dacoromanica.ro
Munca i Bucuria. 1)
(Traduoere)
Esti facut pentru a te bucurà
si lumea este plina de lucruri de
care te vei distra, cu cond tie ea
sa nu fii prea tniindru pentru
a gasi aci placere, sau prea do-
rituri ca sa te lipsesti de ea".
...Am spus mai dinainte cd munca nu tre-
bue a ne asigurA numai existenta, imbrda-
mintea §i addpostul, a are un scop mai Malt
de indeplinit in viata noastrd. Acela care a
recunoscut pretul muncii ca factor de progres
in viata personald, nu o pardse§te, chiar cand
imprejurdrile exterioare l'ar dispensA dela a-
ceasta. Daa munca este cu adevarat partea
noastrd, element trebuincios §i indispen-
1/11
sabil vietei noastre, am pärdsi in acela§ timp
cu ea, o parte din noi insine, poate cea mai
bund.
Acela care da toatä valoarea sa muncii,
este ceia ce cere omul desdvAr§it. Ea cere o
pregatire, cd§tigarea de intinse cuno§tinte,
indemAnarea. Inteligenta este pusa in activi-
tate, §i aceastd activitate nu o istove§te, ci o
intdre§te. CAnd vedem un om, care intr'o
viatä de muna incordatd, a dobändit o privire
repede §i sigurd, curagiul de a lua repede hotd-
rdri importante, §i and observam in aceasta.
mare activitate o vointa formatd, o puternia
stapdnire de sine, o staruinta tare, nu ni se
pare a intrezdri in privirea serioasd §i lini§-
tip a acestui om, binefacerea muncii ?
Munca este aceea care, in marea §i nern-
cetata framAntare omeneasa, ne va clA nota
noastrd particulard. Cu toatd valoarea ce se
atribue omenirei in totalitatea ei, sd nu per-
dem din vedere a e formata din indivizi. Si
felul nostru de lucru este care ne ordndue§te
in vremea noastrd, care ne dd propria noas-
trd fizionornie. 0 ocupatiune serioasd §i in-
lantuitd, o profesiune determinata, ne impie-
dea de a risipi puterile noastre, ne for-
meazd §i ne intdre§te.
Voirn sa iubim munca. Am vdzut, sunt
cativa ani d'atunci, intr'o expozitie la Berlin,
tabloul unui pictor englez. ReprezentA un me§-
9 Fragment din luerarea Nous le jeunes"Noi Tinerii,
pag. 111. de H. Vegener.
 LUMINATORUL"
ter tâmplar, un bâtrdn cu uneltele sale in
mand, stdnd in picioare inddrätul mesei, pri-
vind cu Lin ochiu gAnditor, o bucatd de lemn,
careia void sa-i ded forma ce concepuse.
cat de bine intelesese pictorul munca §i
lucrätorul!
Privirile acestui bdtrdn päreaù cd voesc
sd zicd : Nu e inteadevär, nimic mai impor-
tant in cer §i pe pamant deck facultatea ce
posedam de a creià prin munca noastrd opere
cdrora putem sä le imprimdm pecetia perso-
nalitatii noastre, opere care au o infdti§are §i
privesc oamenii prin ochii no§trii". Acela care
iube§te munca sa, are placere sd priveascd
un asemenea tablou;, cât despe acela care nu
este in stare de a-1 intelege ,--- ei bine ! tre-
bue mai intdiu sa Inv* a lucrà, a produce,
cel putin odatd, o opera altfel nu e nä-
dejde pentru el. Sd iubim munca, aici munca
temeinicci este un isvor de bucurie.
E adevarat cd poate e greu sä conside-
rdm orice fel de muncä ca aträgAtoare. Da-
toritä extinderei totdeauna crescânde a marei
industrii, in intreprinderea careia individul nu
este adesea deck o micd roan, sarcina datd
omului devine curat mecanica §i nu-i procura
nici o bucurie. Dar când numai putem gasì
multumire in munca noasträ, devine pentru
noi un pericol. Bucuria este, in acela§ timp,
germenele §i fructul vietei individuale, Ea in-
suflete§te la straduinta, conduce la izbkidd. §i
pune pecetia sa pe o muncd cu o desavar§ire
mecanicd. Face lucrarea noasträ personald, in
stare de a atinge un grad mai inalt §i mai bun.
Bucuria este ca §i indemnul cel mai puternic
pentru a ne incurajà la munca. Munca fdrä
bucurie, chiar dacd nu este mecanicd, ne sle-
e§te puterile, färä a le inlocul, §i nu ne pro-
curd altceva deck salariul sdu in bani suna-
tori. VA rämäne totdeauna o manifestare se-
cundard §i momentand o vietei noastre, o sar-
cilia pe care o lepddäm din momentul ce am
cd§tigat destul; nu devine niciodatd o parte
din noi in§ine. Munca multumitoare ne face
bogati ; ne invioreazd puterile märe§te pu-
terea de conceptie ; munca färd bucurie ne
face sdraci, chiar daca ne-ar aduce milioane.
De aceia nu ne vom plânge dacd ocupdm,
www.dacoromanica.ro
15
in gigantica rostogolire a muncei onienirei, un
loc care ne pare nevrednic de noi. N'avem deck
se ne patrundem de aceasta idee cd, in mer-
sul unui ceasornic, ced mai mica roata, cel
mai mic dinte sunt neapärat trebuinciose. SA
incetärn de a ne pldnge de munca noasträ
caci nu o yom iubi §i nu va fi savar§itä mai
bine. One §tie dacd n'am putea perde cu bu-
curia ocupatiunei ce ne este hotärätä §i bu-
curia muncii in general. Sd ludm asupra noas-
tra sarcina de a mdeplini aceastd muncd tot
cqd de bine dupd cum ne este cu putin(d; prin
aceasta ii vom inldtara tot ceeace cire plictisi-
tor, respingcltor, si o vom face picicutd; ii vom
da pret §i vom face din ea o parte din noi
insine.
DacA ne silim a incera (simti), de n'ar fi
deck odatd, un simtimant de buciirie laun-
trick fructul nu va fi de a§teptat rilult timp!
sa nu fim gata a parasi ideea marei in-
rauriri a muncii. Carnegie 1) care a trecut prin
toate treptele muncii, §i care in urmd a de-
venit un orn ale cdrui cuvinte sunt ascultate
de lumea muncitoare, scrie in cartea sa des-
pre Puterea muncii" : fiecare tändr ar trebui
scili zica lui instqi: locul meu este pe cea
mai 'Malta culme l Fii un rege in idealu-
rile tale I
Traducere de
Diacon St. Popescn
Notite i informatiuni.
In ziva de 11 Aprilie a. c. (Dumineca Stal-
parilor), ora 11 a. m. s'a sävär§it cu o deo-
sebitä solemnitate taina Sf. Botez asupra mu-
sulmanului Lula Baeram, soldat recrut in re-
gimentul I de Artilerie Regele Carol". Ser-
viciul divin s'a oficiat chiar in localul acestui
regiment de catre PM-. Econom Al. Petrescu,
confesor de garnizoana, care §i catehizase mai
inainte pe numitul musulman. Sf. Sa a tinut
la stdr§it o cuvântare despre insemndtatea ac-
tului savar§it ; descriind §i modul cum se pre-
gateau in timpurile vechi ale bisericei cre§tine
aceia cari voiau sa se boteze. Au asistat la
aceastä frumoasa serbare toti D-nij ofiteri ai
regimentului §i intreaga trupd. Ca na§ al no-
i) Un mammilionar American, ridicat din mijlocul pope-
mini sau, prinmunca.
 16 ,,LUMINATORVL"
ului botezat a lost, D-1 Colonel CI Kanolescu
comandantul Regimentului. Neofitul a primit
numele de Constantin.,) iar dupa ce, a fost bo-
tezat, depus legiuitul juramânt impreuna cu
alti recruti.
*
Slujba invierii boinnufui a fost oficiata cu
deosebita pompa hi fata auioritatilor civile
militare de protoereul jud. Dolj I. D. Popescu,
la catedrala Madona Dudu, inconjurat dd cle-
rul
In ziva de ,22 Aprì1ie a. c. s deschid canfe-
rintele generale rile inviittitorilor í institutorilor
din judetul Dolj. La orela 8 1 2 a. m. in aceia?i, zi, va
avea loc un Te-Deum, la bisericu riliadona Duc z
in fata autoriteitilor civile, oficiat de Revizorul epar-
hial Pr. Popescu-Breasta, asistat de protoereul
judetula I. Popescu i de preotii bisericii. La
sftir?it va Ivorbi p. c. revizor bisericesc devre rolul
invateitorilor Fi acordulce trebue sa existe intre ei
preoti,
* al societatii muzicale Hora" din Bucuresti, se va
zitia de 23_Aprilie a. e. va avea loc, cu o
-osebita solemnitate sfintirea bisericii din comuna
Rasnicu, de p. c) protoereu, 1. D. Popescu. Locasul a-
cesta de inchinare e datorit domnului colonel 1. Se-
ulescu din Craiova, à carui jertfe ar' trebui sa fie
imitate .de cat mai multi propietari, mai ales azi cand
-fiecare suntem datofi sa facem pentru taran tot ce
putem. Sunt in judetul Dolj comune mari si propie-
tari bogati pe nioiiIe caror, sfintele locasuri ar tre-
bui sa nu mai zaca in ruina actuala.
INIValre,**MINImarm
* *
Vineri 23 --Aprilie cu trenul de 4 p. m.
sose§te in gara Craiova P. S. Episcop al Ram-
nicului D. D. Ghenadie. P. S. Sa trece in spre
Calafat in vizita canonica, rinsotit de p. c.
Director al Sf. Eparhii Pr. P. Partenie, revi-
zorul eparhial Gr. Popescu43reasta §i Proto-
ereul judetu19i I. Popescu.,
In ziva de 24 Aprilie va avea loc inaugura-
rea localului roalei de agriculturd din Poiana
Mare. Actul sfintir4 va fi seivar$it de ins* P. 2.
Episcop eparhiot D. D. Ghenadie, La aceastd serbare
va lua yarte domnul ministru de culte Spira
Haret, i autoriteitile civile, p. c, repizor epar-
hial Gr.s Poyescu-Breasta, protoereul judetului
Popescu, i p, c. director at sf. Episcopii P. Partenie.
134S3Craiova.Libriria i Tipogralia Sache Pavlovici. Instaiatie co electricitate.
www.dacoromanica.ro
In ziva de 2 Aprilie Duminica Tomei are
loc tarnosirea bisericii
a
catedrale
,
din Calafat. Actul
sfintirei va fi savarsit ae r. S. -Episcop Ghenadie, in-
tonjurat de clerul epiScopal de revizorul bisericesc
Gr. Popescu-Breasta, si de- protoereul jud. I. D. Po-
pescu, Biserica e cladita cu obolul moraL si material
al mai multor oameni de inima din Calafat, dintre
care nu pot fi trecuti cu vederea,, dd. Marna Marian,
L Dragulescu, Marincu s. a. Fapta vorbeste de la
sine si merita sa fie imitata de cat mai multi propietari.
In nurliárul yaw., vom reveni cu amanunte.
* *
In ziva de 22 Aprilie va avea loc un con-
cert dat de societatea muzicala Hota" din
Bucure§ti sub conducerea D-lui pre§edinte de
onoare Dobrescu §i a maestrului Juarez Mo-
vilä. In program se observa multe opere na-
-tionale §i biserice§ti. La raul Vavilonului" e
un concert religios ce de sigur va starni ad-
miratie.
*
In ziva de sf. Gheorghe, corul de 80 persoane
produce in biserica sf. 114 din Craiova. E o fapta
inältatoare ceia ce face numita societate, -caci lii tim-
purile de seceta si neliniste religioasa ce ne-au pri-
cinuat catolicii, imnele ce va intona renumitul cor
al d. J. Movilal va contribui mult la intarirea senti-
mentuliq religios Noi il felicitam din toata inima
il rugam sa ne cerceteze cat mai des.
Bibliografie.
A aparut Materii Biserice#i" ce cuprinde doua
articoie datorite penei Par. Arhim. luliu Scriban.
Direetorul Seminarului Central, privitoare la cestiu-
nea nouei reforme bisericesti., Data find competinta
cu care autorul trateaza aceasta chestiune, credem ca
aceasta brosura merita sa fie citita de toll, mai ales
de fratii preoti. O recomandam cititorilor nostri. De
vanzare la redactia revistei cu 60 bani.
* *
A aparut acum de sub t:par o frumoasa i edi-
ficatoare carte de lectura intitulata Iosafat" care cu-
prinde o istorisire placuta i atragatoare din timpu-
rile glorioase ale crestinismului. Este tradusa din
limba germana de Par. Econom Al. Petrescu. Un ex-
emplar de aproape 170 pagini pe hartie velina, costa
lei 1.30. Se afla de vanzare la autor, Biserica Sfintii
Arhangheli, Craiova.
Tot la acelas autor, Copletul ca flori", Pretul
unui exemplar 1 leu.