Biletul 1

1. Statul este organizația politică care detine monopolul fortei de constrangere, al elaborarii si aplicarii
dreptului, exercitata intr-o comunitate umana de pe un anumit teritoriu, cuprinzand parlamente,
guverne si alte autoritati executive, organe judecatoresti, armata, politie si inchisori etc.
Exista urmatoarele forme de guvernamant:

– aristocraţia: ca formă ideală de guvernământ;

– timocraţia: guvernământul celor bogaţi şi ambiţioşi care generează din aristocraţie;
– oligarhia: o formă avansată a timocraţiei, guvernarea fiind realizată de cei mai bogaţi;
– democraţia: admite accesul poporului la guvernare;
– tirania: poate fi şi este instituită în urma abuzului de libertăţi democratice.
– monarhia: concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane. În opinia celebrului filosof,
monarhia putea deveni uşor tiranie sau despotism;
– democraţia: deţinătorul plenipotenţiar al puterii era poporul.
– republica: puterea aparţinea fie unei categorii sociale distincte (republică aristocratică), fie întregului
popor (republică democratică);
– monarhia: puterea aparţine monarhului care o exercită conform unei legi relativ exacte şi stabile;
– despotismul: puterea se exercită în afara oricăror reguli prestabilite.

2. În procedurile contencioase părţile se numesc reclamant şi pârât. În procedura specială părţile se

numesc petiţionar şi parte interesată. Iar în procedura de ordonanță și în procedura de
insolvabilitate părțile se numesc creditor și debitor. Astfel, reclamant, petiționar și creditor este
persoana care a intentat procesul civil în vederea apărării drepturilor şi intereselor sale legitime, pe
care le consideră a fi lezate, iar pârât, debitor este persoana chemată pentru a răspunde pretenţiilor
înaintate în judecată. Parte în procesul civil poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la
momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.

3. Persoana juridica este organizaţia care are un patrimoniu distinct și răspunde pentru obligaţiile sale
cu acest patrimoniu, poate să dobândească și să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale și
personale nepatrimoniale, să-și asume obligaţii, poate fi reclamant și pârât în instanţa de judecată.
Persoana juridică are următoarele elemente: organizaţia proprie, patrimoniul distinct, scop propriu,
răspunderea.

Biletul 2
1. teoriile privind geneza aparitiei statului
1. Teoria teologică. Statul este considerat a fi creaţia divinităţii, iar monarhul este șeful statului şi
reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ.
2. Teoria patriarhală, părtaşii acestei concepţii susţin că, statul îşi trage originea de la familie.
3. Teoria patrimonială, statul a luat naştere din dreptul de proprietate asupra pământului.
4. Teoria violenţei. Susţinătorii acestei teorii atribuie violenţei rolul decisiv în apariţia statului.
5. Teoria organică (biologică). Susţinătorii acestei teorii afirmă că, statul este un organism social
compus din oameni, tot astfel precum organismul animal se compune din celule.
6. Teoria rasială. Această teorie porneşte de la ideea inegalităţii raselor, a dominaţiei raselor
,,superioare”.
7. Teoria psihologică. Adepţii acestei teorii susțin că în societate există două categorii de oameni, unii
care din punct de vedere psihic sunt predestinaţi pentru funcţii de conducere, iar ceilalţi pentru a fi
conduşi.
8. Teoria contractualistă (contractului social). Potrivit acestei teorii, apariţia statului este rezultatul
unei înţelegeri între oameni. Ca urmare a acestui pact, supuşii promit să asculte, iar regele le promite un
minimum de libertate.
9. Teoria juridică a ,,statului-naţiune”. ,,Statul este personificarea juridică a unei naţiuni”.
10. Teoria materialistă. statul este rezultatul apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de
producţie, a scindării societăţii în bogaţi şi săraci, în clase antagoniste.

2. Dreptul constituţional poate fi definit ca o totalitate unitară de norme juridice cuprinse în constituţie
sau în alte acte normative, învestite cu forţă juridică supremă, elaborate şi adoptate în urma unei
proceduri speciale, prin care se reglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul
instaurării, menţinerii şi exercitării puterii statale.
Izvoarele dreptului constitutional:
1. Constituţia și legile de modificare a constituţiei. Constituţia ar putea fi definită, ca actul
juridic normativ suprem.
2. Legile ce reglementează relaţiile sociale referitoare la instaurarea, menţinerea şi exercitarea
puterii de stat.
3. Decretele Președintelui Republicii Moldova, ce reglementează relaţiile privitoare la
instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat.
4. Tratatele internaţionale la care R. Moldova este parte în care sunt reglementate relaţiile
sociale ce ţin de instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat.

3. Elementele dreptului de proprietate:

1. Posesia constă în prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stăpâni în fapt bunul.
Altfel spus, posesia constă în posibilitatea proprietarului de a stăpâni bunul ce-i aparţine în
materialitatea sa, comportându-se faţă de toţi ceilalţi ca fiind titularul dreptului de proprietate.
2. Folosinţa este considerată acea prerogativă în temeiul căreia proprietarul poate întrebuinţa
bunul în interesul său, percepându-i fructele
3. Dreptul de dispoziţie este posibilitatea stabilirii statutului juridic al bunurilor (vânzare,
transmitere prin moştenire, donare). Ca rezultat al exercitării dreptului de dispoziţie,
proprietarul intră în relaţii juridice cu persoane terţe.

Biletul 3
1.

2. Suveranitatea statului exprimă faptul că, puterea de stat îşi extinde autoritatea sa superioară şi
se exercită asupra unui anumit teritoriu şi populaţii şi nu admite ca o altă autoritate să exercite
atribuţiile specifice puterii statele, asupra aceluiaşi teritoriu şi populaţii aflate pe el.
3. dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.
Izvoarele de drept civil:
1. Legile, care există sub forma a trei categorii: constituţională, organică si ordinară;
2. Actele normative subordonate legii (Decretele Preşedintelui, hotărârile şi dispoziţiile guvernului, etc.).

Biletul 4
1. Procura este un înscris întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau
mai multor reprezentanţi prin care se deleagă dreptul de a încheia acte juridice în numele şi pe
contul primului.
valabilitatea procurii încetează şi la:
– expirarea termenului ei;
– revocarea împuternicirilor de către reprezentat; persoana care a eliberat procura poate revoca
împuternicirile şi anula valabilitatea procurii în orice moment;
– renunţarea reprezentantului de a executa împuternicirile delegate;
– dizolvarea persoanei juridice care a avut calitatea de reprezentat, precum şi a celei care a avut
calitatea de reprezentant;
– decesul, declararea dispariţiei fără urmă a persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau
calitatea de reprezentant;
– declararea incapacităţii persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau de reprezentant sau
limitarea ei în capacitatea de exerciţiu.
2. Caracterele statului de drept:
- este fundamentat pe supremația legii;
- presupune realizarea strictă a legilor de către toți;
- se prevede răspunderea reciprocă a statului și a cetățenilor;
- existența democrației constituționale reale;
- asigurarea drepturilor și libertăților omului și cetățeanului;
- există o reală separație și independență a puterilor.

3. Prezumţia de paternitate este o prezumție în temeiul căreia copilul născut din părinţi căsătoriţi ori în
timp de 300 de zile din momentul desfacerii căsătoriei, declarării căsătoriei nule sau decesului
soţului mamei copilului, are ca tată pe soţul (fostul soţ) al mamei, dacă nu a fost stabilit contrariul.
prezumţia de paternitate se întemeiază pe obligaţia de fidelitate a soţiei, însă, cum această obligaţie
există pentru femeie, în virtutea principiului egalităţii dintre sexe, ea există și pentru bărbat.
Prezumţia de paternitate a soţului (fostului soţ) poate fi înlăturată printr-o declaraţie a soţilor
(foştilor soţi), depusă personal.

Biletul 5
1. După structura de stat diferenţiem: State simple sau unitare; State compuse (complexe) sau
federative.
Trăsăturile statului unitar:
– Constituie o unică formațiune statală (reprezintă un singur subiect de drept pe plan internațional).
– Unitatea politică a statului este completată cu unitatea constituțională, pe când în statul federal,
fiecare stat are Constituția proprie și există și una federală.
– Există un singur rând de organe ale puterii și o singură cetățenie a locuitorilor, pe când în statele
federale există două rânduri de organe ale puterii.
– Teritoriul este delimitat în interior în unități administrativ-teritoriale, care se subordonează în mod
egal față de administrația centrală.
Statul federativ, compus sau unional – este statul compus din două sau mai multe entităţi, unităţi
statale. Caracteristic acestui tip de stat este obligativitatea existenței unui parlament bicameral, în a
doua Cameră fiind reprezentate statele membre.
 2. autorităţile administraţiei publice locale emit, în condiţiile legii, acte normative (ordine cu
caracter normativ, regulamente, instrucţiuni, reguli, hotărâri, decizii, dispoziţii şi alte asemenea
acte).

3. Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei fizice de a dobândi prin faptă proprie şi de a
exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Aceste
prerogative persoana fizică le realizează prin încheierea de acte juridice civile singur, personal,
fără nici o intervenţie din partea altei persoane.
Capacitatea de exercițiu are următoarele forme: capacitate de exercițiu deplină (18 ani):
Persoana fizică are aptitudinea de a încheia orice fel de acte juridice civile (de conservare, de
administrare şi de dispoziţie), in afara celora interzise de lege. În acest caz, excepțiile sunt pentru
persoanele care s-au căsătorit înainte de împlinirea vârstei matrimoniale de 18 ani, și pentru cazul
emancipării (minorul care a implinit 16 ani trebuie să dispună de venit propriu, fiind angajat in campul
mnuncii cu acordul parintilor). Capacitate de exercițiu restrânsă (în cazul minorilor între 14-18 ani):
minorii care au împlinit vârsta de 14 ani dobândesc această capacitate, ei fiind în drept să încheie orice
acte juridice (vânzarea-cumpărarea bunurilor, să împrumute, să doneze etc.), dar pentru valabilitatea
acestora este necesar acordul reprezentanţilor legali (părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului). Lipsa
capacității de exercițiu (în cazul minorului sub 14 ani si în cazul alienaților și debililor mintal).

Biletul 6
1. Republicile se împart în: prezidenţiale, parlamentare şi semiprezidenţiale.

Republica prezidenţială se caracterizează prin rolul important al preşedintelui în sistemul

organelor de stat:
– conducătorul statului este ales fie de un colegiu special de delegaţi, fie prin votul direct al
alegătorilor;
– preşedintele este investit cu dreptul de veto suspensiv asupra legilor adoptate de parlament;
– separarea severă a puterilor, în care organele beneficiază de independenţă semnificativă în raportul
reciproc;
– parlamentul nu este în drept să exprime vot de neîncredere guvernului, dar nici preşedintele nu este
în drept să dizolve anticipat parlamentul;
– preşedintele este şi şeful executivului;
– miniştrii sunt numiţi în funcţie de către preşedinte;
– lipsa formei de responsabilitate a guvernului faţă de parlament.
Republica parlamentară este fundamentată pe concepţia separării puterilor în stat. Această formă
de guvernământ se caracterizează prin următoarele aspecte:
– şeful statului este ales de către parlament;
– guvernul se formează în baza parlamentară şi poartă răspundere faţă de parlament;
– parlamentul este investit cu dreptul de a exercita control asupra activităţii guvernului;
– parlamentul este ales de către popor prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat;
– parlamentul poate dizolva guvernul prin acordarea votului de neîncredere;
– atribuţiile şefului statului sunt exercitate, de regulă, de către guvern prin intermediul şefului
guvernului sau a ministrului, care contrasemnează actele şefului statului.
Republica semiprezidenţială este forma de guvernământ, care combină particularităţile republicii
prezidenţiale şi a celei parlamentare.

2. Dreptul constituțional este o totalitate unitară de norme juridice cuprinse în constituţie sau în alte
acte normative, învestite cu forţă juridică supremă, elaborate şi adoptate în urma unei proceduri
 speciale, prin care se reglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării,
menţinerii şi exercitării puterii statale.
3. Capacitatea de folosinţă este definită ca aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii
civile, ceea ce constituie condiţie necesară pentru a fi participant la diferite raporturi juridice. Ea
este recunoscută în egală măsură pentru toate persoanele fizice. Capacitatea de folosinţă începe la
data naşterii persoanei fizice. Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, cu condiţia că
se naşte viu.

Biletul 7
1. Dreptul – este sistemul normelor de conduită, elaborate sau recunoscute de puterea de stat, care
orientează comportamentul uman în conformitate cu valorile sociale ale societăţii respective,
stabilind drepturi şi obligaţii juridice, respectarea obligatorie a cărora este asigurată, la nevoie de
forţa coercitivă a puterii publice.

Funcțiile dreptului:
 Funcția de instituționalizare a organizării social-politice.
 Funcția de conservare, apărare și garantare a valorilor fundamentale ale societății.
 Funcția de conducere a societății.
 Funcția normativă.
 Funcția informativă.
 Funcția educativă.
 Funcţia preventivă.
 Funcţia corectivă.
2. Conform legislaţiei naţionale cetăţenia poate fi dobândită prin: naştere; recunoaştere; înfiere;
redobândire; naturalizare.
3. Modurile de reprezentare:
 Legală
 Convențională
 Generală
 Specială
 Reprezentare de drept privat
 Reprezentare de drept public
 Reprezentare perfectă
 Reprezentare imperfectă
 Reprezentare voluntară
 Reprezentare obligatorie

Biletul 8
1. Suveranitatea exprimă faptul că, puterea de stat îşi extinde autoritatea sa superioară şi se exercită
asupra unui anumit teritoriu şi populaţii şi nu admite ca o altă autoritate să exercite atribuţiile
specifice puterii statele, asupra aceluiaşi teritoriu şi populaţii aflate pe el. În conţinutul suveranitatii
de stat distingem supremația, care se referă la latura internă, ea exprimând integritatea teritoriului
şi inviolabilitatea frontierelor statului, precum şi faptul că puterea de stat este superioară oricărei
alte puteri, şi independența, care se referă la latura externă şi prin care statul duce o politică
externă, pe care şi-o stabileşte, fără să depindă de un alt stat.
2. Pierderea cetăţeniei R.M. poate avea loc în următoarele cazuri: a) prin renunţare; b) prin retragere;
c) în temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
3. Atributele dreptului de proprietate sunt: posesia, folosința și dreptul de dispoziție.
 Biletul 9
1. Elementele statului: Populația; Națiunea; Naționalitatea; Teriroriul; Puterea publică; Autoritatea
publică.
2. Răspunderea juridică, este instituția juridică ce cuprinde ansamblul normelor juridice, care vizează
raporturile juridice ce se nasc în sfera activității specifice, desfășurată de autoritățile publice, în
temeiul legii, împotriva tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul asigurării
respectării ordinii juridice și binelui public. Ea poate fi de natură: politică, morală, juridică, religioasă,
etc.; şi are un caracter corelativ, respectiv politic, moral, juridic, religios ş.a.m.d.
3. Principiile dreptului muncii:
a) libertatea muncii, incluzând dreptul la munca liber aleasă sau acceptată, dreptul dispunerii de
capacităţile sale de muncă, dreptul alegerii profesiei şi ocupaţiei;
b) interzicerea muncii forţate (obligatorii) şi a discriminării în domeniul raporturilor de muncă;

c) protecţia împotriva şomajului şi acordarea de asistenţă la plasarea în câmpul muncii;

d) asigurarea dreptului fiecărui salariat la condiţii echitabile de muncă, inclusiv la condiţii de muncă
care corespund cerinţelor securității şi sănătății în muncă, şi a dreptului la odihnă, inclusiv la
reglementarea timpului de muncă, la acordarea concediului anual de odihnă, a pauzelor de odihnă
zilnice, a zilelor de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare;
e) egalitatea în drepturi şi în posibilităţi a salariaţilor;
f) garantarea dreptului fiecărui salariat la achitarea la timp integrală şi echitabilă a salariului care ar
asigura o existenţă decentă salariatului şi familiei lui;
g) asigurarea egalităţii salariaţilor, fără nici o discriminare, la avansare în serviciu, luându-se în
considerare productivitatea muncii, calificarea şi vechimea în muncă în specialitate, precum şi la
formare profesională, reciclare şi perfecţionare;
h) asigurarea dreptului salariaţilor şi angajatorilor la asociere pentru apărarea drepturilor şi
intereselor lor, inclusiv a dreptului salariaţilor de a se asocia în sindicate şi de a fi membri de sindicat
şi a dreptului angajatorilor de a se asocia în patronate şi de a fi membri ai patronatului;
i) asigurarea dreptului salariaţilor de a participa la administrarea unităţii în formele prevăzute de
lege;
j) îmbinarea reglementării de stat şi a reglementării contractuale a raporturilor de muncă şi a altor
raporturi legate nemijlocit de acestea;
k) obligativitatea reparării integrale de către angajator a prejudiciului material şi a celui moral
cauzate salariatului în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă;
l) stabilirea garanţiilor de stat pentru asigurarea drepturilor salariaţilor şi angajatorilor, precum şi
exercitarea controlului asupra respectării lor;
m) asigurarea dreptului fiecărui salariat la apărarea drepturilor şi libertăţilor sale de muncă, inclusiv
prin sesizarea organelor de supraveghere şi control, a organelor de jurisdicţie a muncii;
n) asigurarea dreptului la soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi a conflictelor colective de
muncă, precum şi a dreptului la grevă, în modul stabilit de Codul Muncii şi de alte acte normative;
o) obligaţia părţilor la contractele colective şi individuale de muncă de a respecta clauzele
contractuale, inclusiv dreptul angajatorului de a cere de la salariat îndeplinirea obligaţiilor de muncă
şi manifestarea unei atitudini gospodăreşti faţă de bunurile angajatorului şi, respectiv, dreptul
salariatului de a cere de la angajator îndeplinirea obligaţiilor faţă de salariaţi, respectarea legislaţiei
muncii şi a altor acte ce conţin norme ale dreptului muncii;
p) asigurarea dreptului sindicatelor de a exercita controlul obştesc asupra respectării legislaţiei
muncii;
 r) asigurarea dreptului salariaţilor la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale în
perioada activităţii de muncă;
s) garantarea dreptului la asigurarea socială şi medicală obligatorie a salariaţilor.

Biletul 10
1. Funcţiile pe care le are teritoriul unui stat sunt următoarele:

· Teritoriul este indiciul care permite situarea statului în spaţiu, localizându-l şi delimitându-l de alte
state;
· Prin intermediul teritoriului statul stabileşte legăturile cu cei care-l locuiesc, atribuindu-le calitatea
de apartenenţă la statul respectiv;
· Teritoriul determină limitele extinderii puterii politice şi contribuie la structurarea autorităţilor
publice, în dependenţă de organizarea teritoriului.
2. Dreptul familiei reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale și
patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopție și raporturile asimilate de lege, sub anumite
aspecte cu raporturile de familie, având ca scop ocrotirea și întărirea familiei.
Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit dispoziţiilor
legale, cu scopul de a întemeia o familie şi reglementată de normele imperative ale legii.
3. Efectele apariţiei persoanei declarate decedată. În cazul apariţiei persoanei declarate decedată,
instanţa de judecata anulează hotărârea privind declararea decesului ei. Căsătoria persoanei
declarate decedate poate fi restabilită de către organele stării civile la cererea ambilor soţi, dacă nici
unul din ei nu a încheiat o nouă căsătorie.

Restituirea bunurilor persoanei declarate decedate depinde de faptul dacă s-a păstrat în natură şi
de caracterul trecerii lor la alte persoane. Indiferent de momentul apariţiei sale, este în drept să se
adreseze pentru restituirea lor. Astfel:

– persoana declarată decedată poate cere de la oricare persoană restituirea bunurilor care s-au
păstrat în natură şi au trecut cu titlu gratuit la dobânditor după declararea decesului său;
– dacă bunurile, cu toate că au trecut cu titlu gratuit, dar nu s-au păstrat în natură, valoarea
acestora nu se restituie de către dobânditorii cu titlu gratuit;
– dobânditorul cu titlu gratuit, în cazul în care a distrus, a consumat sau a realizat bunurile
dobândite, este obligat să compenseze valoarea lor în bani, dacă se dovedeşte că la momentul
dobândirii ştia despre aflarea în viaţă a persoanei declarate decedate;
– dacă bunurile au trecut în baza unor acte juridice cu titlu oneros, persoana declarată decedată nu
este în drept să ceară restituirea lor de la dobânditorul cu titlu oneros. Ca excepţie, de la dobânditorul
cu titlu oneros bunurile vor putea fi cerute, dacă se va dovedi că acesta a fost de rea-credinţă la data
dobândirii lor. Adică se face dovada că dobânditorul ştia că cel declarat decedat este în viaţă.
– cu totul diferit este soluţionată problema în cazul în care bunurile persoanei declarate decedată
au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat. Dacă aceste bunuri au fost vândute, atunci, după
anularea hotărârii de declarare a decesului, persoanei i se restituie suma realizată din vânzarea
bunurilor.

Biletul 11
1. Cauzele care exclud răspunderea juridică:
 Legitimă apărare;
 reţinerea infractorului;
 starea de extremă necesitate;
 constrângerea fizică și psihică;
 riscul întemeiat;
 executarea ordinului sau dispoziţiei superiorului;
2. Impedimente ale căsătoriei:
a) persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;
b) rude în linie dreaptă până la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei care au un părinte
comun;
c) adoptator şi adoptat;
d) adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, până la al II-lea grad, inclusiv;
e) curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei;
f) persoane dintre care cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu.
g) persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada când ambele îşi ispăşesc pedeapsa;
h) persoane dintre care cel puţin în privința uneia este instituită o măsură de ocrotire judiciară
(curatelă sau tutelă) şi lipseşte autorizarea prevăzută de lege la încheierea căsătoriei;
i) persoane de acelaşi sex.

3. Persoana juridica este organizaţia care are un patrimoniu distinct și răspunde pentru obligaţiile sale
cu acest patrimoniu, poate să dobândească și să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale și
personale nepatrimoniale, să-și asume obligaţii, poate fi reclamant și pârât în instanţa de judecată;
Persoanele juridice sunt divizate în două categorii:
 de drept public. Ea reprezintă interesul general al unei colectivităţi. Persoane juridice de drept public
sunt statul și organele statului.
 de drept privat. Persoana juridică este constituită de persoane private în scopul de a promova
interese particulare ale membrilor săi. Forme ale persoanelor juridice de drept privat sunt:
 societăţile comerciale
 cooperativele
 organizaţiile necomerciale
 întreprinderile de stat şi municipale
Persoanele juridice de drept privat se clasifică după scopul urmărit de fondatorii acestora în:
- persoane juridice cu scop lucrativ (au scopul de a desfăşura o activitate lucrativă);
- persoane juridice cu scop nelucrativ (scopul de a înființa organizaţii necomerciale (organizaţiile
obşteşti de apărare a drepturilor omului)).

Biletul 12
1. Statul democratic garantează juridic şi efectiv libertatea şi egalitatea indivizilor. Dimensiunile
demersului în care omul poate să se mişte după bunul său plac sunt fixate de către puterile publice
în conformitate cu scopurile pe care ele însele şi - au propus să le atingă într-un sistem politic
pluralist. „Fiecare individ are dreptul la viaţă, la libertate şi la siguranţa personală” - prevede art. 3
din Declaraţia universală a drepturilor omului.
2. linia de rudenie se poate prezenta sub două forme: dreaptă și colaterală; Rudenia dreaptă poate fi
directă sau nemijlocită, adică legătura de rudenie dintre persoane care descind unele din altele, în
sensul că o persoană este copilul celeilalte (fiul şi tata, mama şi fiul), şi mijlocită, indirectă, în
sensul că persoanele respective nu sunt născute una din alta, dar între ele există un şir neîntrerupt
de naşteri (bunelul şi nepot de fiu). Linia de rudenie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă.
Rudenia ascendentă este aceea care leagă o persoană cu cei din care descinde, cum ar fi de la copil
spre părinţi, bunici. Rudenia descendentă este în cazul când se stabileşte legătura unei persoane
cu acei care descind din ea, plecând de la părinte spre copil, nepot de fiică etc. Rudenia colaterală
este legătura de rudenie dintre două persoane care, fără a descinde una din alta, au un ascendent
comun (fraţii între ei, verii primari între ei).
3. Contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se
obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte
regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute
de Codul Muncii al R. Moldova, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de
contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.
 Părţile contractului individual de muncă sunt salariatul şi angajatorul. Salariatul este persoana
fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau
într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă. Persoana
fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Angajatorul este persoana
juridică sau persoana fizică care angajează salariaţi în bază de contract individual de muncă
încheiat conform prevederilor Codului Muncii al R. Moldova.

Biletul 13
1. La momentul de faţă, în Republica Moldova, persoanele fizice pot desfăşura activitate de
întreprinzător în următoarele forme:
a) titular al patentei de întreprinzător;
b) s-a înregistrat în calitate de întreprinzător individual;
c) a înregistrat o gospodărie ţărănească.
2. Principiul asigurării bazelor legale de funcționare a statului: într-un asemenea stat, dreptul
îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale, filozofice şi forţele reale, sociologice,
între ordine şi viaţă. În statul de drept întinderea puterii trebuie să fie compensată de scurtimea duratei
sale.
Principiul libertăţii şi egalităţii: Într-o societate democratică, statul garantează juridic şi efectiv
libertatea şi egalitatea indivizilor.
Principiul echității și justiției: Acest principiu readuce în prim plan problema existenţei unor prescripţii
fundamentale, desprinse din raţiune, şi al căror scop este de a da siguranţă vieţii sociale.
Principiul responsabilității: Responsabilitatea este un fenomen social; ea exprimă un act de angajare a
individului în procesul interacţiunii sociale.
3. Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit dispoziţiilor
legale, cu scopul de a întemeia o familie şi reglementată de normele imperative ale legii. Etimologia
termenului: “căsător”- soț.

Biletul 14
1. Condiţiile de fond la încheierea căsătoriei: Diferenţa de sex; Vârsta matrimonială; Consimţământul
la căsătorie; Comunicarea reciprocă a stării sănătăţii viitorilor soţi.
2. Monopolul reprezintă capacitatea unei entități de a decide, în mod majoritar, asupra altei entități,
posibil contrar tendințelor entropice normale. Există două forme de monopol:
– Activităţi monopol de stat - adică activităţi ce pot fi desfăşurate exclusiv de către organele
statului sau de agenţii economici constituiţi de stat pentru aceste scopuri.
– Activităţi monopol natural. Este situaţia în care fabricarea producţiei, executarea anumitor
lucrări, prestarea anumitor servicii, în virtutea unor factori de ordin natural, economic,
tehnologic, geografic se află sub controlul direct al unui sau câţiva agenţi economici.
3. Elementele statului: Populația; Națiunea; Naționalitatea; Teriroriul; Puterea publică; Autoritatea
publică.

Biletul 15
1. Formele organizatorico-juridice ale întreprinderilor sunt:
a) titular al patentei de întreprinzător
 b) înregistrarea în calitate de întreprinzător individual (la CÎS);
c) înregistrarea unei gospodării ţărănești (la primăriile unităţilor administrativ-teritoriale).

2. Opoziţia la căsătorie - act prin care o persoană, în forma scrisă, aduce la cunoştinţa reprezentantului
OSC existenţa unei împrejurări de fapt sau de drept care nu permite încheierea căsătoriei. Aceste
împrejurări sunt numite impedimente la căsătorie. Nu se admite încheierea căsătoriei între:
a) persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;
b) rude în linie dreaptă până la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei care au un părinte
comun;
c) adoptator şi adoptat;
d) adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, până la al II-lea grad, inclusiv;
e) curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei;
f) persoane dintre care cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu.
g) persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada când ambele îşi ispăşesc pedeapsa;
h) persoane dintre care cel puţin în privința uneia este instituită o măsură de ocrotire judiciară şi
lipseşte autorizarea prevăzută de lege la încheierea căsătoriei;
i) persoane de acelaşi sex.
3. Dreptul de proprietate include dreptul de posesiune, dreptul de folosinţă şi dreptul de dispoziţie.
Posesia constă în prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stăpâni în fapt bunul. Folosinţa
este considerată acea prerogativă în temeiul căreia proprietarul poate întrebuinţa bunul în interesul său,
percepându-i fructele. dreptul de dispoziţie se referă la posibilitatea stabilirii statutului juridic al
bunurilor.

Biletul 16
1. Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată potrivit dispoziţiilor
legale, cu scopul de a întemeia o familie şi reglementată de normele imperative ale legii. Căsătoria este
ocrotită de lege, deoarece constituie baza familiei.

2. Condiţiile de fond la încheierea căsătoriei: Diferenţa de sex; Vârsta matrimonială; Consimţământul la

căsătorie; Comunicarea reciprocă a stării sănătăţii viitorilor soţi.

3. Conform legislaţiei naţionale cetăţenia poate fi dobândită prin: a) naştere; b) recunoaştere; c) înfiere;
d) redobândire; e) naturalizare.

Biletul 17
1. Actele normativ-juridice includ următoarele izvoare:
 Constituţia Republicii Moldova din 29.07.94// Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1 din
12.08.1994;
 Codul civil nr.1107/2002, publicat în Monitorul Oficial, 2002, nr.82-86.
 Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992, M..O, 1994, nr.2.
 Legea cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali
nr. 220-XVI din 19.10.2007, M.O. nr.184-187, 2007;
 Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 2.04.1997, M.O., 1997, nr.38-39.
 Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr.135-XVI din 14.06.2007.
 Legea cu privire la investiţii în activitatea de întreprinzător din 18.03.2004 //Monitorul Oficial al
R. Moldova, nr. 64-66/344 din 23.04.2004;
 Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, M.O., 2012, nr.193-197.
 Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din
30.07.2001, M.O., 2001, nr. 108-109.
 Legea cu privire la patenta de întreprinzător nr.93-XIV din 5.07.1998, M.O., 1998, nr.72-73.
2. Sunt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi
cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au
fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte
bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre
soţi.

3. Scopul principal al declarării persoanei fizice dispărută fără veste constă în apărarea drepturilor şi
lucrurilor acesteia, deoarece lipsa îndelungată şi necunoaşterea locului aflării ei creează pericol
pentru acestea. Pentru declararea persoanei fizice dispărută fără veste, trebuie să fie întrunite
următoarele fapte juridice:
 lipsa la domiciliu a ştirilor despre locul aflării;
 expirarea termenului de cel puţin un an din ziua primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul
aflării ei.
 epuizarea tuturor posibilităţilor de stabilire a ştiri despre locul aflării persoanei.

Biletul 18
1. Izvoarele dreptului:
 Obiceiul juridic - Obiceiul este cel mai vechi izvor de drept.
 Practica judecătorească – hotărârea judecătorului devine verdictul absolut.
 Doctrina (care astăzi nu este izvor de drept).
 Contractul.
 Actul normativ – juridic – Legea emisă de Parlament.
2. Bunurile comune ale soţilor se consideră toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, cu excepţia
celor primite prin moştenire, în dar sau în baza altor convenţii gratuite. La bunurile personale ale
soţilor se referă:
a) bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei;
b) bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul
dintre soţi în timpul căsătoriei;
c) lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de
preţ şi altor obiecte de lux, indiferent de timpul şi modul de dobândire.
3. Succesiunea este denumită legală atunci când transmiterea patrimoniului succesoral se înfăptuiește
în puterea legii. Succesiunea legală intervine în următoarele cazuri:
– când cel ce a lăsat moștenirea nu a lăsat niciun testament;
– a fost declarată nulitatea testamentului;
– succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul;
– succesorul testamentar este nedemn.
În cazul succesiunii legale, moştenitorii cu drept de cotă egală sunt:
– de clasa I – descendenţii, soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi
– de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, etc.)
– de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile)
Condițiile pentru ca o persoana să poată primi moștenire ori părți ale acesteia sunt:
- să aibă capacitate succesorală
- să aibă vocație succesorală
- să nu fie nedemni de a moșteni

Biletul 19
1. a) Principiul asigurării bazelor legale de funcționare a statului: într-un asemenea stat, dreptul
îndeplineşte misiunea sa de intermediar între idealurile morale, filozofice şi forţele reale,
sociologice, între ordine şi viaţă. În statul de drept întinderea puterii trebuie să fie compensată de
scurtimea duratei sale.
 b) Principiul libertăţii şi egalităţii: Într-o societate democratică, statul garantează juridic şi efectiv
libertatea şi egalitatea indivizilor.
c) Principiul echității și justiției: Acest principiu readuce în prim plan problema existenţei unor
prescripţii fundamentale, desprinse din raţiune, şi al căror scop este de a da siguranţă vieţii sociale.
d) Principiul responsabilității: Responsabilitatea este un fenomen social; ea exprimă un act de
angajare a individului în procesul interacţiunii sociale.
2. Contractul matrimonial este convenția încheiată benevol între persoanele care doresc să se
căsătorească sau între soți, în care se determină drepturile și obligațiile patrimoniale ale acestora în
timpul căsătoriei și/sau cazul desfacerii acesteia. Acest contract se încheie în forma scrisă, se autentifică
notarial și intră în vigoare, din momentul încheierii căsătoriei sau din momentul semnării lui, dacă îl
încheie în timpul căsătoriei.
3. persoana juridică are următoarele elemente: organizaţia proprie, patrimoniul distinct, scop propriu,
răspunderea. Organizaţia presupune o structură internă a subiectului – persoană juridică prin care
colectivul de participanţi al acesteia formează şi manifestă în exterior o voinţă unitară. Ea este formată
din organul suprem și organul executiv. Organul suprem la fondare este totalitatea fondatorilor. Organul
executiv este cel care manifestă în exterior voinţa persoanei juridice. Acesta poate fi colegial sau
unipersonal. Patrimoniu distinct reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter economic al
persoanei juridice. Scopul propriu indică însăşi raţiunea de a fi a acestui subiect de drept. Acesta este un
element constitutiv al persoanei juridice care concretizează pentru fiecare în entitate felul sau obiectul
său de activitate. Răspunderea pentru obligatiile care le revin este prezentă pentru toate persoanele
juridice și se aplică cu toate bunurile care le aparțin.

Biletul 20
1. Răspunderea juridică este instituția juridică ce cuprinde ansamblul normelor juridice, care vizează
raporturile juridice ce se nasc în sfera activității specifice, desfășurată de autoritățile publice, în
temeiul legii, împotriva tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul asigurării
respectării ordinii juridice și binelui public. Formele răspunderii juridice:
- Răspunderea civilă este definită ca fiind forma răspunderii juridice care constă într-un raport
juridic obligaţional, în temeiul căruia o persoană este obligată să repare prejudiciul produs alteia
prin propria sa faptă sau prejudiciul pentru care este răspunzătoare, în cazurile legal
reglementate. Ea poate fi delictuală și contractuală.
- Răspunderea juridică penală. Poate fi definită ca un raport juridic penal, de constrângere,
născut ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, raport ce se stabileşte între stat şi infractor, în
obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate în
vederea restabilirii ordinii de drept.
- Răspunderea juridică administrativă, care poate fi administrativ-disciplinară (realitatea juridică
concretizată într-un complex de drepturi şi obligaţii corelative), administrativ-patrimonială
(intervine ca rezultat al unor fapte ilicite ale administraţiei publice ce au provocat daune) și
contravenţională (survine în rezultatul încălcării de către un subiect a normelor prescrise de
legea contravenţională).
- Răspunderea juridică de drept a muncii care conține Răspunderea disciplinară și Răspunderea
materială în dreptul muncii.
- Răspunderea juridică de drept constituţional a căror particularități sunt: Relaţiile sociale,
Obiectivul și răspunderea organelor puterii de stat pentru ineficiența activităţii lor.
2. Modurile de desfacere a casatoriei:
– Declararea pe calea judecătorească a morţii unuia dintre soţi - aceleaşi efecte ca şi în cazul
decesului unuia dintre soţi;
 – Decesul unuia dintre soţi – soţul supraviețuitor având dreptul de a se căsători, de a-şi păstra
numele dobândit la încheierea căsătoriei, de a moşteni averea soţului decedat;
– Desfacerea căsătoriei prin divorţ fie la OSC, fie în instanţa judecătorească.
3. Activitatea de întreprinzător este un proces de creare a ceva nou, care conţine în sine o anumită
valoare economică; proces care presupune o responsabilitate financiară şi morală; proces care
aduce ca rezultat un beneficiu material, satisfacţie personală şi bucurie de propriile succese.
Elemente ale antreprenoriatului:
– activitate independentă din proprie iniţiativă;
– activitate în nume propriu;
– activitate pe riscul şi sub răspunderea patrimonială;
– activitate permanentă aducătoare de beneficii.

Biletul 21
1. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei:
 legitima apărare. este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a
respinge un atac direct, imediat, material şi real, care pune în pericol grav persoană sau
drepturile celui atacat ori interesul public.
 reţinerea infractorului. Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârşită în
scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept.
 starea de extremă necesitate. este în stare de extremă necesitate persoana care săvârşeşte
fapta pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes
public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel.
 constrângerea fizică și psihică. nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, care a
cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constrângerii fizice sau psihice, dacă în
urma acestei constrângeri persoana nu putea să-şi dirijeze acţiunile.
 riscul întemeiat. Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi
realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a
preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege.
 executarea ordinului sau dispoziţiei superiorului. Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de
legea penală, săvârşită de o persoană în vederea executării unui ordin sau dispoziţii a
superiorului.
2. Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe
săptămână. Pentru anumite categorii de salariaţi, în funcţie de vârstă, de starea sănătăţii, de
condiţiile de muncă şi de alte circumstanţe, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi contractul
individual de muncă, se stabileşte durata redusă a timpului de muncă. Repartizarea timpului de
muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două
zile de repaus. Durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăşi 10 ore în limitele duratei
normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămâna. Munca în schimburi se aplică în cazurile
când durata procesului de producţie depăşeşte durata admisă a zilei de muncă. Munca de noapte se
consideră munca prestată între orele 22.00 şi 6.00. La munca de noapte nu se admite atragerea
salariaţilor în vârstă de până la 18 ani, a femeilor gravide, a femeilor care au născut de curând, a
femeilor care alăptează, precum şi a persoanelor cărora munca de noapte le este contraindicată
conform certificatului medical.
3. Cetăţenia este o legătură indisolubilă dintre cetăţeni şi stat exprimată prin totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor reciproce dintre persoană şi stat. Funcțiile cetățeniei sunt:
– egalitatea cetăţenilor Republicii Moldova
– protecţia cetăţenilor din partea statului
– responsabilitatea statului faţă de cetăţenii săi şi a cetăţenilor faţă de stat;
– libertatea opiniei şi a exprimării oricărui cetăţean este garantată de Constituţie
– dreptul de vot şi dreptul de a fi ales în conformitate cu prevederile Codului electoral
– dreptul la administrarea treburilor publice şi accesul la o funcţie.
 Biletul 22
1. funcțiile statului
 Funcţia legislativă - statul prin organismele sale specializate, adoptă întreaga legislaţie în
societate, inclusiv și Constituţia.
 Funcţia organizatorică - care are în vedere transpunerea în viaţă a legilor şi a altor decizii
adoptate, cât şi organizarea întregii activităţi pe diferite domenii de activitate, pentru asigurarea
desfăşurării normale a vieţii sociale.
 Funcţia judecătorească – supraveghează la aplicarea corectă a legilor şi sancţionarea încălcării
acestora.
 Funcţia economică - statul este organizatorul direct al producţiei, al activităţii economice în cadrul
proprietăţii de stat, publice şi, pe de altă parte, asigură întreg cadrul politico-organizatoric, prin
care agenții economici independenți să-și desfășoare activitatea, vizând armonizarea intereselor
generale, în vederea unei activități eficiente.
 Funcţia socială - se asigură condiţiile, ca toţi cetăţenii ţării, independent de poziţia lor socială, să
ducă o viaţă decentă, prin organizarea unui sistem de protecţie socială, asigurări sociale, sănătate
etc.
 Funcţia administrativă - se asigură servicii către populaţie, pentru desfăşurarea normală a tuturor
activităţilor, precum: energie, apă, salubritate, servicii publice etc.
 Funcţia culturală - se asigură condiţii de instruire şi educaţie a tuturor cetăţenilor, prin instituţii
specializate, de cercetare ştiinţifică, învățământ, cultură etc.
 Funcţia de apărare - a ordinii sociale şi asigurarea convieţuirii normale.
 Funcţia de apărare a ţării - a independenţei şi suveranităţii statale, a integrităţii teritoriale şi a
ordinii de drept.
 Funcţia de organizare şi colaborare cu alte state ale lumii pe diferite planuri: politic, militar,
economic, știinţific etc.
 Funcţia privind apărarea păcii în lume, a menţinerii unui climat de linişte şi înţelegere între
popoare.
2. Divorţul la OSC poate avea loc la cerea comună a ambilor soţi sau la cererea unuia dintre soţi. La
cererea comună a ambilor soţi se permite desfacerea căsătoriei la OSC, dacă ei sunt de acord cu
desfacerea căsătoriei, nu au copii minori comuni sau înfiați şi nu au litigiu în privinţa împărţirii averii
ori la întreținerea soțului inapt de muncă. La cererea unuia dintre soţi, desfacerea căsătoriei la OSC,
poate avea loc dacă celălalt soţ, prin hotărârea instanţei judecătoreşti, este:
1. supus unei măsuri de ocrotire judiciare;
2. declarat dispărut;
3. condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.

3. Testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care testatorul dispune
cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din
ele. Testamentul poate fi întocmit doar în una din următoarele forme:
– olograf – scris în întregime personal, datat şi semnat de testator.
– autentic - autentificat notarial, precum şi asimilat cu cel autentificat notarial.
– mistic – scris în întregime, datat şi semnat de testator, strâns şi sigilat şi apoi prezentat notarului,
care aplică inscripţia de autentificare pe plic şi îl semnează împreună cu testatorul.

Biletul 23
1. Norma juridică, ca element constitutiv al dreptului, este o regulă de conduită, instituită de puterea
publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă
a statului. Norma juridică este celula de bază a dreptului. Dreptul nu poate exista şi nu poate fi
explicat în afara realităţii sale normative, în conţinutul oricărei norme juridice este înmagazinată o
anumită reprezentare conştientă a legislatorului în legătură cu conduita posibilă sau datoare a
subiectelor participante la relaţiile sociale. În acest sens, norma juridică este un etalon, un model de
comportament.
2. Condițiile încheierii căsătoriei: În ziua fixată pentru încheierea căsătoriei, funcţionarul OSC - lui:
– identifică viitorii soţi;
– constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi nu există impedimente la încheierea căsătoriei;
– constată că nu există opoziţii întemeiate la căsătorie;
– citeşte viitorilor soţi prevederile C.F., în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile lor ce vor apărea în
urma încheierii căsătoriei;
– ia consimţământul viitorilor soţi în vederea încheierii căsătoriei;
– declară căsătoria încheiată;
– întocmeşte actul de căsătorie în registrul respectiv, care se semnează de funcţionarul OSC - lui, de
soţi şi de martori, dacă sunt;
– eliberează soţilor certificatul de căsătorie.
3. Părinţii sunt obligaţi să-și întreţină copiii minori și copiii majori inapţi de muncă, care necesită sprijin
material. Mărimea pensiei încasate pentru copilul minor se determină în conformitate cu Codul
Familiei care prevede că, pensia de întreţinere pentru copilul minor, se încasează din salariul sau din
alte venituri ale părinţilor, în mărime de 1/4 - pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii şi 1/2 - pentru 3 şi
mai mulţi copii. În cazurile când părintele, care datorează întreţinere copilului său, are un salariu
sau alte venituri neregulate sau fluctuabile, ori primeşte salariu sau alte venituri, total sau parţial, în
natură, ori nu are un salariu sau alte venituri, instanţa judecătorească poate să stabilească
cuantumul pensiei de întreţinere într-o sumă bănească fixă plătită lunar.

Biletul 24
1. Procura este un înscris întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau
mai multor reprezentanţi prin care se deleagă dreptul de a încheia acte juridice în numele şi pe
contul primului. Formele procurii:
 Procură generală este procura prin care reprezentantului i se acordă împuterniciri de a încheia
orice act juridic cu un bun al său
 Procură specială este procura prin care reprezentantului i se deleagă împuternicirea de a încheia
acte concrete.
 Procură de bază este procura prin care reprezentatul deleagă reprezentantului dreptul de a
încheia acte juridice.
 Procură de substituire este procura prin care reprezentantul transmite împuternicirea către o
altă persoană, numită substituitor.
2. Contractul individual de muncă încetează în caz de:
 deces al salariatului, sau dispărut fără urmă prin hotărâre a instanţei de judecată;
 deces al angajatorului persoană fizică, sau dispărut fără urmă prin hotărâre a instanţei de
judecată;
 constatare a nulităţii contractului prin hotărâre a instanţei de judecată
 retragere, de către autorităţile competente, a autorizaţiei de activitate a unităţii.
 aplicare a pedepsei penale salariatului, prin hotărâre a instanţei de judecată.
 expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la
data prevăzută în contract.
 finalizare a lucrării prevăzute de contractul individual de muncă încheiat pentru perioada
îndeplinirii unei anumite lucrări;
 încheiere a sezonului, în cazul contractului individual de muncă pentru îndeplinirea
lucrărilor sezoniere;
 atingere a vârstei de 65 de ani de către conducătorul unităţii de stat, inclusiv municipale,
sau al unităţii cu capital majoritar de stat;
 restabilire la locul de muncă, conform hotărârii instanţei de judecată, a persoanei care a
îndeplinit anterior munca respectivă, dacă transferul salariatului la o altă muncă conform
Codului Muncii nu este posibil;
  contractul individual de muncă încheiat cu salariatul asociaţiei religioase poate înceta în
temeiurile suplimentare prevăzute de contract.
3. Principiile dreptului familiei sunt:
– Principiul ocrotirii familiei din partea statului, deci statul facilitează, prin măsuri economice şi prin
alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin;
– Principiul monogamiei;
– Principiul liberului consimţământ la căsătorie;
– Principiul egalităţii în relaţiile familiale;
– Principiul priorităţii educaţiei copilului în familie;
– Principiul de sprijin moral reciproc şi fidelitate conjugală;
– Principiul grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor membrilor
minori şi ale celor inapţi de muncă ai familiei;
– Principiul liberului acces la apărarea, pe cale judecătorească, a drepturilor şi intereselor legitime
ale membrilor familiei.

Biletul 25
1. Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, este săvârşită cu vinovăţie şi este prevăzută de
legea penală. Infracţiunile se pot împărţi în diferite categorii, cum ar fi: infracţiuni contra securităţi
statului, contra persoanei, contra autorităţii, contra avutului privat, infracţiuni de fals etc.
2. Contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se
obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte
regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute
de Codul Muncii al R. Moldova, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de
contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.
Părţile contractului individual de muncă sunt salariatul şi angajatorul. Salariatul este persoana fizică
care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în
schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă. Angajatorul este persoana juridică
sau persoana fizică care angajează salariaţi în bază de contract individual de muncă încheiat conform
prevederilor Codului Muncii al R. Moldova.
3. Pierderea cetăţeniei R.M. poate avea loc în următoarele cazuri: a) prin renunţare; b) prin retragere.
Renunţarea la cetăţenia R.Moldova se deosebește esenţial de retragerea cetăţeniei prin caracterul
său volitiv, fiind un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane
la un stat anumit. Statul trebuie să permită renunţarea la cetăţenia sa, cu condiţia ca persoana în
cauză să nu devină apatrid. Retragerea cetăţeniei - este o formă de sancţiune aplicată unei
persoane. Cetăţenia Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al Preşedintelui Republicii
Moldova persoanei care: a dobândit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, s-a înrolat
benevol în forţe armate străine, a săvârşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii
esenţiale statului.

Biletul 26
1. Funcţiile pe care le are teritoriul unui stat sunt următoarele:

· Teritoriul este indiciul care permite situarea statului în spaţiu, localizându-l şi delimitându-l de alte
state;
· Prin intermediul teritoriului statul stabileşte legăturile cu cei care-l locuiesc, atribuindu-le calitatea
de apartenenţă la statul respectiv;
· Teritoriul determină limitele extinderii puterii politice şi contribuie la structurarea autorităţilor
publice, în dependenţă de organizarea teritoriului.
2. Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de ore pe
săptămână. Pentru anumite categorii de salariaţi, în funcţie de vârstă, de starea sănătăţii, de
 condiţiile de muncă şi de alte circumstanţe, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi contractul
individual de muncă, se stabileşte durata redusă a timpului de muncă. Repartizarea timpului de
muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două
zile de repaus. Durata zilnică maximă a timpului de muncă nu poate depăşi 10 ore în limitele duratei
normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămâna. Munca în schimburi se aplică în cazurile
când durata procesului de producţie depăşeşte durata admisă a zilei de muncă. Munca de noapte se
consideră munca prestată între orele 22.00 şi 6.00. La munca de noapte nu se admite atragerea
salariaţilor în vârstă de până la 18 ani, a femeilor gravide, a femeilor care au născut de curând, a
femeilor care alăptează, precum şi a persoanelor cărora munca de noapte le este contraindicată
conform certificatului medical.
Timpul de odihnă reprezintă durata de timp necesară pentru recuperarea energiei fizice și
intelectuale cheltuite în procesul muncii și pentru satisfacerea nevoilor sociale și cultural - educative,
durată în care salariatul nu prestează munca la care este obligat în temeiul contractului individual de
muncă. Deosebim 5 tipuri ale timpului de odihnă:
– Pauza de masă și repausul zilnic - în cadrul programului zilnic de muncă, salariatului trebuie să i se
acorde o pauză de masă de cel puţin 30 de minute.
– Pauzele suplimentare pentru alimentarea copilului - se acordă unuia dintre părinţii care au copii în
vârstă de până la 3 ani.
– Repausul săptămânal - repausul săptămânal se acordă timp de 2 zile consecutive, de regulă
sâmbăta şi duminica.
– Zile de sărbătoare nelucrătoare.
– Concedii (se clasifică în concedii anuale plătite – 28 zile lucrătoare și concediul neplătit – se
acordă cu consimţământul angajatorului în baza unei cereri scrise a salariatului fiind expuse
motive familiale sau alte motive întemeiate; concedii sociale - se acordă tuturor salariaţilor în
baza certificatului medical eliberat potrivit legislaţiei în vigoare.
– concedii sociale, care se clasifică în Concediul medical, Concediul de maternitate, Concediul
paternal, Concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea, Concedii pentru salariaţii care au
adoptat copii nou-născuţi.
3. Regimurile politice se clasifică în: regimuri autocratice și regimuri democratice.
Regimul autocratic se caracterizează prin inexistența atât a condițiilor juridice formale, cât și a
condițiilor reale pentru manifestarea voinței poporului. Puterea de stat este exercitată de către o
persoană sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea terorii
polițienești, prin negarea drepturilor și libertăților individuale, în măsura în care acestea sunt
prevăzute în legislația statului respectiv. Asemenea regimuri politice sunt caracteristice multor state
de tip antic și feudal și unor state de tip modern, de asemenea.
Regimul politic democratic presupune existența unor condiții, care să facă posibilă participarea
maselor de cetățeni la viața politică, influențarea politicii interne și externe a statului, exercitarea
unui control asupra modului în care organele de stat îndeplinesc voința lor.

Biletul 27
1. Actele normativ-juridice includ următoarele izvoare:
 Constituţia Republicii Moldova din 29.07.94// Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1 din
12.08.1994;
 Codul civil nr.1107/2002, publicat în Monitorul Oficial, 2002, nr.82-86.
 Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992, M..O, 1994, nr.2.
 Legea cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali
nr. 220-XVI din 19.10.2007, M.O. nr.184-187, 2007;
 Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 2.04.1997, M.O., 1997, nr.38-39.
 Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr.135-XVI din 14.06.2007.
  Legea cu privire la investiţii în activitatea de întreprinzător din 18.03.2004 //Monitorul Oficial al
R. Moldova, nr. 64-66/344 din 23.04.2004;
 Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, M.O., 2012, nr.193-197.
 Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din
30.07.2001, M.O., 2001, nr. 108-109.
 Legea cu privire la patenta de întreprinzător nr.93-XIV din 5.07.1998, M.O., 1998, nr.72-73.

2. persoanele fizice pot desfăşura activitate de întreprinzător în următoarele forme:

a) titular al patentei de întreprinzător;
b) s-a înregistrat în calitate de întreprinzător individual (la CÎS);
c) a înregistrat o gospodărie ţărănească (la primăriile unităţilor administrativ-teritoriale).

3. Impedimente ale căsătoriei:

a) persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;
b) rude în linie dreaptă până la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei care au un părinte
comun;
c) adoptator şi adoptat;
d) adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, până la al II-lea grad, inclusiv;
e) curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei;
f) persoane dintre care cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu.
g) persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada când ambele îşi ispăşesc pedeapsa;
h) persoane dintre care cel puţin în privința uneia este instituită o măsură de ocrotire judiciară
(curatelă sau tutelă) şi lipseşte autorizarea prevăzută de lege la încheierea căsătoriei;
i) persoane de acelaşi sex.

Biletul 28
1. Structura normei juridice: Ipoteza, Dispoziţia, Sancţiunea. Ipoteză este aceea parte a normei
juridice care stabileşte condiţiile, împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită
conduită, precum şi categoria subiecţilor la care se referă prevederile dispoziţiei. Dispoziția este acel
element al normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date.
Sancțiunea indică urmările nerespectării dispoziţiei normei juridice.

2. În procedurile contencioase părţile se numesc reclamant şi pârât. În procedura specială părţile se

numesc petiţionar şi parte interesată. Iar în procedura în ordonanță și în procedura de insolvabilitate
părțile se numesc creditor și debitor. Astfel, reclamant, petiționar și creditor este persoana care a
intentat procesul civil în vederea apărării drepturilor şi intereselor sale legitime, pe care le consideră
a fi lezate, iar pârât, debitor este persoana chemată pentru a răspunde pretenţiilor înaintate în
judecată. Drepturile generale, prin esenţa lor, sunt comune tuturor participanţilor la proces. Astfel,
părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă
extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să
pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri,
să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente
asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor,
argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate
drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă. Drepturi specifice doar
reclamantului: dreptul de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, dreptul de a mări ori de a reduce
cuantumul pretenţiilor în acţiune, dreptul de a renunţa la acţiune. Drepturi specifice doar pârâtului:
dreptul de a recunoaşte acţiunea. Drepturi comune ambelor părţi: dreptul de a înceta procesul prin
tranzacţie.
3. Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că
mai multe persoane au un ascendent comun. Ea se poate prezenta sub două forme: dreaptă și
colaterală. Rudenia dreaptă poate fi directă sau nemijlocită, adică legătura de rudenie dintre
persoane care descind unele din altele, în sensul că o persoană este copilul celeilalte (fiul şi tata,
mama şi fiul), şi mijlocită, indirectă, în sensul că persoanele respective nu sunt născute una din alta,
dar între ele există un şir neîntrerupt de naşteri. Linia de rudenie dreaptă poate fi ascendentă sau
descendentă. Rudenia ascendentă este aceea care leagă o persoană cu cei din care descinde, cum ar
fi de la copil spre părinţi, bunici. Rudenia descendentă este în cazul când se stabileşte legătura unei
persoane cu acei care descind din ea, plecând de la părinte spre copil, nepot de fiică etc. Rudenia
colaterală este legătura de rudenie dintre două persoane care, fără a descinde una din alta, au un
ascendent comun (fraţii între ei, verii primari între ei).

Biletul 29
1. Răspunderea juridică este instituția juridică ce cuprinde ansamblul normelor juridice, care vizează
raporturile juridice ce se nasc în sfera activității specifice, desfășurată de autoritățile publice, în
temeiul legii, împotriva tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept, în scopul asigurării
respectării ordinii juridice și binelui public. Formele răspunderii juridice:
- Răspunderea civilă este definită ca fiind forma răspunderii juridice care constă într-un raport
juridic obligaţional, în temeiul căruia o persoană este obligată să repare prejudiciul produs alteia
prin propria sa faptă sau prejudiciul pentru care este răspunzătoare, în cazurile legal
reglementate. Ea poate fi delictuală și contractuală.
- Răspunderea juridică penală. Poate fi definită ca un raport juridic penal, de constrângere,
născut ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, raport ce se stabileşte între stat şi infractor, în
obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate în
vederea restabilirii ordinii de drept.
- Răspunderea juridică administrativă, care poate fi administrativ-disciplinară (realitatea juridică
concretizată într-un complex de drepturi şi obligaţii corelative), administrativ-patrimonială
(intervine ca rezultat al unor fapte ilicite ale administraţiei publice ce au provocat daune) și
contravenţională (survine în rezultatul încălcării de către un subiect a normelor prescrise de
legea contravenţională).
- Răspunderea juridică de drept a muncii care conține Răspunderea disciplinară și Răspunderea
materială în dreptul muncii.
- Răspunderea juridică de drept constituţional a căror particularități sunt: Relaţiile sociale,
Obiectivul și răspunderea organelor puterii de stat pentru ineficiența activităţii lor.

2. Contractul individual de muncă se suspendă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz

de:
a) concediu de maternitate;
b) boală sau traumatism;
c) carantină;
d) încorporarea în serviciul militar în termen, în serviciul militar cu termen redus;
e) forţă majoră, confirmată în modul stabilit, ce nu impune încetarea raporturilor de muncă;
f) trimitere în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către salariat a unei
infracţiuni incompatibile cu munca prestată;
g) omiterе, din vina salariatului, a termenului de trecere a controlului medical;
h) depistare, conform certificatului medical, a contraindicaţiilor care nu permit îndeplinirea muncii
specificate în contractul individual de muncă;
i) cerere a organelor de control sau de drept, conform legislaţiei în vigoare;
j) prezentare la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, constatată prin
certificatul eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul comisiei formate dintr-un număr
egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor;
k) aflare în grevă;
l) stabilire pe termen determinat a gradului de dizabilitate ca urmare a unui accident de muncă sau a
unei boli profesionale;

Contractul individual de muncă se suspendă prin acordul părţilor, exprimat în formă scrisă, în caz de:
a) acordare a concediului fără plată pe o perioadă mai mare de o lună;
b) urmare a unui curs de formare profesională sau de stagiere cu scoaterea din activitate pe o perioadă
mai mare de 60 de zile calendaristice;
c) şomaj tehnic;
d) îngrijire a copilului bolnav în vârstă de până la 10 ani;
e) îngrijire a copilului cu dizabilităţi;
f) detaşare;

Contractul individual de muncă se suspendă din iniţiativa salariatului în caz de:

a) concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 6 ani;
b) concediu pentru îngrijirea unui membru bolnav al familiei cu durata de până la un an, conform
certificatului medical;
c) urmare a unui curs de formare profesională în afara unităţii;
d) ocupare a unei funcţii elective în autorităţile publice, în organele sindicale sau în cele patronale;
e) neachitare sau achitare parţială, cel puţin 2 luni consecutive, a salariului sau a altor plăţi obligatorii;
f) condiţii de muncă nesatisfăcătoare din punctul de vedere al protecţiei muncii;

3. Sunt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi
cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au
fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte
bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre
soţi.

Biletul 30
1. În sensul larg al cuvântului, statul este organizatorul principal al activităţii unei comunităţi
umane, care stabileşte reguli generale şi obligatorii de conduită, garantează aplicarea sau
executarea acestor reguli şi, în caz de necesitate, rezolvă litigiile care apar în societate. În
sens restrâns şi concret, statul constă în ansamblul autorităţilor publice care asigură
guvernarea.

2. Pașii de înregistrare a unei întreprinderi:

 Prezentarea la Oficiul Agenției cu setul de acte (actele de constituire – în dependență de
forma de organizare; actele ce confirmă dispunerea de sediu etc. );
 Reprezentanții Agenției verifică dacă nu sunt datorii la bugetul public naţional şi nu sunt
înregistrate întreprinderi care nu funcţionează şi nu au fost lichidate în modul stabilit de lege;
 Reprezentantul Agenției verifică denumirea întreprinderii;
 Se completează o cerere de înregistrare conform modelului;
 Se achită taxa de înregistrare la bancă şi se prezintă bonul de plată reprezentantului
Agenției;
 Reprezentantul Agenției acceptă actele pentru înregistrare;
 Reprezentantul Agenției verifică dacă administratorul (altul decât fondatorul) nu prestează
muncă prin cumul la o altă unitate în calitate de administrator;
 Reprezentantul Agenției emite un certificat pentru deschiderea contului provizoriu în bancă
şi depunerea capitalului social;
 Reprezentantul Agenției numeşte data exactă şi ora, nr. cabinetului şi numele registratorului,
când vor fi emise actele de constituire;
 Agenția Serviciilor Publice înregistrează întreprinderea şi primeşti actele de înregistrare.
 Cu actele de constituire se prezintă la bancă şi se îndeplineşte cererea de deschidere a
contului curent.
 Întreprinderea se pune la evidență la IFS (Inspectoratul Fiscal de Stat), CNAM (Compania
Naţională de Asigurări în Medicină), CNAS (Casa Naţională de Asigurări Sociale), BNS (Biroul
Naţional de Statistică).

3. Clasele de moștenitori sunt:

de clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după
decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii,
înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea.
de clasa a II-a – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atât din
partea tatălui, cât şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea.
de clasa a III-a – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea.