abstenim,-! m.pl. -e-t. 1. abţinere dc la vot.

2. abstenţionism.
abstendj tr. a se abţine de la vot; a evita (participarea la ceva), abstenues,-!
m.pl. abstenţionisl. abstraksi6n,-i m.pl. -c-t. 1. abstracţie; abstractizare ; bëj
abstraksion a face abstracţie. 2. idee, noţiune abstractă, abstraksion ist,-1 m.pl.
-ë-t. (şi adj.) (artă) abstracţionism
abstraksioniz/ëm.-mi m. (artă) abstracţionism.
abstrâkt,-e adj. 1. abstract. 2. nedefinit, abstract; në mënyrë abstrakte In mod
abstract / nedefinit. 3. (lingv.) emër abstrakt substantiv abstract. 4. (ca subst.)
abstract ; nga konkretja tek abstraktja de la concret la abstract. abstraktësi,-a/.
(livr.) faptul de a fi abstract, caracterul abstract al ceva; abstraktësia e
arsyetimeve caracterul abstract al raţionamentelor.
abstraktun,-i m.pl. -e-t. (livr.) abstractizare ; bëj abstraktim a abstractiza,
abstraktdhem refl. (livr.) a se abstractiza, a se depărta de concret / de
particular, abstraktdj tr. (livr.) a abstractiza, absurd,-e adj. (livr.) absurd,
ilogic, iraţional, de neconceput.
absurditët,-i m.pl. -e-t (livr.). 1. (numai sg.) absurditate; absurditeti i një
teorie absurditatea unei teorii. 2. inepţie, nerozie, prostie, absurditate; thotë
absurditete spune prostii / absurdităţi. abshiz/ë,-a f.pl. -a-t. (mat.) abscisă.
abuz,-i m.pl. -e-t. (reg.) desiş de tufe într-o adâncitură.
abuzfm.-i m.pl. -e-t. 1. abuz. 2. exces, lipsă de măsură (la băutură, la mâncare
etc.), abuz.
abuzbhet 1. pas. —» shpërdorohet. 2. impers.
a se abuza, a se Întrece măsura, abuzdj I. tr. 1. a abuza, a face abuz. 2. a abuza
de Încredere (de post, de putere etc.); abuzoj besimin (e dikujt) abuzez de
încrederea (cuiva). II. intr. a abuza, a întrece măsura (la băutură, la mâncare
etc.).
abuzues,-! m.pl. -,-it. om abuziv; risipitor ; necumpătat, care dă iama. acâr,-i I.
m.pl. -e-t. 1. ger; bën / ka acar geruieşte. 2. (mai ales pl.) Îngheţ. 3. (fig.)
asprime, brutalitate ; supărare ; 1 flet me acar îi vorbeşte cu asprime. 4. (fig.)
frică, spaimă, groază; i hyri acari në shplrt i-a intrat spaima în oase / în
suflet. 5. (ca adj.) curat, elegant, pus la punct; i ka petkat acar are haine
foarte elegante. II. odj.
roasă"0?*’ friguros: m°t acar Vrem nică. 4. (fig , ;*rU<* *C.are fcmc'« har-
Indemânatic/prj^epuf6Vl mT1T dbac*•
tal, rece, cu răceală, neprietenos ; u wll
rău, fără scăpare, (fam.) (cam) albastru: e ka punen acar treaba nu-i merge bine’
situaţia lui e cam albastră. acăr/e,-ja f.pl. -c-t. clopoţel, acari,-a/. 1.
geruială, ger, îngheţ. 2. curăţenie, eleganţă. 3. (fig.) asprime, brutalitate-
supărare. 4. (fig.) severitate; acaria e ligjeve severiutea legilor, ac ar im,-i m.
1. înrăutăţire, agravare; înăsprire, înrăire ; iritare, exacerbare; acarimi i motit
înrăutăţirea vremii; acarimi i mar-rëdhënieve înăsprirea relaţiilor; acarimi i
plagës iritarea rănii. 2. constrângere; ia vunë me acarim të madh l-au strâns cu
uşa, l-au constrâns. 3. supărare încăpăţânată.
acarim/ë,-a /. -> acari. acardhem refl. 1. (numai pers. III) (despre vreme) a se
răci, a se înăspri, a se zbârli 2. (numai pers. III) (fig.) a se înrăutăţi, a se
încorda, a se tensiona (situaţia, atmosfera) ; a se înăspri, a se strica, a se răci
(legăturile, relaţiile). 3. (fig.) a se supăra, a se enerva, a-şi ieşi din sărite,
a deveni brutal, recalcitrant. 4. (numai pers. III) (despre boli. răni etc.) a se
agrava, a se înrăutăţi; a se inflama, a se infecta, a obrânti ; (despre buboaie,
abcese) a se coace, a face puroi. 5. (numai pers. UD (despre piele, mâini) a se
înăspri, a se irita, a crăpa. 6. (fig ) a se oţâr , a răsti (la cineva), a
bruftului. a brusca cineva) ; mos m’u acaro ashtu. nu ţ p*
'relaţiile)- »• «TT
(o) nevoie acută (dc ccv®.'-. bruma*
.ciri* <l.«> *• Ml 0*»
lic. 2. (fig ) wpru. bruni. 8™ të acarta cuvinte “P*Voril încordat;
.c.ru.r (l.«) e4 ‘; ţ-gf. *
surescitat; întărâtat,