O scrisoare pierduta

Apartenența la opera dramatică

- argumentare –

Def. Opera dramatica este opera literara scrisă sub formă de dialog, cu scopul de a fi
reprezentată scenic. Aceasta cuprinde pe langă textul propriu-zis și indicațiile scenice ale autorului privind
decorurile, costumele, gesturile și mimica actorilor.

Încadrare O astfel de operă este și fragmentul dat care face parte din “O scrisoare pierduta” de “I.
L. Caragiale”, deoarece prezintă caracteristicile genului dramatic.

Tema Actiunea fragmentului este plasata intr-un orasel de provincie, capital unui judet de munte,
in anul 1883. In text se trateaza degradarea vietii politice, sociale si private. Pentru a sustine aceasta
tema de surprinde un episod din Campania electorala pentru desemnarea unui candidat pentru viitoarele
alegeri parlamentare.

Formatul pe acte O primă caracteristică este dată de structura specifică genului dramatic : fragmentul
face parte din actul I, scena I, și este format din replicile personajelor.

Indicatiile scenice (incadram si locul si timpul actiunii) O altă trasatură este prezența in text a indicațiilor
scenice . Acestea privesc spațiul acțiunii “o anticamera bine mobilata”, sugerand faptul ca deciziile
politice nu se iau in spatial public ci in culise, timpul și locul acțiunii “In capital unui judet de munte, in
zilele noastre”, mimica și gestica personajelor, tonul rostirii replicilor, sentimentele pe care să le exprime
actorii “Tipatescu se plimba putin agitat cu “Racnetul Carpatilor” in mana, Pristanda in picioare spre
usa”.

Modurile de expunere In plus, la fel ca in toate creatiile dramatice, modul de expunere dominant este
dialogul, insotit si de episoade de monolog dramatic, cum este cel al lui Pristanda care incearca sa il
convinga pe prefectul Tipatescu sa ii mareasca leafa . Folosirea acestuia/acestora impune prezența unor
elemente de oralitate a stilului, respectiv substantive și pronume în vocativ “Rusine!” “Curat murdar”,
interjecții și verbe la imperativ “Aoleu” (Narațiunea și descrierea sunt prezente în replicile personajelor
(citat dacă este cazul)).

Conflictul si povestim foarte pe scurt intamplarile Subiectul este construit în jurul unui conflict dezvăluit
prin replicile personajelor. Astfel, autorul contureaza in Actul I relatiile dintre prefect si politaiul orasului,
care sunt de tip stapan – sluga, insotite de o familiaritate complice. Cei doi citesc si dezbat ceea ce scrie
in ziarul “Racnetul Carpatilor”. Lectura ziarului pune in evidenta lupta pentru putere. De asemenea se
reface traseul scrisorii pierdute, din replici ale personajelor care intra pe rand in scena.

Personajele O altă caracteristică este faptul că autorul își prezintă personajele la începutul scenei, sub
forma unei liste. Personajele sunt caractere puternice, dezvăluite prin modalități directe : statutul lor este
fixat in lista de personaje. Astfel Tipătescu este “prefectul judetului” iar Pristanda “politaiul orasului”.
Trăsăturile lor sunt reliefate indirect, prin relațiile cu celelalte personaje, comportamentul lor, numele
precum și îmbrăcămintea. Pristanda este omul bun la toate al prefectului Tipatescu. Pristanda
(articulat, pristandaua) este și numele unui dans tradițional românesc asemănător cu brâul, în care se
bate pasul pe loc. Personajul Pristanda, precum pristandaua, este caracterizat de lipsa progresului, prin
baterea pasului pe loc

Încheiere Ca în orice operă dramatică, autorul își exprimă în mod indirect sentimentele, lasănd
personajele să își joace rolul. Singura intervenție directă a acestuia în text fiind indicațiile scenice. Opera
dramatica presupune astfel sală de spectacol, public, regie, scenă decor și lumini.

Concluzie Prin toate aceste caracteristici, prin structura și conținutul textului, fragmentul dat din “O
scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale aparține genului dramatic.