Medicația antianemică

Prof. dr. Simona Negreş

Disciplina de Farmacologie şi Farmacie clinică
Facultatea de Farmacie
UMF “Carol Davila” Bucureşti
HEMATOPOIEZA:
► este procesul prin care se formează elementele figurate în organism
► începe cu formarea celulelor stem pluripotente încă din viața intrauterină
► înmulțirea celulelor stem se face sub influența unor substanțe denumite
inductori de creștere, iar diferențierea se face sub influența unor inductori de
diferențiere

ERITROPOIEZA:
► prima celulă a seriei roșii este proeritroblastul, care prin diviziuni repetate
devine eritrocit
► eritrocitul matur înglobează hemoglobina în a cărei structură este înglobat
un ion de Fe
NB: - reglarea producției de eritrocite este strâns legată de oxigenarea
tisulară  în hipoxie crește formarea eritropoietinei (85% în rinichi)
Factori de maturare: vit B12, acid folic
 FARMACOTERAPIA ANEMIILOR
1. Anemii datorate scăderii producției de eritrocite
Anemia aplastică apare prin afectarea celulei stem pluripotente putând fi
datorată: ► înlocuirii măduvei hematoformatoare cu țesut gras
► clearence întârziat al Fe plasmatic (consecință 
hipersideremie)
► pancitopenie
Factori favorizanți:
► ag. fizici (radicali liberi) ► ag. imunologici (predispoziție genetică)
► ag. biologici
► medicamente (AINS, citostatice, antiepileptice de tip fenitoină)
Tratament :
► simptomatic: antibioterapie, transfuzii de sânge
► imunosupresiv
► mielostimulator: corticosteroizi, hormoni androgeni de sinteză
► transplant medular (în forme severe)
2. Anemia feriprivă (hipocromă), apare prin deficit al sintezei de hemoglobină,
consecutiv carenței de fier.
Cantitatea totală de Fe din organism este de aproximativ 4g:
► 65% intră în structura hemoglobinei
► 4-5% intră în structura mioglobinei
► 1% intră în structura citocromilor
► 0,1% este legat de transferina plasmatică (fier circulant)
► 15-30% este depozitat ca feritină și hemosiderină (fier de rezervă)
Cauzele anemiei feriprive:
a) Pierderi crescute:  ulcer, tumori gastrointestinale
 eroziuni induse de AINS
 donări repetate de sânge
 sângerări mici și repetate
b) Aport insuficient:  dietă vegetariană severă
 aclorhidrie
 rezecții gastrice
 nevoi crescute (sarcină, lactație)
 MEDICAȚIA CU FIER
Farmacocinetică
► fierul din alimente sau medicamente este menținut în forma Fe2+ cu HCl
► absorbția se face la nivelul intestinului subțire (duoden și jejun) prin
transport activ (saturabil)
► circulă în sânge legat de transferină
► cedarea din complexul Fe-transferină se realizează:
 în măduva hematoformatoare la nivelul căreia există receptori
specifici pentru transferină (Fe cedat la acest nivel participa la formarea
hemului)
 în celulele sistemului reticuloendotelial sau în hepatocite unde se
leagă de apoferitină și este stocat formând complexe de tip hidroxid feeric –
proteină: ● feritină (ușor mobilizabile)
● agregate de feritină = hemosiderină (greu de mobilizat)
 Observații:
► cantitatea de Fe ajunsă în sânge depinde de:
 numărul de receptori membranari
 depozitele de Fe
 cantitatea de feritină și transferină
► dieta normală conține 8-20mg Fe din care se absoarbe 10% (în
anemia feriprivă, nivelul absorbției crește până la 40%)
► la administrare parenterală, sideremia crește rapid, iar Fe este
preluat de sistemul reticuloendotelial hepatic și splenic și redistribuit măduvei
osoase
Farmacodinamie:
► intră în compoziția hemoglobinei
► intervine în lanțul respirator deoarece este constituent al citocromilor
► intervine în secreția gastrică (hiposideremia scade secreția gastrică)
► favorizează dezvoltarea și menținerea integrității țesuturilor epiteliale
►rol în apărarea antiinfecțioasă nespecifică prin intermediul sistemului
reticuloendotelial
Farmacotoxicologie:
► constipație  leagă H2S  scaun negru (falsă melenă)
► diaree  prin efect iritant intestinal la doze mari
► iritație gastrică
► hemocromatoză (parenteral la doze mari)  ciroză hepatică sau fibroză
pancreatică
► colorarea tegumentelor în brun la administrare parenterală
► șoc anafilactic, hTA, convulsii la administrarea parenterală

Contraindicații:  hemocromatoză, anemie hemolitică, talasemie

Indicații:
► se preferă administrarea orală, deoarece reglarea absobției fierului se face
la nivelul mucoasei intestinului subțire
► tratamentul trebuie să asigure corectarea anemiei dar și refacerea
depozitelor, astfel că nivelul sideremiei se normalizează în circa 3 săpt, iar
refacerea depozitelor, în 4-6 luni
Indicații:
► corectarea anemiei reduce tulburările de nutriție de la nivelul epiteliilor,
astenia, dispneea de efort
► calea parenterală se practică numai când calea orală nu poate fi utilizată
sau când nivelul sideremiei, respectiv al hemoglobinei sunt foarte scăzute
► profilactic în sarcină, alăptare, perioadele de creștere sau la pacienți
gastrectomizați

Farmacografie:
► drajeuri  glutamat feros (Glubifer®)
► compr.retard  sulfat feros (Tardyferon®, Ferrogradumet®)
► compr.masticabile  complex hidroxid de fer – polimaltoză (Maltofer®)
► fiole buvabile  gluconat feros (Tot`hema®)
► sirop  fumarat feros (Ferrum Hausmann)
► soluție de uz parenteral  complex hidroxid de fer(III) -sucroză(Venofer®)
 carboximaltoză ferică (Ferinject®)
 TRATAMENTUL ANEMIILOR PRIN DEFICIT AL
FACTORILOR DE MATURARE (Anemia megaloblastică)
► apare prin deficit al vitaminei B12 și acid folic
► o formă particulară este anemia pernicioasă (Biermer) datorată atrofiei
mucoasei gastrice și lipsei factorului intrinsec (Castle), indispensabil absorbției
vitaminei B12
Cauzele carenței de B12:
► aport insuficient (regim vegetarian strict)
► tulburări de absorbție (lipsă factor Castle, apariția de anticorpi antifactor
intrinsec, cancer gastric, rezecții stomacale)
► consum crescut: sarcină, neoplasm, parazitoze cu Diphyllobothrium latum
► administrare de medicamente precum inhibitori ai sintezei de ADN (analogi
ai bazelor purinice și pirimidinice)
Cauzele carenței de acid folic
► aport insuficient de produse vegetale ► tulburări de absorbție
► tulburări de utilizare consecutive alcoolismului cronic
► inhibitori ai sintezei ADN antifolice (metotrexat); antiepileptice (fenitoina)
 COBALAMINE (ciancobalamina, hidroxicobalamina)

► organismul uman este dependent de aportul exogen

► surse de B12: carne, ficat, lactate
► necesar zilnic 2-2,5μg

Farmacocinetică:
► se formează un complex stabil la nivel gastric cu o proteină – factor R
► la nivel duodenal cobalamina este eliberată și se leagă de factorul Castle
(factor intrinsec)
► legarea complexului B12 – factor intrinsec de receptori specifici din ileonul
distal
► în sânge circulă legat de transcobalamină
► depozitarea se face la nivel hepatic, depozitele fiind suficiente pt câțiva ani
Farmacodinamie:
► în organism, cobalamina se biotransformă în 2 forme active:
metilcobalamina și adenozilcobalamina
► metilcobalamina are rol în sinteza metioninei din homocisteină (cale
metabolică implicată în obținerea acidului tetrahidrofolic, precursor al
nucleotidelor din ADN)
► adenozilcobalamina este implicată în conversia metil-malonil CoA în
succinil CoA
► carența de B12 duce la acumularea de precursori ai succinil CoA cu
formarea unor derivați lipidici cu catenă lungă ce înlocuiesc acizii grași
fiziologici în lipidele neuronale  complicații neurologice ale deficitului de B12
► efect neurotrop  asigură integritatea fibrelor de mielină
► asigură maturarea eritrocitelor
► asigură troficitatea mucoasei digestive (deficitul de B12 duce la gastrită
atrofică, glosită, hipotrofia epiteliului intestinal)
Reacții adverse: urticarie, rar șoc anafilactic
Contraindicații : tumori maligne, poliglobulii
Indicații: exlusiv parenteral, în anemia megaloblastică, ducâd la:
► ameliorarea rapidă a tulburărilor hematologice  remisiunea
anemiei în câteva săptămâni cu vindecarea clinică
► efecte favorabile pe tulburări nervoase recent apărute
► nu influențează atrofia mucoasei gastrice, aclorhidria sau lipsa
factorului Castle
Alte indicații:
► hepatite cronice, ciroze ► sterilitate
► nevralgie de trigemen ► scleroză în plăci
► malnutriție
Farmacografie:
► în anemia megaloblastică  100μg/zi im, o săptămână, apoi 100μg x 2/
săptămână timp de 6 săptămâni
 tratament întreținere: 100μg/lună sau
1000μg la 2 luni toată viața
 ACID FOLIC
►necesar zilnic  100μg (suficient din surse alimentare)
►absorbția este crescută din porțiunea distală a intestinului subțire
► stocarea se face la nivel hepatic unde există rezerve suficiente pt 1-3 luni
► se biotransformă la acid folinic activ (proces stimulat de vit B12 și C) care
are rol în transferul grupărilor metil, favorizând astfel formarea timinei din
uracil  rol în maturarea eritrocitelor
Contraindicații:
► tumori maligne
► asociere cu medicamente antifolice sau sulfamide antimicrobiene
!NB. Supradozare cu metotrexat (terapie citostatică) se face tratament cu
calciu folinat, exclusiv în spital
Farmacoterapie:
► profilactic, în sarcină și alăptare (1mg/zi)
► după gastrectomie
► curativ, în anemia megaloblastică (asociat cu vit. B12, 5-15mg/zi)
 TRATAMENTUL ANEMIEI ÎN INSUFICIENȚA RENALĂ
CRONICĂ
Eritropoietina:
► este o glicoproteină produsă de celulele renale ce stimulează eritropoieza
la nivel medular
► se utilizează în terapie eritropoietina umană recombinată
► se administrează iv sau sc
► contribuie la formarea seriei roșii prin:
 stimularea diferențierii celulelor stem în proeritroblaști
 creșterea ratei de sinteză a hemoglobinei
 stimularea eritropoiezei manifestată prin reticulocitoză
Reacții adverse:
► HTA cu encefalopatie hipertensivă
► convulsii, tulburări de vedere
► tromboză, alergii, frisoane, sindrom pseudogripal
► este o substanță dopantă interzisă sportivilor
Eritropoietina / Indicații:
► anemia consecutivă insuficienței renale cronice
► anemia non-renală cu nivele scăzute de eritropoietină endogenă
► anemia nou născuților prematuri
► anemia rezultată în urma tratamentului cu citostatice sau mielosupresoare
► anemia cauzată de azidotimidină (folosită în terapia anti HIV/SIDA)
Bibliografie
• Cristea AN (subredacţia) – Tratat de Farmacologie, Ed. Medicală,
Bucureşti, 2005 - tiraj prelungit2006-2015;

•Dobrescu D., Negreş S, şi colab. – Memomed 2016, Editura Universitară,

Bucureşti, 2016.

•Chiriţă C., Marineci C.D. – Agenda Medicală 2016, Editura Medicală,

Bucureşti, 2016

•Katzung B.G., Trevor A.J. (Editors) - Basic & Clinical Pharmacology, 13th
Ed., International Ed., McGraw-Hill Education, 2015