HERNIA DE DISC LOMBARA

SEMINAR
ANUL 3 MEDICINA CLUJ NAPOCA
Diabetul de tip 2 este o boală endocrină care
presupune secreţia insuficientă de insulină de către
pancreas. Acest lucru duce la creşterea nivelului de
glucoză (zahăr) în sânge, care, dacă nu este tratată
corespunzător, poate duce la boli severe, precum
infarctul, atacul cerebral, boala cronică renală,
orbire şi neuropatie (lezarea nervilor). Creşterea
numărului de cazuri de diabet de tip 2 din ultimii
20 de ani (potrivit Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii, avem în prezent peste 350 de milioane de
persoane diagnosticate cu această boală) este
cauzată în mare parte de obezitate şi de stilul de
viaţă sedentar. Chiar dacă diabetul nu este o boală
ce poate fi vindecată, el poate fi ţinut sub control
cu ajutorul medicaţiei recomandate de medic,
exerciţiilor fizice şi alimentaţiei echilibrate.
Diabetul zaharat tip 2 (denumit în trecut diabet
non-insulino-dependent sau diabet cu debut la
vârsta adultă) se caracterizează prin faptul că
pancreasul continuă să producă insulină, uneori
chiar mai multă decât în mod natural.
Însă organismul dezvoltă rezistenţă la efectele
insulinei, astfel încât în realitate există un deficit
insulinic.

Factori de risc

 Diabetul de tip 2 poate apărea la copii şi

adolescenţi, însă de obicei debutează la
persoane în vârstă de peste 30 de ani si devine
din ce in ce mai frecvent la grupele de varsta
superioare.
Aproximativ 15% din persoanele în vârstă de
peste 70 de ani au diabet zaharat tip 2.
 Factorul de risc principal pentru apariţia

diabetului de tip 2 este obezitatea, iar 80-90%

din persoanele cu această boală sunt
supraponderale. Deoarece obezitatea produce
rezistenţă la insulină, persoanele afectate
necesită cantităţi foarte mari de insulină pentru
menţinerea volorilor normale ale glicemiei.
 Anumite boli şi medicamente pot afecta

modul în care organismul foloseşte insulina şi

pot conduce la apariţia diabetului de tip 2.
Nivelul crescut de corticosteroizi (prezent în caz
de boală Cushing sau în caz de tratament cu
 corticosteroizi de sinteză) şi sarcina (diabet
gestaţional) sunt cele mai frecvente cauze de
modificare a modului în care organismul
răspunde la insulină.
De asemenea, diabetul poate apărea la
persoanele care produc cantităţi excesive de
hormon de creştere (acromegalie) şi la cele cu
tumori care secretă anumiţi hormoni.
Pancreatita severă sau recurentă, precum şi alte
boli care lezează direct pancreasul, pot conduce
la instalarea diabetului.

Simptome

Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pot fi

asimptomatice timp de mulţi ani sau chiar
decade înainte de a fi diagnosticate. Simptomele
pot fi subtile. Creşterea volumului urinar şi
senzaţia de sete sunt uşoare la început, agravându-
se progresiv pe parcursul săptămânilor sau lunilor.
În final, indivizii prezintă oboseală extremă,
vedere neclară şi deshidratare. Uneori, în stadiile
precoce ale diabetului, glicemia scade anormal
de mult, o manifestare denumită hipoglicemie.
Deoarece persoanele cu diabet tip 2 produc o
cantitate redusă de insulină, cetoacidoza în mod
normal nu apare. Însă glicemia poate deveni
extrem de ridicată (adeseori peste 1.000 mg/dL).
Valori atât de mari se înregistrează în situaţiile
stresante, cum ar fi infecţiile sau anumite
tratamente medicamentoase. Când glicemia creşte
foarte mult, pacienţii pot prezenta deshidratare
severă, care poate conduce la confuzie mentală,
somnolenţă şi crize convulsive, o afecţiune
denumită comă hiperosmolară hiperglicemică non-
cetozică.

Diagnostic

Diagnosticul de diabet se stabileşte prin depistarea

unor concentraţii crescute ale glucozei sanguine.
Glicemia este frecvent verificată în timpul
evaluărilor medicale de rutină. Verificarea anuală
a glicemiei este deosebit de importantă la
persoanele în vârstă, deoarece diabetul este
mult mai frecvent la aceşti indivizi. Este posibil
ca un anumit individ să aibă diabet, în special
diabet de tip 2, şi să nu ştie acest lucru. Medicul
trebuie să verifice glicemia şi la persoanele care
prezintă sete intensă, urinare crescută, senzaţie
intensă de foame, infecţii frecvente, sau oricare
alte complicaţii asociate cu diabetul.
Pentru a măsura glicemia, se prelevă o mostră
sanguină după ce persoana a întrerupt alimentaţia
timp de 12 ore. Însă este posibilă şi recoltarea de
sânge după ce individul a mâncat. După masă,
creşterea glicemiei este normală, însă valoarea
acesteia nu trebuie să fie prea mare. În caz de
repaus alimentar glicemia nu trebuie niciodată să
fie mai mare de 126 mg/dL. Chiar şi după masă,
glicemia nu trebuie să depăşească 200 mg/dL. De
asemenea, medicii măsoară nivelul unei proteine
sanguine, denumită hemoglobină ArC (denumită şi
hemoglobină glicozilată). Această analiză este utilă
pentru confirmarea diagnosticului la adulţii la care
concentraţia sanguină a glucozei este numai uşor
crecută.

Tratament
• activitate fizica regulata zilnica 30-45 min;
• renuntarea la consumul de alcool si fumat;
• aport de sare scazut, evitarea bauturilor dulci,
carbogazoase;
• scaderea aportului de grasimi din alimentatie, in
special cele animale;
• o alimentatie in care sa predomine fructele,
lactatele semidegresate, legumele, cerealele
integrale cu un aport de fibre corespunzator si o
cantitate scazuta de grasimi, mai putin de 30% din
aportul caloric, din care doar 1/3 de origine
animala;
• controlul greutatii, astfel incat indicele de masa
sa fie mai mic de 25 kg/mp, o scadere in greutate
de minim 10 kg la persoanele supraponderale si
circumferinta taliei mentinuta sub 94 cm la barbati
si sub 80 cm la femei;
• efectuarea unui control clinic cel putin o data la 3
luni la medicul curant, in vederea stabilirii
tratamentului adecvat, pentru atingerea tintelor
terapeutice recomandate;

Sportul nu numai ca te ajuta sa slabesti, sa ai mai

multa energie si sa dormi mai bine, ci are un rol
important si in tinerea sub control a diabetului.
Chiar daca tii regim si urmezi tratamentul
recomandat de medic, fara sa fii activ nu vei reusi
sa controlezi aceasta boala. Iar exercitiile fizice au
un impact major asupra glicemiei.
 Exercitii de forta si anduranta
Aceasta forma de miscare nu este destinata
exclusiv culturistilor, asa cum ai putea fi tentat
sa crezi. Exercitiile de forta si anduranta
intaresc musculatura si astfel se creeaza
posibilitatea de stocare a carbohidratilor si a
glicogenului, care reduc in mod natural
glicemia si mentin rezervele de energie. De
asemenea, exercitiile de rezistenta stimuleaza
metabolismul sa arda mai multe calorii,
contribuind in acest mod la pierderea
kilogramelor in plus. 
Exemple de exercitii de forta si anduranta:
ridicarea ganterelor de mana si folosirea
benzilor elastice de rezistenta de 2-3 ori pe
saptamana, a cate 15-20 de minute.

 Mersul pe jos
Este cel mai simplu exercitiu pentru toate
varstele si pe care il poti face oricand si
oriunde, fara sa te coste nimic. Ai nevoie doar
de o pereche de incaltaminte confortabila si de
putina vointa. In plus, este forma de miscare
ideala daca ai fost sedentar o lunga perioada de
timp si nu poti face exercitii mai complexe.
Incepe cu o plimbare zilnica de 10-15 minute
si mareste timpul pana la 30-45 de minute pe
masura ce capeti rezistenta.
Daca ai posibilitatea, achizitioneaza un
pedometru si incearca sa ajungi la 10.000 de
pasi pe zi. Studiile arata ca mersul pe jos este o
modalitate excelenta pentru a pune in miscare
un numar mare de muschi, permite
organismului sa se oxigeneze, este un bun
remediu contra insomniei si un stimulent al
bunei dispozitii.