Columbia

Columbia, oficial Republica Columbia este o țară din partea de nord-vest a Americii de Sud, mărginită la
nord-vest cu Panama, la est cu Venezuela și Brazilia, la sud cu Ecuador și Peru,la vest cu Oceanul Pacific
și la nord cu Marea Caraibelor. Se recunoaște că statul Columbia are și frontierele maritime cu Jamaica,
Haiti, Republica Dominicană, Nicaragua, Honduras și Costa Rica. Capitala Columbiei este Bogotá. Epoca
precolumbiană[modificare | modificare sursă]

Figurină precolumbiană de aur din Columbia expusă la Metropolitan Museum of Art din New York, SUA

Primele mărturii ale prezenței umane în aceste locuri datează din 1450 BC, când era deja semnalată
activitate culturală în apropiere de Bogotá actuală. În 1000 BC, grupuri de amerindieni dezvoltă un sistem
politic "cacicazgos" cu o structură piramidală a puterii, în special cazurile populațiilor Muisca și Chibcha.
Se considera cel mai avansat sistem politic în America de Sud, după Inca.

Dominația spaniolă[modificare | modificare sursă]

Spaniolii au explorat litoralul Caraibian în 1500 conduși de Rodrigo de Bastidas. În 1508 Vasco Nuñez de
Balboa a început cucerirea teritoriului prin regiunea Urabá. În 1513 a ieșit la Oceanul Pacific, pe care l-a
numit „Marea Sudului”. Nuñez a extins dominația spaniolă în Peru și Chile. În 1525 a fost fondat primul
oraș european în Americi, Santa María la Antigua del Darién situat pe teritoriul actual al departamentului
Choco. Populația era compusă în principal de sutele de triburi Chibchan și Karib, astăzi cunoscuți fiind
numiți Caraibi, pe care spaniolii i-au cucerit prin război, în timp ce bolile, exploatarea, și cucerirea în sine
a dus la o importantă reducere demografică în rândul indigenilor. În sec. 16 europenii au început să aducă
sclavi din Africa. Pentru recunoașterea drepturilor acestora s-a implicat călugărul iezuit Pere Claver,
ulterior canonizat și declarat patron al Columbiei.
Congresul din Cucuta, Simon Bolivar și Francisco de Paula Santander

Independența[modificare | modificare sursă]

De la începutul perioadelor de colonizare și cucerire, au fost câteva mișcări rebele sub dominația spaniolă,
majoritatea au fost strivite sau au rămas prea slăbite pentru a schimba situația în general. Ultima rebeliune,
care a condus la proclamarea independenței față de Spania, a izbucnit în jurul anului 1810. Condusă de
Simón Bolívar și Francisco de Paula Santander, rebeliunea a culminat victorios în anul 1819, când
teritoriul Viceregatului Noua Granada a devenit Republica Columbia Mare. A fost organizată ca o
confederație cu Ecuador, Venezuela și Panama, care a fost departament al Columbiei până în 1903.
Diviziunea politică și teritorială internă a dus la separarea statelor Venezuela și Quito (actualmente
Ecuador) în 1830. La acea vreme așa-numitul "Departament Cundinamarca" a adoptat numele "Nueva
Granada", nume pe care l-a păstrat până în 1856 când a devenit "Confederación Granadina" (Confederația
Grenadină). În 1863 au fost create "Statele Unite ale Columbiei", uniune statală care a durat până în 1886,
când țara a fost din nou redenumită Republica Columbia. Diviziunea internă rămânea puternică, ceea ce a
alimentat războaie civile foarte sângeroase. Aceasta a contribuit la separarea, finanțată de Statele Unite, a
statului Panama în 1903. După aceasta s-a instaurat o perioadă de liniște și stabilitate politică.

Epoca contemporană[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul anilor 1940 a izbucnit o noua revoltă, alimentată de tensiunile crescânde, motivate de
asasinarea liderului Jorge Eliécer Gaitán. Această mișcare este cunoscută în istorie ca La Violencia
("Violența") și a cauzat moartea a aproximativ 200,000 columbieni. În deceniile recente în Columbia au
izbucnit noi conflicte alimentate de felurite grupuri de presiune și interes: cartelurile traficanților de
droguri, gherilele armate (Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia - Forțele Aramate
Revoluționare ale Columbiei F.A.R.C.) și forțele paramilitare (Autodefensas Unidas de Colombia -
Autoapărarea Unită a Columbiei A.U.C.), degenerând adesea în conflicte interne sângeroase. În ultimii ani
au fost implementate diferite inițiative menite să reducă criminalitatea. În timpul administrației
președintelui Andrés Pastrana Arango (1998-2002), s-au dus negocieri cu F.A.R.C. care au avut rezultate
parțiale. S-a pus în aplicare Planul Columbia, cu scopul dublu , de a termina conflictul armat și de a
promova o puternică strategie antidrog. În perioada următoare, sub președinția lui Alvaro Uribe, s-au
exercitat presiuni asupra grupurilor armate, aceasta având ca efect diminuarea răpirilor și o ameliorare a
indicilor privind criminalitatea.
Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta fizică a Columbiei

Așezată în nord vestul Americii de Sud (4 00 N, 72 00 W) și parțial în sudul Americii Centrale. Unica țară
din America de Sud care are ieșire la ambele oceane: Atlantic cu 1.760 km și Pacific cu 1.448 km. Hotare:
Nord Marea Caraibilor (hotar maritim cu Jamaica, Haiti și Republica Dominicană). Vest cu Panama (225
km) și hotar maritim cu Costa Rica și Guatemala. Sud cu Ecuador (590 km), Peru (1.496 km) și Brazilia
(1.643 km). Est cu Brazilia și Venezuela (2.050 km). Cu suprafața de 1.138.910 km2 Columbia este a patra
țară, ca mărime în America de Sud, după Brazilia, Argentina și Peru și a șaptea în Americi. Din toată
suprafața, pământul ocupă 1.038.700 km² iar apele au 100.210 km².

Vulcanul Nevado de Ruiz

Teritoriul continental e divizat în patru mari regiuni geografice: Anzii (compus din trei lanțuri muntoase:
Cordiliera de vest, Cordiliera Centrală și Cordiliera de Est); Partea orientală a țării este caracterizată de
terenuri joase și câmpii plane. Această parte e foarte împădurită și brăzdată de multe râuri ca Putumayo,
Yapura, Meta, Guaviare, care se revarsă fie în Orinoco, fie în Amazon. Deasupra peisajului tropical
tronează vulcani cu piscuri veșnic acoperite de zăpadă, care depășesc chiar și 5.000 de metri. Cel mai înalt
vârf din Columbia (Cristóbal Colón, 5.775 m) se află în partea nordică a unui alt masiv, Sierra Nevada de
Santa Marta. Deasemeni, Columbia deține un arhipelag în Marea Caraibilor (San Andres, Providencia și
Santa Catalina) care formează teritoriul departamentului San Andrés și Providencia, și alte insule în
Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Clima este caldă pe ambele coaste ale oceanelor, și în câmpiile
orientale, în munți temperatura variază în funcție de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-
1980m.), rece (1980m. – 3500m.). Anzii Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sud-vest, de la
hotar cu Ecuador până în nord-est, la hotarul cu Venezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere:
Occidentală, Centrală, Orientală, și două vai Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume.
Cel mai înalt munte se află însă în câmpia caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon
Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a Columbiei, compusă din savană și păduri tropicale ocupă mai
bine de jumătate din suprafața țării. Tradițional sunt considerate cinci regiuni naturale Regiunea Anzi,
Regiunea Caraibe, Regiunea Pacific, Regiunea Orinoco, Regiunea Amazon. Unii oameni includ de
asemenea Regiunea Insulară, separat de regiunile costale (Pacific, Caraibe).

Regiuni naturale[modificare | modificare sursă]

Regiunile geografice ale Columbiei

Clima[modificare | modificare sursă]

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]
Clima este caldă pe ambele coaste ale oceanelor, și în câmpiile orientale, în munți temperatura variază în
funcție de altitudine: cald (sub 900m.), temperat (900m.-1980m.), rece (1980m. – 3500m.). Anzii
Cordilieri pe teritoriul Columbiei se întind din sudvest, de la hotar cu Ecuador până în nord-est, la hotarul
cu Venezuela. Masivul Columbian compus din trei cordeliere: Occidentală, Centrală, Orientală, și două vai
Magdalena și Cauca, străbătute de râurile cu același nume. Cel mai înalt munte se află însă în câmpia
caraibeană, piscul Cristobal Colon (5,775 m) și piscul Simon Bolivar (aceeași înălțime). Partea de est a
Columbiei, compusă din savană și păduri tropicale ocupă mai bine de jumătate din suprafața țării.
Tradițional sunt considerate cinci regiuni naturale Regiunea Anzi, Regiunea Caraibe, Regiunea Pacific,
Regiunea Orinoco, Regiunea Amazon. Unii oameni includ de asemenea Regiunea Insulară, separat de
regiunile costale (Pacific, Caraibe).

Politică[modificare | modificare sursă]

Putere legislativă[modificare | modificare sursă]

Clădirea congresului în Bogotá

Putere legislativă columbiană este compus din două camere, Camera Reprezentanților (spaniolă Cámara
de Representantes) cu 166 locuri, și camera Senatului (Senado de la República de Colombia) cu 102
locuri. Amblele camere constituie Congresul Republicii Columbia (sau simplu Congres, Congreso de la
República de Colombia). Camerele Congresului la rândul lor se divizează în comisii, comitete, și
subcomisii, pentru a discuta subiecte concrete. Membrii Congresului sunt aleși prin vot popular, pentru un
mandat de 4 ani. De asemenea, columbienii mai aleg deputați in consiliile municipale, și departamentale.
Fiecare departament are propriul Congres (Asamblea Departamental), care reprezintă puterea legislativă la
nivel departemental. Următorul nivel legislativ este reprezentat de Consiliile Municipale, prezente în toate
orașele columbiene. Fiind membru al Comunității Sud-Americane a Națiunilor, Columbia are roluri
legislative și în această organizație.