Consoanele

Exerciţiile se execută din

semiton în semiton până la
SOL,
iar în coborâre din ton în ton.

Se execută un recitativ pe DO de sub portativ în cheia SOL, cu mai

multe texte. Textele nu au un corespondent în vorbire. Sunt alese
foneme corespunzătoare scopului: impostaţia.
- nimm, nimm, nimm, nimm, münn, münn, münn, münn - câte patru
de fiecare
- bitte, bitte, bitte, bitte - completate cu nimm, nimm… etc.
- tubă, tubă, tubă, tubă
- linge, länge, lango, longo, lungo
- linge, länge, ninge, nänge, dinge, dänge, dango, dongo, dungo
Se observă că este vorba de toate vocalele - a, e, i, o, u, - combinate
toate cu diferite consoane sonore.
Important este cum cântaţi!

CI - NO - CI
DI - TO - DI
FI - NO - FI
GHE - KA - GHE
HI - HO - HI
JI - CO - JI
LI - RO - LI
MI - NO - MI
PI - BO - PI
RI - LA - RI
SI - NO - SI
TI - DO - TI
VI - LA - VI
ZI - TZO - ZI

Se execută pe toată întinderea vocii, dând foarte multă atentie

executării, după organul solicitat: buze, dinti, limbă, cerul gurii

- se urmăreşte forma gurii şi poziţia limbii la i şi la o

Repetate cu stăruinţă, limba, dinţii şi celelalte organe participante
vor duce la DICŢIE, necesară pentru a fi înteles, atât în vorbire cât
mai ales în “canto”.
Consoanele sunt sunetele care permit articulaţia, elementul ce ne
deosebeşte de celelalte fiinţe. În combinaţie cu vocalele a, e, i, o, u
dau naştere silabelor care formează cuvântul. această minune care
permite comunicarea dintre oameni.
Consoanele se produc prin mişcări combinate ale organului fonator
format din buze, dinţi, palatul fonator (cerul gurii) în prezent şi cu
concursul nemijlocit al limbii, fără care nu se poate închipui vorbirea
articulată. Consoanele se împart în grupe, după organul principal din
acţiune:
- labiale (buzele): - b - p - m
- linguale (limba): r
- linguale – dentale (limba şi dinţii): d
- şuierătoare: s, z, ş, j, h, c, g, f, v
Limba este organul principal care determină vocalele şi alcătuirea
consoanelor, nici cele mai simple nu pot exista fără prezenţa limbii
(ou, au, ai, ea, ei etc.), care prin forma ei determină vocalele.
În canto, 94 % din greşelile făcute de un cântăreţ se datoresc poziţiei
şi formei limbii, care nu s-a încadrat perfect în muncă.