MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA ELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

CATEDRA TEHNOLOGII ȘI SISTEME DE TELECOMUNICAȚII

Raport de practică

A efectuat studentul grupei TST-181 Sîrbu Ionel

A verificat lectorul superior -----------------------

Chişinău 2021
 Cuprins:

1.Introducere în Telecomunicaţii…………………………...…3-
6

2.Istoria întreprinderii…………………………….......……...6-12

3.Lucrări efectuate…………………………………............13-16

4.Structura organizatori………………………………....….17-
20

5Tehnica securitatii……..........................................................20-21

Concluzie…………........................................................................22

Bibliografie......................................................................................2
3

2
1.Introducere înTelecomunicaţii

Termenul de telecomunicaţii desemnează comunicaţiile efectuate la
distanţă. Astfel radioul, telegrafia, telefonia (fixă sau mobilă), televiziunea,
comunicaţiile digitale sau reţelele de calculatoare se pot subscrie acestui
domeniu, de altfel foarte vast.

Elementele componente ale unui sistem de telecomunicaţii sunt în

principiu: emiţătorul, canalul de comunicaţie şi receptorul.

Sunt cunoscute 2 tipuri de comunicaţii:

Comunicaţii prin fir

Comunicaţii fără fir

3
 De peste o sută de ani undele electromagnetice şi-au demonstrat
utilitatea pentru transmiterea de informaţii.Pentru a se propaga ele nu au
neapărată nevoie de un conductor metalic, ci se pot propaga cu viteze
ridicate chiar şi prin unele materiale dielectrice sau prin vid.

Lumina este în esenţă tot o undă electromagnetică. Comunicaţiile prin

fibre optice utilizează unde electromagnetice în infraroşu. În cazul unui bec
electric, fiecare atom al filamentului incandescent emite flash-uri de lumină
care reprezintă serii de unde cu o durată de viaţă scurtă (aprox. 10-8 s),
adică au o lungime de undă de circa 3 m. Aceste surse de lumină sunt
incoerente, deoarece dacă suprapunem două astfel de surse nu se observă
nimic. Cu ajutorul acestor surse de lumină se poate realiza doar iluminarea
globală a spaţiului înconjurător. Pentru transmiterea luminii prin fibră
optică este necesar ca sursa să fie coerentă, iar lungimea spectrală să fie cât
mai mică. Interferenţa este suprapunerea a două sau mai multe unde şi
combinarea lor în una singură, iar coerenţa este interferenţa a două unde
care au aceeaşi lungime şi un defazaj constant între ele. Undele
electromagnetice se propagă în vid cu viteza luminii, valoarea rotunjită a
acesteia fiind de 300.000 km/s.
Comunicaţiile prin fibră optică utilizează lungimi de undă în infraroşu
apropiate benzii de la 800 până la 1600 nm, cu preferinţă pentru lungimile
de undă de 850, 1300 şi 1550 nm. Un cablu de fibră optică constă dintr-un
fir de diametru mic cu o structură formată dintr-un mijloc de sticlă, un
înveliş tot de sticlă şi un înveliş protector exterior, din plastic. Diferenţa
între cele două elemente din sticlă, miez şi înveliş, constă în indicii de
refracţie diferiţi. Învelişul de plastic furnizează o protecţie mecanică dar
uşurează şi identificarea fibrelor pentru sudare (engleză: splicing), prin
culorile lui diverse. Fibra optică este un ghid de undă optic.

4
 După descoperirea surselor de lumină laser au fost făcute încercări
intense de utilizare a acestora pentru transmiterea informaţiei. Utilizarea
atmosferei ca mediu de propagare a radiaţiei optice în general, şi a radiaţiei
laser în particular, prezintă dezavantajul variaţiei aleatoare, rapide şi în
limite prea largi ale caracteristicilor de propagare, fapt care reduce
siguranţa în exploatare şi creşte probabilitatea erorilor în transmisie. Primii
conductori optici protejaţi de influenţa condiţiilor externe s-au construit sub
forma de tuburi metalice cu corecţie periodică a divergenţei şi direcţiei
fasciculului, cu ajutorul unui sistem de lentile şi oglinzi. Sistemele
funcţionale de comunicaţii în gama optică au fost elaborate după punerea la
punct în 1972-1973 a fibrelor de sticlă cu atenuare mică, utilizate la
fabricarea cablurilor optice.

Clasificare
Din punct de vedere al modului de transmitere a informaţiei, comunicaţiile se
împart în două categorii:

Comunicaţii analogice

Transmiterea informaţiilor prin reţelele tradiţionale de telefon, radio şi

televiziune se face analogic. Aceasta nu necesită utlilizarea de coduri în sistemul
binar, aşa ca în comunicaţia digitală.

Comunicaţii digitale

Transimisiunile  digitale sunt o modalitate de comunicare bazată pe

transmisiuni discrete de date. Sunt considerate a fi viitorul în comunicaţii. De
mulţi ani omul a vrut să folosească cât mai profitabil descoperirile sale, iar
tehnica digitală i-a oferit tocmai această posibilitate.

5
 Radiocomunicaţia reprezintă telecomunicaţia realizată cu ajutorul
undelor radioelectriceghidate sau nu. Radiocomunicaţia presupune
existenţa unor radioemiţătoare care producenergie electromagnetică pe
care o radiază în spaţiu prin antenele de emisie. Undeleradioelectrice
sunt captate de antenele de recepţie şi sunt transformate de
radioreceptoare însemnalele electrice corespunzătoare informaţiei
transmise. Calitatea informaţiei recepţionatedepinde de raportul
semnal/zgomot la recepţie
 
Radiofonia si Radiodifuziunea
Radiofonia este o radiocomunicaţie unilaterală sau bilaterală, care
constă în transmiterea prin unde radioelectrice modulate a unor
informaţii sonore. Cel mai cunoscut exemplu este cel al radiodifuziuni
Radiodifuziunea reprezinta radiocomunicaţia unilaterală care constă în
transmitereasistematică prin unde electromagnetice neghidate a unui
program (sonor şi vizual) destinat recepţiei publice.
 
Se deosebesc, radiocomunicaţiile unilaterale (într -un singur sens) şi
cele bilaterale (înambele sensuri). În primul caz, un radioemiţător
transmite informaţie unui singur sau maimultor radioreceptoare (d. ex.
radiodifuziunea). În cel de-al doilea caz există cel puţin două
radioemiţătoare şi două radioreceptoare care transmit mesaje, într -un
sens dar şi în sensul opus, simultan (prin sistemul duplex), sau succesiv
(în sistemul simplex), folosindu-se de frecvenţe purtătoare diferite,sau
aceeaşi frecvenţă purtătoare.
 După tipul de modulaţie se disting radiocomunicaţiile cu modulaţie
în amplitudine, cumodulaţie în fază, cu modulaţie în perioadă, cu
modulaţie în impulsuri (în poziţie de durată, încod), modulaţie multiplă
etc.

6
  După informaţia transmisă, care determină şi banda de frecvenţe
alocată în domeniulundelor radio prin regulamente internaţionale se
disting mai multe servicii înradiocomunicaţii: radiodifuziune,
radiocomandă, radiotelefonie, radiotelegrafie,
radioreperaj,radiogoniometrie, radiometeorologie, radiocomunicaţii
prin satelit etc.

2.Istoria întreprinderii

Întreprinderea de Stat „Radiocomunicaţii" este operatorul naţional

în domeniul difuzării programelor de radio şi televiziune în Republica
Moldova. 
Din iunie 2005, întreprinderea de Stat „Radiocomunicaţii" intră în
componenţa Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor al
Republicii Moldova.
Întreprinderea de Stat „Radiocomunicaţii" oferă servicii de difuzare a
programelor de radio şi televiziune pe întreg teritoriul ţării, având în
administrare trei reţele publice de televiziune şi două reţele de
radiodifuziune cu acoperire naţională. În dotare tehnică, actualmente
întreprinderea de Stat „Radiocomunicaţii" are 20 emiţătoare TV de mare
putere, 9 emiţătoare TV cu puterea până la 1KW, 63 retranslatoare TV de
mică putere şi 27 emiţătoare şi retranslatoare radio în benzile de unde 66-
73 MHz şi 87,5-108 MHz, amplasate la 9 staţii de televiziune şi
radiodifuziune.
Activitatea întreprinderii de Stat „Radiocomunicaţii" include difuzarea
programelor publice de televiziune şi radio, transportul programelor

7
de Televiziune şi Radiodifuziune, difuzarea programelor de radiodifuziune
prin cablu în mun. Chişinău, precum şi difuzarea programelor altor

instituţii ale audiovizualului din ţară şi de peste hotare.

Conducerea:

Director General
Mihail Iacob

Director Tehnic
Veaceslav Pascal

Scurt istoric al Î.S. "Radiocomunicaţii"

Întreprinderea de Stat „Radiocomunicaţii” este operatorul naţional în
domeniul difuzării programelor de radio şi televiziune în Republica
Moldova.
Din iunie 2005, Întreprinderea de Stat „Radiocomunicaţii” intră în
componenţa Ministerului Dezvoltării Informaţionale (actualmente
Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Telecomunicaţii). 
Anul fondării întreprinderii poate fi considerat anul 1946, când prin
Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici al RSS Moldoveneşti şi
Comitetului Central al Partidului Comunist (b) nr.53 din 19 ianuarie

8
1946, a fost luată Decizia privind înfiinţarea Centrului de Radio
Moldovenesc. Conform ordinului Ministrului împuternicit în comunicaţii
al URSS pe lângă Sovietul de Miniştri al RSSM nr. 406 din 26 noiembrie
1948, Centrul de Radio Moldovenesc a fost dat în exploatare.
Peste 10 ani, la 1 mai anul 1958, începe să funcţioneze emiţătorul TV din
or. Chişinău.  
Ulterior, în perioada 1960-1994 în oraşele Bălţi, Cahul, Edineţ,
Ungheni, Trifeşti (Rezina), Cimişlia, Străşeni, Căuşeni au fost construite
staţii TV şi RD de mare putere. 
            În baza Ordinului Ministerului Comunicaţiilor şi
Informaticii al RM nr.116 din 30.06.1997, denumirea Centrul
Republican de Televiziune şi Radiodifuziune a fost modificată
în Î.S.  „Radiocomunicaţii”.
 

9
 Ascensiune prin proiecte majore:
 Începând cu 1996 până în prezent, dezvoltarea
Î.S.”Radiocomunicaţii” s-a caracterizat prin extinderea
radiodifuziunii în banda de frecvenţe FM (87,5-108MHz) şi
instalarea retranslatoarelor TV de mică putere în unele localităţi cu
condiţii nefavorabile recepţiei (zonele de umbră);
 În anul 2003 a fost instalată staţia sol de comunicaţii prin
satelit prin care  până în anul 2010 au fost prestate servicii de
transport a programului TV „Moldova Internaţional” la satelit
pentru IPNA Compania „Teleradio-Moldova”;
 În intervalul anilor 2005-2013, Î.S. „Radiocomunicaţii” a pus
în funcţiune capacităţi de transport date 3 + 1 STM1, pentru
prestarea serviciilor de transport date pe traseul Chişinău-Iaşi
(România);
 În 2006, activitatea întreprinderiii a fost marcată de
modernizarea emiţătoarelor de tip TV „Ilmeni” la staţiile Cahul,
Căuşeni, Mîndreştii Noi şi Trifeşti, precum şi realizarea primei
etape de modernizare a liniilor de radio releu;
 În 2007 s-au implementat serviciile radio acces în bandă largă
la fluxuri de date ( WiMax);
 În 2012-2014 a fost procurat şi instalat echipamentul FM
„Radio Moldova Tineret”, pentru difuzarea acestui post de radio în
6 localităţi din Republica Moldova (Bălţi, Bender, Copanca,
Nisporeni, Sărata Galbenă, Glodeni);
 Întru îndeplinirea „Planului de acţiuni pentru implementarea
televiziunii digitale în Republica Moldova”,
Î.S.”Radiocomunicaţii”, care dispune de infrastructura necesară şi

10
 personal calificat, a demarat începând cu anul 2003 şi continuând
până în prezent, acţiuni ce ţin de acest domeniu.
   Şi anume, a început formarea şi distribuirea semnalului digital MPEG-
2 televizat prin căile de transport programe existente (radiorelee) pentru
trei reţele statale şi a fost lansat un proiect-pilot de experimentare a
transmisiilor digitale terestre în standard DVB-T în or.Chişinău cu un
emiţător digital DVB-T. 
        În anul 2008 pentru a demonstra în continuare avantajele
tehnologiilor noi, dar şi pentru a verifica şi depista problemele tehnice,
care pot provoca bruiaje altor servicii de radiocomunicaţii, a fost pus în
funcţiune cel de-al doilea emiţător digital DVB-T în or.Chişinău. La acel
moment, prin intermediul a doua emiţătoare era posibilă difuzarea a 20
programe în format MPEG-2, cîte 10 programe per multiplex (emiţător).
        În anul 2011 au fost supuse testărilor, echipamentele de formare a
semnalului în format MPEG-4, care au înlocuit modelele de codare vechi
MPEG-2, iar unul din emiţătoarele DVB-T a fost înlocuit cu un emiţător
DVB-T2.
         În 2014 au fost procurate 8 emiţătoare şi 8 antene pentru 8 staţii
de televiziune, pentru implementarea Televiziunii Digitale în Republica
Moldova (cu o acoperire de cca 60%). Această etapă urmează a fi
implementată în 2015.

Distincţii
 

11
 
Medalie de aur a UTM pentru rezultate marcante în activitatea
profesională şi contribuţii esenţiale în dezvoltarea şi consolidarea
universităţii.

 
Scrisoare de mulţumire pentru suportul acordat la proiectarea şi
instalarea reţelei interne de radioficare la Liceul Teoretic "Mihail
Sadoveanu"

 
Diplomă de onoare cu ocazia celebrării Zilei mondiale a
telecomunicaţiilor şi a societăţii informaţionale 2012.

12
 Diplomă de onoare cu ocazia celebrării Zilei mondiale a
telecomunicaţiilor şi a societăţii informaţionale 2009.

 
Certificat de apreciere se acordă ÎS "Radiocomunicaţii" pentru suportul
tehnic şi asistenţă în organizarea şi desfăşurarea Exerciţiului
internaţional de teren "Codrii 2009".

3.Lucrări efectuate
Servicii de Radiocomunicaţii:
Am cunoscut noi dispozitive de lucru ,astfel aplicind cunostintele teroretice in
practica si deci am practicat cu :

Radioemiţătorul este un aparat sau o instalaţie care produce energie

deradiofrecvenţă modulată în vederea asigurării unei radiocomunicaţii.
Radioemitatoarele pot fi:
 
a)Emiţătorul de radiodifuziune sonoră.
 
Acesta produce energie de radiofrecvenţă modulată, reprezentând
un semnal deaudiofrecvenţă. Se compune, în principal, dintr -un
oscilator de radiofrecvenţă,stabilizat cu cuarţ, un amplificator separator,
un modulator, un amplificator de putere şi o sursă de alimentare.

13
Funcţionează în gamele de unde lungi (UL), medii (UM) şiscurte (US),
producând oscilaţii electromagnetice modulate în amplitudine, precum
şiîn gama de ultrascurte (UUS), producând oscilaţii electromagnetice
modulate în frecvenţă.
 Pentru a asigura un raport semnal/zgomot cât mai mare, frecvenţele
înalte alespectrului audio sunt accentuate (dezaccentuarea
corespunzătoare revenind radioreceptorului).
 b)Emiţătorul cu modulaţie în amplitudine
 În cazul emiţătorului cu modulaţie în amplitudine, modulaţia se
efectuează în etajul final al amplificatorului de putere (modulaţie la nivel
ridicat al semnalului), sau în unul din etajele precedente (modulaţie la
nivel scăzut al semnalului).
 Emiţătorul cu modulaţie în amplitudine radiază puteri de până la
1.000 kW, într -o
singură unitate, în gama de UL sau UM şi 300- 500 kW în gama US.
În gama deUUS, puterile sunt limitate la 20 -50 kW, raza de acţiune a
emiţătorului fiind redusă datorită fenomenelor de propagare. Are
randament ridicat (până la 70% în gama UMşi 55- 60% în gama US).

c)Emiţătorul cu modulaţie în frecvenţă

 
În cazul emiţătorului cu modulaţie în frecvenţă se utilizează modulaţia
la nivel scăzut. Emiţătorul cu modulaţie în frecvenţă radiază puteri
variind de la câţiva waţi până la cca. 50 kW. Acet tip de emiţător poate
transmite şi emisiuni stereofonice, dacă au încomponenţa lor
uncodor stereofonic.
 
d)Emiţătorul de televiziune
 

14
 Acesta produce energie de radiofrecvenţă modulată, reprezentând
semnalul de
televiziune de radiofrecvenţă, împreună cu semnalul modulat de sunet
asociat. Se compune, de fapt, din două emiţătoare, unul de imagine şi
unul de sunet, cuplate la aceeaşi antenă cu ajutorul unui diplexer
imagine-sunet. Pentru o recepţie optimă,raportul puterilor emiţătorului
de imagine şi a emiţătorului de sunet este normat: 10:1 sau 5:1.
Emiţătorul de imagine
 Se compune dintr-un oscilator de radiofrecvenţă stabilizat cu cuarţ,
un multiplicator defrecvenţă, un modulator, un amplificator de
putere, un etaj pentru refacerea componentei de curent continuu, filtre
de rejecţie, linia de transmitere a energiei de la emiţător la antenă şi
sursa de alimentare.
Funcţionează în gamele de unde metrice şi decimetrice, respectiv
benzile de
televiziune I - III (FÎF -foarte înaltă frecvenţă) şi IV- V (UÎF -ultra
înaltă frecvenţă), producând oscilaţii electromagnetice modulate în
amplitudine. Emiţătorul de imagine radiază puteri atingând zeci sau
sute de kW. Modulaţia în amplitudine se efectuează în etajul final (la
nivel înalt al semnalului) sau într-
unul din etajele precedente (la nivel scăzut al semnalului).În scopul
reducerii benzii de frecvenţe ocupate de semnal (cu aproximativ 30-
35%), una din benzile laterale se reduce cu ajutorul unui filtru sau prin
acordarea circuitelor oscilante ale
etajelor amplificatoare de putere în mod convenabil, transmisiunea
purtând numele de transmisiune cu rest de bandă laterală.
 Potrivit normelor din România, emiţătorul de imagine trebuie să
permită transmiterea uniformă, cu distorsiuni mici, a componentelor
laterale într-o bandă de 6,75 MHz.

15
  
Emiţătorul de sunet
 
Acesta este un emiţător cu modulaţie în frecvenţă, în România având
frecvenţa purtătoare mai mare cu 6,5 MHz decât a emiţătorului de
imagine, conform normelor deteleviziune D şi K. În principal, are
caracteristici asemănătoare cu ale emiţătoarelor modulateîn frecvenţă
pentru radiodifuziunea sonoră.
 2.Radioreceptorul, este un receptor de radiocomunicaţii pentru
radiotelegrafie,radiotelefonie şi radiodifuziune sonoră în gamele UL,
UM, US şi UUS.În particular, se referă mai ales la receptorul (sau
aparatul) de radio.
 Diferite tipuri de receptoare de radio pot include :
a)Radioreceptoare audio de înaltă fidelitate şi receivere AV şi
 sisteme home theater
 b)Receptoare simple de cristal-radio ( de asemenea cunoscute ca un
set de cristal), care funcţionează folosind puterea primită de la undele
radio .
 c)Receptoare de televiziune prin satelit , folosite pentru a beneficia
de programe de televiziune de la sateliţi de comunicaţii.
d)Receptoarele de telemetrie care permit măsurarea la distanţă şi
raportareainformaţiilor.
 e)Receptoare de măsurare, ce sunt folosite pentru a măsura puterea
semnalului
 statiilorde radiodifuziune.
f)Scanere, sunt receptoare care pot scana în mod automat pe două sau
mai multe

16
frecvenţe discrete de specialitate. Ele sunt utilizate în principal pentru
monitorizarea sistemelor de transmisiuni VHF şi sistemele radio UHF.

Ponderea populaţiei Republicii Moldova care recepţionează

programele publice de televiziune şi radiodifuziune:
 Reţeaua publică I TV (Moldova 1) – 99,9%
 Reţeaua publică II TV (Canal 2) – 89,2%
 Reţeaua publică III TV (Prime) – 95,9%
 Reţeaua publică I RD în banda UM+FM (Radio Moldova) – 100%
 Reţeaua publică II RD (Radio Moldova Tineret) – 90,2%

4.Structura organizatorică

Întreprinderea de Stat „Radiocomunicaţii" este gestionată

de Directorul General şi de Consiliul de Administraţie. 
Consiliul de Administratie al Î. S. „Radiocomunicatii" este alcătuit din
nouă membri:
--5 reprezentanţi ai Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi
Comunicaţiilor,
--2 reprezentanţi ai Ministerului Economiei,
--1 reprezentant al Ministerului Finanţelor şi
--1 reprezentant al colectivului de muncă.

          În plan organizatoric, Î.S. „Radiocomunicaţii" constă din nouă

staţii de televiziune şi radiodifuziune, secţia staţii şi secţia radio prin
cablu pentru asigurarea radiodifuziunii prin cablu în mun. Chişinău,
precum şi alte servicii auxiliare.

17
Organigrama I.S “Radiocomunicatii

18
  PARTENERI NAŢIONALI
 
     
I.P.N.A. Compania "Teleradio-Moldova"
        
ÎCS "General Media Group" SRL
   
   
     
"Radio Media Group" SRL ÎCS "ProDigital" SRL
   
   

   FCC "Micul Samaritean" "Selectcanal" SRL

   
   

        "Noroc Media" SRL  

 
 
 
 PARTENERI INTERNAŢIONALI
 
 
 Broadcasting Board of
   France Media Monde Governors
   
   
   Focus Radio
Network   TV5 Monde
   
 
 

 
PARTENERI
în domeniul serviciilor de colocare (folosirea spaţiilor tehnologice)
 

19
   ÎM "Orange Moldova" SA   ÎM "Moldcell" SA
   
   

  SA "Moldtelecom"
  ÎS "Moldelectrica"
 
 
 
 

 
  SA "RED-Nord"

5.Tehnica securităţii

Tehnica securitatii a fost cundusa de catre domnul Asaciuc Leonid V.,sef

de securitate.

Protecţia muncii a fost şi continuă să rămână o problemă de

stat, care cuprinde ansamblul normelor şi regulilor de tehnică a
securităţii şi de igienă a muncii. Acestea au ca scop asigurarea celor
mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi
îmbolnăvirilor profesionale, reducerea efortului fizic, precum şi
asigurarea unor condiţii speciale pentru persoanele care muncesc în
condiţii deosebite.
Prin protecţia tehnică se impun regulile şi mijloacele tehnice
necesare pentru asigurarea integrităţii sănătăţii şi vieţii angajaţilor
în timpul efectuării diverselor procese de producţie, precum şi
metodele de reducere a efortului fizic în timpul desfăşurării
activităţii de muncă.

20
 Măsurile igienico-sanitare urmăresc scopul creării unor
condiţii de muncă sănătoase şi confortabile, precum şi protecţia
angajaţilor de influenţa factorilor nocivi, capabili să producă boli
profesionale, otrăviri, intoxicaţii profesionale acute etc.Prin lege este
stabilit că protecţia muncii face parte integrantă din procesul de
muncă şi că obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină a
măsurilor de protecţie a muncii o au – potrivit atribuţiilor ce le revin
– cei care organizează, controlează şi conduc procesul de muncă,
adică la locul de muncă, şefii secţiilor, sectoarelor, atelierelor,
depozitelor etc.
Înţelegerea gravităţii riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională şi formarea unor deprinderi corecte în vederea evitării
lor sunt obiectivele principale a căror atingere se poate asigura
printr-un proces continuu de educare, instruire şi verificare a
cunoştinţelor.
Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere, în mod organic, pe
lângă cerinţele de productivitate şi pe cele de securitate a muncii.

21
 Concluzii:

Realizarea practicii date de inişiere a servit ca un factor

semnificativ în aprofundarea cunoştinţelor în domeniul
Telecomunicaţiilor,şi anume punînd accent pe activităţi aplicative
dezvoltînd în sine conceptul specialităţii date şi dezvăluind
cunoştinţe noi de ordin intern ce stă la baza funcţionalităţii
aplicaţiilor ce le conţine.
Ca şi orice alt lucru nou întîlnit,practica tehnologică a reflectat
pentru mine un interes deosebit faţă de întregul perimetru de
activităţi incluse în cadrul companiei Radiocomunicatii ce au servit
ca un stimul esenţial în conturarea specialităţii,precum şi o mică
generalizare a importanţei şi scopului pe care-l îndeplineşte.
Am avut oferită posibilitatea de a pune în aplicaţie cunoştinţele
colectate pe parcursul a acestor 2 ani şi dobîndirea acestor abilităţi
practice pentru viitorul profesional.
Practica tehnologică a servit drept un prim experiment de a ne găsi
faţă în faţă cu responsabilitatea şi condiţiile de activitate în calitate
de mici începători,oferindu-ne posibilitatea de a ne îndrepta spre o
carieră profesională reuşită.

22
 Bibliografie:
1.http://ro.wikipedia.org/wiki/Telecomunica%C8%9Bie
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Transmisiune_digital%C4%83
3.http://www.scribd.com/doc/226425975/REFERAT-Principiul-
Telefoniei-Si-Radiotelecomunicatiile#scribd
4. http://www.radiocom.md/index.php/ro/

23