Natura intermediară

În timpul anului natura se schimbă de la un

anotimp la altul. De fiecare dată se îmbracă în alte
veşminte şi alte miresme, precum o prinţesă
pretenţioasă.  Cea mai spectaculoasă schimbare
este cea dintre vară şi toamnă.
Percepem fiecare nuanţă, fiecare foşnet a zonelor
de relief.  La munte, aerul se răcoreşte sub cerul
înnorat, plin de vise. Stâncile poartă tot culoarea
veşnică a coniferelor iar vietăţile iau exemplul
veveriţelor şi îşi adună provizii pentru îndelungata
iarnă ce vine.
Cu o treaptă mai jos se văd pădurile pline de
culorile schimbării: cărămizii, roşiatice  şi aurii. Pe
jos se aşterne un covor moale, foşnitor. Soarele,
tremurând, încearcă să mai încălzească pământul
în ultima zi a anotimpului dedicat acestuia. La
câmpie, cerul îmbălsămat de razele solare, stă încă
mândru.
Toamna, rodul este bogat. Câmpurile forfotesc de
oameni care îşi adună recolta. În oraşe, străzile
sunt presărate cu mii  şi mii de frunze arămii,
ruginii, vinete care se desprind din arborii uscaţi
legănându-se.
Toamna îşi joacă rolul, desăvârşit  în fiecare colţ al
pământului. Ea este regina care decorează
pământul şi lasă loc de promisiuni.