este o metodă complementară de învăţare şi evaluare; poate fi o metodă interactivă, de
grup; este un instrument important pentru predarea, învăţarea, cercetarea şi evaluarea la toate nivelurile şi toate disciplinele; este o modalitate de organizare logică şi vizuală a informaţiilor, evidenţiind relaţiile dintre diverse concepte şi idei; este o reprezentare grafică a componentelor unui proces sau concept, precum şi a relaţiilor dintre ele; este o oglindă a modului de gândire a celui care o elaborează. Acordând o importanţă majoră creării de legături între concepte, hărţile conceptuale vin să detroneze învăţământul bazat exclusiv pe memorizare şi simplă reproducere a unor definiţii sau a unor algoritmi de rezolvare a problemelor, promovând concepţia conform căreia elevul trebuie să fie conştient de modul în care se leagă conceptele unele de altele. Creând hărţi conceptuale se deschid pespective către un proces de învăţare activ şi conştient. Avantajele utilizării ei sunt multiple: ea organizează cunoştinţele deja existente şi pregăteşte elevii pentru asimilarea acestora; se bazează pe conceptual de învăț are colectivă, dar este eficientă ș i în aplicarea individuală; promovează învăț area conştientă şi activă, ordonând informaţiile dobândite şi descoperind altele noi, prin efort propriu; dezvoltă creativitatea şi spiritul inventiv. Dezavantaje: nivelul ridicat al standardizării, rigoarea şi ordinea în care subiectul trebuie să lucreze Realizarea unei hărţi conceptuale poate fi: dirijată (profesorul impune conceptele, legăturile, relaţionarea iar elevul doar completează unele spaţii) şi la alegerea educatului (elevul alege conceptele, stabileşte relaţiile iar profesorul verifică şi evaluează)