Comentariul literal al poeziei “Vals de toamnă” de George Bacovia

George Bacovia este un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își

depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul său
volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război
Mondial se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din
volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă
rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în
Bacovia un neosimbolist sau "o bisericuță dintr-un lemn", un poet cu o materie
poetică insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este
afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului, cu
anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul
automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar
fi existențialismul. Opera ,,Vals de toamnă,, a fost publicată în ,,stanțe burgheze,,
(1946). Descrierea literală, în versuri sau în proză, în care se prezintă sugestiv un
colț din natură. Textul poeziei este structurat în trei strofe, a câte patru versuri,
rimă îmbrățișată. Titlul este un element sugestiv care orientează lectura cititorului,
creând un orizont de așteptare. El anticipează, în versuri , tema, motivele centarele
și starea sufletească a eului liric. Din punct de vedere structural, titlul este analitic,
fiind alcătuit din două substantive nearticulate, unul în nominativ, iar celălalt în
acuzativ cu prepoziție. Primul substantiv ,,vals,, semnifică o dansare iar al doilea
,,toamnă,, ne demostrează că valsul este unul melancolic. Relația dintre textul
poetic și titlul este foarte strânsă, fapt vizibil prin prezența a numeroși termeni din
câmpul lexical al toamnei, dar și a procedeelor artistice variate, ce susțin mesajul
poetic. Ținând cont de sentimentele transmise opera litarară eset o operă de
dragoste. Textul este conceput ca un monolog adresat, prin care îndrăgostitul își
exprimă durerea sufletescă. La geamuri, toamna cântă funerar