Cantarea Romaniei - descriere literara - demonstratie

Alecu Russo este cunoscut in literatura romana mai ales prin poemul Cantarea Romaniei din care
este extras si fragmentul dat. Dupa cum se observa usor, acesta este o descriere literara, avand notele
specifice acesteia. In primul rand, modul de expunere dominant este descrierea prin care autorul
zugraveste frumusetile patriei, procedand la o privire panoramica de ansamblu asupra peisajului
tarii. De aceea, are deopotriva in vedere dealurile, padurile, dumbravile, cerul senin, muntii, raurile
si campurile. Toate aceste elemente sunt privite intr-o stransa legatura, caci padurile si dumbravile
stau „spanzurate de coastele dealurilor", iar „raurile, ca braie pestrite, ocolesc campurile". Toate
elementele acestui incantator tablou farmeca deopotriva in timpul noptii si al zilei prin armonie
sonora si prin colorit („noptile tale incanta auzul, ziua farmeca vazutul").
In al doilea rand, ca in orice descriere literara, apar exprimate sentimentele autorului, dragostea si^
admiratia sa fata de frumusetile patriei fiind neretinute, deosebit de puternice. in final isi face loc
sentimentul de compasiune pentru destinul crud, aspru al tarii, in antiteza cu minunatiile naturii:
„Pentru ce zambetul tau e asa de amar, mandra mea tara?..."
O alta trasatura a descrierii, prezenta in acest fragment, este in al treilea rand, prezenta
imaginilor artistice realizate printr-un limbaj poetic adecvat. Predominante sunt imaginile vizuale
prin care sunt prezentate frumusetea padurilor, verdele dealurilor, seninul cerului, semetia muntilor
sau cursurile unduioase ale raurilor. Toate aceste imagini sunt realizate prin intermediul unor epitete
(„padurile si dumbravile spanzurate", „se inalta trufasi", „limpede si senin cerul" etc.) sau al unei
comparatii („raurile, ca braie pestrite"). Lor li se adauga personificarea tarii careia poetul i se
adreseaza direct („mandra mea tara"), inversiunile prin care se insista asupra aspectului edenic al
naturii romanesti („verzi sunt dealurile", „frumoase padurile", „limpede senin cerul" etc.) sau enu-
meratiile („dealurile, padurile si dumbravile, cerul, muntii, raurile, campurile").
In felul acesta se accentueaza lirismul textului care, in final, atinge cote maxime prin interogatia
retorica „Pentru ce zambetul tau e asa de amar, mandra mea tara?..." care contine si invocarea
adresata tarii.
Tocmai prin acest lirism si prin limbajul poetic folosit fragmentul dat isi intregeste celelalte note
caracteristice unei descrieri literare.