Repertoriul jurisprudenței

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)
18  martie 2015

Cauza F-27/14

DK
împotriva
Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică — Personalul SEAE — Funcționar — Procedură disciplinară — Revocare fără

reducerea drepturilor de pensie — Articolul  25 din anexa  IX la statut — Urmărire penală în curs —
Identitatea faptelor supuse AIPN și instanței penale”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit
articolului 106a din acesta, prin care DK solicită anularea deciziei din 16  ianuarie 2014
prin care directorul general administrativ al Serviciului European de Acțiune Externă
(SEAE), în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri (denumită în continuare
„AIPN”), i-a aplicat sancțiunea revocării fără reducere a drepturilor sale de pensie, cu
efect de la 1  februarie 2014

Decizia: Anulează decizia din 16 ianuarie 2014 prin care Serviciul European de Acțiune Externă l-a
revocat pe DK din funcție fără reducerea drepturilor sale de pensie. Serviciul European de
Acțiune Externă suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte
cheltuielile de judecată efectuate de DK.

Sumarul hotărârii

1. Funcționari — Regim disciplinar — Procedură disciplinară — Procedură disciplinară și urmărire

penală care se desfășoară în același timp în legătură cu aceleași fapte — Obligația administrației de a
nu soluționa definitiv situația funcționarului decât după decizia definitivă a instanței penale
(Statutul funcționarilor, anexa  IX art. 25)

2. Funcționari — Regim disciplinar — Procedură disciplinară — Procedură disciplinară și urmărire

penală desfășurate concomitent în legătură cu aceleași fapte — Finalitatea suspendării procedurii
disciplinare — Obligația de respectare a constatărilor de fapt efectuate de instanța penală —
Posibilitatea de a le califica în raport cu noțiunea de abatere disciplinară
(Statutul funcționarilor, anexa  IX art. 25)

3. Funcționari — Regim disciplinar — Procedură disciplinară — Existența concomitentă a unei

proceduri disciplinare și a unei urmăriri penale — Obligația funcționarului de a furniza
administrației elementele care permit compararea faptelor acoperite de procedura disciplinară și a
celor care sunt vizate de procedura penală
(Statutul funcționarilor, anexa  IX art. 25)

RO
ECLI:EU:F:2015:12 1
 SUMAR – CAUZA F-27/14
DK/SEAE

1. Din articolul  25 din anexa  IX la statut reiese că autoritatea împuternicită să facă numiri are
interdicția să soluționeze definitiv, pe plan disciplinar, situația funcționarului vizat, pronunțându-se
asupra unor fapte care fac în același timp obiectul urmăririi penale, atât timp cât decizia pronunțată
de instanța penală sesizată nu a rămas definitivă. Prin urmare, acest articol nu acordă autorității
responsabile pentru soluționarea definitivă a situației unui funcționar față de care este deschisă o
procedură disciplinară o putere discreționară în privința posibilității de a amâna sau de a nu amâna
pronunțarea asupra situației funcționarului menționat atunci când împotriva acestui funcționar a fost
declanșată urmărirea penală la o instanță penală.
(a se vedea punctul  37)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Tzoanos/Comisia, T-74/96, EU:T:1998:58, punctele 32 și  33, Hotărârea
Pessoa e Costa/Comisia, T-166/02, EU:T:2003:73, punctul  45, Hotărârea François/Comisia, T-307/01, EU:T:2004:180,
punctul  59, și Hotărârea Franchet și Byk/Comisia, T-48/05, EU:T:2008:257, punctul  341

2. Articolul 25 din anexa  IX la statut are o dublă rațiune de a exista. Pe de o parte, acest articol vine în
întâmpinarea preocupării de a nu afecta poziția funcționarului în cauză în cadrul urmăririi penale care
ar fi începută împotriva sa cu privire la faptele care fac totodată obiectul unei proceduri disciplinare în
cadrul instituției sale. Pe de altă parte, suspendarea procedurii disciplinare în așteptarea încheierii
urmăririi penale permite luarea în considerare, în cadrul acestei proceduri disciplinare, a constatărilor
de fapt efectuate de instanța penală atunci când decizia sa a rămas definitivă. Astfel, articolul  25 din
anexa  IX la statut consacră principiul potrivit căruia „penalul ține în loc procedura disciplinară”, ceea
ce se justifică în special prin faptul că instanțele penale naționale dispun de atribuții de investigație
mai importante decât autoritatea împuternicită să facă numiri. Prin urmare, în cazul în care aceleași
fapte ar putea constitui o faptă penală și o încălcare a obligațiilor statutare ale funcționarilor,
administrația este ținută de constatările de fapt efectuate de instanța penală în cadrul urmăririi penale.
După ce aceasta din urmă constată existența faptelor din speță, administrația poate proceda la
calificarea juridică a acestora în raport cu noțiunea de greșeală disciplinară, verificând în special dacă
acestea constituie încălcări ale obligațiilor statutare.

Prin urmare, administrația nu are dreptul să se pronunțe definitiv cu privire la situația funcționarului
vizat, din punct de vedere disciplinar, atât timp cât decizia definitivă a instanței penale sesizate nu a
fost pronunțată. Această situație se regăsește și în cazul în care urmărirea penală a durat aproape zece
ani în primă instanță, iar reclamantul a formulat un apel. Astfel, funcționarul respectiv are tot interesul
ca procedura disciplinară să țină cont de o eventuală decizie definitivă a instanței penale care ar admite
apelul său.

Pe de altă parte, administrația nu poate pretinde să izoleze anumite fapte specifice de un ansamblu de
fapte care constituie un comportament ce poate fi delictual pentru a justifica o decizie disciplinară
definitivă, în condițiile în care urmărirea penală care vizează comportamentul respectiv era în
desfășurare în același timp.
(a se vedea punctele 38, 61, 66, 70 și  74)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Tzoanos/Comisia, EU:T:1998:58, punctul  34, Hotărârea A/Comisia, T-23/00,
EU:T:2000:273, punctul  37, Hotărârea François/Comisia, EU:T:2004:180, punctele 73 și  75, și Hotărârea Franchet și
Byk/Comisia, EU:T:2008:257, punctul  342

2 ECLI:EU:F:2015:12
 SUMAR – CAUZA F-27/14
DK/SEAE

3. Revine funcționarului în cauză obligația de a prezenta autorității împuternicite să facă numiri

elementele care permit să se aprecieze dacă faptele care îi sunt imputate în cadrul procedurii
disciplinare fac în paralel obiectul unei urmăriri penale începute împotriva sa. Astfel, numai după
începerea urmăririi penale pot fi identificate faptele care fac obiectul acesteia și comparate cu faptele
pentru care a fost deschisă procedura disciplinară, cu scopul de a stabili eventuala identitate a
acestora.
(a se vedea punctul  42)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Tzoanos/Comisia, EU:T:1998:58, punctul  35

ECLI:EU:F:2015:12 3