MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL

Subiectul 3. Formele şi funcţiile banilor

1
1
GLOSAR

ACTIVE. Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii, societăţi etc.
ANDOSARE. Semnătură în dosul unei poliţe spre a transmite altuia proprietatea ei.
ANDOSATOR. Cel care andosează o poliţă sau un cec; andosant.
ANTREPOZIT. Loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau de materiale.
AUTENTICITATE. Faptul, calitatea de a fi autentic; originalitate.
BANI DE CONT: desemnează disponibilităţile băneşti aflate în conturi la bănci şi care circulă
între titularii de cont prin operaţiunile de virament sau transfer.
BANI DE TEZAUR: desemnează banii de hârtie emişi fără o garanţie materială de către
Ministerul Finanţelor sau de Trezorerie pentru a atrage resursele financiare necesare statului.
BANI DIVIZIONARI: sunt submultipli ai unităţii monetare naţionale.
BUN. Este orice obiect fizic (natural sau făcut de către om) sau serviciu care, prin consum, face
ca utilitatea să crească şi, ca urmare, poate fi vândut pe piaţă la un anumit preţ.
CARD BANCAR: se prezintă sub forma unei mici cartele de plastic rezistent, de mărimea unei
cărţi de vizită. Este un istrument modern de plată, apărut din necesitatea înlocuirii plăţilor în
numerar şi cu cecuri.
CATEGORIE ECONOMICĂ. Noţiune fundamentală din domeniul economiei.
CATEGORIE. Noţiune fundamentală şi de maximă generalitate care exprimă proprietăţile şi
relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii.
COMERCIAL. Care aparţine comerţului, privitor la comerţ: din comerţ; negustoresc.
CONT. a) Ansamblu de operaţiuni constând din debit şi credit, care exprimă valoric existenţa şi
mişcarea unui mijloc sau proces economic într-o anumită perioadă de timp. b) reprezentare sub
forma unei balanţe cu două egalităţi, care reflectă valoric şi, uneori – cantitativ existenţa şi
mişcările unui element bilanţier, a veniturilor şi a cheltuielilor, pe o anumită perioadă de timp.
COŞ VALUTAR: metoda de stabilire a cursului valutar al DST (Drepturi Speciale de Tragere).
Din coşul de valute fac parte monedele cu cea mai mare stabilitate şi care îşi menţin puterea de
cumpărare pe o perioadă foarte îndelungată de timp. Din coşul valutar fac parte: moneda euro
(EUR), cu o pondere de 34%, dolarul american (USD) – cu o pondere de 44%, lira sterlină
(GBP) – cu o pondere de 11% şi yenul japonez (JPY) – cu o pondere de 11%.
COTARE DIRECTĂ: numită şi cotare incertă sau de tip european, potrivit acesteia, cursul unei
monede se exprimă ca suma variabilă în moneda naţională ce revine la o unitate monetară
străină. Astfel, cursul de schimb apare ca rezultat al unui raport între o sumă variabilă în moneda
naţională – la numărător – şi o sumă fixă în moneda straină – la numitor. Cotarea se face, de
regulă, pentru o unitate monetară străină, dar atunci când mărimile cursurilor de schimb nu se pot
compara, cotaţia se poate expima şi în funcţie de 100 unităţi monetare străine (JPY). Trebuie
precizat faptul că majoritatea monedelor cotează în acest fel.
COTARE INDIRECTĂ: denumită şi cotare certă sau de tip american, potrivit acesteia, cursul
unei monede apare ca raport între o sumă variabilă în moneda străină şi o sumă fixă în moneda
naţională. Sunt puţine monede care cotează în acest fel: lira sterlină, poundul irlandez, dolarul
neozeerlandez, dolarul australian, DST, EUR, variabila fiind reprezentată de moneda straină, iar
unitatea – moneda internaţională.
COTAŢIE: raport valoric între două valute, stabilit liber pe piaţă, pe baza cererii şi a ofertei.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
CREDIT CARD: este un card de plastic, mic, emis utilizatorilor ca un sistem de plată. Acesta
permite titularului său să cumpere bunuri şi servicii bazate pe promisiunea titularului de a plăti
pentru aceste bunuri şi servicii.
2
CREDITOR. a) Persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani 2
sau alte valori, b) Titular al unui drept de creanţă.
CURS VALUTAR: preţul unei monede stabilit într-o altă monedă. Cursul valutar se stabileşte
pe piaţa valutară, pe baza cererii şi a ofertei de valută.
CURS: preţul unei unităţi monetare, dintr-o monedă exprimat într-o altă monedă. Cursul
exprimă preţul cu care se vând şi se cumpară valutele şi hârtiile de valoare.
DEBIT CARD: presupune un card de plastic, care oferă o metodă de plată alternativă la
numerar atunci când se efectuează achiziţii.
DEBITOR. a) Persoană (fizică sau juridică) care are de întors o datorie; datornic, b) Persoană
obligată să facă ceva în baza unui raport juridic.
DEPOZIT. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în
păstrare la o instituţie financiară.
DEPRECIERE MONETARĂ: diminuare a valorii unei monede, prin care aceasta îşi pierde
puterea de cumpărare (are loc o creştere a preţurilor pe piaţă).
DISTRIBUIRE. Faptul de a distribui; împărţire, repartizare.
DREPTURI SPECIALE DE TRAGERE (DST): unităţi monetare de cont, emise de FMI, care
au funcţia de echilibrare a lichidităţii pe plan internaţional, DST face parte din categoria
monedelor internaţionale, dar nu pot fi utilizate ca mijloc de plată direct, ci prin convertibilitate
în alte valute, având o circulaţie limitată la autorităţile monetare: FMI, băncile centrale, BRI.
Emisia de DST este determinată de analize privind volumul comerţului internaţional, structura
acestuia, situaţia balanţelor de plăţi externe ale ţărilor membre ale FMI şi mărimea rezervelor
valutare. DST se emit numai sub forma banilor de cont; emisiunea de DST este cuantificată pe
baza studiilor efectuate de FMI şi repartizată în contul ţărilor membre în funcţie de mărimea
cotelor de participare ale acestor ţări la constituirea resurselor fondului monetar. Ţările care
primesc alocări de DST în baza emisiunilor realizate, pot utiliza sumele respective printr–un
mecanism specific, denumit mecanismul DST în vederea obţinerii unor împrumuturi în valută de
la ţările membre, cedând suma echivalentă în DST.
ECU: moneda de cont europeană, care a fost definită pe baza unui coş de valute ale ţărilor
membre ale Uniunii Europene, şi care avea rolul unei monede comune tuturor ţărilor membre
UE. ECU a fost utilizată ca etalon monetar în cadrul tranzacţiilor încheiate între ţările membre
ale UE, ca unitate de cont în operaţiunile reciproce, mijloc de transfer al fondurilor financiare şi
de credit între ţările membre. În prezent, nu se mai foloseşte ECU, locul său fiind luat de moneda
unică europeană – EURO.
EXTRINSECĂ. Care vine din afară, care nu provine din esenţa lucrurilor.
FICTIV. Care nu există în realitate, care nu aparţine realităţii, care este plăsmuit sau există doar
în mod convenţional.
FIDUCIAR. Care are o valoare fictivă, convenţională.
INSTRUMENT MONETAR. Instrument de datorie pe termen scurt având un grad de
lichiditate ridicat.
INTRUMENT. Lucru de persoană, care se foloseşte cineva pentru a îndeplini o acţiune, a atinge
un scop.
LICHIDITATE. a) însuşirea de a fi lichid, b) Capacitatea de transformare a mijloacelor
materiale sau creanţelor de care dispune în mijloace lichide de plată.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
MONEDA (BANII) ELECTRONICĂ: sunt banii fără existenţă materială, adică sunt
disponibilităţile aflate în conturile bancare, circulând între aceste conturi prin operaţii de
virament sau tranfer între conturi.
3
MONEDĂ CU VALOARE INTRINSECĂ: valoarea ei nominală corespunde cu însăşi 3
valoarea metalului preţios (se băteau din aur şi argint).
MONEDA DE BAZĂ (ETALON AL VALORII): unitate monetară ce are rolul de etalon al
preţurilor pe teritoriul unei ţări.
MONEDA DE HÂRTIE CONVENŢIONALĂ: este emisă în circulaţie de stat, este o monedă
pur convenţională, fără acoperire, garanţie sau obligaţie din partea statului.
MONEDA DE HÂRTIE REPREZENTATIVĂ: are la bază o valoare reală, întrucât creaţia şi
circulaţia sunt reglementate. Banii reprezentativi se consideră: semnele metalice (moneda mică
reprezentativă (ban, cent, copeică) confecţionată din metale ieftine (aramă, aluminiu)).
MONEDA DE HÂRTIE: instrument legal de schimb, de circulaţie şi de plată ce se emite de
către Banca Centrală şi are un curs forţat (prestabilit).
MONEDA FĂRĂ VALOARE INTEGRALĂ (INTRINSECĂ): este acea monedă care nu
conţine metal preţios, dar are o anumită valoare nominală, fixată de autoritatea statală (se băteau
din aluminiu şi din alte metale, aliaje).
MONEDA SCRIPTURALĂ (DE CONT): un grup de instrumente de decontări, transferuri şi
evidenţe contabile (cec, cambii, viramente, treceri în cont etc.) cu menţiuni şi referinţe
permanente la adevărata monedă.
MONEDA–MARFĂ: reprezintă orice bun util al cărui valoare este exprimată în formă bănească
şi este destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. Utilitatea constă în însuşirea
mărfii de a satisface o anumită trebuinţă economico-socială, fiziologică e.t.c.
NECESARMENTE. Fatal, fatalmente, indispensabil, inevitabil, musai, neapărat, negreşit,
numaidecât, obligatoriu.
OPERAȚIUNE DE CREDIT. Operaţiunea de realizare a prevederilor contractului de credit.
OPERAȚIUNE. Totalitatea mijloacelor întrebuinţate pentru obţinerea unui rezultat: o
operaţiune financiară, operaţiunile unei bănci.
PALEOMONEDE: sunt mărfuri sau obiecte diverse, cel mai adesea puţin perisabile (bunuri
care se strică, se alterează uşor, sunt supuse stricăciunii, alterării, dispariţiei), care au fost
utilizate în anumite momente ale evoluţiei socetăţii pentru a efectua nu doar cumpărături curente,
ci şi pentru a plăti impozite sau au fost folosite ca elemente de zestre.
PRODUSUL INTERN BRUT. Este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de
piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate
TEZAUR: loc special amenajat în cadrul unei bănci, unde se păstrează bani, metale preţioase,
valori şi titluri, desemnează şi totalitatea valorilor aflate în depozitul băncii centrale.