CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RaisaPacalo”

Catedra discipline stomatologice şi tehnico - dentare

Suport ştiinţific
Lecţie teoretică

Tema: Proteza parţială mobilizabilă cu placă, caracteristica

generală. Dinţii artificiali, baza protezei parţiale mobilizabile
cu placă, caracteristica.

Pădureţ Galina
profesor discipline
tehnico-dentare

Subiectul: Proteza parţială mobilizabilă cu placă, caracteristica generală. Dinţii artificiali,

baza protezei parţiale mobilizabile cu placă, caracteristica.
Planul:
 Elementele componente ale protezei parțiale mobilizabile acrilice
 Dinții artificiali, caracteristica
 Baza protezei parțiale mobilizabile cu placă, varietățile, caracteristica
 Elementele de ancorare, menținere și stabilizare

Elementele componente ale protezei parțiale mobilizabile acrilice

Proteza parțial mobilizabilă acrilică este alcătuită din mai multe elemente solidarizate intim, care
formează un corp solid, rigid, nedeformabil, rezistent la presiunile masticatoare.
Elementele componente sunt:
1. dinții artificiali
2. elementele de ancorare, menținere și stabilizare
3. baza protezei prezintată de șeile protezei consolidate printr-o placă acrilică.

Dinții artificiali, caracteristica

Aceste elemente formează segmente din arcada pe care o restaurează și reprezintă elementele
funcționale principale ale protezelor parțiale mobilizabile, deoarece prin intermediul lor se
restabilesc funcțiile sistemului stomatognat. Celelalte părți ale protezei sunt auxiliare și participă
la menținerea dinților artificiali în spațiile edentate.
Dinții artificiali sunt fabricați industrial din acrilate și porțelan; materiale care trebuie să
corespundă principalelor cerințe: asemănarea lor cu dinții naturali cum după forma
exterioară(culoare, formă, mărime), așa și după eficacitatea masticatoare.
Ei trebuie să corespundă următoarelor cerințe:
- Să aibă o duritate satisfăcătoare la uzură
- Lipsa de calități abrazive
- Să nu se modifice la acțiunea mediului bucal
- Să aibă o toleranță biologică
- Să aibă o legătură trainică cu materialul bazei protezei
- După formă, culoare și eficacitatea masticatoare să corespundă dinților naturali
- Ușor să se supună prelucrării mecanice
- Să păstreze o culoare constantă
- Să aibă o structură densă, omogenă
Dinții din acrilate sunt fabricați în condiții industriale prin introducerea acrilatului în ștanțe
metalice și polimerizate sub presiuni mari la temperatură de 200-250°C. Sunt comercializați sub
formă de garnituri, așezați în ceară plastică, pe plăcuțe pentru grupul frontal și grupul lateral sau
în cutii speciale.
Alegerea culorii, formei și a mărimii dinților artificiali le edentatul parțial se efectuează după
prezența dinților naturali în cavitatea bucală.
Dinții din porțelan sunt realizați prin coacerea masei ceramice la temperaturi înalte(peste
1000°C). Ei sunt modelați în forme prese metalice speciale. La început se umple partea coronară
a dintelui, apoi tăietoare sau ocluzală în ambele ștanțe, după ce forma-pres este presată și
încălzită până la 180-200°C, până când umiditatea porțelanului va fi de 1-2%. Astfel macheta
dintelui capătă o duritate necesară, care permite scoaterea lui din formă.
Baza protezei parțiale mobilizabile cu placă, varietățile, caracteristica
Reprezintă elementul protezei parțiale mobilizabile pe care se fixează dinții artificiali și
elementele principale de ancorare, menținere și stabilizare, îndeplinind rolul de transmitere a
presiunilor masticatoare suportului mucoosos.
Baza protezei este alcătuită di șeile protezei unite cu o placă prin contactul intim cu suprafața
mucozală, între care se interpune lichidul oral, favorizează fenomenul de adeziune, element ce
participă la menținerea și stabilizarea protezei pe cîmpul protetic.
Limitele bazei protezei la maxilă:
Placa acoperă bolta palatinală, șeile - apofizele alveolare edentate în întregime. Marginile
vestibulare ale șeilor ajung până la fundul sacului vestibular, în zona mucoasei neutre, aflându-se
într-un contact intim. În zona posterioară șeile acoperă tuberozitățile maxilei (în edentațiile
terminale) trecând în placă cu limetele în zona liniei A. Marginile palatinale ale plăcii prezintă
contact cu coletul dinților restanți frontali, iar în zona laterală se termină pe suprafețele orale ale
dinților restanți până în zona supraecuatorială.
Limitele bazei protezei la mandibulă:
Șeile protezei vor acoperi suprafața mucozală a câmpului protetic edentat, iar marginile
vestibulare în aceste zone ajung până la fundul sacului vestibular, la nivelul mucoasei neutre.
Posterior, în funcție de valoarea protetică a tuberculului periform, șeile acoperă treimea
anteriaoră a acestuia, coborându-se până la linia oblică internă întinzându-se orizontal pe fundul
de sac lingual. șeile sunt unite cu placa linguală, care în zona dinților restanți se întinde pe
suprafețele lor orale până în zona supraecuatorială.
Baza protezei mobilizabile după materialul din care este confecționată poate fi: acrilică, metalică,
mixtă.
Baza acrilică
Pentru a fi asiguirată reistența la solicitările mecanice, baza protezei trebuie să aibă o grosime de
2 mm. Această grosime în zona apofizelor alveolare poate fi mărită sau micșorată în dependență
de gradul de atrofie.
Baza protezei de asemenea poate fi mixtă, când suprafața mucozală este metalică, iar pe
versantele oral și vestibular și în zona apofizei alveolare edentate sunt realizate puncte retentive
pentru fixarea acrilatului. Baza metalică este indicată, când se fracturează frecvent baza carilică
la pacienții cu o musculatură masticatoare puternică, în cazurile de ocluzie adâncă.

Elementele de ancorare, menținere și stabilizare

Menținerea și stabilizarea protezelor parțiale mobilizabile se datorește prezenței elementelor de
menținere și stabilizare.
După importanța lor care o exercită, le pot fi clasificate în:
1. Elemente de stabilizare fabricate (elemente principale)
2. Elemente anatomice morfofuncționale (auxiliare) ale câmpului protetic
La aplicarea protezei parțiale mobilizabile acrilice mai frecvent sunt utilizate croșetele.
Croșetele din sârmă sunt alcătuite din trei segmente:
- Segmentul dentar, aplicat pe fața vestibulară a dintelui ân zona subecuatorială, retentivă
(brațul croșetului)
- Segmentul elastic, de forme și dimensiuni variate car easigură elasticitatea(corpul
croșetei)
- Segmentul de fixare în baza protezei(apofiza croșetei)
Cerințele față de croșete:
- segmentul dentar să aibă contact intim cu țesuturile dentare, iar vîrful(extremitatea liberă a
segmentului) să fie așezat sub zona cu retenție favorabilă și să cuprindă suprafața vestibulară cu
cel puțin 2/3 din dimensiunea ei în sens meziodistal
- segmentul elastic nu prezintă contact cu parodontul marginal al dintelui – stâlp și este așezat în
zona supraecuatorială
- segmentul de fixare are formă specifică retentivă pentru a se fixa în baza acrilică