TOM, MICUL ORFAN HANDICAPAT fntr-o odaie micut& si sdracdcioasé din podul unei case situate in mahalaua unui mare oras, zacea un bdiat orfan, cu numele Tom. De mai bine de doi ani zécea acolo, culcat pe un pat saracdcios. Parintii lui muriserd de multi ani si l-au ldsat in grija unei rude batrane, pe care baiatul a numit-o mama-mare. Tom se nascuse olog si in tot timpul vietii sale tot suferind a fost. Cat i-a fost cu putinta, mai facea cate o treaba la cate cineva, ca sa castige cativa lei. Dar foarte curand dupa moartea parintilor lui n-a mai putut sa pa- raseasca patul. Proprietareasa casei, o batrana, a dat orfanului odaita din podul casei, ca s& stea acolo. Cand traia mama lui, ea l-a invatat sa scrie si sd citeasca, dar aceasta fiind crestinad numai cu numele, n-a avut cine-i vorbi de Domnul Isus. De multe ori, iarna s-a dus si laadunare, dar mai mult ca sA se incdlzeasca langa soba din sala. Rebegit de frig, ostenit si flamand cum era, abia era fn stare s ia aminte la cele ce se spuneau acolo. Cand a venit insA vremea sa zaca singur in odaita lui, atunci si-a adus aminte de acele seri. Si-a adus aminte de cate un cuvant pe care l-a auzit atunci si, incet-incet, s-a ndscut in el dorinta sa afle cat mai mult despre acele lucruri dumnezeiesti si, daci s-ar putea, sd aiba si o Biblie, care si fie a lui. intr-ozia rugat-o pe mama-mare sa-i facd rost de o Biblie. Raspunsul pe care l-a primit n-a fost deloc imbucurator. Batrana i-a spus cu ton batjocoritor cd ea nu-si bate capul cu aces- tea. Si apoi, pentru ce i-ar trebui o Biblie? Tom a ramas foarte intristat cA nu putea sa ajunga sa obtind Cartea dorita. Totusi dorin- ta nu i-a parasit sufletul, ci dimpotriva, la inflacdrat tot mai mult. {ntr-o zi, Tom zacea ca de obicei in patul lui, cand deodata a auzit pasi repezi urcand pe scard. fn clipa urmatoare iat ca lacob, singurul prieten pe care-l mai avea pe lume, a intrat in odaia sa. — Bine te-am gasit, Tom! striga Iacob foarte miscat. Am gasit serviciu in alt oras.Maine plec s&-l iau in primire $i am venit sa-mi jau rémas bun de la tine. Apoi s-a asezat pe marginea patului, stergandu-si sudoarea de pe frunte. Vestea pe care i-o aducea Iacob nu-l bu- cura deloc. Pentru c& daca nici Iacob nu mai era, atunci nu mai avea pe nimeni care s4 mai dea pe la el cateodata. — Ti-am adus un dar frumos, spuse Iacob. — Uite, Tom, iti aduc aici o hartie de 100 de lei. Nu-i asa ca ai si cheltuiesti acesti bani numai atunci cand vei avea mare nevoie de ei? - O, Iacob, tu esti asa de bun! spuse Tom miscat. Uite, acum, acum am neaparata tre- buinta de ei. ~ Adevarat? Si pentru ce anume? — Ca si-mi cumpar o Biblie. ~ O Biblie?! Deci asa! Cine a mai auzit vreodata ca un baiat sarac sa dea atatia bani pe o Biblie! Saptaméani si luni de zile au trecut pana s& strang ban cu ban aceasta suma. — Drag Iacob, nu te supdra! se ruga sdrmanul baiat. Uite, tu pleci si eu am sa fiu si mai singur ca pana acum. De aceea doresc atat de mult 0 Biblie. Te rog, adu-mi una, adu-mi-orepede. Nu departe de aici locuieste un om care vinde Biblii. Du-te la el si cumpara una. — Dar, Tom, ce vrei sa faci cu ea? intreba prietenul profund nemultumit ca banii lui, adu- nati cu atata truda, urmau a fi cheltuiti pe un astfel de lucru. Tu nici n-ai fost la scoala si . acum vei putea sa intelegi ce scrie acolo, in Biblie? ~ Se poate, Iacob. Dar am o dorinta asa de mare dupa o Biblie! Stii ru pentru ce? Cred ca iti aduci aminte cum am fost amandoi de cateva ori la adunare. Si acum vreau sa stiu dac&é oamenii aceia au spus adevarul despre Domnul Isus. Acest lucru il pot afla numai din Biblie. Te rog, Iacob, cumpara-mi 0 Biblie care sé-mi fie, din partea ta, un dar de frumoasa amintire. Prin aceasta ma vei face foarte fericit. ~ Ei bine, Tom, atunci am sa ma duc sa-ti cumpéar una. Dar nu stiu de unde. — Nu departe de aici sté omul care vinde Biblii. intreaba si tu de el, pentru cA toti fl cunosc si ai s-] gasesti indata. Dar Iacob nu se grabea. El dorea sa impli- neasc4 rugamintea prietenului sau, insa pe fata lui se vedea bine cA nu o facea cu voie buna. A plecat, coborand scara mult mai incet decat ourcase. Totusi era baiat bun la suflet, asa ca pana sa se intoarca cu Biblia, i-a pierit nemul- Jumirea. Bucuria si recunostinta lui Tom erau fara Margini pe cand strangea Cartea la piept. Acum sunt fericit. Ce bine ai facut, Iacob, cd ai strans acesti bani pentru mine! Putin dupa aceea, Iacob si-a luat ramas bun de la prietenul sau si de atunci nu s-au mai vazut pe acest pamant. Daca ar fi stiut Iacob ce comoara pretioasd va ajunge Cartea Sfanta pentru prietenul sau, s-ar fi simtit rasplatit cu prisosinta pentru jertfa pe care o facuse. De atunci Tom nu se mai plictisea; nu se mai simtea singur si parasit. Dupa multa citire si cercetare a cunoscut calea mantuirii prin Dom- nul Isus si a gasit la El iertare de toate pacatele si viata vesnicd. Ce-i mai pasa lui acum ca era singur si pardsit de oameni in odaita intune- coas4? El avea pe Domnul Isus. Ce-i trebuia mai mult? Acum inima lui Tom ardea de dorinta sa spund si altora despre Domnul Isus. ,Nu se cuvine s4 tin numai pentru mine aceste lucruri minunate“, spunea el. Dar cum putea el, un biet olog, sa duca mai departe aceste binecuvantari,cand nu putea nici macar s4 se dea jos din culcusul lui? Se gandea insa intruna la aceasta. In cele din urmd i-a venit un gand. Pentru aceasta trebuia s4 facd rost de un creion si de putina hartie alba. Ce bucuros a fost cand a avut in mana hartia si creionul! Taia frumos hartia buc&ti mici si pe fiecare foaie scria cat putea mai bine cate un verset din Biblie. Deasu- pra, pe fiecare foaie, mai adauga: ,,Trecatorule, te rog sa citesti!“ si arunca foitele in strada prin fereastra. Avea speranta ca una sau alta dintre foile lui va fi luata de cineva si va ajunge astfel un mijloc de a spune gi altora despre Domnul Isus $i despre lucrarea Lui de mantuire. Trecusera cateva s’ptamani de cand fa- cea acest lucru, din iubire si cu multa ruga- ciune, dar fara si auda ceva despre foitele lui. Intr-o seara, cativa pasi s-au auzit urcand pe scara. Un domn in varsta si bine imbracat a intrat in odaie, l-a salutat frumos gi s-a asezat langa patul lui. — Tu esti acela care arunci pe fereastra foite cu versete din Biblie? a inceput strainul. ~ Da, raspunse Tom, si o raza de bucurie i-a inundat fata palida. Ati auzit despre cineva care a luat vreuna de pe jos?— Da, chiar eu am ridicat aseard una si mi-a facut mult bine. — Cred, fiindea stiu ca este plin de putere Cuvantul lui Dumnezeu, raspunse Tom. — Eu am venit, spuse domnul acela, ca sa-ti multumesc. — Nu mie. Eu nu pot decat s& scriu. Dum- nezeu este Acela Caruia trebuie s4-I multu- mesti. — Esti fericit in aceasta lucrare pentru Hristos? — Mai fericit decdt sunt acum nici n-as putea sa fiu vreodata pe pamant. Durerile pe care le am in spate sunt cateodata mari de tot, dar nu pot sa-mi ia bucuria care m-a cuprins. Cu cat mai mare va fi fericirea mea cand voi vedea pe Domnul Isus si voi putea sa-I spun ca am facut pentru El ce a stat in slabele mele puteri! Dumneavoastra aveti multe prilejuri ca sa-I slujiti, nu e asa? ~ Ah, copile, cu parere de rau trebuie sa spun ca pana acum n-am folosit aceste prile- juri. Dar, cu voia lui Dumnezeu, de acum inain-_ te va fi altfel. Am la tara, departe de aici, un fiu bolnav, care este pe moarte. Acum cateva zile, cand am plecat de acas4 pentru niste treburigrabnice aici, in oras, mi-a spus: ,,Tata, as dori sa fac ceva pentru Domnul Isus. Nu pot sa ma impac cu gandul c& in curand voi sta inaintea Lui cu mdainile goale“. Aceste cuvinte m-au urmarit toata ziua aceea si in cele urmAtoare. Cand am trecut aseara pe aici, tocmai a cazut una din foitele tale. Am luat-o si am citit pe ea cuvintele: ,Cat este ziuad, trebuie sa lucram lucrarile Celui ce m-a trimis; vine noaptea cand nimeni nu mai poate sa lucreze“ (Ioan 9.4). Am simtit cA parc-as fi primit o instiintare de-a dreptul din cer. Cuvintele acestea m-au destep- tat dintr-un somn lung, de ani de zile, si m-au silit s4 cad in genunchi; fn aceasta noapte n-am gasit odihnd pand nu mi-am recunoscut vina si am cerut iertare Domnului Isus, al Carui sange mi-a spalat toata vina. Da, copilul meu, de douazeci si doi de ani marturisesc ca si eu cred in Domnul Isus, dar a fost o credintaé mai mult cu capul, nu cu inima. N-am trait pentru Dom- nul meu. Cercetand insa si afland astazi cine este acela care aruncd astfel de foite pe fereas- tra, am fost asa de rusinat, incat m-am hotarat ca, intorcandu-ma acasa, sa lucrez si eu. Lacrimi de bucurie curgeau pe obrajii slabi si ofiliti ai baiarului.~ Este prea mult, prea mult! sopti el. — Dar acum, spune-mi, draga baiete, spu- se vizitatorul uitandu-se cu mila de jur impre- jur in odaita saracdcioasa, cum ai facut rost de hartia de care ai nevoie? ~ O, n-a fost atat de greu. Am vorbit cu mama-mare despre aceasta si am rugat-o s& nu-mi mai dea dimineata cdnuta mea de lapte, ca s& aiba cu ce sa-mi cumpere hartie. Trebuie sa stiti, domnule, cd eu nu voi mai avea mult de trait. Un doctor care m-a vazut a spus ca o mai duc cel mult doua sau trei Juni. O raceala si s-a sfarsit cu mine. Si atunci, ce sunt cdateva picaturi de lapte pe care le jertfesc pentru Domnul meu, care Si-a dat viata pentru mine? Ce fericiti trebuie sa fie acei oameni care pot sa-I dea mult! Ochii vizitatorului s-au umplut de lacrimi. Un oftat adanc i-a iesit din piept. ~ Draga baiete, spuse el in sfarsit cu glasul tremurand, prin ceea ce faci pentru Domnul Isus, tu esti aici, in aceasta odaie saraca, mult mai fericit decat mii si mii care marturisesc ca sunt ai Lui, care au timp, daruri si bani, dar care fac asa de putin sau aproape nimic pentru E).~ Atunci ei nu-L iubesc, spuse Tom serios. Cine cunoaste pe Domnul Isus trebuie sa-L si iubeasca; si cine-L iubeste nu poate sa stea fara sd lucreze pentru El. Negresit ca, fara dragoste, nu merge. . ~ Ai dreptate, Tom. Dar acum sa vorbim ceva despre tine. Cea dintai lucrare a mea pentru Domnul Isus trebuie sa fie aceasta: sa-ti fac viata mai placuta, atat cat sta in puterile mele. Ce ai spune daca te-as duce intr-un camin pentru copii ologi? Acolo ai avea o buna ingri- jire, ai putea sd te bucuri vazand florile si pomii si auzind pasdrile cdntand. As putea sa staru- iesc sa fii primit in acel camin care nu este departe de unde locuiesc eu. Ce spui de asta? Ochii obositi ai ologului priveau fata iubi- toare a vizitatorului. Dupa un timp oarecare, baiatul a raspuns: — Va multumesc. Am auzit despre astfel de camine. As vrea insa sA nu ma duc acolo. Mi-e teama sa nu mor in belsug, cand Domnul Isus a murit pe cruce in chinuri. Lucrurile de care-mi vorbiti ar putea sA ma atragd prea mult. Mai bine ramAn aici sa astept pe Domnul Isus si sa fac lucrarea aceasta pentru El, pana va veni ca sd ma ia acasa. Este, intr-adevar, obucurie mare pentru un bdiat ca mine sa aiba siguranta ca in vecii vecilor va fi la El sus. El are din belsug lucruri pentru un copil orfan si pentru mine este o fericire de a trai pentru El aici si apoi sus pentru vesnicie. Vizitatorul era foarte miscat de aceste cuvinte. Ele ii rascoleau adancul inimii si-i aratau mai mult decat oricdnd desertaciunea vietii pe care a trdait-o. — Bine, dragul meu, a spus el atunci cu o liniste greu ascunsa&, vei ramane aici, dar voi avea grijd sd primesti o hrana bund si hartie cat vrei, toata viata ta. lar acum, inainte de ple- care, as avea o rugdminte: sa te rogi acum pentru mine. Spunand aceste cuvinte, omul acela voi- nic a ingenuncheat langa patul ologului si, abia stapanindu-si plansul, si-a acoperit fata cu mai- nile. Tom a inceput sa tremure cand a auzit pe acest domn strain cerandu-i sé facé un astfel de lucru. Cand 1-a vazut insd cu capul plecat si suspinand indbusit, a prins curaj. Ceva din stralucirea cereascd s-a asezat pe fata lui palida sicu un glas in care se simtea o adanca cinstire a Domnului, a 1 inceput: Doamne Isuse, stiu cd Tu ne asculti. fri multumesc cd ai trimis aici peacest domn, ca sd md incurajeze in lucrarea mea. Iti multumesc pentru Cuvantul Tdu, pe care l-am scris pe hdrtie, cd a adus rod pentru Tine. Si acum, Doamne Isuse, Tu vezi cat este el de trist, cd in anii trecuti n-a lucrat destul pentru Tine. Te rugdm acum sd-l ajuti ca in zilele ce vor urma sd nu-si mai piardd vremea, ci sd se ducd la ceilalti oameni bogati si sd le spund cd ei nu Te iubesc, dacd nu lucreazd pentru Tine. Si igi mai multumesc si pentru toatd hdrtia si mdncarea pe care mi le vei da cat voi mai trdi. Dacd vrei, mai lasé-md aici pe padmdnt, ca sd scriu pentru Tine versete din Biblie. Si binecuvdnteazd si pe acest domn care este asa de bun cu mine si ajutd-l sd facd intotdeauna voia Ta. Amin!“ Amin!“ a rdsunat si de pe buzele celui ce ingenunchease acolo. Apoi vizitatorul s-a scu- lat si si-a luat rémas bun de la tanarul sau prieten. fnainte de a parasi orasul a luat masuri ca baiatul s4 nu duca lipsa de nimic. Apoi s-a intors acasd cu o inimé fericita si cu hotararea ferma de a trai de atunci fnainte pentru Dom- nul Isus. Si, prin harul Domnului, s-a tinut de aceasta hotarare. O viata cu totul noua a ince- put in casa lui. Dupa un timp a zidit chiar ocas& de adunare pe pamantul lui si aducea in ea satenilor vestea bund despre Domnul Isus. Cateodat&, vorbind celor care veneau sa-l as- culte despre pacatul nepasarii, le istorisea des- pre acest tandr olog prin care si el a fost vindecat de nepdsare. Aceasta misca mult pe ascultatori si a fost pentru multi o binecu- vantare. Din cand in cand mai primea cate o veste despre starea saracului, dar fericitului,olog. A mai trait el catva timp, insa la sosirea iernii, cand zapada a acoperit pamantul cu haina ei alba, a venit vestea ca baiatul a adormit pentru a fi la Domnul Isus. Aceeasi posta a mai adus si un pachet mic, in care se afla preaiubita si mult intrebuintata lui Biblie. Ea a fost pastrata ca o scumpda amintire din partea celui adormit. Ba mai mult, cel mai tanar fiu al casei a citit si el in acea Carte pretioasa. A citit si scurtele insemnari scrise pe marginea Cartii si care dovedeau ca baiatul olog avusese o credinta vie si luminata. A citit de asemenea si dorinta celui plecat, ca aceasta Carte Sfanta sa ajunga si pentru altcineva tot atat de Bun Prieten, cum i-a fost lui. Pe prima pagina era scris: ,,aceastaCarte Sfantaé este cel mai Bun prieten pentru oricine, cum a fost si pentru mine“. Toate acestea au miscat adanc pe acel tanar si l-au facut sd se predea in totul Dom- nului; si cand a plecat mai tarziu, s4 lucreze pentru Domnul Isus si s4 duca si altora vestea despre El, a luat cu sine si acea Biblie, ca si vesteasca din ea,sarmanilor nestiutori, Evan- ghelia. Scumpul meu cititor, cum stai tu fata de Domnul Isus? fl iubesti tu ca acest copilas? Iubesti tu Cuvantul Lui? Faci tu orice ca si ai pe buzele tale Cuvantul lui Dumnezeu? Esti tu gata sa dai lucrul cel mai de pret pentru slujirea lui Dumnezeu? Dar, mai intai de toate, cunosti tu.dragostea lui Dumnezeu? Dragul meu, Domnul Isus a murit pe cruce pentru tine. Pacatele si nelegiuirile tale L-au suit pe cruce. Primeste-L acum ca Mantui- tor al tau. Nu mai astepta. Acum chiar; ziua de maine nu este a ta. Poate cd maine nu vei mai fi pe pamant. Primeste-L chiar in clipa aceasta. Stai pe loc. Nu mai face un pas pana nu pri- mesti jertfa Domnului Isus ca infaptuita pentru tine. Poate ca pasul pe care-l mai faci este celdin urma. Opreste-te dar si pleacd-ti inima inaintea Celui ce a murit pe cruce in chinuri de nespus. Nu cumva copilasul orfan te face de rusine? Deschide-ti larg inima plina de pacat si nelegiuire si sangele Domnului [sus 0 va curati pe deplin, in clipa aceasta, daca tu crezi si-I spui Lui totul. Un indemn sa-ti fie micul orfan, care prin Cuvantul lui Dumnezeu a aflat ca este un pacatos pierdut din pricina nelegiuirilor si a aflat iertare prin sangele Domnului Isus. Cand a aflat ca, din dragoste pentru el, Domnul Isus a murit pentru pacatele lui, inima i s-a umplut de bucurie si de atunci si-a pus-o toata in slujba Lui. Procedeaza si tu la fel. De acum incolo din inima ta vor curge rauri de apa vie, cum spune Scriptura. Vino si tu la izvorul apelor vii, adicd la Domnul Isus, si bea cu nesat din acest izvor datator de viata, iar din inima ta va curge multa binecuvantare ~ pentru tine si pentru cei din jur.