[ascunde]

Logo original-t.png
Vă invităm să vă creați un cont și să participați la concursul Wikimedia CEE Spring
scriind cel puțin cinci articole.
Alexandru Lăpușneanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare
Acest articol se referă la personajul istoric. Pentru nuvela de Costache Negruzzi,
vedeți Alexandru Lăpușneanu (nuvelă).
Alexandru Lăpușneanu
Stamp of Moldova 143.gif
Alexandru Lăpușneanu pe o marcă poștală din Republica Moldova
Date personale
Născut 1499
probabil în Lăpușna, Țara de Jos
Decedat 1568
probabil la Iași, Țara de Jos
Cauza decesului otravă Modificați la Wikidata
Părinți Bogdan al III-lea
Anastasia de Lăpușna
Căsătorit cu Doamna Ruxandra (fiica lui Petru Rareș)
Copii Petru Cazacul
Bogdan Lăpușneanu
Aron Tiranul Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Moldavia.svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupație monarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Dinastia Mușatinilor
Domnie
Domnie 1552 – 1561 și 1564 – 1568
Predecesor Ioan Joldea (1552)
Ștefan Tomșa (1564)
Succesor Despot Vodă (1561)
Bogdan Lăpușneanu (1568)
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Alexandru Lăpușneanu (n. 1499, Lăpușna, raionul Hîncești, RSS Moldovenească,
Republica Moldova – d. 5 mai 1568,[1] Principatul Moldovei) a fost un domn al
Moldovei care a domnit între septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564
– 9 martie 1568. Figura sa a fost popularizată de scriitorul Costache Negruzzi,
care l-a imortalizat în nuvela Alexandru Lăpușneanu, atribuindu-i celebrele fraze
„De mă voiu scula, pre mulți am să popesc și eu...” și „Dacă voi nu mă vreți, eu vă
vreu...”.

Cuprins
1 Prima domnie (1552–1561)
2 A doua domnie (1564–1568)
3 Boala și moartea
4 Descendenții lui Alexandru Lăpușneanu
5 Moldova în timpul lui Alexandru Lăpușneanu
6 Vezi și
7 Referințe
8 Legături externe
Prima domnie (1552–1561)
Alexandru Lăpușneanu a fost fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea cu Anastasia
doamna și se numea înainte de domnie Petrea stolnicul.[2]

A fost ridicat la domnie prin puterea poloneză, detronându-l pe domnitorul Ioan

Joldea (1552). A fost proclamat domn în Polonia, la Trembowla (azi localitate în
Ucraina apuseană, denumită Terebovlea): „Ci sfătuindu-se pribegii, carii erau
acolo, ca să nu vie fără cap, au rădicat domn pe Petrea stolnicul în tîrg în
Terebulea , și i-au pus numele de Alexandru vodă, pre carele l-au poreclit
Lăpușneanul, și l-au ales pribegii dintre sine.” (Grigore Ureche - Simion Dascălul)
(citat în Giurescu C. C. ș.a., op.cit.)[3]. Ioan Joldea a părăsit Moldova, ajungând
în Transilvania, unde își va întemeia familia. Descendenții lui Ioan Joldea trăiesc
și astăzi în județul Bistrița Năsăud (orașul Năsăud și satul Mititei), Oradea,
Județul Mureș, Sibiu și Cluj. Prin urmare, Alexandru Lăpușneanu a plasat țara sub
suzeranitatea Poloniei, depunând jurământ de fidelitate, la Bacuta, regelui polonez
Sigismund August și obligându-se să-i dea, în timp de război, 7000 de călăreți
moldoveni. Chiar în ianuarie 1553 le trimite polonilor câteva mii de oșteni,
împotriva tătarilor. Această politică dusă de Lăpușneanu față de polonezi a atras
asupra lui ura lui Ferdinand de Habsburg, împăratul Germaniei, din cauză că regele
Poloniei era fratele Isabellei, regina Ungariei, care era în relații dușmănoase cu
Ferdinand. Din acest motiv, Ferdinand a încercat prin toate metodele să-l răstoarne
de pe tron.

Lăpușneanu l-a ajutat pe Mircea Ciobanul să revină la domnie în Țara Românească, în

anul 1553, de unde fusese alungat de pretendentul Radu Ilie. Cu oastea comandată de
marele vornic Nădăbaico, a contribuit la înlocuirea aceluiași Mircea Ciobanul, acum
intrat în dizgrație, cu Pătrașcu cel Bun (februarie 1554).

Alexandru Lăpușneanu participă la campania pentru instalarea lui Ioan-Sigismund

Zápolya (și a mamei sale Isabella) în Transilvania, trecând peste munți cu două
armate în 1556.[2] Lăpușneanu urmărea să redobândească Ciceiul și Cetatea de Baltă;
dar cu tot ajutorul important primit, Isabella și fiul ei nu s-au grăbit să
restituie cele două posesiuni. A fost nevoie de o incursiune a lui Lăpușneanu în
mai 1558, în care Țara Bârsei are serios de suferit, pentru ca dieta din Alba Iulia
să hotărască restituirea Ciceiului și Cetății de Baltă.

Și turcilor le devine suspectă domnia lui Lăpușneanul, aflat sub protecția

Poloniei, și în 1555 îl cheamă la Constantinopol. El însă nu se duce, ci trimite
niște pungi cu bani, punându-se astfel bine și cu Poarta; își întărește astfel
domnia, fiind protejat și de polonezi și de turci. Tot atunci, Lăpușneanul îi ajută
pe turci să o readucă pe tronul din Cluj pe regina Isabella (1556), care era
refugiată în Polonia.

În clipa în care era cel mai sigur pe domnia sa, este detronat de un venetic
crescut la curtea sa, Iacob Eraclide, poreclit și Despotul. Acesta, prin
înșelăciuni și intrigi, își adună o oaste de mercenari și-l învinge pe Lăpușneanul
la satul Verbia, pe râul Jijia, la 18 noiembrie 1561.[4] Lupta a ținut două zile:
17-18 noiembrie 1561. Lăpușneanu fiind înfrânt, se retrage spre Huși; de aici,
învins a doua oară, fuge la Chilia, unde îl precedase Doamna Ruxandra, care adusese
cu ea și vistieria. Mai departe, s-a dus la Istanbul.[5] Lăpușneanu este exilat în
insula Rhodos (martie 1562).

A doua domnie (1564–1568)

După ce Despot Vodă este ucis în 1563 de Ștefan Tomșa, care domnește pentru scurt
timp, Lăpușneanu reușește să redobândească tronul Moldovei. Acest lucru îl costă
mai mult de 200.000 de galbeni dați turcilor și un crâncen război civil, pe care a
trebuit să-l poarte contra lui Ștefan Tomșa, candidatul boierilor. Armatele
turcești și tătărești, care îl aduceau pe Lăpușneanu la domnie, au invadat țara,
prădând și jefuind. Tomșa, neputând să se mențină pe tron, fuge la polonezi,
însoțit de vornicul Moțoc, de Veveriță postelnicul și Spanciog spătarul (martie
1564), dar este condamnat la moarte și executat de polonezi la Liov, împreună cu
cei trei boieri.

A doua domnie a lui Lăpușneanu, începută în sânge, avea să înoate în sânge până la
sfârșitul ei. El promite la început tuturor boierilor dușmani lui iertare, însă
imediat ce și-a consolidat domnia, a făcut un prânz mare la care a invitat pe cei
mai de seamă boieri și, în timp ce aceștia petreceau, mercenari străini au năvălit
asupra lor și i-au măcelărit. După o știre polonă, din noiembrie 1564, au fost
uciși la Suceava 12 boieri, în timp ce letopisețul lui Grigore Ureche -Simion
Dascălul dă cifra 47 (C.C. Giurescu, ș.a., op. cit. p. 295) și un însemnat număr de
curteni mai mărunți, uciși la Curtea Domnească de la Iași. Este greu de precizat
câți boieri au pierit, însă mai verosimilă pare întâia cifră (după C. C. Giurescu,
ș.a., op. cit.). Lăpușneanu, fiind așezat pe tron de turci, a trebuit să țină cont
de dorințele lor. Ei i-au cerut să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie
incapabilă să se apere. Astfel, a umplut toate cetățile cu lemne și le-a dat foc.
Excepție a făcut-o Hotinul, unde s-a așezat o garnizoană turcească, care a început
să jefuiască cu cruzime țara. Incendierea, însă, nu a produs pagube mari cetăților,
ci a fost doar un șiretlic pentru a se evita dărâmarea lor.

Boala și moartea
Lapusneanu.jpg
Înainte de 5 martie 1568, Lăpușneanu este afectat de o boală care îl sleiește de
puteri. Simptomele erau frisoane și temperatură ridicată. Izvoarele vorbesc și de o
mai veche boală, glaucom sau trahom, o boală ereditară de care suferiseră atât
tatăl său cât și fiul său, Bogdan Lăpușneanu. Azarie precizează doar că „în al
patrulea an din domnia lui a doua, Alexandru a căzut în boală rea și de moarte”. La
5 martie cere bistrițenilor transilvăneni să îi trimită pe bărbierul Andrei,
vechiul său chirurg care va ajunge în Moldova prea târziu, după moartea lui. De
altfel bolnavul însuși considera că doar Dumnezeu îl mai putea ajuta. Pentru a nu
lăsa treburile țării în neorânduială, trimite o solie la Poartă, cerând sultanului
să numească în scaunul Moldovei pe Bogdan, întâiul născut, „în timpul vieții sale,
fiind el fără putere”.

La 9 martie adună Sfatul Țării și îi cere să aleagă domn pe fiul său, Bogdan,
căruia îi transmite sceptrul înaintea tuturor. După încheierea Sfatului, sau poate
a doua zi, Alexandru se călugărește sub numele de Pahomie, a cărui inițială
provenea de la numele dinaintea domniei, Petru. Intrarea în monahism și curînda
adormire întru Domnul au iscat bănuiala unei morți silnice. Așa s-a ajuns să se
brodeze pe marginea datelor reale, vorbindu-se despre domnitorul care a cerut ca,
atunci când va fi aproape de moarte, să fie călugărit. Căzând în agonie, cei din
jurul lui s-au grăbit să-l călugărească, dându-i numele de Pahomie. Revenindu-și în
simțiri și auzind că a fost călugărit, a zis către boieri: „că de mă voiu scula,
pre mulți am să popesc și eu” (vorbe atribuite de tradiție, impuse de Costache
Negruzzi). Se crede că boierii, auzindu-i cuvintele, s-au înspăimântat și ca să-l
împiedice să-și împlinească promisiunea, l-au otrăvit la 11 martie 1568. E îngropat
la ctitoria sa, Mănăstirea Slatina, împreună cu soția sa, Ruxandra, fiica lui Petru
Rareș și cu două fete ale lui.

Descendenții lui Alexandru Lăpușneanu

Cu Ruxandra a avut mai mulți copii. Pe aer-ul dăruit la Mileșevo (Serbia) sunt
brodate numele voievodului și al doamnei precum și cele ale „prea iubiților feciori
Bogdan și Petru și Constantin și fiicele lor Anghelina și Tudora și Cneajna și
Teofana și Martina și Trofana și Nastasia.” Un alt fiu a fost Ștefan, stabilit în
Rusia. Într-un act din aprilie 1559 sunt amintiți încă doi feciori: Ionașco (Ion)
și Mihail.[2] Fii nelegitimi au fost Aron Tiranul și Petre Cazacul; ambii au domnit
în Moldova spre finele secolului al XVI-lea.

Moldova în timpul lui Alexandru Lăpușneanu

Pecetea lui Alexandru Lăpușneanu

Alexandru Lăpușneanu a păstrat relații comerciale bune cu Transilvania unde avea
cetatea Ciceu. Din Veneția veneau pictori pentru zugrăvirea mănăstirilor sale:
Slatina și Pângărați. Cu banii săi a împodobit bisericile de la Muntele Athos și
cea ortodox-românească din Liovul Poloniei, pe care a înzestrat-o cu vase, odăjdii,
icoane și clopote. Pisania bisericii ortodoxe din Liov îi amintește numele, pe
acela al Doamnei și a patru dintre copiii lor și poartă data de 7067 (1559). La
Mileșevo (Serbia) a dăruit un aer(aer= văl, de obicei ornamentat cu imaginea lui
Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice) brodat cu fir, datat 6 august
1567. A ctitorit mănăstirea Socola pe care a înzestrat-o în 1557 cu tot teritoriul
din jurul ei. Călugărul cronicar Eftimie, preamărește domnia lui Lăpușneanu. Aceste
binefaceri veneau ca urmare a pocăinței lui, după multele păcate săvârșite.
Ruxandra Doamna a fost ctitorul bisericii Precista din Roman, a cărei construcție a
ținut între 23 mai 1568 și 15 septembrie 1569. Tot ea a înnoit ferecătura unui
evangheliar de la Putna, folosind, cum se citește în inscripție, „argintul cel
vechi de la bătrânul Ștefan voievod”. A doua domnie a lui Lăpușneanu este povestită
în nuvela omonimă a lui Costache Negruzzi. Tot Lăpușneanu a mutat capitala țării de
la Suceava la Iași, în 1564, când din ordinul turcilor, a trebuit să dărâme
„cetatea de scaun" a Sucevei și să-și mute reședința la Iași.[6]

Vezi și
Lista domnilor Moldovei
Referințe
^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/balkan18.html Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)
^ a b c Giurescu, C. C., Giurescu, Dinu, Istoria românilor. De la mijlocul
secolului al XIV-lea pînă la începutul secolului al XVII-lea. Vol.2, Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p.286
^ Letopisețul Țării Moldovei, cronica lui Grigore Ureche, este denumit(ă) de C. C.
Giurescu și Dinu Giurescu, al lui „Grigore Ureche - Simion Dascălul”, pentru că a
parvenit posterității cu interpolările/completările lui Simion Dascălu
^ Bătălia de la Verbia (17-18 noiembrie 1561) Crispedia
^ P. P. Panaitescu, Cronicele slavo-române, p. 142
^ Istoria orașului Iași, redactori responsabili Constantin Cihodaru și Gheorghe
Platon,vol.I, editura junimea, Iași, 1980, p. 84
Legături externe
Între evlavie și sânge, 13 august 2010, Adrian Bucurescu, România liberă

Predecesor:
Ioan Joldea Domn al Moldovei
(prima oară)
septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561
Succesor:
Despot Vodă

Predecesor:
Ștefan Tomșa Domn al Moldovei
(a doua oară)
octombrie 1564 – 9 martie 1568
Succesor:
Bogdan Lăpușneanu

[ascunde]
v • d • m
Domnii Moldovei
Anii
1340 – 1400
Dragoș I • Sas • Balc • Bogdan I • Petru I • Lațcu • Costea • Petru al II-lea •
Roman I • Ștefan I
Stema Moldovei în secolul al XVII-lea
Anii
1400 – 1500
Iuga Ologul • Alexandru cel Bun • Iliaș • Ștefan al II-lea • Petru al III-lea •
Roman al II-lea • Petru al III-lea (a treia oară) • Ciubăr Vodă • Alexăndrel
(prima oară) • Bogdan al II-lea • Alexăndrel (a doua oară) • Petru Aron (a doua
oară) • Alexăndrel (a treia oară) • Petru Aron (a treia oară) • Ștefan cel Mare
Anii
1500 – 1600
Bogdan al III-lea • Ștefăniță • Petru Rareș (prima oară) • Ștefan Lăcustă •
Alexandru Cornea •
• Petru Rareș (a doua oară) • Iliaș Rareș • Ștefan Rareș • Ioan Joldea • Alexandru
Lăpușneanu (prima oară) • Despot Vodă • Ștefan Tomșa • Alexandru Lăpușneanu (a doua
oară) • Bogdan Lăpușneanu • Ioan Vodă cel Viteaz • Petru Șchiopul (prima oară) •
Ioan Potcoavă • Petru Șchiopul (a doua oară) • Alexandru Potcoavă • Petru Șchiopul
(a treia oară) • Iancu Sasul • Petru Șchiopul (a patra oară) • Aron Vodă (prima
oară) • Petru Cazacul • Aron Vodă (a doua oară) • Ștefan Răzvan • Ieremia Movilă
Anii
1600 – 1700
Mihai Viteazul • Simion Movilă • Mihail Movilă • Constantin Movilă • Ștefan Tomșa
al II-lea •
• Alexandru Movilă • Radu Mihnea • Gaspar Graziani • Alexandru Iliaș • Miron
Barnovschi-Movilă • Alexandru Coconul • Moise Movilă • Vasile Lupu • Gheorghe
Ștefan • Gheorghe Ghica • Constantin Șerban • Ștefăniță Lupu • Eustatie Dabija •
Gheorghe Duca (prima oară) • Iliaș Alexandru • Gheorghe Duca (a doua oară) • Ștefan
Petriceicu (prima oară) • Dumitrașcu Cantacuzino • Antonie Ruset • Gheorghe Duca (a
treia oară) • Ștefan Petriceicu (a doua oară) • Constantin Cantemir • Dimitrie
Cantemir (prima oară) • Constantin Duca • Antioh Cantemir
Anii
1700 – 1800
Caimacam Ioan Buhuș • Mihai Racoviță • Nicolae Mavrocordat • Dimitrie Cantemir (a
doua oară) • Caimacam Lupu Costachi • Caimacam Ioan Mavrocordat • Grigore II Ghica
• Constantin Mavrocordat • Ioan N. Mavrocordat • Iordache Stavrachi • Constantin
Racoviță • Matei Ghica • Scarlat Ghica • Ioan Teodor Callimachi • Grigore
Callimachi • Grigore III Ghica • Constantin Moruzi • Alexandru I Mavrocordat •
Alexandru II Mavrocordat • Alexandru Vodă Ipsilanti • Manole Giani Ruset •
Alexandru Moruzi • Mihai Suțu • Alexandru Callimachi
Anii
1800 – 1860
Constantin Ipsilanti • Alexandru Suțu • Caimacam Iordache Cantacuzino • Scarlat
Callimachi • Alexandru Hangerli • Caimacam Iordache Ruset-Roznovanu • Caimacam
Veniamin Costache • Mihail Suțu • Caimacam Ștefan Vogoride • Ioniță Sandu Sturdza •
Mihail Sturza • Grigore Alexandru Ghica • Caimacam Teodor Balș • Caimacam Nicolae
Vogoride • Caimacam Ștefan Catargiu/I. A. Cantacuzino, Vasile Sturdza și Anastasie
Panu • Alexandru Ioan Cuza
Categorie Categorie • Portal Portal
Informații bibliotecare
ISNI: 0000 0000 6702 7196 LCCN: n84189199 VIAF: 70340546 WorldCat Identities (via
VIAF): 70340546
Categorii: Decese în 1568Decese pe 11 martieBoieri și boiernași din MoldovaCtitori
de edificii religioaseDinastia MușatinilorDomni și domnitori ai MoldoveiFamilia
MușatinilorNobili româniDecese prin otrăvireRomâni pe mărci poștale din Republica
Moldova
Meniu de navigare
Nu sunteți autentificat
Discuții
Contribuții
Creare cont
Autentificare
ArticolDiscuție
LecturăModificareModificare sursăIstoricCăutare
Căutare în Wikipedia
Pagina principală
Schimbări recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Facebook
Participare
Cum încep pe Wikipedia
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Donații
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
Pagini speciale
Navigare în istoric
Informații despre pagină
Citează acest articol
Element Wikidata
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
În alte proiecte
Wikimedia Commons

În alte limbi
Български
Deutsch
English
Español
Français
Magyar
Polski
Încă 5
Modifică legăturile
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 ianuarie 2021, ora 00:22.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire
în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii
de utilizare.
Politica de confidențialitateDespre WikipediaTermeniVersiune
mobilăDezvoltatoriStatisticiDeclarație cookieWikimedia FoundationPowered by
MediaWiki