1

*Izzy*

- Ava, Izzy în biroul meu!

Așa a început cea mai fericită zi din viața mea și vă spun sincer că la început am
fost foarte speriată. Adică cine nu ar fi? Să fi chemată în biroul directorului cu
o săptămână înaintea terminării anului școlar te sperie.
Eram în ora de matematică și ne împărtășeam impresiile despre anul școlar ce a
trecut când am auzit vocea directorului. M-am uitat la prietena mea cea mai bună
Ava și am întrebat-o din priviri dacă știe ce se întâmplă dar ea a dat negativ din
cap. Ne-am ridicat și am ieșit amândouă din clasă. În drum spre director am început
să vorbim.
- Ce crezi că s-a întâmplat? Eu nu am făcut nimic!~ îi spun Avei~
- Nici eu. Poate am fost acceptate la programul de schimb de experiență!
- Nu cred! Nu avem noi norocul ăsta! Plus că au mai fost înscriși zeci de copii din
liceu! Șansele sunt foarte mici!
- Nu mai fi așa negativistă, Izzy! Nu uita că speranța moare ultima!
- Daca zici tu.
Am bătut la ușa directorului iar acesta ne-a poftit înăuntru. Odată așezate pe
scaunele din fața acestuia a început sa vorbească.
- Bună , fetelor !Îmi pare rău că vă chem aici până și acum, când se apropie
terminarea anului școlar, însă am o veste care cred că v-ar face ziua mai
frumoasă .Cred ca vă mai amintiți de acel proiect de schimb de experiență în
parteneriat cu liceul Seul Performing Arts High School. Acum câteva minute am
primit un apel de la directorul liceului în care m-a informat că ați fost
acceptate. Felicitările mele!
-Serios?!Dar..wow !E incredibil! Izzy, ai auzit?!Ne-au acceptat!
-Da, Ava!Am auzit.Suntem în aceeași încăpere! zic trăgându-mi o palmă peste cap și
revenind la discuția cu domnul director . Deci spuneți că am fost acceptate ?Cum e
posibil?!Au participat zeci de elevi! Și unii chiar foarte talentați.
-Dar se pare că nu mai talentați ca voi două. ~spuse zâmbind directorul~
-Izzy, nu te mai îndoi atât de competențele noastre! Tot ce contează e că am fost
acceptate. ~spune Ava aproape cântând~
-Da, ai dreptate. De fapt chiar așa! Cu ce sunt ei mai buni ca noi?!Am studiat
engleza din greu ca să reușim. Am tolerat profesoara aia care.. ~îmi dreg puțin
vocea la realizarea a ce tocmai era să zic de față cu cea mai plină de putere
persoană din întreaga școală~
-Știu ce spui..~ zâmbește cu colțul gurii~ (știți, în momente ca astea realizez că
avem cel mai de gașcă director)
Ava și cu mine ne luăm la revedere și ieșim entuziasmate pe coridor.
-Izzy! Tu realizezi ce tocmai s-a întâmplat?!Mergem în Coreea! Acum pot să mă duc
în căutarea lui Jimin să-l răpesc, să-l fac sa mă iubească și să ne căsătorim și
să.. ~o întrerup pentru că visele ei sunt prea mari pentru realitatea în care
trăim~
-Hey! Hey! Ava! Închide gura aia puțin! ~îi acopăr gura cu mâna astfel încât tot ce
se mai auzea acum era o mormăială~
-Nu se va întâmpla asta. Cel mult vei găsi un corean drăguț și vei merge la un
concert BTS.Nimic mai mult.
Ava îmi lasă salivă pe palmă și îmi trag mâna scârbită.
-Ââu! E dezgustător !De ce ai face asta?!
-Păi poate pentru că cineva nu-mi acordă dreptul de a vorbi!
-Nu ai fost niciodată atenta la ora de civică așa că de unde știi tu ce drepturi ai
sau nu ai? ~o tachinez~
-Nici măcar nu m-ai lăsat să termin! Urma să spun despre tine și V. ~zâmbește și
ridică o sprânceană~
-Huh? ~brusc Ava zice ceva interesant~
-Da. Voi doi vă veți căsători și o să aveți doi băieți și o fată. Pentru că știi..
asta e ce își dorește soțul tău. Poate o să locuim toți în aceeași casă! Ce ar
scrie pe covorașul de la intrare? "Bine ați venit la familia Kim și Park"
~gesticulează din mâini ca și cum face reclamă la ceva~ Ba nu! Park și Kim! Așa
sună mai bine.