[ II ]

De vei avea puterea,

Voin?a ca sa sfarami pe cel mai slab ca tine,
Bravura se nume?te. De e?ti inchipuit,
Nesuferind ca al?ii de-acea inchipuire
Cu vorba sa se-atinga: onoare se nume?te;
De vrei sa-ntreci pe al?ii ?i lumei sa-i impui
Persoana ta infama: dorin?a-i de marire,
La fapte mandre stimul. De e?ti atat de van
Sa crezi ca pan-?i cerul asculta a ta vorba,
Ca-i pasa daca corpul ?i-l chinuie?ti ?i mintea
?i-o stupifici � i?i zice ca e?ti evlavios,
Ba chiar ?i sfant. � ?i nu sunt numai oameni
Ce i?i admira fapta, gandirea-nchipuita,
Ci te admir popoare...

Ce proasta e mul?imea,
Ea crede cum ca duce a lumii soarta-n mana,
?i singura e dusa de-o mana de ?ire?i.

De te-a-nzestrat natura
Cu-atata minte numai, sa po?i vedea prostia
?i cruda rautate ce masa o domina,
Nedand nimic pe ele, sa faci din ele scara
Spre-a te urca pe dansa l-avere ?i marire,
Prefa-te numai cum ca tu pre?uie?i acele
Mari calita?i ?i-alese (nume?te-le cum vrei),
C-o fraza lingu?e?te de?ertaciunea lor
?i pe-umeri te vor duce, sacrificand averea,
Via?a pentru tine. Dar spune-li-adevarul,
Te-or rastigni pe cruce, te-or huidui cu pietre
?i te vei stinge mizer de nimenea jalit.

Se vede
Ca nu puteau ?ire?ii ca sa gaseasca-n via?a
Alt pre? decat acela sa-?i implineasca pofte
Pe seama altor... Apoi este ?i drept, cuminte,
Ca pro?ti sa duca greul, astu?ii sa domneasca...
La ce-ar fi-atuncea lumea in doua impar?ita?
La ce-ar esista pro?tii � ?i iar la ce ?ire?ii?
Nu merita natangii sa fie stapani?i?
Nu vezi ca stapanindu-i le impline?ti dorin?a?
Mai de dorit ce soarta pot ca sa aiba-n lume

Decat sa-i duca-n turme sunetul unui nume?

Ei nici nu-s pentru alta decat ca sa traiasca,
Sa moara-ntru-mplinirea unei de?ertaciuni.
?i-apoi nu vede?i voi
Ca ei admira toate ce le-aduce pieire?
Omoara fericirea unui popor intreg,
Lini?tea unui secol ?i e?ti numit erou.
Beata de bucurie mul?imea te prime?te,
Cu lauri te-ncununa... O ginta ce se-nal?a
Pe spatele altora e mare � ?i cu cat
Mai mult se ?ine-n locu-i prin rau ?i prin asprime,
Cu-atata e mai mare. Dreptate-universala
E-aceea ce-o ura?te puterea bruta. Peste
Tarie nu decide nimic. La bine ne-i putea
S-aduci doi oameni; raul l-urmeaz-intregi popoare;
Caci raul este col?ul vie?ii. Vecinic raul
Intaiul rol il joaca � e col? in orice cuget,
In oricare voin?a, in orice fapta mare.
Invidia de pilda e mam-egalita?ii,
?i ingradirea contra rauta?ii reciproce
Dreptate se nume?te. Cu cat mai rai sunt civii
Cu-atat e mai perfecta dreptatea.
Fi?i rai ?i ve?i strabate
La ?inta-oricat de mare, numai prin rautate!
Fi?i rai! ?i-urma?i principiul ce lumea o domina �
Lasa?i sa creada al?ii mai pro?ti ca voi in bine.
De ce n-ave?i voi minte? Deschide?i ochii vo?ti,
Vede?i ca sfant ?i bine sunt numai pentru pro?ti?
De cand sunte?i in lume, a esistat dreptate
?i pentru voi? Dar greul voi numai il purtara?i,
Voi v-a?i hranit du?manii, i-a?i aparat cu sange,
In loc de-a sparge capul naparcei sub picior,
Voi a?i crescut-o mare ?i astazi va zugruma.
Spun popii de-o vecie unde oricare vina
Gase?te-a ei osanda ?i binele rasplata �
?i mii timizi de frica ?i de-o speran?a vana
Trec in?ela?i pe langa izvoarele vie?ii.
Iar daca nu, lin?oliu, piroane de sicriu,

Rasplata sunt virtu?ii?

Rabdarea cine-o are tarasca-se-nsetat.
Voi soarbe?i picatura de timp ce o ave?i,
Aici fi?i mari, puternici, aci fi?i ferici?i �
Aici spirit, curagiul ?i pumnii au valoare.
In mana de vei prinde-a istoriei carte
?i daca tu de frica sau poate de ru?ine
In faptele ei rele nu vei incifra bine,
Vedea-vei cum sub ochii-?i in plin se desfa?oara
Raul ?i iara?i raul � ca vremea se masoara
Dupa a rauta?ii pa?ire. Rau ?i ura
Daca nu sunt, nu este istorie. Sperjura,
Invidios-avara, de sange insetata
E omenirea-ntreaga � o rasa blestemata,
Facuta numai bine spre-a domina pamantul,
Caci rauta?ii numai ii datore?te-avantul
Ce l-a luat pe scara fiin?elor naturii.
Cine-a vazut vrodata popor de oameni buni
Sa fie mare? Daca e rau, e egoist,
Vrea toate pentru sine, nimica pentru al?ii;
Daca traie?te bine, dar fara ca sa lase
Ca ?i-al?ii sa traiasca � e mare. Cand un popol
Incepe a fi nobil ?i generos in cuget,
Atunci a lui cadere ?i moarte sunt aproape,
Caci numai raul are puterea de-a trai.
Chiar fapta cea mai buna duce la rau. Ea este
Pamant care hrane?te saman?a celor rele.
Ai mila
De unul ?i cu mana in care i-ai pus pane
Mani va ridica piatra, ca el intai s-arunce
In tine. Da-i unuia onoare ?i marire,
?i va fi cel din urma spre-a se uita la tine
De-i fi cazut. � Ce plan adanc-?iret!
Cum in saman?a dulce a raului s-a pus
Puterea de via?a!
?i mai crede?i in bine, in basme de copii!
O, ridica?i in suflet gigantici vijelii
?i sfarama?i c-o mandra strigare triumfala

Ordinea cea nedreapta, ?ireata, infernala,

Ce pro?tii ?i ?ire?ii, unii-n?ela?i, iar al?ii
In?elatori sus?in ca de Dumnezeu e pusa
In lume.

[Partea a II-a]