CIMEN OGUZ

III B

DEMENTA SENILA
(senilitate)

Dementa senila(senilitate) reprezinta o afectiune neurologica cronica, cu evolutie

progresiva, caracterizata printr-o regresie globala a activitatii intelectuale si a personalitatii
bolavului, ca urmare a procesului de atrofiere corticala.

Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a activitatii psihice si prin

modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara (arteriosclerotica).

Reprezinta o suma de simptome determinate de diverse boli care afecteaza creierul si

se caracterizeaza prin pierderea semnificativa a abilitatilor intelectuale ce interfera cu
activitatile normale de zi cu zi. Initial apare scaderea memoriei pentru faptele recente, gandire
lenta, tulburari de atentie, apoi dezorientare in spatiu sit imp (temporo-spatiala), tulburari de
gandire si limbaj, delir, halucinatii, iar in stadiul final al bolii pacientul nu se mai poate ingriji
singur, nu mai recunoaste persoanele apropiate, nu mai stie si nu mai poate efectua gesturile
cotidiene, avand o stare mai mult vegetativa. 

Evolutia poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali. Se deosebesc demente

senile (degenerative), demente vasculare (arterioscleroza) si demente mixte. Cauza cea mai
frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80% dintre
cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este totdeauna ireversibila, ca exista
si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile.

Evolutie:

In prima faza a bolii apare o diminuare progresiva a functiilor cerebrale, in special a

memoriei si orientarii. Apar erorile legate de detalii ale evenimentelor. Gindirea devine lenta,
pacientul incepe sa se incadreze in anumite sabloane insusite, se ingusteaza cercul
preocuparilor, se contsata o schimbare a comportamentului afectivo-emotional, tinuta
neingrijita si neglijenta, activitate stereotipa, episoade psihotice de furie, irascibilitate, etc...

In a doua faza a bolii sindromul predominant devine amnezia progresiva. La inceput

amnezia afecteaza doar evenimentele recente, cele trecute fiind inca bine conservate.
Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior spatiala, bolnavii uitindu-si numele, adresa,
ratacindu-se pe strada, in curte, in casa sau in spital. Apar tulburari de gindire si limbaj.
Bolnavul isi pierde sirul ideilor (acestea devenind dezordonate) si repeta de cuvinte si
expresii, uneori fara legatura intre ele. Bolnavii pot prezenta anumite accese depresive,
maniacale sau paranoide si halucintatii.

In a treia(ultima) faza a bolii se instaleaza o stare de apatie (deteriorare intensa

psihica si somatica) ajungandu-se la o existenta mai mult vegetative. Aceasta duce la deces
intr-un timp relativ scurt (medie 3-5 ani), in urma unor complicatii de tip pulmonar, renal,
cardiovascular, etc...

1
 Cauzele:

Nu sint cunoscute cu exactitate insa, se pare ca un rol important il detin traumele

suferite in copilarie. Acestea ar diminua capacitatea de adaptare la varsta adulta si ar constitui
o stare predispozanta la imbolnavire in perioada de maturitate a vietii. Este recunoscut faptul
ca stresul impreuna cu alte boli (cerebrale sau extracerebrale) precum si anumite caracteristici
genetice constituie factori declansatori ai dementei senile.

 Boala Alzheimer; atenție: boala Alzheimer și demența nu înseamnă același lucru.

Demența este un termen utilizat pentru a descrie o serie de simptome ale unor
probleme legate de memorie, limbaj și luarea deciziilor. Pe de altă parte, Alzheimer
este cel mai frecvent tip de demență și cauzează dificultăți ale memoriei pe termen
scurt, depresie, dezorientare, schimbări de comportament etc.

 Boala Parkinson;

 Alcoolismul;

 Anumite tumore sau infecții la nivelul creierului;

 Accidentele vasculare cerebrale care produc demența vasculară;

 Unele efecte secundare ale anumitor medicamente;

 Anumite leziuni cerebrale ce determină moartea neuronilor;

 Degenerarea lobilor frontali și temporali ai creierului (demența fronto-temporală);

 Boala Creutzfeldt – Jakob – afecțiune cerebrală rară, care apare, de obicei, fără factori
de risc cunoscuți. Se presupune că s-ar datora unor depuneri de proteine numite
prioni. Boala nu are o cauză clar cunoscută și poate fi moștenită.

 Tulburări cerebrale structurale – hidrocefalie cu presiune normală și hematom

subdural;

 Tulburări ale metabolismului – hipotiroidism, deficiență de vitamina B12, afecțiuni

renale și hepatice;

 Apariția unor toxine (ex: plumb) la nivelul sistemului nervos.

Dementa senila debuteaza obisnuit intre 65 si 70 de ani, mai rar si neobisnuit sub
aceasta varsta (considerata uzuala pentru dementele presenile) si evolueaza spre o regresie
globala a activitatii intelectuale si a personalitatii bolnavului, ca urmare a procesului de
atrofie corticala, cu placi senile si degenerescente neurofibrilare. Dementa senila este mai
frecventa la femei decat la barbati (1,5 - 2 la 1), de multe ori debutul fiind greu de stabilit
deoarece boala se instaleaza insidios si treptat.

Simptome:

2
1. Prezinta semne ale pierderii memoriei si dificultatilor de limbaj. Se intampla sa piarda
cuvinte, sau sa uite numele obiectelor obisnuite, a uitat cum sa faca operatii simple de
matematica

2. Prezinta episoade de confuzie sau pierdere a atentiei. Este persoana incapabila sa-si
concentreze atentia asupra unei conversatii normale. Se incurca atunci cand incearca sa
efectueze sarcini obisnuite.

3. Persoana este confuza

4. Are comportamentele inadecvate sau slaba judecata; Daca incepe sa se comporte

inadecvat sau intr-un mod total necaracteristic in situatii sociale, ar putea fi semne
timpurii ale dementei senile.

5. Prezinta schimbari de dispozitie, iritabilitate si agitatie emotionala. Adesea, persoanele

aflate in stadiile timpurii de dementa senila sunt constiente ca ceva se intampla cu ele, iar
acest lucru poate fi atat infricosator cat si deprimant.

6. Urmareste probleme in coordonarea fizica si confuzie. Persoanele ce sufera de dementa

senila adesea uita cum sa faca sarcini simple invatate care ani de zile au facut parte din
viata lor de zi cu zi.

7. In ceea ce priveste mersul acesteia, schimbari ale mersului sunt adesea simptomatice
pentru dementa senila, chiar daca pot fi conectate si cu alte afectiuni neurologice precum
boala Parkinson.

Factori de risc în apariția demenței

 Vârsta – riscul de a dezvolta demență crește odată cu înaintarea în vârstă, mai ales
după 65 de ani. În mod excepțional, demența poate apărea și la persoane mai tinere;

 Antecedentele familiale – dacă există membri ai familiei care au suferit de demență

crește riscul ca aceasta să fie moștenită;

 Sindromul Down (trisomia 21)– este o comorbiditate frecventă între trisomia 21 și

Alzheimer timpuriu;

 Fumatul;

 Hipertensiunea arterială;

 Diabetul zaharat;

 Infarctul și accidentul vascular;

 Excesul de alcool;

 Afecțiunile cardiovasculare și cerebrovasculare;

3
  O dietă bogată în grăsimi;

 O viață socială izolată.

Diagnosticul și tratamentul demenței

Pentru că este o boală care avansează rapid și ireversibil, tipul de demență trebuie
diagnosticat cât mai repede de către un medic neurolog, acesta fiind cel care va putea aprecia
stadiul demenței.

Medicul va face o examinare fizică, o recoltare de sânge pentru analizare, o testare și

va adresa întrebări despre istoricul medical al persoanei și despre motivele ce l-au adus în
cabinet (simptome resimțite: schimbări ale memoriei, ale comportamentului, ale
personalității).

Demența nu poate fi vindecată, dar prin tratament se încearcă încetinirea deteriorării

neurodegenerative, stabilizarea declinului cognitiv, uneori chiar ameliorarea cogniției,
diminuarea complicațiilor comportamentale și menținerea cel puțin decentă a calității vieții.

Medicamentele recomandate în cazul demenței sunt:

 Inhibitorii de colinesterază – determină creșterea acetilcolinei, care ajută la formarea

amintirilor și la îmbunătățirea raționamentului; este recomandată în cazurile de
demență ușoară și moderată;

 Memantina – este recomandată în stadiile moderate și severe ale demenței și este

utilizată pentru întârzierea debutului simptomelor cognitive și comportamentale.

Ambele tipuri de medicamente au frecvent efecte secundare, așa încât se recomandă

respectarea întocmai a indicațiilor medicului specialist. În ambele cazuri este vorba de
medicație pe termen lung.

Specialiștii se uita cu interes și spre extractul de Ginkgo Biloba (poate fi găsit sub forma
unor suplimente alimentare), care poate avea un efect benefic asupra circulației sangvine
cerebrale, cu îmbunătățirea performanțelor cognitive.

În plus, pentru că demența vine cu tulburări de comportament, este necesar ca un medic

psihiatru să fie consultat și să prescrie medicamente antidepresive, antipsihotice sau sedative,
după caz.

Medicația anti-demență poate încetini evoluția bolii și poate crește calitatea vieții
pacienților, dar participarea familiei, prin sprijin și înțelegere, este fundamentală, mai ales în
cazul unei demențe severe.

Totuși, deși în cazul unor tipuri de demență, tratarea cauzei poate duce la ameliorarea sau
reducerea problemelor de memorie și comportament, acest lucru nu se aplică și pentru
persoanele care suferă de Alzheimer, evoluția bolii fiind ireversibilă.

4
 Este extrem de important ca detectarea unei eventuale forme de demență să aibă loc cât
mai devreme, pentru o diagnosticare corectă și pentru a începe tratamentul adecvat cât mai
repede.

Este la fel de important ca medicația să fie asociată cu:

 Logopedie – dificultăți de limbaj și pronunție;

 Psihoterapie – tulburări de dispoziție și de personalitate;

 Terapie ocupațională – ajutor în păstrarea independenței (deplasare, gătit, condus);

 Exerciții de stimulare cognitivă;

 Exerciții fizice ușoare, cu supravegherea unui kinetoterapeut;

 Asigurarea unui mediu propice pentru o viață sănătoasă.

Cum prevenim apariția demenței

Pentru a reduce riscul apariției demenței sau măcar a întârzia apariția ei:

Stimulați-vă constant mintea – activități precum lectura, rezolvarea de puzzle, cuvinte

încrucișate, sudoku pot întârzia apariția demenței și pot minimiza efectele acesteia;

Mențineți un stil de viață activ – activitatea fizică regulată și păstrarea interacțiunii

sociale pot întârzia apariția demenței și pot reduce severitatea simptomelor;

Adoptați o alimentație echilibrată – consumați legume, fructe, cereale integrale și

acizi grași Omega-3 (somon, nuci); o alimentație sănătoasă reduce riscul apariției demenței și
al bolilor cardiovasculare;

Renunțați la fumat și evitați excesul de alcool – fumatul poate duce la afecțiuni ale
vaselor de sânge și astfel crește riscul de a dezvolta demență;

Asigurați-vă aportul necesar de vitamine – persoanele cu deficiență de vitamina D

prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer și alte forme de demență. Vitamina
D se poate obține direct din alimente, sau din suplimente alimentare și expunere la soare;

Monitorizați-vă constant indicatorii de risc cardio-vascular – mențineți tensiunea

arterială, colesterolul și greutatea corporală în parametri normali;

Nu neglijați alte afecțiuni medicale – cereți ajutor specializat dacă suferiți de depresie,
anxietate sau credeți că vă veți pierde auzul;

Încercați să aveți un somn de calitate, suficient și odihnitor.

5
Concluzii

Demența senilă este o boală care nu afectează doar persoana în cauză, ci întreaga
familie, care va trebui să acorde îngrijiri acesteia, pe tot parcursul vieții, fie acasă, fie în
centre specializate. Apare ca evidentă necesitatea diagnosticarii precoce a dementei, pentru a
putea controla cat mai bine simptomele acestei și a prelungi cât mai mult viața bună a
persoanei bolnave, dar nu numai a ei.