Radu Ștefania-Ionela

Clasa 9F

Orlando di Lasso

A fost un muzician și compozitor influent al Europei în

secolul al XVI-lea. Acesta s-a născut în anul 1535 la Mons în Hainaut și
a decedat în anul 1594 la München.
Acesta reprezintă prin opera sa punctul culminat al muzicii
Renaşterii de factură flamandă, fiind considerat cel mai important
reprezentant al stilului polifonic din Şcoala Flamandă şi, alături de
Palestrina, unul dintre cei mai influenţi muzicieni ai Europei acelei
perioade.
La vârsta de 8 ani şi jumătate a fost admis în corul bisericii Sf.
Nicolae, din oraşul natal. În curând a atras atenţia prin vocea sa
frumoasă, aşa încât, se spune că de trei ori a fost chiar răpit pentru a
cânta în diverse locuri.
La 12 ani părăseşte Ţările de Jos, urmându-l pe patronul său,
Ferrante Gonzaga, generalul armatei lui Carol al V-lea şi vicerege al
Siciliei. Ajunge la Mantova, unde face cunoştinţă cu compozitorul de
madrigaluri Hoste da Reggio, care a avut o mare influenţă asupra stilului
său muzical. La începutul anilor 1550, Lasso era cântăreţ la Neapole şi
se pare că scrie primele sale lucrări. La Roma îl are ca patron pe Cosimo
I de Medici, Mare Duce al Toscanei şi devine, la doar 21 de ani,
capelmaistru în Basilica di San Giovanni. În 1556 ajunge la München, la
curtea ducelui de Bavaria - unde a şi rămas până la sfârşitul vieţii, la
început ca tenor, apoi capelmaistru. A devenit tot mai cunoscut, aşa încât
compozitori de peste hotare au venit să studieze sub îndrumarea lui.
Împăratul Maximilian al II-lea îi conferă un rang nobiliar, situaţie
neobişnuită pentru un compozitor, iar Papa - rangul de Cavaler.
 Orlando di Lasso e unul dintre cei mai prolifici compozitori ai
secolului XVI cu peste 2000 de lucrări, incluzând creaţii religioase
(misse, psalmi, imnuri) şi laice (madrigale, chansons, lieduri). În
lucrările sale foloseşte latina, italiana, franceza şi germana cu uşurinţă şi
versatilitate. Vasta cultură şi numărul mare de călătorii i-au permis să
distingă caracteristicile muzicale ale tuturor regiunilor prin care a
călătorit. Nici un alt compozitor contemporan nu avea o judecată mai
clară în alegerea celor mai bune mijloace muzicale pentru a servi
Idealul. Cele mai cunoscute compoziţii ale sale sunt Psalmi Davidi
Poenitentialis şi ultima sa lucrare Lagrime di San Pietro, terminată cu
trei săptămâni înainte de moarte. Influenţa compozitorului a fost de mare
amploare. Muzica sa a fost frecvent republicată în timpul vieţii şi după
moartea sa, în diverse oraşe din Europa, ceea ce denotă înalta apreciere
de care se bucura. A contribuit la dezvoltarea mijloacelor de expresie
care mai târziu aveau să fie folosite în operă şi în muzica orchestrală.