Curs 2 Radiodiagnostic

Tehnici de investigaţie radiologică

Radioscopia (Fluoroscopia)
 Spre deosebire de imaginea radiografică, radioscopia diferă atât prin faptul că
imaginea este obţinută pe un suport fluoroscopic, cât şi prin faptul că este o
examinare dinamică,”în timp real”.
 După traversarea ţintei, radiaţia X cade pe o placă fluorescentă ce poate fi
vizualizată direct ( la întuneric), sau poate fi receptată de un sistem electronic
analog sau digital, ce o transformă în imagine TV.
 Radioscopia directă
 Radioscopia directă este scoasă din uz, astăzi nici o firmă din lume nu mai
construieşte astfel de aparate, iradierea pacientului şi a medicului fiind foarte
mare.

 Principiul radioscopiei directe

 Radiaţia reziduală interacţionează cu ecranul fluorescent generând o
informaţie luminoasă.
 Examinatorul,aflat la distanţă mică de ecranul fluorescent poate aprecia
în timp real structurile investigate cu ajutorul principiului luminiscenţei.
 Radioscopia convenţională

 Aparatură necesară :
 Tub de radiaţie X
 Cameră de intensificare
 Cameră TV
 Monitor TV
 Principiul radioscopiei convenţionale :
 Radiaţia reziduală interacţionează cu elementele din interiorul camerei
de intensificare – două plăci de fosfor între care se află aşezată o
fotocatodă.
 Radiaţia reziduală interacţionează cu placa de fosfor – obţinem un
fascicul luminos.
 Fasciculul luminos este captat de fotocatodă.
 Electronii care intră în alcătuirea acestui fascicul sunt acceleraţi şi
multiplicaţi.
 Un fascicul augumentat interacţionează cu cea de-a doua placă de fosfor
- fasciculul luminos obţinut este mai evident decât primul.
 Camera video surprinde această informaţie luminoasă şi transformă
această informaţie în date de tip analog (curent electric).
 Curentul electric este transmis către monitorul TV unde informaţia va fi
decodată şi afişată.
 Radioscopia digitală

 Aparatură necesară :
 Tub de radiaţie
 Cameră de intensificare
 Cameră video cu sensibilitate crescută
 Convertor analog – digital
 Computer
 Convertor digital – analog
 Consolă
 Monitoare
 Principiul radioscopiei digitale:
 Principiul este asemănător cu cel al fluoroscopiei convenţionale.
 Radiaţia reziduală interacţionează cu elementele tehnice ale camerei de
intensificare.
 Fasciculul luminos amplificat este captat cu ajutorul unei camere video cu
sensibilitate crescută.
 Informaţia luminoasă este transformată în date de tip analog (curent
electric).
  Datele de tip analog sunt ulterior:
 Afişate pe monitoare
 Transformate în date de tip digital cu ajutorul convertorului analog
digital şi sunt înscrise în memoria computerului.
 Ulterior,datele digitale sunt transformate în date de tip analog cu ajutorul
unui convertor digital – analog şi sunt afişate pe ecranul consolei.
 Condiţiile de utilizare ale radioscopiei:
 Masa de examen trebuie să fie prevăzută cu protecţie laterală eficientă
 Distanţa minimală tub / pacient trebuie să fie de minimum 50 de cm.
 Filtrul trebuie să fie de minimum 2 mm de aluminiu.
 Timpul total de radioscopie trebuie redus la maximum.
 Imaginea radioscopică poate fi înregistrată digital ( pe casetă, CD sau memorie
electronica) şi, de asemenea, poate fi expusă pe film, ca radiografie a celor mai
importante imagini din punct de vedere diagnostic.

Radiografia
Reprezintă tehnica radiologică prin care fasciculul de radiaţie reziduală purtător
al informaţiei privitoare la structura corpului traversat este obiectivat pe un mediu sensibil
fotografic.
 Radiografia convenţională
 Filmul radiografic
 Este conceput ca orice film fotografic dintr-un suport transparent pe care se
aplică un strat de substanţă fotosensibilă (bromură de argint) încorporată
într-un gel.
 Lumina sensibilizează substanţa fotosensibilă iar developarea eliberează
argintul metalic şi prin el produce înnegrirea filmului.
 Filmele diferă ca sensibilitate şi rezoluţie după cantitatea de granule de
substanţă fotosensibilă pe unitate de volum şi după dimensiunile granulelor.
Numărul acestora variază între 10 9 şi 10 12 iar granulele au diametrul cuprins
între 0.5 şi 3 microni.
 Grosimea stratului activ este de ordinul a de 10 ori dimensiunea granulelor.
 Filmul radiografic are particularitatea de a avea emulsie activă pe ambele
feţe.
 Formarea imaginii radiografice
 Acţiunea directă şi cea indusă prin foliile întăritoare pe care radiaţia o
exercită asupra filmului radiografic creează imaginea latentă.Pentru ca ea să
devină perceptibilă filmul necesită un tratament chimic numit developare.
 Rezultatul developării este o imagine în negativ. Aceasta conţine suma
informaţiilor transmise de către fasciculul de radiaţie reziduală rezultat din
modularea de către corpul de radiografiat a radiaţiei incidente.
 Principiile geometrice ale formării imaginii
 Fasciculul de radiaţii are o formă conică, cu vârful în focarul tubului şi baza pe
placa radiografică. Transmiterea liniară şi forma conică a fasciculului
determină câteva reguli geometrice de bază.
1. Proiecţia unui obiect pe filmul radiografic este mai mare decât obiectul.
 Este unul dintre rezultatele directe ale efectului de proiecţie conică.
2. Cu cât obiectul se află situat mai departe de film şi mai aproape de
sursă, proiecţia lui este mai mult mărită.

 Derivă de la sine din acelaşi principiu al efectului de proiecţie conică.

3. Un obiect plan situat paralel cu filmul apare mărit, dar nedeformat.

 Chiar dacă se înclină fascicolul, dar se păstrează paralelismul

obiectului cu planul , proiecţia nu îşi modifică forma.
4. Un obiect al cărui plan este oblic faţă de film se proiectează deformat.
 Efect al distanţelor variabile pe care diferitele părţi ale obiectului le
au faţă de planul de proiecţie reprezentat de filmul radiografic.

5. Un obiect plan dispus paralel cu razele şi perpendicular pe planul

filmului se proiectează ca o umbră liniară cu o grosime mărită, dar
proporţională faţă de obiect.
6. Două obiecte suprapuse situate la distanţe diferite faţă de sursă şi faţă
de planul filmului se proiectează sumate.
 Ele nu pot fi diferenţiate decât pe baza diferenţelor de opacitate
dintre ele.
 Această regulă de geometrie a imaginii este explicaţia celui mai
constant şi inevitabil artefact din radiologie şi anume sumaţia de
planuri sau zgomotul structural.
 Pentru a putea diferenţia între ele cele două structuri suprapuse este
necesar să se incline fasciculul de raze. Imaginea ambelor obiecte se
va deplasa în sens opus mişcării sursei de radiaţii.Cu cât obiectul va fi
mai aproape de sursă cu atât deplasarea va fi mai mare.
 Imaginea obţinută prin înclinare va fi o imagine mărită, nedeformată
şi nesuprapusă.
 Această modificarea poartă numele de efect de paralaxă şi are o
multitudine de aplicaţii în tehnica radiologică curentă, stând la baza
oricăror manevre destinate departajării a două sau mai multe
structuri între ele, aşa numitele incidenţe speciale.
 Principiul computer tomografiei se bazează de asemenea pe acest
efect.
 Radiografia digitală
 Se realizează cu sisteme care generează imagini digitale ce pot fi prelucrate şi afişate
cu ajutorul unor calculatoare şi a unor monitoare TV de înaltă performanţă.
 Există mari deosebiri între o imagine clasică analogă şi una digitală.
 În imaginea analogă nuanţele de gri sunt date de numărul de granule de argint negru
per unitate de suprafaţă. Ele nu sunt perceptibile cu ochiul liber însă prin
dimensiunile lor foarte mici conferă imaginii o rezoluţie geometrică foarte bună.
 În imaginea digitală unitatea constitutivă a imaginii este pixelul, o suprafaţă pătrată
care însumează valoric toate densităţile cuprinse în perimetrul ei. Fiecare pixel are o
nuanţă de gri proprie corespunzătoare densităţilor pe care le reprezintă. Imaginea
de ansamblu este formată din alăturarea unui anumit număr de pixeli,care să
acopere întreaga suprafaţă expusă.

 Cele mai actuale sisteme digitale sunt cele care folosesc celule de scintilaţie
(detectori cu scintilaţie) cuplate cu fotodiode.
 Principiul de funcţionare al detectorilor cu scintilaţie - Utilizează cristale care
prezintă fenomene de luminiscenţă – fluorescenţă atunci când interacţionează cu
 fotonii fasciculului de radiaţie. O fotodiodă este ataşată cristalului cu rolul de a
transforma energia luminoasă în energie electrică.
 Materiale utilizate :
 Tungstat de cadmiu
 Bismuth germinat
 Gadolinium
 Itrium
 Materialele utilizate în alcătuirea acestui tip de detectori au numere atomice mari şi
densităţi crescute de accea acestea prezintă un coeficient de absorbţie mai mare.
 Absorb aproximativ 100% din fotonii care ajung pe suprafaţa lor.
 Timpul de scintilaţie este redus.

 Principiul radiografiei digitale:

 Radiaţia reziduală interacţionează cu caseta digitală.
 În interiorul casetei digitale se găsesc detectorii cu scintilaţie.
 Radiaţia reziduală interacţionează cu cristalele din structura detectorilor şi
generează un fascicul luminos.
  Acest fascicul luminos este captat de fotodioda ataşată cristalului care
transformă energia luminoasă în energie electrică (informaţie analogă).
 Datele de tip analog vor fi ulterior transformate în date de tip digital cu
ajutorul unui convertor analog – digital.
 Informaţia digitală va fi înscrisă în memoria computerului.
 Softul computerului va permite reconstrucţia imaginii pe baza datelor digitale
înscrise în memoria computerului.
 Informaţia digitală finală va fi transformată în date de tip analog cu ajutorul
unui convertor digital – analog şi va fi afişată pe ecranul computerului.

Computer Tomografia

 Computer tomografia este o metodă de diagnosticare non – invazivă care combină

utilizarea razelor X cu tehnologia computerizată avansată pentru a reda imagini clare şi
detaliate ale structurilor interne şi ale organelor corpului uman.
 În esenţă, computer tomografia este o metodă densimetrică prin care cu ajutorul unui
calculator se transformă densităţi fizice în nuanţe de gri,necesare formării unei imagini
alb / negru.
 În alcătuirea computer tomografului intră :
 Sistemul de achiziţie al datelor
 Gantry
 Generatorul
 Tubul de radiaţie X
 Colimatorii
 Filtrele
 Detectorii
 Sistemul de răcire
 Sistemul de achiziţie al datelor
 Computerul
 Masă pentru pacient
 Sistemul de prelucrare al datelor şi cel de afişare al datelor
 Consola aparatului
 Computerul
 Monitoarele

 Cu ajutorul sistemului de achiziţie al datelor se obţin multiple imagini 2D pe baza

cărora,cu ajutorul echipamentului software avansat obţinem imagini 3D ale structurii
examinate.

 Este utilizată pentru a investiga diferite părţi ale organismului uman – extremitate
cefalică, regiune cervicală, torace, abdomen , pelvis, membre.
 În funcţie de suspiciunea diagnostică şi de statusul pacientului, studiile de computer
tomografie pot fi realizate nativ (fără substanţă de contrast) sau cu substanţă de
contrast.