Tumori maligne ale sanului

Frecvenţa cancerului de sân a crescut considerabil în ultimii ani, el

reprezentând cea mai frecventă formă de cancer la femei. Boala se întâlneşte însă
la ambele sexe, cu predominanţă netă la femei, raportul bărbaţi/femei = 1/100.
Neoplasmele glandei mamare pot fi împărţite în două categorii după
ţesutul din care derivă formaţiunea tumorală:
- cancerul epiteliului secretor (adenocarcinomul mamar şi boala
Paget);
- cancerul ţesutului conjunctiv (sarcoamele).
Epitelioamele maligne constituie forma cea mai frecventă întâlnită,
apar obişnuit la femei între 40 şi 60 de ani, dar se întâlnesc de asemenea şi la
bărbaţi.
Factorii etiologici şi patologici favorizanţi sunt:
o degenerările maligne a unor tumori benigne mamare;
o producerea de hormoni estrogeni în exces;
o administrarea anarhică şi masivă de estrogeni;
o obezitatea;
o anticoncepţionalele cu predominanţă estrogenică;
o prezenţa cancerului de sân în antecedentele familiale;
o tulburări ale ciclului menstrual sau ale ciclului ovarian.
O femeie instruită va putea descoperi prin autopalpare tumoarea
mamară astfel încât să beneficieze de tratament precoce corespunzător.
Autoexaminarea trebuie practicată lunar, după menstruaţie, astfel se pot constata
semne revelatoare ca: asimetria sânilor, un desen vascular accentuat, pierderea
paralelismului plicilor cutanate, retracţia mamelonară, prezenţa scurgerilor
mamelonare, prezenţa nodulilor de permeaţie tegumentari, existenţa tumorilor
ulcerate.
Semnele clinice de malignitate sunt: duritatea tumorii, conturul
neregulat şi difuz, fixarea tumorii în parenchimul glandular, aderenţa la tegumente,
retracţia mamelonară şi prezenţa adenopatiei palpabile. Este obligatorie
examinarea minuţioasă a ganglionilor controlaterali axilari. De obicei, cancerile
incipiente îmbracă masca clinică a tumorilor benigne, de aceia de multe ori numai
examenele paraclinice pot preciza diagnosticul.
Explorările paraclinice se realizează cu ajutorul:
- Tomografiei, care se bazează pe măsurarea temperaturii tegumentelor
din vecinătatea tumorii, testul fiind considerat pozitiv când diferenţa de
temperatură dintre cei doi sâni este de 1-40C. Combinată cu mamografia reduce
riscul de eroare până la 1%;
- Mamografia permite culegerea de date referitoare la : volumul şi
conturul sânului, areolei, mamelonului, grosimea tegumentelor, aspectul ţesutului
mamar, prezenţe unor opacităţi şi caracterul lor, permiţând încadrarea tumorii în
unul dintre cele două sindroame radiologice:
· sindromul benign, caracterizat prin: opacitate nodulară regulată (rotundă,
ovală, boselată sau policiclică), bine delimitată, omogenă, contur net;
· sindromul malign, caracterizat prin: opacitate cu densitate crescută,
neregulată, imagini stelate microcalcifieri fine, edem peritumoral, retracţie
cutanată sau a mamelonului.
- Radiofosfocaptarea se bazează pe capacitatea fosforului radioactiv de
a se fixa în concentraţie mai mare pe ţesuturile cu multiplicare intensă. Are
dezavantajul că nu descoperă decât tumorile superficiale.
- Rezonanţa magnetică nucleară (RMN), este o metodă prin care se pot
pune în evidenţă stări fizice diferite în care se găseşte molecula de apă din
ţesuturile studiate. Rezultatele acestei metode deocamdată nu oferă o certitudine
maximă a diagnosticului.
Explorările anatomo-patologice utilizează în mod curent: puncţia
biopsică, biopsia prin foraj şi biopsia chirurgicală prin sectorectomie. Primele două
metode pot da rezultate exacte în 90-95% din cazuri, dar există şi situaţii cu
rezultate fals-negative. Biopsia chirurgicală extemporanee este cea mai bună
metodă de diagnostic.
Criteriile de clasificare anatomo-patologică a neoplaziilor mamare
maligne sunt multiple, dar de reţinut este clasificarea Centrului Internaţional
O.M.S. care le împarte în:
1) Carcinom intraductal;
2) Carcinom Lobular;
3) Carcinom papilar;
4) Carcinom nodular;
5) Carcinom mucipar;
6) Carcinom creibiform sau adenoid chistic;
7) Carcinom pavimentos;
8) Carcinom inflamator;
9) Boala Paget.
În ce priveşte aprecierea histologică a malignităţii cancerelor mamare,
practică este schema lui Ackerman care le integrează într-o scară bazată pe
stadializarea lor, astfel:
- Tipul I, nemetastazat, neinvaziv, include carcinomul intracanalicular,
papilar şi lobular;
- Tipul II, rar metastazat, totdeauna invaziv, cuprinde carcinomul mucipar
extra-celular, carcinomul medular cu infiltraţie limfatică şi formele bine
diferenţiate de adenocarcinom;
- Tipul III, moderat metastazat, totdeuna invaziv, cuprinde
adenocarcinomul cu diferenţiere moderată şi tumorile care fac parte din
tipurile I şi II;
- Tipul IV, foarte metastazant, totdeuna invaziv, cuprinde formele
nediferenţiate, lipsite de aranjament glandular sau tubular şi de reacţie
interstiţială inflamatorie, ca şi de toate tipurile în care există fenomene de
invazie vasculară.
26.4. Tumori maligne – tratament.
Tratamentul cancerului mamar este un tratament complex care trebuie
individualizat în funcţie de încadrarea stadială a neoplaziei, de forma clinică
evolutivă, ca şi de terenul biologic al bolnavului. Astăzi se cunosc următoarele
mijloace de tratament:
- Tratamentul chirurgical. Intervenţia chirurgicală cea mai cunoscută
şi cea mai eficientă este operaţia de tip Holsted în care se extirpă glanda mamară,
muşchii marele şi micul pectoral, fascine şi tot ţesutul limfatic şi grăsos al axilei.
Operaţia este indicată în stadiile I şi II ale bolii. În ultima vreme a câştigat adepţi
operaţia de tip Patey în care se conservă marele pectoral, sechelele postoperatorii
fiind mai mici. Mamectomia simplă este o operaţie insuficientă ca radicalitate
oncologică de aceia trebuie completată cu iradiere şi polichimioterapie.
Ovarectomia este indicată în cancerele cu evoluţie acută, în cele
hormonodependente ca şi în cazul metastazelor osoase.
- Radioterapia (roentgenterapie, cobaltoterapie),poate fi utilizată ca
singură metodă de tratament în stadiile III şi IV ale bolii ca şi în recidivele
postoperatorii. Asocierea radiochirurgicală este cea mai bună metodă de tratament,
ea constând din iradierea preoperatorie, urmată de intervenţia chirurgicală radicală.
- Hormonoterapia este folosită ca metodă adjuvantă de tratament
pentru tumorile cert dependente hormonal, inhibiţia ovariană obţinându-se astăzi
cu Tamoxifen.
- Chimioterapia singură nu poate duce la vindecarea bolii, poate mări
însă procentul vindecărilor când urmează actul chirurgical radical. Ea nu are decât
efecte paliative în formele avansate de cancer mamar.