Fișă de lectură

TITLU: Barbadillo E. R., Go´ Mez-Aguilar N., De Fuentes-Barbera C.,. Garci´A-Benau M.

A. A., (2003), “Audit Quality and the Going-concern Decision-making Process: Spanish
Evidence”, European Accounting Review, Vol. 13, No. 4, pp. 597–620

CUVINTE CHEIE: Going concern, audit quality, the auditor's opinion, audit report, activity
going concern, the auditor's responsibility.

SUBIECTUL STUDIAT: Prezentul studiu examinează dacă calitatea auditului măsurată prin
nivelul de independență și cunoștințe al auditorului) crește probabilitatea ca o societate
spaniolă, cu probleme financiare să primească un raport de audit calificat pentru continuarea
activității.

IPOTEZELE DE CERCETARE PROPUSE:

În studiu se propun spre validare următoarele ipoteze de cercetare:

H1: Probabilitatea ca entitățile spaniole aflate în dificultate financiară să primească o
opinie continuă crește cu competența auditorului.

H2: Probabilitatea ca entitățile spaniole aflate în dificultate financiară să primească o

opinie privind continuarea activității crește odată cu independența auditorului

METODOLOGIA CERCETĂRII:

Populația studiată și eșantionul analizat:

Studiul s-a realizat asupra unui eșantion format din 1.199 de societăți spaniole
nefinanciare și care a fost obținut din baza de date emisă de Comisia Națională a Bursei de
Valori pentru anii fiscali 1991 și 2000. Această bază de date include informații financiare
auditate cu privire la toate societățile care emit acțiuni la Bursa de Valori din Madrid. Aceasta
reprezintă, de asemenea, singura sursă de informații financiare care include nu numai
conturile anuale, ci și raportul complet de audit. În baza unor criterii calitative suplimentare
au fost excluse societățile de servicii financiare și de asigurare din eșantionul final (înțelesul
raporturilor lor financiare poate diferi semnificativ de restul societăților și ar putea genera
rezultate înșelătoare). Societățile aflate deja în lichidare au fost, de asemenea, excluse,
deoarece nu există nicio îndoială cu privire la problema lor de continuitate și, prin urmare,
rapoartele de audit furnizează puține informații suplimentare potențialilor utilizatori.

Modele și sursa datelor:

Pentru a analiza raportul dintre opinia auditorului pentru companiile aflate în
dificultate și indicatorii de dificultate financiară, competență a auditorului și/sau
independență, folosim următorul model de regresie logistică:

GOING - CONCERN QUALIFICATION (GCQ) = F(PROBFAIL, TENURE,

SPECIALIZATION, CLIENTSIZE, AUDITORSIZE, RECEIVABLE, INVENTORY)

Prima variabilă independentă, PROBFAIL, este legată de sănătatea financiară a

companiei. Cercetările anterioare au arătat că auditorii emit opinii de interes mai des atunci
când situațiile financiare indică o dificultate gravă. Pentru a obține această variabilă, s-a
calculat probabilitatea unui eșec după formulă:
 p^¼ 1 F(xb^) (eq. 1)
unde F = funcția standard normală de distribuție cumulativă și valorile montate ale indicelui
xb^ se obțin utilizând datele firmelor spaniole pentru vectorul variabilelor propuse de
Zmijewski (1984) – luând în mod valabil coeficienții din Zmijewski (1984).
Variabila TENURE este durata relației auditor-client măsurată în funcție de numărul
de ani. SPECIALIZATION este un proxy pentru măsurarea specializării firmei de audit în
industrie. Variabila CLIENTSIZE este un proxy pentru a măsura costul așteptat al pierderii
posibilului client dacă se emite o opinie calificată. AUDITORSIZE este un proxy pentru a
capta efectul reputației iar variabilele RECEIVABLE și INVENTORY sunt proxy-uri pentru
pierderile potențiale din litigii

Rezultate și discuții
Rezultatele (univariate) din tabelul nr. 1 sugerează ca doar în 100 din cele 1 199 de
cazuri selecționate, auditorii și-au exprimat o opinie negativă cu privire la continuitatea
activității societății. Prin urmare, se pare că auditorii sunt destul de reticenți în a emite opinii
pozitive în acest sens.
În tabelul nr. 2 sunt prezentate diferite probe utilizate în literatura de specialitate
anterioară pentru a facilita o analiză comparativă a eșantionului ales. Cu toate că contextul
spaniol este foarte diferit (având în vedere tradiția mai scurtă de audit și litigiile cu risc mai
scăzut) față de cel al SUA, în termeni generali comportamentul profesiei de audit nu este cu
mult diferit în ceea ce privește tendința sa de a emite rapoarte calificate. În opinia lui
Vanstraelen (2002) s-ar putea concluziona că mediul de piață al auditului din Belgia este mai
similar cu cel spaniol. Datele referitoare la Germania și Franța arată un procent mai mic de
societăți “nesănătoase” care prezintă o opinie negative de continuare a activității.
În continuarea s-a urmărit dacă există diferențe semnificative între societățile aflate în
dificultate financiară care au primit o opinie negativă cu privire și cela care nu au primit iar în
tabelul 4 ne arată că există asemenea diferențe.
În tabelul nr. 6 sunt prezentate rezultatele de regresie logică pentru estimarea relației
dintre calitatea auditului și decizia de raportare a auditorului. Sunt prezentate trei metode
(testul raportului de probabilitate, pseudo-R 2 și procentele perechilor concordante) în urma
căruia s-a obținut același rezultat de 79,40% iar acestea sunt în concordanță cu rezultatul
analizei univariate și cu mediul spaniol în care companiile spaniole prezintă o mare capacitate
de a influența în comportamentul auditorilor. Acest lucru este posibil într-un mediu extrem de
competitiv, în care auditorul poate fi schimbat cu relativă ușurință. Auditorii au puține
stimulente pentru a divulga problemele financiare ale clienților lor în raportul lor de audit
dacă consideră că ar putea pierde un client atât de important.
Datele CREANȚELOR și INVENTARIERE nu sunt semnificative din punct de
vedere statistic și, prin urmare, riscul de litigiu nu afectează comportamentul auditorilor.
Acest rezultat este în concordanță cu riscul scăzut de litigii care se referă în Spania.

Concluzii

Rezultatele demonstrează că obținerea unei opinii de continuare a activității, depinde

atât de problemele financiare ale companiei, cât și de independența auditorului. Aceasta
înseamnă că, cunoștințele sau abilitățile tehnice ale auditorului nu afectează în mod
semnificativ decizia sa. În schimb, acele variabile legate de independență se comportă așa
cum era de așteptat: cu cât este mai mare clientul, cu atât este mai puțin probabil să primească
o opinie de continuare a activitățiide, chiar dacă o astfel de opinie ar fi una meritată. Acest
lucru ne duce să afirmăm că auditorul simte presiunea clientului, în măsura în care emiterea
unei opinii negative ar putea duce la pierderea lui. Această presiune crește odată cu
dimensiunea clientului.