Studiu individual nr.

2
Subiectul: ,,Metode de scrining în
tumorile maligne.’’

A elaborat: Petreanu Aurelia, AMg-403,

S.II
Screeningul este examinarea inițială, aplicată „în masă”, care constă în aplicarea
unui ansamblu de procedee și tehnici de investigație unei populații în scopul
identificării prezumtive a unei boli, anomalii sau a unor factori de risc.

Obiectivele screening-ului
 Dezideratul major al acțiunii de screening este descoperirea precoce a
bolilor, evidențierea lor într-un stadiu incipient. Pentru ca eficacitatea și
eficiența intervențiilor să fie mai mare tratamentele efectuate în stadiile precoce
ale bolii să fie mai ieftine și mai eficace.
 Detectarea bolii neaflată sub tratament!

Ipoteza de lucru
 Screeningul pleacă de la ipoteza că într-o populație există boli și bolnavi
necunoscuți datorită unor nevoi neresimțite, neexprimate sau nesatisfăcute.

 Testul screening nu are ca scop fixarea unui diagnostic ci mai degrabă

identificarea persoanelor ale căror teste sunt pozitive și cărora le vor fi
recomandate examinări medicale complete în vederea stabilirii unui diagnostic
sigur.

Tipuri de screening
În funcție de mărimea colectivității căreia i se adresează sau de mijloacele de
investigare utilizate, screening-ul, sau depistarea se consider screening de masă sau
screening selectiv. Screening-ul de masă constă în folosirea unor mijloace de mare
anvergură care se adresează unor grupuri mari de populație. Screening-ul selectiv
se adresează grupurilor de populații expuse unor factori de risc

Scopurile screeningului
Printre scopurile screening-ului se numără

 în cazul în care screening-ul a avut ca scop depistarea factorilor de risc;

 depistarea precoce a bolilor;
 determinarea prevalenței unor boli sau factori de risc;
 diagnosticul stării de sănătate a unei colectivități;
 evaluarea unor acțiuni, a unor programe;
 determinarea prezenței unor asociații
Criteriile de alegere ale bolilor care fac obiectul unui
screening
 boala să constituie o problemă de sănătate;
 boala să fie identificabilă în etapa de latență sau de debut asimptomatic;
 să existe probe capabile să evidențieze afecțiunea;
 testul screening să fie acceptat de populație;
 să existe servicii disponibile pentru cei care sunt depistați că sunt bolnavi
 tratamentul să fie acceptat de bolnavi;
 costul acțiunii să nu fie prea mare

I. Screening-ul în cancerul mamar

1. Mamografia este o metodă care folosește razele X pentru a examina sânii în
vederea evidențierii unor leziuni neoplazice ale acestora. Mamografia este o
explorare deosebit de importantă în ceea ce privește detecția cât mai precoce a
cancerului mamar deoarece cu ajutorul acesteia pot fi evidențiate leziuni de mici
dimensiuni ce nu pot fi puse în evidență la examenul clinic. În timpul mamografiei
sânii pacientei sunt comprimați ușor între două plăci în timp ce un fascicul de raze
X străbate întreaga structură a sânilor. Imaginea obținută poartă denumirea de
mamografie. Studiile au arătat că efectuarea unei mamografii anuale poate duce la
detectarea unui cancer mamar într-un stadiu inițial, stadiu în care cele mai multe
dintre cancerele de sân sunt curabile.
 
Există totuși cazuri în care mamografia nu poate aprecia prezența sau absența unei
leziuni. Acest lucru se datorează faptului că există o varietate mare a țesutului
mamar în rândul femeilor. Denistatea crescută a glandei mamare poate pune
probleme în examinarea unei mamografii. Prin urmare, pentru un diagnostic corect,
sunt folosite și alte metode imagistice de explorare a glandei mamare, cum ar fi
ecografia mamară sau imaginea prin rezonanță magnetică.
 
Mamografia folosește razele X pentru obținerea imaginilor, prin urmare la o
mamografie pacienta este expusă la o cantitate mică de radiații X. Beneficiile
mamografiei sunt mult mai multe decât riscurile expunerii la cantitatea mică de
radiații.

 
2. Examenul clinic al sânilor este o metodă de detectare a anomaliilor acestora.
Examenul clinic se efectuează de către doctor, dar este indicat ca acesta să fie făcut
și de pacientă prin aprecierea consistenței, formei, mărimii și a simetriei sânilor.
Efectuarea periodică a acestuia duce la identificarea cât mai rapidă a unor
modificări apărute la nivelul sânului.

 
3. Mamografia digitală cu tomosinteză sau mamografia 3D este o metodă
aprobată, dar nu reprezintă un standard în screening-ul cancerului de sân. Pentru
obținerea imaginilor este folosită, ca în cazul mamografiei, o cantitate redusă de
raze X, dar în plus acestea sunt emise din diferite unghiuri astfel încât se obține o
imagine tridimensională.
 
4. Ecografia mamară presupune folosirea ultrasunetelor pentru a realiza imagini
ale sânilor. Această tehnică poate fi de ajutor în evaluarea unor zone care nu pot fi
vizualizate la mamografie. În realizarea tehnicii se aplică un transductor direct pe
pielea pe care a fost aplicat un gel. Transductorul colectează sunetele ce se resping
de structurile examinate, iar un computer modifică datele colectate și le transformă
într-o imagine. Ecografia Doppler identifică fluxul de sânge la nivelul unor
structuri. În cazul unor tumori ale sânului, ecografia Doppler identifică
vascularizația acesteia.
II. Screening-ul în cancerul colorectal
1. Teste pentru diagnosticarea hemoragiilor oculte în fecale. Prin aceste teste
pot fi diagnosticate urme de sânge, ce nu sunt vizibile macroscopic, ce pot apărea
în lumenul colonului ca urmare a unui cancer colorectal. Aceste teste au fost
introduse acum câteva zeci de ani, dar au rămas cele mai folosite teste în
screening-ul cancerului colorectal în Europa deoarece ele sunt metode non-
invazive de detectare a unei sângerări oculte, sunt ieftine și ușor de realizat. Totuși
aceste teste au o sensibilitate redusă de detectare a cancerului colorectal deoarece
ele detectează orice hemoragie de la nivelul tractului gastrointestinal, inclusiv cele
întâlnite în cadrul bolilor inflamatorii intestinale, a ulcerelor, sau a administrării
unor diferite medicamente.
 
2. Sigmoidoscopia flexibilă este o metodă prin care se poate examina direct
suprafața colonului pe o distanță de aproximativ 60 de cm de la marginea anală. Cu
ajutorul acestei tehnici pot fi observați polipii colorectali sau tumori colorectale și
este posibilă biopsierea tumorilor sau îndepărtarea polipilor. Avantajele tehnicii
constau în timpul mult mai scurt de efectuare a tehnicii față de o colonoscopie, iar
prepararea colonului înaintea efectuării tehnicii este mai ușoară și mai rapidă (se
efectuează o clismă cu aproximativ 30 de minute înaintea efectuării tehnicii). Cel
mai frecvent această tehnică se face fără anestezie.

 
3. Colonoscopia reprezintă standardul de aur în screening-ul cancerului colorectal.
Cu ajutorul acestei tehnici poate fi observară întreaga suprafață a colonului, de la
nivelul orificiului anal până la nivelul cecului și valvulei ileocecale. Colonoscopia
reprezintă principala metodă de screening al cancerului colorectal în Statele Unite
ale Americii, iar în unele țări europene a fost introdusă în screening-ul cancerului
colorectal. Sensibilitatea colonoscopiei de detectare a cancerului colorectal și a
polipilor colonici este de peste 95%. Studiile au arătat că la pacienții cărora le-au
fost îndepărtați polipii colonici, riscul de cancer colorectal a scăzut cu 90%.
 
Pentru ca un test să fie folosit în screening-ul unei boli, acesta trebuie să
îndeplinească mai multe condiții: să fie simplu, să fie ieftin și să poată fi aplicat
tuturor categoriilor de risc. Colonoscopia nu îndeplinește în totalitate aceste
criterii, dar reprezintă standardul de aur al diagnosticului cancerului colorectal. Se
consideră că aproximativ 5% din populația tărilor occidentale vor devolta la un
anumit moment dat cancer colorectal. Asta înseamnă că 95% din populația acestor
țări nu vor face boala. Cu toate acestea, colonoscopia nu poate fi aplicată doar unor
anumiți oameni deoarece etiologia acestui cancer nu este perfect cunoscută și prin
urmare nu se știe cine va dezvolta boala și cine nu.

III. Screening-ul în cancerul de col uterin

1. Testul Babeș-Papanicolau presupune recoltarea unor celule de la nivelul
colului uterin și al vaginului. În realizarea tehnicii se folosește o spatulă cu ajutorul
căreia celulele sunt preluate de la nivelul colului uterin. Există două procedee prin
care celulele preluate pot fi examinate, un procedeu convențional și un procedeu
care presupune inocularea celulelor într-un mediu lichid. Procedeul convențional
presupune întinderea celulelor colectate pe o lamă de sticlă urmată de prelucrarea
și examinarea la microscop a acesteia. Cealaltă metodă presupune inocularea
celulelor recoltate într-un flacon ce conține un lichid. Cu această metodă pot fi
efectuate mai multe teste: identificarea HPV, gonoreei sau a infecției
cu Chlamydia. Se consideră că nu există diferență între cele două tipuri de teste
folosite în screening-ul cancerului de col uterin din punct de vedere al sensibilității
și specificității.

 
2. Detectarea virusului papiloma uman (HPV) presupune utilizarea unor teste
genetice în vederea detectării ADN-ului virusului papiloma uman în serul
pacientelor. Testele detectează acele serotipuri de HPV ce prezintă un risc crescut
de apariție a cancerului de col uterin. Cel mai mare risc de apariție a cancerului de
col uterin îl repreintă serotipul 16 (HPV-16). Acesta este responsabil de
aproximativ 55%-60% de cancerele de col uterin la nivel mondial. Testele de
detectare ale HPV se aplică femeilor de peste 30 de ani deoarece femeile sub 30 de
ani sunt mai predispuse infecțiilor tranzitorii și au o prevalență mai scăzută a
apariției leziunilor de grad înalt.

IV. Screening-ul în cancerul de prostată

1. Determinarea antigenului specific prostatic (PSA). PSA reprezintă o enzimă
ce lichefiază coagulul seminal. Acesta este produs atât de celulele normale, cât și
de celulele maligne. Cauzele creșterii concentrației serice a PSA pot fi multiple,
inclusiv prostatită, hiperplazia benignă de prostată sau infecție a tractului urinar.
Pentru acest test este necesară o probă de sânge venos care va fi trimisă la un
laborator unde va fi lucrată, iar rezultatul va veni în decurs de câteva zile.
Concentrația PSA în sânge se exprima în nanograme pe mililitru de sânge.
 
2. Imagistica prin rezonanță magnetică este folosită în diagnosticul,
stadializarea și planificarea tratamentului în cazul cancerului de prostată. Prin
această tehnică se poate localiza și pot fi puse în evidență caracteristicile tumorii de
prostată. În ultimii ani, imagistica prin rezonanță magnetică a început să fie folosită
în prediagnosticul cancerului de prostată, înainte de biopsia tumorii