Lucian Blaga a fost filosof, poet, dramaturg si traducator roman.

Personalitate impunatoare si
polivalenta a culturii romane interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectiva prin elemente de
originalitate compatibile cu inscrierea sa la universitate.

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice,
interbelice alaturi de “Testament” de Tudor Arghezi si “Joc secund” de Ion Barbu. Opera citata se
inscrie in curentul literar numit modernism, initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, avand ca
doctrina ideea ca exista “un spirit al veacului” care impune procesul de sincronizare intre literatura
romana si literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului.

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide volumul de debut al autorului, si anume “Poemele
luminii”, aparut in 1919 si are ca simbol dominant lumina.

Tema poeziei o reprezinta modalitatea de cunoastere a lumii care se poate realiza numai prin
iubire.

Ideea poetica exprima atitudinea poetului filosof de a proteja misterele lumii prin metafore
revelatorii, prin imagini ce scot in evidenta atat opozitia filosofica intre rational si irational cat si o
diferenta intre gandirea rationala si cea poetica.

In poezia lui Blaga intalnim doua tipuri de cunoastere:

– cea paradisiaca, de tip logic, specifica oamenilor de stiinta, avand ca scop dezlegarea tainelor
universului;

– cea luciferica, de tip poetic, avand ca scop protejarea tainelor universului, potentarea
misterului si transformarea acestuia intr-unul si mai mare.

Poetul afirma “Datoria noastra in fata unui mister nu este de a-l dezlega, ci de a-l transforma intr-
unul si mai mare” din care putem deduce ca Blaga este adeptul cunoasterii luciferice.

Titlul textului reprezinta o metafora revelatorie, lumea este perceputa ca o corola de minuni (o
imensa floare cu nestemate petale), palpaind de taine.

In incipitul poeziei este reluat titlul, iar intentia eului liric este de a nu sugruma vraja, taina lumii.

In prima strofa apar enumeratii semnificative precum “in flori, in ochi, pe buze ori morminte”, care
semnifica frumusetea, cunoasterea, sarutul si marea taina a mortii.

A doua strofa aprinde apozitia dintre “lumina mea” vs. “lumina altora”, aceasta corespunde celor
doua tipuri de cunoastere si anume luciferica si paradisiaca.

A treia strofa are o nuanta cauzala, exprimand atitudinea eului liric fata de tainele care se realizeaza
numai prin iubire.

In text apar elemente de prozodie precum masura versurilor inegala, acest fapt fiind specific poeziei
moderne.

In concluzie, datorita elementelor prezentate mai sus, putem afirma ca in opera citata apar
influente mitice si filosofice creandu-se astfel un caracter puternic reflexiv al limbajului. Totodata
opera se incadreaza in curentul literar modernism, interbelic.