Pr. prof.

CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 1

Învierea fiicei lui Iair1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaþi ºi iubiþi creºtini dreptmãritori, în Biserica Domnului nostru Iisus

Hristos! Dumnezeiasca Evanghelie rânduitã sã fie cititã astãzi ne deschide ochii duhului spre

înþelegerea, mereu, a unor taine negrãite în viaþa ºi menirea noastrã.

“În vremea aceea a venit la Iisus un bãrbat al cãrui nume era Iair, care era mai-marele

sinagogii. Cãzând la picioarele lui Iisus Îl ruga sã intre în casa lui. Avea numai o fiicã, ca de

doisprezece ani, ºi se afla pe moarte.

Pe când mergea Iisus spre casa lui Iair, mulþimile Îl împresurau. O femeie, care de

12 ani avea pierdere de sânge, cheltuise cu doctorii avuþiea ei. De nici unul nu putuse a fi

vindecatã. Apropiindu-se pe la spate s-a atins de poala veºmântului lui Iisus ºi îndatã s-a

oprit curgerea sângelui ei. ªi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Toþi tãgãduiau.

Petru ºi ceilalþi care erau cu El au zis: Învãþãtorule, mulþimile Te îmbulzesc ºi Te

strâmtoreazã, iarã Tu zici: Cine este cel ce s-a arins de Mine? Iisus a zis: S-a atins de Mine

cineva, cãci am simþit o putere care a ieºit din Mine. Femeia, vãzându-se vãditã, a venit

tremurând ºi, cãzând înaintea Lui, a spus de faþã cu tot poporul ce cauzã a fost de s-a atins de

El ºi cum s-a tãmãduit îndatã. El i-a zis: Îndrãzneºte fiicã! Credinþa ta te-a mântuit. Mergi

în pace.

ªi încã vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta.

Nu mai supãra pe Învãþãtorul. Dar Iisus, auzind, i-a rãspuns: Nu te teme; crede numai ºi se

va izbãvi. ªi venind în casã n-a lãsat pe nimeni sã intre cu El decât numai pe Petru ºi pe Ioan

ºi pe Iacov ºi pe tatãl copilei ºi pe mamã.

Toþi plângeau ºi se tânguiau pentru ea. Iar El le-a zis: Nu plângeþi; n-a murit, ci

doarme. Râdeau de El ceilalþi, ºtiind cã murise.

19 Noiembrie 1997
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 2

El, scoþând pe toþi afarã ºi, apucând copila de mânã, a strigat, zicând: Copilã, scoalã-

te! ªi duhul ei s-a întors ºi a înviat îndatã. ªi a poruncit sã i se dea sã mãnânce.

ªi au rãmas uimiþi pãrinþii ei. Iar El le-a poruncit sã nu spunã nimãnui cele ce se

fãcuserã”(Luca 8, 41-56).

Iubiþilor! Sã aplecãm ochii gândului nostru ºi astãzi asupra acestor fapte pe care ni le

dezvãluie cuvântul dumnezeiesc, din acea petrecere sfântã din care noi scoatem neîncetat

pentru noi, cei de astãzi, noi ºi noi înþelesuri.

Aceastã pericopã, iubiþilor, cu cele douã momente - cu vindecaea femeii care se afla

în pierdere de sânge ºi cu învierea fiicei lui Iair - împreunã sunt descrise de cei trei

evangheliºti: Matei, Marcu ºi Luca; evenimentele sunt descrise întocmai; puþin deosebitã este

naraþiunea, cuvântul. Dar ele sunt situate la un loc ºi aidoma scrise, dezvãluindu-ne deodatã

cele douã stãri de durere ale omului: boala ºi moartea; ºi intervenþia lui Dumnezeu, atunci ºi

acum, neîncetat. Aºa trebuie sã trãim în aceste douã stãri tragice ale condiþiei noastre cãzute.

Boala acelei femei care de doisprezece ani se afla în aceastã suferinþã ºi medicii din

vremea aceea au încercat cu toatã ºtiinþa ºi leacurile pe care le aveau la îndemânã, s-o

vindece. N-au reuºit.

Iisus se afla în partea de nord a Þãrii Sfinte, în Galileea, în zona Capernaumului, pe

malul mãrii. ªi tocmai mai-marele sinagogii, Iair, venise, în durerea copilei lui care era

bolnavã, pe moarte, sã-L roage: “Iatã, fiica mea - sãrmanul - e în grea încercare (la hotar)”.

I-a cãzut în genunchi Mântuitorului. I-a rãspuns liniºtit, senin: “Mergând, o voi vindeca”. ªi

plecase spre el, spre casa lui. ªi atunci, înconjurat de mulþime multã, s-a atins acea femeie

bolnavã, smeritã. Gândiþi-vã la starea ei; mai ales cu suferinþa ei, cu pierdere de sânge; nu-i

nevoie sã mai comentãm. Dar, în durerea ei, s-a apropiat din mulþime, la spate ºi doar s-a

atins de veºmânt. Numai de veºmânt s-a atins ºi puterea divinã s-a rãspândit. Oamenii

numesc de obicei aceasta, energie. ªi Pãrinþii dumnezeieºti vorbesc de energiile dumnezeieºti

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 3

necreate. Deci nu e o greºealã. Dar când zicem energiile omeneºti trebuie sã înþelegem

oglindirea în ele a energiilor dumnezeieºti. Or, din Hristos s-a revãrsat asupra ei; ºi în

întregime, trupul, firea omeneascã a Mântuitorului, era purtãtoare de energie dumnezeiascã.

Trupul lui era îndumnezeit. ªi, aici un amãnunt: Când Mântuitorul i-a spus: “Credinþa ta te-a

mântuit. Mergi în pace” - ne descoperã cã atunci s-a sãvârºit comunicarea între credinþa ei,

care chema darul lui Dumnezeu, ºi revãrsarea puterii dumnezeieºti. ªi în alte locuri ale

Scripturii spune: “Putere ieºea din El ºi-i vindeca pe toþi”.

Reþinem taina aceasta a comunicãrii, pe care Mântuitorul a dezvãluit-o; pentru cã ea

a primit vindecarea din partea Lui doar atingându-se de veºmintele Lui. De aceea, observaþi,

pânã în ziua de astãzi credincioºii cer ca preoþii, la sfârºitul slujbei sã-ºi dezbrace veºmintele

cu care au fost îmbrãcaþi, sã le aºeze pe capetele lor; cu conºtiinþa cã harul lui Dumnezeu se

rãspândeºte în întreaga creaþie, peste toate fãpturile. De ce sfinþim noi orice fãpturã? Pentru

cã toate sunt ale Creatorului; “Toate printr-Însul s-au fãcut, ºi fãrã de El nimic nu s-a fãcut

din ce s-a fãcut”(Ioan 1,3). Totul e sfinþit. Numai pãcatul nu poate fi sfinþit, numai rãul. În

rest, orice fãpturã se împãrtãºeºte de har, de binecuvântare.

ªi atunci, ea apropiind-se cu credinþã, a primit harul revãrsat. S-a deschis tainã la

tainã; adânc pe adânc cheamã. Adâncul din ea a chemat adâncul din Hristos. Hristos i-a

simþit chemarea. O, iubiþilor sã cugetãm mult la aceasta: A simþit strigãtul ei de durere, de

neputinþã. Ultimul; cã încercase la toþi. ªi numai când strigi cu ultimul cuvânt, când ai ajuns

la hotar, când ºtii cã totul în jurul tãu a devenit zadarnic, s-a produs în jurul tãu ca o cãdere

(cum e lumea - sãrmana - cãzutã sub cel rãu). ªi atunci, adâncul, care niciodatã nu este

zãvorât ºi stãpânit pânã la capãt de cel rãu. Trebuie sã reþinem acest gând ºi cuvânt, hotãrât.

Trei locuri în dumnezeiasca Scripturã ne spun cã demonul nu poate atinge ultima

adâncime: Când a aºezat Dumnezeu la poarta raiului, de unde a fost izgonit Adam pentru

pãcatul lui (el s-a izgonit), heruvim, sã pãzeascã pomul vieþii, pentru ca nu cumva, gustând
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 4

din el Adam, rãul sã devinã nemuritor. Pomul vieþii, adicã adâncul din noi, e pãzit de

heruvim, sã nu se atingã cel rãu. Aºa cum nu i s-a îngãduit demonului sã se atingã de viaþa

lui Iov, de adâncul din el. Cãci Satan, dupã ce i-a distrus toatã agonisirea, a cerut sã dea

boalã peste el ºi Dumnezeu a îngãduit. “Dar de viaþa lui (de adâncul din el) sã nu te atingi”.

Iarãºi, când la întrebarea Mântuitorului: “Voi cine ziceþi cã sunt Eu?”, Petru a rãspuns în

numele apostolilor: “Tu eºti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”. Mântuitorul i-a

rãspuns: “Ferice de tine, Simone, nu carnea ºi sângele þi-au descoperit þie aceasta, ci Tatãl”.

Era descoperirea Tatãlui pentru Fiul. Tot El va spune apoi: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit

întru Care am binevoit. Pe El sã-L ascultaþi!”. “...ªi adevãr zic þie, Simone, fiul lui Iona, tu

eºti Petru… Pe aceastã piatrã (adicã a credinþei, a mãrturisirii tale cã Eu sunt Hristosul, Fiul

lui Dumnezeu Celui viu) voi zidi Biserica Mea. ªi porþile iadului nu o vor birui”. Este al

treilea loc din Scripturã (mai sunt ºi altele) în care se aratã cã iadul nu se poate atinge de

adânc. Cãci, cum spune psalmistul David, Dumnezeu a pus în vistieriile Lui adâncul din noi.

El e de neatins de cel rãu; porþile iadului nu pot sã atingã Biserica Dumnezeului Celui viu.

Biserica în plinãtatea ei; biserica localã, de aici. Dar ºi fiecare din noi e o bisericã. ªi adâncul

din noi - sã luãm aminte mult de tot - e de neatins de cel rãu; dar noi sã-l cultivãm, sã fim

atenþi la adâncul din noi ºi sã ne cunoaºtem trezirea, deºteptarea, din adânc.

ªi atunci, la comunicarea aceasta între Hristos, harul dumnezeiesc din El, din firea Lui

umanã, rãspândit asupra acelei femei pe care Mântuitorul îl mãrturiseºte… ªi întreabã Iisus:

“Cine s-a atins de Mine?” Oamenii rãmân uimiþi; ei nu simþiserã nimic. Atunci Petru

spune: “Doamne, mulþimea te împresoarã, se îmbulzeºte, ºi mai întrebi cine s-a atins de

Tine? Toþi s-au atins de Tine”. Mântuitorul a spus: “Nu, nu s-au atins toþi. Cineva s-a atins

de Mine, cã am simþit puterea care s-a rãspândit din Mine”. ªi i-a rãspuns - nu uitaþi,

iubiþilor - personal.
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 5

În rugãciune sã simþim cum personal Îi vorbim Mântuitorului. ªi ºtiu - îmi veþi

rãspunde ºi eu însumi cuget mereu - ai uneori curaj sã-I vorbeºti Mântuitorului personal,

ºtiind cã Lui Îi vorbeºti; alteori nu ai curaj sã-i vorbeºti; parcã te simþi vinovat: Doamne, cum

sã stau în faþa Ta, eu, care mã ºtiu nevrednic a comunica cu Tine? Dimineaþã a venit o

creºtinã bãtrânã sã se împãrtãºeascã; avea o supãrare cu nora ei. Sãrmana, era chinuitã: Cât

am fãcut eu pentru copiii mei, cât m-am sacrificat, cât am agonisit, ºi acuma sã mã arunce aºa

ca pe o cârpã lepãdatã! ªi atunci: Ce ai fãcut? - M-am certat. ªi cine a biruit? Mãicuþã, nu

uita - întâi cã eºti bãtrâioarã, la peste optzeci de ani - n-ai sã o birui, cã ea e tânãrã. Cu cearta

n-o birui; dar ai altã armã cu care sã o birui: ai s-o birui cu rugãciunea ºi cu iertarea. ªi precis

cã în rugãciune ºi în iubirea dumitale ºi în iertare, ai s-o birui.

Citeam la Pateric: A zis un pãrinte - ºi sã fim cu luare aminte: “Pânã n-ai sã ierþi din

inimã pe vrãjmaºii tãi, sã iei aminte: nu poþi sã te rogi. ªi sã nu nãdãjduieºti cã Dumnezeu îþi

va primi rugãciunea dacã tu n-ai iertat pe vrãjmaºii tãi”.

Ne întoarcem la rãspunsul personal. Când te rogi sã simþi cã-I vorbeºti - vrednic sau

nevrednic. Nu uitãm: dumnezeieºtii Pãrinþi ne învaþã: Când pãcãtuieºt,i uiþi de Dumnezeu,

uiþi cã va fi nevoie ºi de momentul în care sã te rogi, sã Îi vorbeºti; ºi faci atâtea nevrednicii

ºi blestemãþii. Aºa te-a îndemnat demonul. Dar vine ceasul în care trebuie sã te rogi Lui, sã-

I ceri ajutorul. Acum diavolul ispiteºte altfel. Într-un fel te-a ispitit sã faci rele, acum te

ispiteºte sã deznãdãjduieºti; ºi-þi zice: Nu te poate asculta pe tine Dumnezeu, ticãlosule! ªi te

aruncã în deznãdejde. Când aºa, când aºa. De aceea, o Doamne, apeleazã la duhul

înþelegeii, duhul sfatului dumnezeiesc! Cãieºte-te, iartã, vezi-te mic de tot, pãcãtos,

smerindu-te; ºi nu uita: roagã-te ºi-I vorbeºte. Mântuitorul nu refuzã niciodatã, pe nimeni.

Iubirea Lui nu cunoaºte margini. Esenþial e sã te cãieºti.

ªi aºa, femeia aceea care suferise atât, I-a comunicat atunci. ªi când Mântuitorul a

vãdit-o, ea a ieºit în faþã, I s-a arãtat ºi a spus tot, cu de-amãnuntul: cum s-a apropiat, cu
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 6

nãdejdea ei ºi încrederea ei, ºi s-a atins numai de veºmântul Lui. A luminat-o Duhul Sfânt

cum sã lucreze; cã în rugãciune Duhul Sfânt se roagã în noi cu suspinuri negrãite ºi ne

cãlãuzeºte ce sã cerem dacã suntem sinceri ºi deschiºi Lui. ªi ea a crezut cã, numai de

veºmintele Lui dacã se va atinge, se va vindeca. ªi s-a vindecat. Atunci Mântuitorul i-a

rãspuns: “Mergi în pace. Credinþa ta te-a mântuit”. ªi vindecatã a rãmas. Dar întâlnirea

aceasta unicã cu Dumnezeu, cu Hristos, ce a însemnat pentru viaþa ei!

ªi în acea atmosferã de luminã, de bucurie, de mângâiere, Iair era lângã Mântuitorul ºi

înainta. Vine cineva din casa lui Iair ºi-i spune uºor, alãturi: “A murit fiica ta. Nu mai

supãra pe Învãþãrorul”. Mântuitorul, fie cã a auzit, fie cã a cunoscut, dimpotrivã, rãspunde:

“N-a murit copila, ci doarme. Nu plângeþi”. Cu acea putere unicã rostind acest cuvânt: nu

plângeþi! ªi intrând în casã le-a spus celorlalþi: “Rãmâneþi afarã”. A poftit numai pe mamã

ºi pe tatã. Iar Mântuitorul, cu cei trei ucenici de tainã - Petru, Iacov ºi Ioan -, s-a apropiat; ºi

plângeau, aºa cum plâng mai ales pãrinþii în asemenea ceasuri de cumpãnã negrãitã. ªi

Mântuitorul din nou a zis: “Nu plângeþi, n-a murit copila, ci doarme”. Se mai strecuraserã ºi

alþii pe lângã pãrinþi ºi au început sã râdã, într-un fel de glumã, nefericiþii. Ei ºtiau cã a

murit: A murit, ce mai încercaþi sã ascundeþi, cu o mângâiere deºartã? Atunci Mântuitorul

porunceºte tuturor sã iasã ºi sã rãmânã El în faþa copilei, cu cei trei ucenici - martorii Lui

peste timp - ºi tatãl ºi mama. ªi rosteºte: “Copilã, þie zic scoalã-te!” ªi un cuvânt al

Scripturii, revelator: “S-a întors duhul ei în trupul ei ºi s-a ridicat. A înviat”. Iar Hristos, ca

semn cã înviase, a poruncit: “Daþi-i sã mãnânce”. Cã real a revenit duhul în trup. S-a

însufleþit trupul ei, ºi a redobândit viaþa; viaþa aceasta. ªi a dat semnul acestei vieþi: sã o

hrãneascã.

Douã elemente aici: Faptul învierii însuºi. Iubiþilor, în dumnezeieºtile Evanghelii nu

e vorba decât de trei asemenea învieri: învierea acestei copile ca de doisprezece ani, care abia

murise; învierea fiului vãduvei din Nain, care murise ceva mai înainte (la evrei îi
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 7

înmormânteazã chiar ºi dupã o zi; deci o zi-douã, pentru cã îl ducea la groapã); ºi învierea lui

Lazãr, dupã patru zile de la moarte. Trei stãri de readucere la viaþã: un copil, un tânãr, a

doua sau a treia zi dupã moarte, ºi Lazãr, a patra zi. Repet: Aducerea la viaþa aceasta, care e

altceva decât Învierea; Învierea din morþi, aceea de a treia zi, a lui Hristos; ºi învierea tuturor

morþilor la sfârºitul veacurilor. Mântuitorul a readus ºi la viaþa aceasta, arãtând - întâi când

a vindecat pe femeia cu pierdere de sânge, iar acum înviind copila - cã nici boala ºi nici

moartea nu sunt de la Dumnezeu; ºi cã El, Biruitorul morþii ºi al rãului, Se atinge. S-a atins

de lume, a coborât la lume ºi lumea s-a atins de El. Deopotrivã întâlnirea divinã. El, Care a

spus: “Eu sunt Învierea ºi Viaþa”. Eu sunt - n-a zis Iisus Eu am învierea, eu am viaþã. Eu

sunt viaþa. ªi El, Care este Viaþa, o împãrtãºeºte. ªi când comunici cu El prin rugãciune, prin

cuvântul Evangheliei, prin Împãrtãºanie - cu aceastã conºtiinþã: cã El este Viaþa, El este

Izvorul vieþii ºi o împãrtãºeºte; pentru aceea a venit: Ca sã ne împãrtãºeascã Viaþa. ªi a luat

trupul acesta al nostru, a luat chip de rob, S-a jertfit pentru noi; pentru aceastã viaþã, dar nu

numai pentru ea. A vindecat ca sã arate cã boala nu-i de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu ºi în

boalã e prezent, ca sã te ajute sã birui boala. Nimeni sã nu zicã vreodatã cã Dumnezeu dã

boalã sau moarte. Nici un rãu nu e de la Dumnezeu. Dar milostivirea Lui: Cã nici în boalã,

nici în stricãciune, nici în moarte nu te lasã singur. El e cu tine, ca ºi de acolo sã te salveze.

Dar de ce nu i-a înviat Mântuitorul pe toþi? Nu pentru viaþa aceasta a venit Mântuitorul. A

venit s-o îndrepte.

Iubiþilor, îngãduiþi sã împãrtãºesc dragostei dumneavoastrã o suitã de experienþe pe

care le face în prezent o doctoriþã (ca la ºaptezeci de ani sã aibã): Elisabeth Kubler-Ross -

din Elveþia. Se lucreazã în prezent în Statele Unite. ªi zeci de ani s-a ocupat aceastã

doctoriþã de suferinþe. Ea e psihiatru; dar s-a aplecat, cu dragostea ei, asupra persoanelor

suferinde - de orice vârstã, de orice stare socialã - în acea stare gravã, mai ales la

neuropsihici, la schizofrenici. ªi prin iubire a reuºit cu adâncul… Adâncul din noi nu e atacat
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 8

de demon; nici în cazul unui schizofrenic, al unei persoane care, sãrmana e sfâºiatã psihic,

încât greu se mai poate aduna - cum ºtim cu toþii cã se petrece. Dar iubirea merge pânã în

adânc; ºi ea ºi-a apropiat asemenea suflete. ªi, precum ºtiþi, ea este aceea care a fãcut

experienþa aducerii la viaþã din moartea clinicã (mai mult: Ea însãºi, cu asistenþi ei, a dat

numele de moarte clinicã.), din aceastã stare, în care trupul n-a intrat în aºa-zisa moarte

fiziologicã, adicã de descompunere, în stricãciune; atunci când sufletul s-a despãrþit definitiv

de trup. Pentru cã aici e taina. Sã nu uitãm: Câtã vreme sufletul e în trup, oricât de bolnav ai

fi, e pãstrat în unitate. ªi te întrebi care e puterea care pãstreazã în unitate trupul? Când

moare, se descompune, de ce? Aici e taina sufletului; el þine trupul în unitate; din

experienþa fiecãruia, nu-i nevoie de altã filosofie.

ªi ea s-a aplecat la asemenea suferinþe, la cei care au cãzut în moartea clinicã. ªi dã o

mulþime de exemple ºi descrie cum se petrece acest fenomen: Deodatã, simþi din adânc -

pentru cã la nivelul ultimei adâncimi se petrece - cã te desprinzi de trup (trupul - casa aceasta

a sufletului, ca un corp, ca un veºmânt învechit) ºi strãbaþi pe diverse nume: fie trecând peste

un râu, printr-un crâng sau printr-un tunel - cum ai petrecut în viaþã, locurile pe unde te-ai

aflat. ªi, plutind deasupra, îþi priveºti fãptura; apoi, deodatã te întâmpinã o luminã negrãitã,

din ce în ce mai puternicã; o luminã care rãspândeºte totdatã iubire.

Nu este oare exact ceea ce spune Sfântul Evanghelist Ioan: “Dumnezeu este luminã ºi

nici un întuneric nu este în El”? (I Ioan 1, 5); iar la capitolul 4 versetul 8: “Dumnezeu este

iubire”. Aceste douã daruri, haruri dumnezeieºti, energii divine, cum vrem sã le numim, ni le

reveleazã Dumnezeu: cã El e luminã ºi iubire; ei bine, acestea te întâmpinã imediat în acea

stare de adânc; te întâmpinã lumina ºi iubirea. Exact ceea ce reveleazã cã e Dumnezeu. ªi

încã un fapt, uimitor: Nu e singur sufletul. Îndeosebi aceasta dezvãluie realitatea faptului,

dragilor.
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 9

Bietul Pascal, marele filosof, fizician, spunea: “Mori singur”. ªi parcã te ademeneºte

gândul cã atunci, în moarte, nu mai e nimeni cu tine. În acest înþeles zicea Pascal. Cum zice

ºi rugãciunea Bisericii: “Vai, câtã luptã, câtã nevoie are sufletul când se desparte de trup! ªi

nu are cine sã-i mai ajute”. Nu te mai ajutã nimeni din lume. Dar, ce descoperire uimitoare

a fãcut acest suflet credincios! Mãrturii permanent scoase, întegistrate, ca om de ºtiinþã:

Imediat sufletul simte în jurul lui persoane, rudenii, pãrinþi, ºi simþi cu adevãrat…

Mântuitorul însuºi a spus în parabola cu Bogatul nemilostiv ºi sãracul Lazãr, cã el, fostul

bogat, care era în chinuri, îi spunea lui Avraam: “Lasã-l pe Lazãr sã meargã la fraþii mei...”

Se gândea deci la fraþii lui. O spunea Mântuitorul. Aceastã doctoriþã spune din mãrturii pe

care le-a primit, cum pãrinþi, rudenii, binefãcãtori, preoþi, toþi cei care au avut legãturã cu

acel suflet care e acum pe hotar sã treacã dincolo, ºi-l însoþesc. ªi, mai ales îngerul pãzitor.

Permanent este pomenit îngerul pãzitor care îl însoþeºte. ªi mai dã câteva dezvãluiri: cum

aceste suflete însoþite… Iertaþi dacã vã voi spune: cunosc eu personal. Persoane care erau în

mare primejdie, când în timpul cutremurului au vrut sã o ia într-o direcþie, deodatã s-au

schimbat: în cealaltã direcþie; ºi dincolo s-a prãbuºit; o casã, un edificiu. ªi s-au întrebat

cine-i ferise de acel loc.

Altã mãrturie: Cum descrie toate amãnuntele intervenþiei echipei de readucere din

moartea clinicã, cu detalii ºtiinþifice. Ba, mai mult, un orb a istorisit tot ce s-a petrecut. ªi

atunci, se dezvãluie cã sufletul nostru e din adânc; cã orbirea e de suprafaþã.

Vã spuneam ºi altã datã: Am stat de vorbã cu un medic, care e mitropolit totodatã.

Am slujit cu el când am fost chemat, prin ’90, la Londra, la o conferinþã. ªi mãrturiseºte

mitropolitul (Antonie) cã a fost întrebat: Dacã cineva e schizofrenic, înaintea lui Dumnezeu,

la Judecatã, cum comunicã cu Dumnezeu, dacã e aºa bolnav? El, om învãþat: Dumnezeu nu

comunicã cu suprafaþa, ci cu adâncul din om. Adâncul, despre care v-am grãit adineaori: e
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 10

de neatins de demon; rãul nu-l poate atinge. Porþile iadului nu pot birui un suflet iluminat,

creeat de Dumnezeu. Demonul nu poate distruge opera, harul lui Dumnezeu nicidecum.

Iubiþilor, acestea sunt revelaþii de ultimã adâncime; sã le trãim ºi sã ne luminãm în

ele. Tot aºa ºi orbul acela: trupeºte pierduse vederea, dar sufletul lui, în adânc, vedea; ºi a

istorisit tot ce s-a petrecut. Un alt fapt: Alþi asemenea muribunzi: unul nu avea un picior,

altul nu avea o mânã. În starea aceea de despãrþire - în care sufletul poartã în el plinãtatea

trupului - nu mai era fãrã un picior sau fãrã o mânã; ci era întreg. Dar amândoi, deopotrivã,

readuºi la viaþã, au revenit în trupurile lor aºa cum erau: orb, respectiv ºchiop. Deci de aici

pleci întreg înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este o mare tainã. Cum te-a dãruit Dumnezeu;

îþi pãstrezi în întregime acest dar.

ªi ce se mai petrece: Se desfãºoarã ca într-un film (nu avem altã comparaþie mai

potrivitã) toate faptele vieþii tale; tot ce ai petrecut tu. ªi am sã dau un singur exemplu. S-a

ocupat mult de copilaºi. Un copilaº de doi ani, pe moarte; mama strigã lângã el. Copilul

intrã în moartea clinicã. Acest copilaº, de doi ani, readus la viaþã, ce mãrturiseºte:

Mântuitorul Iisus Hristos ºi Maica Domnului; “Am fost în faþa Mântuitorului (Parcã simþi…

asemenea copilei de doisprezece ani, din Evanghelie) ºi mã simþeam fericitã; dar Maica

Domnului m-a desprins: Nu, trebuie sã te întorci înapoi, sã o scapi pe maica ta de foc”. ªi

revenind, a mãrturisit aceastã descoperire, aceastã spusã a Maicii Domnului. ªi mama se

întreba: Oare sânt pânditã de vreun foc, de un incendiu? Au trecut anii. La vreo

treisprezece-paisprezece ani i-a tâlcuit doctoriþa simbolul. A întrebat-o: “Dacã fetiþa ta ar fi

murit, ce s-ar fi petrecut? A strigat deodatã: Cum? Simþeam cã focul iadului mã mistuie.

Ei, acesta este focul de care te-a scãpat fetiþa ta”. De aceea ea a rãmas; pentru cã mama,

sãrmana, rãtãcise niþel.

Sau o altã experienþã: Un bãrbat, tatãl unei familii, se afla în spital. Familia, într-un

week-end, se urcã într-un autobuz… Trebuia sã îl ia pe el de la spital. Dar pe drum,

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 11

autobuzul se ciocneºte cu o cisternã cu petrol ºi se produce explozia, mistuind în întregime

autobuzul. Sãrmanul tatã, în starea aceasta disperatã, cade pradã patimilor: bea, ajunge ca un

vagabond aproape. ªi spune doctoriþa: Þineam o conferinþã despre toate aceste experienþe.

Eram obositã; nu ºtiam ce sã fac. ªi am strigat atunci în salã: E cineva care sã poatã vorbi

despre o asemenea experienþã pe care a trãit-o? Atunci a apãrut acest bãrbat, acum în þinutã

demnã, ºi el a mãrturisit: Eu sunt acela care am avut familia mea în acest prãpãd de incendiu.

Dar, ca o descoperire a fost în suflet, în conºtiinþã, ca un vis: Am simþit cum a trecut

autobuzul peste mine, iar eu m-am ridicat; mi-am revenit. ªi pe toþi i-am vãzut iluminaþi,

toþi care trecuserã prin acel incendiu ºi trupurile lor fuseserã mistuite. ªi de atunci sunt

liniºtit, sunt fericit.

Iubiþilor, doctoriþa mereu mãrturiseºte cã ºi-a luat toate mãsurile ca experienþele sale

sã fie adeverite, verificate ºtiinþific. Constatã ºi faptul cã acele suflete care au revenit din

moartea clinicã întâlnesc numai pe cei plecaþi dincolo. ªi s-a fãcut o verificare: O fetiþã nu

ºtia cã are un frate, cãci murise înainte de a se naºte ea. ªi ea l-a întâlnit ºi a istorisit despre

fratele ei despre care nu i se spusese în viaþã. Numai pe cei mutaþi îi pomeneºte. Întâlnirea

cu toþi aceºtia e de mare însemnãtate.

Dar cel mai vãdit din toate e urmãtorul fapt: Toþi cei care au trecut prin aceastã

experienþã afirmã în ei, se manifestã, prin douã daruri deosebite. Unul: nu mai au teamã de

moarte; ºi al doilea: sunt de o iubire, de o disponibilitate desãvârºitã. Nu mai e urmã în ei de

egoism, de egocentrism, de urã. Simt, altfel spus, cã s-au împãrtãºit din iubirea

dumnezeiascã. ªi s-au împãrtãºit din viaþa de dupã moarte.

ªi atunci, cel mai de preþ lucru, iubiþilor, e sã ai experienþa morþii; dar a cãrei

morþi? Moartea pãcatului. Dupã înþelegerea la care am ajuns, acesta e cel mai de preþ ºi

salvator lucru: Sã simþi în tine cã a murit rãul; cã au murit egoismul, egocentrismul, ura,
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU - ÎNVIEREA FIICEI LUI IAIR 12

lãcomia, dispreþul, batjocura, dorinþa de violenþã, toate aceste rele ale lumii. Sã simþi, cum

spune Pavel, cã ai devenit mort faþã de pãcat; ºi atunci devii viu în Hristos.

Fetiþa lui Iair, din Evanghelie, cu certitudine, a început o nouã viaþã. De aceea, ºi

aceastã fetiþã, ºi Zaheu, ºi samarineanca, sunt pomeniþi mai târziu în Vieþile Sfinþilor,

pentru cã ei au cunoscut aceastã transformare din întâlnirea cu Hristos.

O, iubiþilor, fiecãruia îi dorim, ºi nouã înºine: Sã avem aceastã simþire a întâlnirii cu

Hristos, ºi din El sã simþim iradiind în noi lumina divinã în care nici un întuneric sã nu mai

fie; ºi iubirea divinã care sã însufleþeascã, sã sfinþeascã tot vãzduhul, biserica ºi pretutindeni.

Aceastã iubire a Tatãlui, ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, a Maicii Sale, a îngerilor sãi pãzitori,

cu noi toþi, ºi a tuturor sfinþilor. Amin.