Capitolul 2

1. Şi iarăşi au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfăţişeze înaintea

Domnului şi Satan a venit şi el printre ei să se înfăţişeze înaintea
Domnului.
2. Şi Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului
şi a zis: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos".
3. Şi Domnul a zis către Satan: "Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Că nu
este nici unul ca el pe pământ, fără prihană şi drept şi temător de
Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău. El se ţine cu putere în
statornicia lui şi tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l
prăpădesc".
4. Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are
omul dă pentru viaţa lui.
5. Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea lui! Să vedem
dacă nu Te va blestema în faţă!"
6. Şi Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de
viaţa lui".
7. Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din
tălpile picioarelor până în creştetul capului.
8. Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş.
9. Atunci nevasta lui a zis către el: "Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă
pe Dumnezeu şi mori!
10. Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce?
Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele
rele?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.
11. Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care
dăduseră peste el şi au venit fiecare din ţara lui şi ei erau: Elifaz din
Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah. Ei se înţeleseseră
împreună să vină să împărtăşească durerea lui şi să-l mângâie.
12. Şi când ei şi-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au
slobozit glasurile lor, s-au tânguit şi şi-au sfâşiat fiecare veşmântul şi şi-au
presărat capul cu ţărână.
13. Apoi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i
spună nici un cuvânt, căci vedeau cât este de mare durerea lui.