Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Interventia statului in economie se datoreaza unor factori reali si importanti: progresul factorilor
de productie, cerintele promovarii stiintei si tehnologiei, complexitatea crescanda a economiei s.a.,
precum si implicarea crescanda a factorului subiectiv in desfasurarea vietii sociale.
În principal, o asemenea tendinta este determinata de urmatorii factori:
a) Asigurarea echilibrului si stabilitatii economiei. Înca din anii ’30, statul si-a asumat o
responsabilitate majora din punct de vedere al asigurarii unui inalt nivel de ocupare a fortei de munca,
reducerii dezechilibrelor sociale si restabilirii echilibrului economiei.
b) Insuficienta initiativei private in unele domenii de activitate de interes general. Datorita
necesitatii sustinerii unui volum important de investitii, a rentabilitatii relativ reduse precum si unui grad
ridicat de incertitudine in ceea ce priveste recuperarea cheltuielilor, interesul initiativei private in aceste
domenii (cercetarea stiintifica s.a.) este sensibil diminuat. De asemenea, statul intervine in directia
satisfacerii unor nevoi de baza ale societatii prin elaborarea unor programe agricole, energetice s.a.
c) Satisfacerea nevoilor colective ale societatii prin asumarea de catre stat a unor responsabilitati
aditionale in ceea ce priveste sistemul de asigurari sociale, programele de asistenta medicala si sociala,
programele educationale s.a.
d) Finantarea de catre stat a cheltuielilor pentru apararea nationala;
e) Tendinta de extindere si amplificare a externalitatilor. O externalitate constituie un efect
colateral al productiei si consumului, cu consecinte pozitive sau negative (poluarea). Prin prisma acestor
consecinte, statul incurajeaza activitatile care creeaza beneficii externe, limitand, in acelasi timp, actiunile
generatoare de cheltuieli externe. Majoritatea statelor lumii acorda o atentie deosebita problemei poluarii,
alocand fonduri importante in scopul prezervarii mediului;
f) Necesitatea ca statul sa incurajeze producerea unor bunuri economice de calitate, in
conformitate cu aspiratiile consumatorilor si sa descurajeze consumul de produse daunatoare. În acest
scop, un rol important il exercita formarea educatiei consumatorilor, constituirea unui comportament
adecvat, cu predilectie in randul acelor categorii de oameni care, prin prisma unui nivel scazut al
veniturilor, sunt mai putin susceptibili de a lua decizii corecte in legatura cu bunurile consumate;
g) Preocuparea statului de a asigura o ordine de drept corespunzatoare etapei respective de
evolutie economica. Pe masura evolutiei vietii economice se resimte necesitatea adaptarii permanente la
cerintele noi, ceea ce determina aparitia formelor juridice corespunzatoare. Rolul ordinii de drept consta
tocmai in asigurarea unui cadru normal de desfasurare a activitatii economice. Statul este acela care,
alaturi de celelalte subiecte de drept public, creeaza si perfectioneaza permanent cadrul juridic necesar,
instituind regimul legiuitor. „Nu mai exista alta putere legiuitoare decat cea a statului”;
h) Modificarile intervenite in conjunctura economiei mondiale. Printr-o politica adecvata, statul
poate stimula participarea agentilor economici la fluxurile economice internationale, transformand acest
factor intr-un element potentator al dezvoltarii nationale.
În fine, este necesara aprecierea diferentiata a rolului economic al statului de la o tara la alta, de la
o perioada la alta. În acest sens, sunt recunoscute mai multe considerente: traditii istorice, forma de
organizare statala, marimea geografica, populatia, potentialul economic, ponderea sectorului de stat s.a.
Rolul economic al statului se exercita printr-o multitudine de actiuni si forme de implicare. De-a
lungul existentei sale s-a inregistrat modificarea naturii si dimensiunilor interventiei statului in economie,
precum si aparitia unor noi forme si instrumente de interventie folosite.
Domeniile predilecte in care se manifesta rolul statului sunt: cheltuielile guvernamentale,
sistemul de impozite si taxe, activitatea legislativa si sectorul public.
În contrast cu mecanismul economiei de piata, in care consumatorii au libertatea de a opta pentru
achizitionarea anumitor bunuri si servicii, activitatile statului implica respectarea anumitor obligatii.
Daca in secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea cheltuielile guvernamentale asigurau
subventionarea armatei, a catorva activitati publice si plata unui numar relativ redus de functionari
guvernamentali, preluarea de catre stat a unor sarcini suplimentare a determinat o evolutie ascendenta a
acestora. În principal, ele se concretizeaza in achizitiile statului de bunuri si servicii si in plati de transfer.
În scopul satisfacerii nevoilor sale, statul utilizeaza bunuri si servicii pentru a caror realizare sunt
consumate resurse productive care s-ar putea folosi in sectorul privat. În schimb, platile de transfer nu
constituie o implicare directa a statului in capacitatea productiva a tarii. Ele reprezinta plati efectuate de
catre stat, pentru care beneficiarii nu furnizeaza bunuri si servicii. În aceasta categorie se inscriu
programele de asistenta medicala si sociala, plata ajutorului social, compensatiile de somaj, platile de
binefacere s.a.
Întrucat achizitiile de bunuri si servicii reprezinta cheltuieli care se rasfrang direct asupra
resurselor productive din economie, ponderea lor in produsul national constituie o alta modalitate de
apreciere a sferei de activitate economica a statului.
Prin intermediul diferitelor cheltuieli guvernamentale, statul influenteaza conditiile de desfasurare
a productiei, volumul si natura bunurilor si serviciilor produse, precum si puterea de cumparare a
diferitelor categorii sociale.
Prin evolutia lor, cheltuielilor guvernamentale pot influenta soldul bugetar dintr-o tara. Astfel, in
cadrul programului de reducere a substantialului deficit bugetar american se prevedeau, printre altele,
restrangerea cheltuielilor interne ale bugetului federal, diminuarea reglementarilor guvernamentale si
stoparea cresterii taxelor. Unul dintre factorii care a influentat nefavorabil realizarea obiectivului propus a
fost rata scazuta a impozitelor si taxelor.
Impozitele si taxele constituie modalitatea principala de formare a veniturilor statului. În scopul
asigurarii obiectivelor propuse, statul trebuie sa promoveze anumite principii in proiectarea sistemului de
impozite si taxe.
Printr-o anumita constructie a sistemului de taxe si impozite, statul poate influenta atat cererea cat
si oferta de bunuri si servicii: veniturile populatiei si agentilor economici, realizarea cu precadere a
anumitor bunuri de investitii si de consum, nivelul de dotare tehnica s.a.
Reglementarile si controlul guvernamental constituie o alta componenta a mecanismului de
implicare in economie a statului. Un loc important il detin politicile antitrust care, in scopul folosirii
eficiente a resurselor, sunt orientate in directia prevenirii acelor actiuni ale producatorilor care pot afecta
concurenta – si eliminarii concurentei neloiale. Datorita unor limite ale pietei private s-a impus controlul
exercitat de stat pe linia asigurarii anumitor standarde pentru produse si servicii, impunerii unor conditii
de siguranta in circulatie si in protectia mediului inconjurator, controlului in domeniul bancar si limitarii
competitiei dintre banci si alte institutii financiare s.a.
Cadrul juridic, legislativ si institutional face posibil ca statul sa impuna restrictii in domeniul
producerii anumitor bunuri, sa limiteze efectele exterioare si nedorite rezultate din anumite procese de
productie, sa normeze preturile unor bunuri si servicii si, prin aceasta, sa influenteze veniturile
actionarilor s.a.
Interventiei statului pe cale legislativa i se adauga calitatea acestuia de intreprinzator,
intreprinderile de stat constituind o realitate veche. Premisele aparitiei acestora si categoriile de
intreprinderi publice au fost analizate de Charles Gide in cursul sau de economie politica. El foloseste
conceptul de statificare pentru acele categorii de intreprinderi care urmau sa fie gestionate de stat. În
principal, sectorul public s-a constituit pe calea nationalizarilor, a unor investitii speciale si ponderea sa
difera de la o tara la alta.
Programarea economica poate fi apreciata ca o forma distincta de interventionism statal ce
utilizeaza metode si instrumente adecvate. În cadrul acestora, un rol important il detin calculul
economic (folosit pentru stabilirea variantei optime de utilizare a resurselor), contabilitatea nationala,
schitele de crestere, modelele macroeconomice si prognozele economice si sociale.
BIBLIOGRAFIE
1. *** Economie, Editia a VII-a, Editura Economica, Bucuresti, 2005.
2. Dobrota, N., (coordonator), - Dictionar de economie, Ed. a II –a, Editura Economica, Bucuresti,
2001.
3. Cretoiu, Ghe., Cornescu, V., Bucur, I., - Economie, Ed. a II – a, Editura C.H. Bech, Bucuresti, 2008.
4. Stiglitz Y. E., Walsh C.E., - Economie, Editura Economica, Bucuresti, 2005.
5. Samuelson, P., Nordhaus, W., - Economics, Editura Teora, Bucuresti, 2000.
6. Giddens, A, - Europa in epoca globala, Editura Ziua, Bucuresti, 2007.