CAPITOLUL 1.

NOȚIUNI GENRALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI

REPIRATOR
1 Anatomia aparatului respirator

Aparatul respirator cuprinde totalitatea organelor care contribuie la realizare respirației

pulmonare. Aceste organe sunt căile respiratorii si plămânii .
Căile respiratorii cuprind cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si bronhii.
Respirația cuprinde doua etape principale:
1 Respirația pulmonara externa este formată din două categorii de organe:
 Căile respiratorii extrapulmonare: cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si bronhii
 Căile respiratorii intrapulmonare, plamânii
o Respirația tisulara internă care are la nivelul celulelor.
 Fig.1

1.2 Căile respiratorii extrapulmonare:

 Cavitatea nazala se împarte prin septul nazal în doua fose nazale căptușite cu o
mucoasa vascularizata bogat. Prin orificiile nazale se comunica cu exteriorul iar cu
ajutorul celor doua choane se comunica posterior deschizanduse in faringe .Pielea care
contine peri scurti si glande sebacee acopera vestibulul nazal
 Faringele este organul impartit in 3 părți: nazofaringe, orofaringe si laringofaringe.
Este segmentul unde se intâlnesc: calea digestiva cu cea respiratorie.
 Laringele este situat in regiunea mediana a gatului fiind un organ tubular si principalul
organ al fonației dar si un conduct aero-vector. Forma lui este de piramida
triunchiulara trunchiata cu baza in sus .
 Traheea vine in continuarea laringelui sub forma unui tub intinzandu-se de la vertrebra
cervicala pana la vertrebra toracala impartindu-se in cele doua bronhii. Are o lungime
de aproximativ 10-12 cm la maturitate si un diametru 16-18 mm. Inelele cartilaginoase
care intra in structura sa mentin forma traheei
 Bronhiile se fromeaza prin divizarea traheei patrunzand in plaman printr-un hil. Apoi
se ramfica si formeaza arborele bronsic .
Bronhia principala dreapta este mai groasa dar mai scurta cu un traiect putin mai vertical (2,5
cm). Bronhia principala stanga este mai subtire dar mai lunga cu un traiect orizontal (5cm).
o Pediculul pulmonar cuprinde bronhiile principale dar si formatiunile care ies si intra in
plaman: - bronhia principala ;
-artera pulmonara;
-venele pulmonare;
- vasele si nervi pulmonari;
In structura principala a bronhiei este la fel cu cea a traheei intalnindu-se inelele
cartilaginoase incomplete posterior in numar de 9-12. Ele pot fi comprimate de:
-adenopatii-traheobronsice care dau tulburari de ventilatie in interiorul brohiiei
-tumori localizate in vecinatate formand atelelctazia pulmonara.Arborelele bronsic este format
din segmentul extrapulmonar al bronhiilor principale.Se remifica in momentul in care patrund
in plaman, formand intrapulmonar segmentul arborelui bronsic.

Intâlnim și alte funcții ale căilor respiratorii decat respiratia:

o fosele nazale au doua roluri in respiratie dar si in miros
o rinofaringele sau nazofaringele fac trecere aerului catre plamani ventiland si urechea
medie prin trompa Eustachio
o bucofaringele sau orofaringele este locul unde se intersecteaza calea digestiva cu cea
respiratorie
o laringele este atat un organ respirator cat si un organ care ajuta la formarea fonatiei
Incepand cu traheea, funcțiile organelor apartului respirator au doar rolul de a respira .
Â

1.3 Caile respiratorii intrapulmonare:plamanii

Organele in care se realizeaza schimbul de oxigen si dioxid de carbon sunt plamanii. Ei ajuta
la formarea respiratiei. Asezati pe deoparte si de alta a mediastinului in cele doua cavitati
pleurale in cavitatea toracica. Sunt in numar de doi, asezati in partea dreapta si stanga ai
organismului fiind acoperiti de pleura viscerala fiecare in parte:
 greutatea plamanilor variaza de la plamanul drept care este ai greu la plamanul stang
care este mai usor, din greutatea corpului a 50 parte reprezinta greutatea plamanilor
 capacitatea volumului de aer pe care il contine plamanul este in jur de 4500-5000 cmc
 culoarea plamanilor este diferita in functie de varsta si de substantele care sunt
inhalate ( la copii este roz in timp ce la cei care lucreaza in medii toxice si la fumatori
au o culoare cenusie
 forma plamanilor se aseamana cu cea a unui jumatati de trunchi cu baza se diafragm
 au o consistenta elastica, asemanatoare cu un burete
 plamanii sunt impartiti in lobi care vin in raport cu coastele aceste adancituri se
numesc scizuri, care impart plamanul drept in trei lobi( superior, mijlociu si inferior)
iar pe cel stang in doi lobi (superior si inferiror)
 prin intermediul hilului pulmonar ies sau intra in plaman:vasele, nervii si bronhia
principala
 varful plamanului este situat deasupra coastei doi venind in raport cu coastele 1 si 2 cu
o forma rotunjita si corespunzand regiuni de baza gatului
 baza diafragmatica intra in raport cu diafragmul si prin el cu lobul hepatic drept si
dreapta si fundul stomacului in stanga

1.4 Structura plamanului

Alcatuiti dintr-un sistem de canale plamanii rezulta din ramificarea bronhiei principale
formand arborele bronsic si un sistem de saci care formeaza lobulii pulmonari.
Arborele bronic reprezinta ramificatiile intra pulmonare ale bronhiei principale

 bronhie principala → bronhii lobare (3 pentru plamanul drept si 2 pentru cel

stang)→bronhii segmentare (cate 10 pentru fiecare plaman; cate una pentru fiecare
segment pulmonar)→bronhii interlobulare→bronhiole terminale→bronhiole
respiratorii→canale alveolare
 bronhiile intrapulmonare sunt sub forma de cilindru regulat, tunica care formeaza
peretele este sub forma unui inel incomplet fibrocartinaginos, muscular iar mucoasa
este formata dintr-un epiteliu plustratificat ciliat si contine numeroase glande
 bronhiolele respiratorii terminale sunt situate langa inelul cartilaginos,au un strat
muscular dezvoltat activ atunci cand se modifica lumenul bronhiolelor si astfel in caile
pulmnare se regleaza circulatiaa aerului
 lobul pulmonar se continua in ramificatiile arborelui bronsic este unitatea morfologica
si functionala a plamanului, locul unde se va face schimbul de gaze a organismului
 se gaseste sub forma unei piramide avand baza spre exteriorul plamanului iar varful
sau spre bronhiola respiratorie

Lobul pulmonar este format din:

o bronhiola respiratorie
o canalele alveolare
o alvelolele pulmonare
o vase de sange
o vase limfatice, fibre motorii nervoase;

Alveola pumonara: epiteliu formeaza peretele alveolar sub care se poate gasi o retea
capilara foarte bogata care provine din ramificatiile arterei pulmonare.

Epiteliul alveolar impreuna cu epiteliul capilarelor alveolare formeaza structura comuna

numita membrana alveocapilara, aici au loc prin difuziune schimburile gazoase intre aerul
din alveole si sange.O lama fina de lichid surfactant acopera suprafata epiteliul
alveolar.Enfizemul pulmonar este dat de distrugerea peretilor alveolari. Fiecare plaman
are cate zece segmente pulmonare care corespund bronhiilor. Lobii pulmonari se formeaza
grupand aceste segmente.
1.5 Vascularizatia plamanului

Vascularizatia plamanilor este de doua feluri nutritiva si functionala

Vascularizatia nutritiva are loc datorita arterelor bronsice, ramuri din artera toracala care
transporta la plaman pentru arborele bronsic sangele cu oxigen

Peretii si parenchimul pulmonar contin dioxid de carbon, prin hil arterele bronsice ajung in
plaman insotind arborele bronsic patruzand numai la nivelul bronhiolelor respiratorii. Marea
circulatie este cea care asigura vascularizatia nutritiva a plamanului.

Vascularizatia functionala face parte din marea circulatie, sangele incarcat cu dioxid de
carbon din trunchiul pulmonar ajunge la plaman. Apoi se imparte in artera pulmonara dreapta
si stanga prin hil, patrunzand in plaman. Arterele pulmonare se divid formand reteua capilara
perialveolara. In acest moment sangele primeste oxigen si cedeaza dioxid de carbon. Cele
doua vene pulmonare ale ficarui plaman ies prin hil si ajung in artriul stang. Ganglioni din
hilul plamanului colecteaza limfa.

1.6 Pleura

Plamanii sunt inveliti intr-o seroasa numita pleura. Peretii toracelui sunt captusiti de o foita
parietala numita pleura si o foita viscerala care patrunde in scizuri acoperind plamanul.
Datorita presiunii negative din cavitatea pleurala cele doua foite sunt obligate sa se lipeasca
una de cealalta continundu-se pana la nivelul hil. Pleura parietala este formata din trei parti:

 in raport cu coastele - portiunea costala ;

 in raport cu diafragmul - portiunea difragmatica;
 in raport cu mediastinul – portiunea mediastinala

1.7 Mediastinul

Este spatiul dintre fetele mediale ale plamanilor, acoperiti de plurile mediastinale. Spatiul
dintre stern si coloana vertrebrala ii corespunde sensul antero-posterior, orificiul superior
al toracelui si diafragmului ii corespunde sensul supero-inferior. Organe apartinand
aparatului respirator, aparatuli cardiovascular si digestiv, intra si in componenta
 mediastinului. Deoparte si de alta a mediastinului sunt dispuse regiuni nero-pulmonare ce
contin plamanul si pleura.

2. Fiziologia aparatului respirator

Schimbul de oxigen si dioxid de carbon dintre organsim si mediu reprezinta respiratia. Este
constituit din doua etape fundamentale:

 procesul de respiratie externa numita si pulmonara care ajuta la schimbul oxigenului si

dioxidului de carbon la nivel pulmonar
 procesul de respiratie interna sau celulara, unde are loc schimbul de gaze de la nivelul
celulelor .

Incetarea de a respira duce in scurt timp la moartea celulelor deoarece nu se pot pastra rezerve
de oxigen in interior organismului, iar dioxidul de carbon pentru celule este toxic. Functional
respiratia se poate imparti in patru etape

1. ventilatia pulmonara: consta in deplasarea aerului intre alveolele pulmonare si

atmosfera in ambele sensuri;
2. difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon intre sange si alveolele pulmonare
 3. transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin lichidele organismului si sange
catre si de la celule reglarea respiratie
4. reglarea respiratiei

2.1 Ventilatia pulmonara

Dimensiunile plamanilor se modifica in doua moduri prin retractie si distensie: prin miscarile
de coborare si ridicare a diafragmului se alungeste si se scurteaza cavitatea toracica. Iar
crestea si descresterea diametrului antero-posterior se realizeaza prin ridicarea si coborarea
coastelor,al cavitati toracice. Ridicarea grilajului costal reprezinta a doua cale de expansiune
a plamanilor. Sternul se apropie de coloana vertebrala, cand acesta este coborat in pozitie de
repaus. Diametru antero-posterior se mareste cu aproximativ 20% cand grilajul costal se ridica
proiectand inainte sternul si indepartandu-se de coloana vertebrala in inspiratia maxima fata
de expiratie. Muschii inspiratori sunt muschii gatului care ajuta la ridicarea grilajului costal.
Muschii expiratori sunt muschii abdominali drepti care ajuta la coborarea grilajului costal.
Plamanii si peretii cutiei toracice sunt fixati doar prin hil la nivelul mediastinului. In cavitatea
toracica care este inconjurata cu un start subtire, plamanul pluteste reducand frecarile generate
de miscarie sale.

Presiunea pleurala este presiunea cuprinsa in spatiul ingust dintre pleura parietala si cea
viscerala. Presiunea normala, pleurala la inceputul inspirului este aproape -5 cm H2O.In
timpul inspiratiei toracice normale trage cu o forta mai mare suprafata plamanilor creand o
presiune negativa intra pleurala de -7,5 cm H2O.

Presiunea alveorala reprezinta presiunea interioara a alveolelor pulmonare. Cand glota este
deschisa in repaus nu circula aerul intre plamani si atmosfera, presiunea este considerata 0 cm
H2O. In timpul inspiratiei pentru a permite patrunderea aerului in plaman presiunea scade in
alveole sub presiunea atmosferica devenidn -1 cm H2O. Aceasta presiune negativa ajuta sa
patrunda in plaman in cele doua secunde necesare inspiratiei aproximativ 500 ml aer. In
timpul expiratie creste presiunea alveolara la +1cm H2O fortand cei 500 ml aer sa paraseasca
plamanii cat dureaza expiratia in 2-3 secunde.

Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed fara pauza,ritmic cu fregventa 16-18
respiratie pe minut. In functie de nevoia de oxigensi prezenta dioxidului de carbon, fregventa
respiratiei poate creste . In caz de obstacol pe caile aierene sau in timpul unui efort fizic,
expiratia prin interventia muschilor expiratori poate deveni activa . Viscerele abdominale prin
contractie se pot comprima deplasand diafragmul spre cutia toracica apropiind rebordurile
costale prin reducerea volumului toracelui.

Prin cresterea volumul pulmonar in inspiratie se deschid alveolele iar volumul lor creste. In
consecinta presiunea aerului din alveole scade, diferenta de presiune creata intre aerul
atmosferic si presiunea intrapulmonara scade. Pe baza fortei fizice in modul acesta aerul
patrunde pana la alveole prin caile respiratorii. In expiratie se intalnesc doua faze prin
retractia plamanului si revenirea lui la forma initiala .

 Prima faza are loc pe seama elasticitati ,cartelajelor si ligamentelor ei, revenind la
forma cutiei toracice.
 A doua faza are loc in momentul in care plamanul elastic are dendita de a se retracta
spre hil, exercitand o presiune de aspiratie asupra cutiei toracice

Ciclul respirator format dintr-o inspiratie si o expiratie dureaza 3 secunde. La efort

fregventa respiratorie creste, de asemenea in conditii patologice poate creste
:hipertiroidism,hipoxie,hipercapnie si febra.

Volume si capacitati pulmonare

Inregistrarea volumului aerului pentru stadiul ventilatie pulmonare deplasat spre

interiorulsi exteriorul plamanului, este un procedeu ce se numeste spirometrie. Exista 4
volume pulmonare diferite.

Volumele

1. Volumul curent: in medie reprezinta volumul aerului din timpul respiratie normal,
expirat si inspirat de catre un pacient (500 ml)
2. Volumul inspirator de rezerva: reprezinta aerul inspirat suplimentar peste volumul
curent (3000 de ml)
3. Volumul expirator de rezerva: in urma unei expiratii fortate reprezinta cantitatea
suplimentara de aer, dupa expirarea unui volum curent (1100ml)
 4. Volumul rezidual: reprezinta volumul de aer ramas in plaman dupa o expiratie
fortata (1200ml)

Capacitati pulmonare reprezinta suma a doua sau mai multe volume pulmonare.

1. Capacitatea inspiratorie: este suma dintre volumul curent si volumul inspirator de

rezerva
2. Capacitatea rezidoala functionala: este egala cu suma dintre volumul expirator de
rezerva si volumul rezidual
3. Capacitatea vitala: este egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva, volumul
curent si volumul expirator de rezerva
4. Capacitatea pulmonara totala: este egala cu capacitatea vitala plus volumul rezidoal

Volumul respirator pe minut reprezinta cantitatea totala de aer transmisa in arborele respirator
in fiecare minut.

Ventilatia alveolara reprezinta volumul de aer ajunge in zona alveorala participand la

schimbul de gaze respiratorii in fiecare minut.
2.2 Difuziunea gazelor

noua etapa dupa venitilatia alveolara al procelui respirator o constituie: difuzunea oxigenului
din alveole in sangele capilar si difuziunea dioxidului de carbon in sens invers. In fiziologia
respiratiei gazele implicate sunt molecule libere, simple miscandu-se unele printre altele intr-
un proces ce se numeste difuziune. Energia necesara procesului de difuziune rezulta din
cinetica moleculelor. Moleculele. Se gasesc intr-o continua miscare la nivelul intregii materii
incatatnd doar la temperatura de zero absolut. Amestecul gazos format din oxigen,azot si
dioxid de carbon participa in fiziologia respiratiei. Presiunea partiala a gazelor in difuziune va
fi direct proportionala cu presiunea exercitata de catre fiecare gaz separat. Odata ce aerul a
patruns in caile respiratorii are loc evaporarea apei de la suprafata umezindu-l. Concentraia
gazelor din aerul atmosferic este total diferita fata de concentratia din aerul alveolar. Exista
cateva cauze ce contribuie la aceste diferente:

1. Aerul alveoral se gaseste in fiecare respiratie este inlocuit cu aerul atmosferic doar
partial
2. Oxigenul este extras in continu din aerul alveoral primindu-se din sangele pulmonar
permanent dioxid de carbon
3. Aerul care patrunde in caile respiratorii este un aer atmosferic ce se umezeste inainte
de a ajunge in alveole;

In componenta unitatii respiratorii intalnim ducturi alveolare, antrumuri, alveole si o

bronhiola respiratorie. Se gasesc in jur de 300 de milioane pentru ambii plamani de alveole.
Avand fiecare aproximativ un diametru de 0,2 mm. Prin membranele respiratorii sau
pulmonare este posibil schimbul de gaze dintre aerul alveolar si sangele capilar.

In alcatuirea membranei respiratorii intra:

1. Endoteliu pulmonar;
2. Interstitiu pulmonar;
3. Epiteliu alveolar;
4. Surfactantii;

Difuziune gazelor din membrana respiratorie este influentata de cativa factori :

 In alveola are loc presiunea partiala a gazului;

 Presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar
 Coeficientul de difuziune a gazului
 Dimensiunea de mebrana respiratorie

Diferenta de presiune de un mm Hg difuzata prin mebrana in fiecare minut este volumul unui
gaz din capacitatea de difuziune a mebranei respiratorii. Oxigenarea sangelui in timpul unei
efort fizic creste atat datorita ventilatiei cat si cresterii capacitatii membranei respiratorii
transformand oxigenul in sange. Coeficientul de difuziune pentru dioxidul de carbon este mai
mare de doua zeci de oridecat cel a oxigenului, la un adult sanatos. In repaus capacitatea de
difuziune este de 400-450 \ ml \ min\ mm Hg, iar in conditii de efort ajunge pana la 1200-1300.
2.3 Transportul gazelor
2.3.1.Transportul oxigenului
Din capilarele pulmonare oxigenul de dizolva in plasma dupa ce se difuzeaza prin membrana
respiratorie. In eritrocite oxigenul difueaza din plasma combinandu-se reversibil cu ioni de
fier din structura hemoglobineiducand la transformarea deoxihemoglobina in oxihemoglobină
Presiuna partiala a oxigenul la nivelul teuturilor este de 40 mm Hg, iar oxigenul difuzeaza din
plasma in terstitii apoi in celule. In repaus fiecare 100 de ml de sange elibereaza in tesuturi
cate 700 de oxigen, acesta fiind coeficientul de utilizare a oxigenului. Acest coeficient in
timpul efortului fiz poate creste pana la 12 % . o parte din hemoxiglobina prin cedarea
oxicenului la teusuturi devine hemoglobina redusa. Imprimand sangelui venos o culoare
caracteristica de rosu -violaciu
2.3.2 Trasportul dioxidului de carbon
Rezultatul final al proceselor oxidative tisulare este dioxidul de carbon. Difuzand din celule in
capilare contribuie la cresterea presiunii partiale cu 5-6 Hg in sangele venos fata de sangele
arterial.
Transportul dioxidului de carbonin sange realizeaza sub diferite forme:
1. Dizolvat fizic in plasma 5%
2. Sub forma de carbaminohemoglobina ce rezulta prin combinarea dioxidului de carbon
cu gruparile NH2 fiind terminalelel proteice ale hemoglobinei (5%)
3. Sub forma de bicarbona plasmatic 90%

2.4 Reglarea respiratiei

In functie de activitatea organismului procesele metabolice au o intensitatea variabila,
deaceea consumul de oxigen si producerrea de dioxid de carbon este diferita.
Ventilatia pulmonara se adapteaza permanent in functie de nevoiele organismului datorita
unor mecanisme fine ce regleaza ventilatia modificand atat fregventa cat si amplitudinea
respratiei. Centrii respiratori realizeaza si regleaza respiratia. Centrii respiratori primari
sunt situati in bulb, iar centrii respiratori acesori sunt localizati la nivelul punctiei. Sub
influente nervoase si umorale, fregventa si intensitatea centrilor nervosi bulbo pontini este
modificata. Influentele nervoase se grupeaza in:
 directe de centrii nervosi encefalici vecini
 reflexe raspanditi de la organism la receptor
controlul voluntar este permis de influentele nervoase directe in anumite limite ale miscarii
ventilatiei. Reflexele conditionate respiratiei precum si modificarile respiratorii in stari
emotionale sunt eplicate de acestea, reglarea comportamentala a respiratie are loc sub infuenta
scoartei cerebrale.
Respiratia
Pentru cateva zeci de secunde (3-4 min) poate fi oprita voluntar. Anumite activitati
psihosociale sau psihofizice se adapteaza la actul ventilator. Respiratia poate fi accelerata sau
incetinita. Anumite substante isi exercita efectele asupra centrilor respiratori regland umoral
respiratia. Cel mai important rol in aceasta etapa il are dioxidul de carbon si oxigenul dar si
diferentele de pH din sange si LCR.
Dioxidul de carbon joaca un rol important find numit si hormonul respirator, actioneaza direct
asupra centrilor respiratori crescand presiunea cu numai 0,5mmHg in sangele arterial.
Dubland debitul ventilator pulmonar. Rarirea respiratiei sau chiar oprirea ei este determinata
de scaderea presiuni dioxidului de carbon. Un rol important joaca si oxigenul diminuare
oxigenului din sangele arterial contribuie exercitand o actiune asupra chemoreceptorilor
vasculari determinand intensificarea respiratiei. In functile de presiunile dioxidului de carbon
din aerul expirat respiratia pulmonara se poate adapta. Daca presiunea atmosferica scade la
altitudini de peste 8000 de m sau in cazul zborurilor si presiune oxigenului scade producand
hipoxemia. In cazul hiperbarismului(respiratie intalnita la scaandri, in submarine se poate
produce rarirea respiratilor si hipoxiei:
 se poate produce narcoza atunci cand C% = 33% CO2 in aerul respirat
 se poate surveni moartea atunci cand C%=40% CO2 in aerul inspirat

CAPITOLUL 2 ASTMUL BRONSIC

2.1. Definiţia bolii

Astmul bronșic este o afecțiune respiratorie inflamatorie cronică, caracterizată prin crize
de dispnee paroxistica expiratorie cu remisiune spontană sau terapeutică survenite pe un
teren de hiperreactivitate bronșică înnăscută sau dobandită.
Cei trei factori ai dispneei paroxistice care induc bronhostenoza sunt:
 edemul mucoasei bronhice
 spasmul
 hipersecretia
În vederea diagnosticării de astm bronșic se va ține cont de următoarele aspecte:
1. atencedente alergice personale sau familiale
2. debutul crizei înainte de 25 de ani sau dupa 25 ani
3. dispnee respiratorie paroxistică și destul de des vespero-nocturnă
4. sub influența corticoizilor sau simpaticometicelor are rol reversibilitatea
crizelor
5. perturbări ale volumelor plasmatice și ale debitului respirator

2.2 Clasificarea
 Astmul se poate clasifica in:
 astmul extrinsec (alergic) apare la persoanele alergice sau care provin din familii
cu risc alergic( rinita alergica, exema atopica, ulticare, edem Quinque )
Se gasesc eozinofile in sputa, creste cantitatea de IgE in ser iar testele sunt
pozitive la anumiti alergeni
 astm intrinsec( endogen,infectios) de obicei apare la maturitate in urma unui
episod de bronsita. Pacientul nu are istoric in alergie nici in eozinofilie iar testele
efectuate la alergeni sunt negative.
 astmul mixt unii pacienti prezinta o simptomatologie suprapusa a celor doua
forme( extrinsec si intrinsec)
 astm bronsic de efort, cresterea ventilatiei in efortul fizic antreneaza dispneea
 astm bronsic psihogen simptologia clinica se asociaza cu probleme psihologice
( sunt exclusi factorii alergici si infectiosi)
2.3 Etiologia
Astmul bronsic nu este o boala ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavul se naste si
moare astmatic) Intervin doua elemente:
1. Un factor general (terenul atopic, alergic ,de obicei ereditar ):
Alergieni
 De interior: praful de casa( acarienii),mucegaiul, parul si scaumele
de animale
 De exterior: polenul, fungi atmosferici
 Profesionali: praful, detergentii, gaze iritante
Medicamentele Acidul acetil saletilic , Penicilina, Ampicilina,Agocalminul,
Aminofenazona si unele produse mirobiene,
Alimente: oua, arahide,crustacee, capsuni, lapte
Aditivi alimentari: coloranti, conservanti
Fumatul
Poluare atmosferica
Infectii respiratorii virale

2. Un factor local (hipersensibilitatea bronsica)

-mediatori chimici- incapabil sa corespunda la bronhodilatatie
-nealergici – factorii infectiosi,infectii in sfera ORL,infectie bronsica acuta
-climaterici- expunerea la frig, ceata, umezeala, ceata, umezeala, trecerea imediata de
la cald la frig
-emotionali- emotii puternice, stres

2.4 Simptologie
Crizele de astm bronsic la inceput sunt tipice dar cu sfarsit brusc si cu intervale libere.
Mai tarziu, intre intervalele dintre crize apar semnele enfizemului si ale bronsitei cronice
cu dispnee.
A. Criza de astm este anuntata de urmatoarele simptome:
 stranut, lacrimare, rinoree, cefalee, tuse seaca iritativa
 deobicei apare in a doua jumatate a noptii sau dimineata devreme,brutal,cu
bradipnee, wheezing si dispnee de tip expirator,expir prelungit, anxietate,
tahicardie
  pacientul sta la marginea patului in pozitie sezanda cu capul pe spate si cianotic,
sprijinit in maini, cu narile dilatate si ochii injectati, jugulare trusdescente
folosindu-si muschii respiratori accesori
 facesul pacientului exprima sete de aer: gura intradeschisa, exoftalmie
 pacientul are tegumente palide cenusii acoperite de transpiratii reci
 predomina hipersonoritatea pulmonara: raluri sibilante si ronflate;
 la incetarea crizei tusea devie productiva, avand o expectoratie alba vascoasa si
perlata

B. Starea de rau astmatic, criza severa si prelungita de astm cu o durata mai mare de
24 de ore, amenitand viata bolnavului:
 aspect de” torace blocat”
 dispnee cu polipnee superficial extrema
 transpiratii reci,profuse
 diminuarea murmului vezicular cu absenta ralurilor bronhice
 semen clinic de insuficienta respiratorie acuta (hipoximie,hipercapnie)
 aritmii subventriculare, tahicardie marcata mai mult de 120 respiratii pe minut
 cianoza calda a extremitatilor si a buzelor
 cresterea TA, urmata de scaderea TA
 encefalopalie hipercapnică,pana la coma hipercapnică
 perioada de confuzie si somnolenta cu agitatie si alterare senzoriala

2.5Diagnostic
In stabilirea diagnosticului de astm bronsic, o metoda preferata de masurare a limitarii
fluxului de aer si a reversibilitatii acesteia este spirometria. Acest test este simplu de facut,
nu doare si dureaza putin timp(10 -15 min) iar rezultatul vine pe loc. De asemenea pentru a
exclude alte afectiuni cu sisteme asemanatoare medicul va examina fizic pacientul si va pune
o serie de intrebari despre semnele si simtomele asociate.De asemenea va verifica daca nu
sunt semne ereditare. Pe langa spirometrie pot fi recomandate si testele alergice.
Diagnosticul diferential, apare la pacentii cu astmul cardiac (anamneza si semne cardiace de
insuficienta cardiaca stanga, dispnee inspiratorie si polipneica) dispnee faringiana
( tiraj,cornaj) dispneea nevrotica( senzatia de lipsa de aer nu are corespondenta obiectiv) si
bronsita astmatiforma (dispnee paroxistica si episoade bronhice care premerg cu anii).

2.5 Evoluție si prognostic

Evolutia pacientilor diagnosticati cu astm bronsic este variabila, indelungata, capricioasa. La

copii apare forma pura si are tendinta sa se diminueze la pubertate. Alte ori crizele devin
fregevnte, subintrantecare contribuie la instalarea starii de rau astmatic. Astmul bronsic se afla
in topul bolilor la copii, poate debuta la orice varsta dar copii dezvolta simtome inainte sa
implineasca varsta de 5 ani. Copii petrec mai mult timp in spatii inchise fiind expusi la praf.
Cu timpul in evolutia bolii pot aparea si complicatii. Daca cineva din familia are astm, este
foarte posibil sa faca boala. Desi nu poate fi vindecata prin anumite metode de tratament
simtomele pot si controlate. Evolutia bolii nu este constanta de alungul timpuluiorice persoana
cu astm bucurandu-se si de zile bune dar si avand parte de zile rele. La unele persoane astmul
poate evolua sub o forma usuara in timp ce alte persoane pot avea un tip grav de astm care
poate duce la atac de astm ce poate pune viata in pericol si interfereaza cu activitati zilnice.
Pacientii nediagnosticati prezinta la caile aeriene o inflamatie continua sau permanenta de
care nu sunt constienti. Astmul deobicei este mai sever si se trateaza mai greu daca debuteaza
la vartse mai inaintate, iar pacientii mai au si alte persoane medicale. Trebuie sa tinem cont de
stresul emotional, problemele financiare, grija pentru familie, insatisfactia la locul de munca
deoarece toate aceste pot duce la declansarea astmului.

2.6 Prognosticul

Prognosticul de viata al unui pacient diagnosticat cu astm bronsic este bun dar in ceea ce
priveste vindecarea lui sunt rezervati. Numarul de copii diagnosticati inca bolnavi de la 7-
10 ani este in medie de 46% iar al celor cu forme usoare de boala este si mai redus de 6-
19% . De regula pacientii care dezvolta modificari pulmonare au si alte probleme
medicale sau vicii (fumatul). Nu este obligatoriu ca boala sa evolueze dintr-o treapta in
 alta. La adulti se inregistreaza un numar de 20% de pacienti cu remisiuni spontane, iar pe
masura ce avanseaza in varsta boala se ameleoreaza la aproximativ 40% dintre ei.

2.7 Tratament

In tratarea astmului bronsic se foloseste o gama larga de proceduri si preparate medicale. In

general a fost aplicat tratametul de la bronsita cronica. Masurile preventive in aceasta
afectiune sunt foarte importante . O actiune foarte importanta este combaterea fumatului si
propaganda antitabagica. Alte masuri care se pot lua sunt: evitarea expuneri la noxele
respiratorii si evitarea atmosferei poluante. Bolnavii sufera de o sensibilitate particulara la
infectii de aceea in primul rand ar trebuie sa evite virozele respiratorii si aglomeratiile din
timpul epidemiilor .

In astmul bronsic in utilizarea medicatiei sunt necesare respectarea catorva reguli practice:

 La debut in criza, tratamentul bronhodilatator este prioritar .

 In reactia alergica de tip imediat in faze precoce sunt active :bronhodilatatoarele beta,
adrenernice si teofilina;
 In crizele usoare si medii sunt utile: bronhodilatatoarele beta, adrenernice sub forma
de spray;
 Un raspuns bronhodilatator constant il produce teofilina cu cat vartsa este mai mica cu
atat ritmul de metabolizare este mai crescut, deacee apare necesitatea administrarii
unor doze mai mari la copilul mai mic

Administrarea tratamentului in criza usoara:

Tratamentul se efectuiaza ambulator si consta in: linistirea pacientului, educarea pacientului

in a adopta o pozitie sezanda, recomandandu-se consumul de lichide pe cale orala si se vor
administra bronhodilatatoare:

 Sarbutamor,(spray,sirop,tablete)
-doza initiala = 0,1-0,15mg/kg/doza
-o doza de intretinerede 0,1-0,3 mg/kg/zi