PROIECT

-
CLĂDIRI DIN ȚARA MEA
ACADEMIA ROMÂ NĂ

Academia Romana, cel mai inalt forum cultural al Romaniei, are mai multe obiective
principale: cultivarea limbii si a literaturii nationale, studiul istoriei nationale, cercetarea in
domeniile stiintifice majore, si promovarea principiilor democratice si etice in ceea ce priveste
libera comunicare a ideilor in stiinta arta si literele romane.
Academia Romana a fost precedata de alte institutii culturale de inalta tinuta. Totusi,
aparitia Academiei Romane este legata de anul 1866, cand, la data de 1/13 aprilie, a luat
fiinta Societatea Literara Romana, cea care si-a inceput activitatea cu un an mai tarziu, sub
numele de Societatea Academica Romana.
Pe langa filiala centrala din Capitala, Academia Romana are filiale si in: Iasi, Cluj si Timisoara.
Banca Naţională a Româ niei – instituţie esenţială
pentru dezvoltarea ţă rii
B anca centrală a ţă rii, o instituţie esenţială a economiei româ neşti, care asigură
şi menţine stabilitatea preţurilor şi sprijin ă politica economică generală a
statului.

Banca Naţională a devenit un factor de stabilitate şi echilibru al sistemului financiar al ţării, iar
un rol important în acest sens îl are guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, fiind cel mai longeviv
conducător al unei bănci centrale a unei ţări din istoria lumii.
Noţiunea de sistem bancar nu este un concept al vremurilor moderne ci este de o vârstă cu
apariţia primelor idei despre economie în istorie.

Banca Naţională îşi are sediul în clădirea din strada Lipscani nr. 25, monument arhitectonic
construit în perioada 1882-1889, una dintre clădirile absolut încântătoare ale Capitalei.
CLADIREA PALATULUI PARLAMENTULUI

Clădirea Palatului Parlamentului a fost construită în vremea lui Nicolae Ceauşescu.

Tendinţa dictatorului era, pe de o parte, de a concentra într-o singură clădire toate organele
centrale ale statului,  iar pe de alta, Ceauşescu îşi dorea o locuinţă sigură din punct de vedere
seismic, care să reziste şi unui eventual atac nuclear.
        Din punct de vedere arhitectural, Palatul Parlamentului este una dintre cele mai
controversate clădiri din România: se identifica cu Palatul Buckingham din Londra şi Palatul
Versailles din Franţa.
        Clădirea, în viziunea se împarte în 3 registre principale: primul registru - zona sălilor
principale, a galeriilor şi a cabinetelor; al doilea registru - zona de birouri; al treilea registru -
belvedere, cu câte trei săli pe fiecare etaj.
        Clădirea are o suprafaţă desfăşurată de 365.000 mp şi ocupă în Cartea Recordurilor locul 1
în lume la capitolul clădiri administrative  (pentru uz civil), respectiv locul 3 în lume din punct
de vedere al volumului; este cea mai grea şi cea mai scumpă din lume.
        Alte dimensiuni ale clădirii: lungime – 270 m, lăţime – 245 m, înălţime – 84 m (peste cota
0), adâncime 16 m (sub nivelul solului), suprafaţa construită la sol – 73.615 mp.
        Clădirea  a fost construită cu materiale aproape în întregime româneşti, printre care :
1.000.000 mc de marmură, 550.000 tone de ciment, 700.000 de tone de oţel, 2.000.000 de tone
de nisip, 1.000 tone de bazalt, 900.000 mc esenţe de lemn, 3.500 tone de cristal, 200.000 de mc
de sticlă, 2.800 de candelabre, 220.000 mp de covoare, 3.500 mp de piele.
        Întreaga construcţie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu  aproape 20.000
de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu. De asemenea, între
anii 1984 – 1990, 12.000 de soldaţi au participat la construcţie.
Deşi proiectul iniţial avea 80.000 mp, Casa Poporului a avut o arie desfăşurată de 5 ori
mai mare. 
        Au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost translatate, 10.000 de locuinţe au fost demolate, iar
peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: Mănăstirea Văcăreşti, Dealul sacru
pentru istoria Bucureştiului de la Mihai Vodă, Spitalul Brâncovenesc, primul institut medico-
legal din lume, Hala Unirii, Opereta din Piaţa Senatului, Arsenalul Armatei şi Muzeul Militar
Central.
        Deoarece soţii Ceauşescu nu pricepeau planurile de arhitectură, erau construite din
polistiren machete la scara de 1/1000 a întregului Bucureşti, cu străzi, pieţe, blocuri, case şi
monumente, redate în relief şi cu anumite detalii. Peste această machetă, era un pod rulant, pe
care soţii Ceauşescu se plimbau şi dădeau indicaţii. Macheta era modificată după fiecare vizită a
celor doi (aproape săptămânal).
        În momentul Revoluţiei din 1989, clădirea era terminată în proporţie de 60%. Lucrările au
continuat între 1992 – 1996, dar într-un ritm mai lent.
       În anul 1993, printr-o Hotărâre a Camerei Deputaţilor s-a stabilit mutarea activităţii Camerei
de la Palatul Patriarhiei la Casa Republicii. Un an mai târziu, în 6 mai 1994, printr-o altă
Hotărâre a Camerei Deputaţilor în acest edificiu a fost înfiinţat Centrul Internaţional de
Conferinţe.
        În anul 2004, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la înfiinţarea Primului Senat al
României şi de la instituirea sistemului bicameral în ţara noastră, a fost inaugurată noua sală de
Plen.
        La 27 de ani de la Revoluţie, clădirea care se dorea o construcţie care să preamărească
socialismul, comunismul şi totalitarismul este astăzi simbol al democraţiei prin intermediul
instituţiilor pe care le găzduieşte (Camera Deputaţilor, Senatul, Consiliul Legislativ, Curtea
Constituţională).