PROIECT ORGANIZAREA ERGONOMICĂ A MUNCII

STUDIUL CONDITIILOR DE MUNCĂ SI ORGANIZAREA

ERGONOMICĂ A MUNCII ÎN CADRUL

Inginer mecanic
1. Organigrama departamentului tehnic

Departament
tehnic

Director Director facilitati

mentenanta tehnice

Inginer mecanic Ingineri facilitati

Electromecanici

Fig.2 Organigrama Departament Tehnic

2. Sarcina de munca
- Coordonarea lucrarilor de mentenanta si gestionarea eficienta a resurselor umane,
tehnice, materiale, financiare si informationale in concordanta cu planul de productie
- Asigurarea calitatii lucrarilor executate;

4. Obligatii/Atributii

- Supervizeaza operational planurile de mentenanta cu frecventa

zilnica/saptamanala/lunara;
- Motiveaza echipa de mentenanta si colaboreaza cu echipa de productie;
- Verifica rapoartelor de activitate si implementarea lor;
- Se implica activ in vederea solutionarii defectelor aparute pe liniile de productie si a
acelora care genereaza neconformitati din punct de vedere al calitatii;
- Identifica componentele defecte si realizarea diagnosticului tehnic alaturi de echipa de
mentenanta;
- Urmareste activitatii firmelor de service extern;
- Urmareste ca aprovizionarea cu piese de schimb sa se faca la timp si se verifica
existenta documentelor de calitate atunci cand este cazul.
- Isi insuseste echipa conform planului annual de instruire

5. Mediul de muncă

5.1. Desfă șurarea activită ții

Inginerul mecanic își desfașoară activitatea pe teren (sectile de prductie) și la birou.
El trebuie să planifice activitatile de mentenanta preventiva si sa se asigura ca are
toate resursele necesare pentru a finaliza in timpul rezervat lucrarile. De asemenea,
trebuie sa se asigur ca are suficienti oameni pefiecare schimb pentru a acorda suport
departamentului de productie in activitatile zilnice.
Inginerul mecanic trebuie să ia decizii flexibile in cazul aparitiei unor defectiuni si să
găsească soluţii pentru problemele frecvente care apar în legătură cu rezolvarea
sarcinilor de serviciu şi a celor personale şi interpersonale.
Inginerul mecanic este responsabil de verificarea îndeplinirii tuturor sarcinilor, de
elaborarea politicilor de stimulare şi remunerare a personalului, de asemenea sa
organizeze sedinte cu persoanele din subordine, dar mai ales să ia parte la întruniri cu
managerul de departamentului de mentenanta.

5.2. Organizarea locului de muncă

Birou:

Munca în birou se prezinta în general ca o munca psihica ce

solicita din partea personalului un efort intelectual deosebit, însa exista
numeroase activitati care necesita un efort fizic intens.

O alta caracteristica a activitatii desfasurate în birouri si, în acelasi

timp, un factor de influenta a efortului este pozitia de lucru. Aceasta
este pozitia sezând, care uneori nu se modifica nici în timpul pauzelor,
datorita conditiilor de amenajare a locurilor de munca. Aceasta
caracteristica se întâlneste la toate categoriile de personal cu o
pondere mai mica sau mai mare, dar cu deosebire la cei implicati în
procesul de întocmire si de prelucrare a documentelor. În acest caz
studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea rationala a
timpului de lucru si spre crearea conditiilor de schimbare a pozitiei
corpului.

Solicitarea neuropsihica în birou este predominanta fata de solicitarile

de alta natura la principalele categorii de personal.

Masuri
−Angajatorii au obligatia de a face o analiza a posturilor de lucru pentru a evalua
conditiile de securitate si sanatate oferite lucratorilor, in special in ceea ce priveste
eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice si solicitare mentala.
−Angajatorul trebuie sa planifce sarcinile lucratorului astfel incat folosirea zilnica a
ecranului de vizualizare sa fie intrerupt periodic prin pauze sau schimburi de activitate,
care sa reduca suprasolicitarea in fata ecranului de vizualizare.

*Asigurarea conditiilor ergonomice. ergonomia studiaza organizarea stiintifica a muncii

pentru asigurarea satisfactiei, securitatii si confortului lucratorului.Ergonomia se ocupa
de cercetarea abilitatilor si limitelor umane si a altor caracteristici relevante in proiectarea
instrumentelor, echipamentelor, sistemelor, mobilierului, locurilor de munca si mediului
in vederea asigurarii securitatii, confortului si utilizarii efective.
Într-o defniţie concisă ergonomia este o ştiinţa ajustării mediului de lucru la
caracteristicile corpului uman pentru a fi cât mai confortabil.

Problemele de repetitie si pozitie pot fi evitate ori reduse prin mai multe mijloace: -
proiectare ergonomica a pozititei de lucru - pastrarea unei pozitii naturale, normale si
evitarea unei pozitii care preseaa sistemul muscular - schimburi frecvente ale pozitiei in
timpul lucrului - pauze dese - exercitii fiizice in timpul pauzelor.
Elementele unui birou corect proiectat trebuie să includă:
Scaunul
Scaunele ergonomice(fig.5) sunt proiectate în forme şi stiluri variate. Totuşi un scaun
bun ar trebui să aibă cel puţin: - un spătar căptuşit, care poate fi ajustat pe verticală şi
de-a lungul platformei
Fig.5 Scaun ergonomic
Mesele şi suprafeţele de lucru
Suportul documentului Folosirea unui suport pentru documentul de pe care se copiază
elimină durerile şi disconfortul(fig6.). Acesta trebuie plasat aproape de monitor la
aceeaşi înălţime şi distanţă ca şi monitorul. Două niveluri Confortul utilizatorului creşte
dacă tastatura este plasată mai jos decât monitorul astfel încât monitorul să poată fi
văzut iar tastatura să poată fi 31 folosită cât mai uşor. Un aranjament obişnuit este
aşezarea monitorului pe unitatea centrală (în cazul carcaselor desktop), iar tastatura pe
birou (în nici un caz pe coapse). O altă situaţie poate fi aşezarea tastaturii pe un suport
mai jos decât nivelul mesei, atunci când masa este prea înaltă pentru utilizatorii mai
scunzi. Această situaţie are avantajul că eliberează zona de lucru.
Fig.6 Amplasarea mesei de birou
Tastatura
Tastatura(fig.7) ar trebui aşezată aproximativ la nivelul coatelor. Mâinile şi încheieturile
ar trebui ţinute într-o poziţie normală, naturală atunci când se tastează. Încheieturile
trebuie să fie drepte. Aceasta este poziţia cu cea mai mică presiune asupra tendoanelor
şi nervilor, deci cea mai puţin obositoare. Umerii în timpul tastării trebuie să fie relaxaţi,
braţele rămân paralele cu corpul iar coatele nu trebuie să stea lipite de corp. Există
multe tipuri de tastaturi ergonomice (curbate sau cu taste dispuse oblic) pe piaţă care
permit tastarea într-o poziţie naturală a mâinilor şi încheieturilor. Nu există încă dovezi
ştiinţifice că acestea ar fi cele mai bune, dar utilizatorii spun că ele sunt mult mai
„confortabile” în timpul utilizării. Pentru o tastare cât mai odihnitoare mai este necesar
ca: - tastatura să fie înclinată pentru un acces comod la toate tastele şi trebuie să fie
independentă de monitor; - încheieturile să se sprijine pe un pad sau pe un suport în
timpul pauzelor, nu şi în timpul scrierii deoarece folosirea lui obligă la îndoirea acestora;
- dacă este posibil folosiţi cât mai mult macrouri (introducerea mai multor comenzi prin
apăsarea unei singure taste). În felul acesta se poate reduce numărul de tastări; -
utilizatorii de calculatoare cu handicapuri sau cu CTD severe pot folosi programe de
recunoaştere a vocii ca o alternativă la introducerea datelor şi comenzilor de la
tastatură; - pentru evitarea reflexiei luminii tastatura trebuie să aibă o suprafaţă mată.

Fig.7Amplasarea tastaturii
Mouse-ul
Mouse-ul(fig.8) trebuie plasat într-o zonă care să permită ca umerii şi braţele să fie
relaxate, cât mai aproape de corp. Încheieturile şi mâinile stau într-o poziţie naturală,
niciodată îndoite. Clicurile şi „dragarea” trebuie să se facă cu eforturi minime. Cerinţe: -
întotdeauna menţineţi încheietura mâinii într-o poziţie naturală, dreaptă şi relaxată; -
dacă măreşte confortul se poate folosi un suport pentru încheieturi; - apăsarea
(clicurile) şi poziţionarea cursorului (dragarea) trebuie făcute cu eforturi minime; -
folosiţi întregul braţ pentru mişcarea mouse-lui, nu numai antebraţul. În felul acesta se
reduce presiunea pe muşchii mâinii şi încheieturii; - mouse-ul trebuie să se găsească în
zona de lucru nici prea departe, nici prea aproape; - aşezaţi mouse-ul pe o platformă
puţin deasupra tastaturii. Acest lucru oferă confort şi o coordonare maximă a ochilor şi
mâinii; - dacă este posibil mutaţi mouse-ul la cealaltă mână pentru a evita oboseala
braţului şi umărului.

Fig.8Amplasare mouse
Mediul de munca in birou(fig.9)
Reduceţi expunerea la radiaţiile electromagnetice prin plasarea staţiei de lucru la peste
1,2 m de altă staţie şi îndepărtaţi copiatoarele şi imprimantele cu laser din zona de
lucru. 37 Aerul Păstraţi în interior aerul cât mai proaspăt, aerisiţi de cel puţin două ori pe
oră. Circulaţia aerului este necesară în special în apropierea imprimantelor şi
copiatoarelor, dar evitaţi direcţionarea curentului de aer direct către faţă. Praful
Calculatorul creează un câmp electrostatic care atrage particulele de praf, de aceea este
necesară curăţarea frecventă a acestora. Temperatura şi umiditatea Temperatura
confortabilă este cea cuprinsă între 68-72F (20-22C) iar nivelul umidităţii trebuie să fie
aprox. 30-50%. În afara acestor limite pot apărea probleme de respiraţie, iar unele
echipamente (în special imprimantele cu laser) nu pot fi operaţionale la un nivel ridicat
al umidităţii. Aparatele de aer condiţionat sunt tot mai folosite în reglarea temperaturii
la locurile de muncă şi acasă. Însă aceste aparate nu sunt tocmai inofensive. Specialiştii
arată că ele pot provoca boala legionarului. Aceasta este o boală transmisă pe cale
aeriană. Ea a fost identificată în anul 1976 în oraşul Philadelphia, SUA, după moartea a
29 de persoane. Boala este provocată de bacteria Legionella pneumophilia care se
dezvoltă în condiţii de căldură şi umiditate ca cele din sistemele de condiţionare a
aerului şi din bateriile de duş. Experţii recomandă curăţirea permanentă a acestora
pentru micşorarea riscurilor. Lumina/strălucirea Păstraţi sursele de lumină în afara
câmpului vizual. Lumina nu trebuie să pâlpâie. Monitoarele ar trebui aşezate la 90 de
grade de orice surse de lumină şi de ferestre. Folosiţii draperii sau jaluzele pentru a
diminua lumina exterioară puternică. Lumina indirectă este recomandată dar nu trebuie
să fie prea puternică faţă de cea a monitorului. În general, raportul dintre lumina din jur
şi cea a monitorului nu ar trebui să fie mai mare de 3, deşi cercetări recente arată că
variaţii mai mari sunt permise în anumite circumstanţe. Lumina ambientală trebuie să
fie de 200-500 de luxi (500 luxi reprezintă aproximativ echivalentul unui bec de 75 W).
Păstraţi lumina la un nivel constant. Folosiţi sursele locale de tip veioză, dacă este
necesar, dar la un nivel care să permită desfăşurarea activităţilor, fără să depăşească
lumina monitorului. Acestea trebuie poziţionate astfel încât să nu deranjeze ochii şi nici
să se reflecte în ecran. De altfel, ecranul trebuie astfel poziţionat încât să nu reflecte nici
o altă sursă de lumină. Unii experţi recomandă chiar să nu se poarte haine albe în timpul
lucrului. O soluţie poate fi utilizarea filtrelor anti strălucire, dar nu există astfel de
accesorii perfecte în toate situaţiile, cele mai multe sunt chiar contraindicate deoarece
întunecă prea mult ecranul, mărind contrastul cu 38 lumina din jur. În general, reflexia
luminii este influenţată de puterea surselor, de apropierea acestora şi de unghiul de
incidenţă. Zgomotul Muzica, conversaţiile şi alte surse de zgomot din cadrul biroului ar
trebui să fie la un nivel cât mai scăzut astfel încât să nu deranjeze. Folosirea mochetelor,
tavanelor absorbante sau geamurilor termopan poate să reducă zgomotul. Nivelul
zgomotului trebuie să fie mai scăzut de 55 decibeli. Radiaţii Monitoarele moderne au un
nivel scăzut al radiaţiilor. Menţinerea unei distanţe de 50-70 de centimetri pare să fie
suficientă pentru a nu fi periculoase. Totuşi în spatele staţiei de lucru, la mai puţin de 1,2
m nu ar trebui să se afle o altă persoană. Deoarece imprimantele laser şi copiatoarele
contribuie la ridicare nivelului radiaţiilor, ele ar trebui aşezate, pe cât posibil, în alte
camere decât cele în care lucrează personalul. Suprafaţa pereţilor Aceste suprafeţe
trebuie să fie mate şi vopsite în tonuri neutre. Evitaţi albul pur şi suprafeţele lucioase
sau semi-lucioase care pot reflecta lumina. Podeaua trebuie să fie acoperită cu mochetă
sau alte materiale de culoare închisă. Spaţiul Trebuie să existe suficient spaţiu pentru a
adopta cele mai confortabile poziţii. Intimitatea este importantă la locul de muncă, dar
la fel de important este să puteţi ajunge uşor la alte birouri cu care colaboraţi. De
asemenea, este bine ca obiectele cel mai frecvent folosite să se afle cât mai aproape de
locul de muncă. Electricitatea statică Poate fi redusă prin folosirea unor spray-uri pentru
mochete sau prin creşterea umidităţii.

6. Identificarea factorilor de risc

6.1. Factorilor de risc specifici executantului.
a) Acțiuni greșite:
1. Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă.
2. Operaţii de comandă, manevrare, poziţionare, fixare, asamblare, reglare
efectuate de către persoana expusă în timpul prelucrării;
3. Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces, la descărcarea
diferitelor piese;

b) Omisiuni:
-Omisiuni în cunoaşterea, aplicarea şi respectarea prevederilor legale de
securitate şi sănătate în muncă;
-Omiterea utilizării mijloacelor de protecţie din dotare;
-Omisiuni în aplicarea tehnologiilor a instrucţiunilor sau a procedurilor de lucru;
-Omisiuni în respectarea semnificaţiei semnalizării de securitate;
-Omisiuni în respectarea regulamentului de ordine interioara.

6.2. Factori de risc specifici mijloacelor de producție

• Risc termic:
4. - Contactul cu obiecte cu temperaturi scăzute în timpul sezonului rece;

• Risc mecanic:
 - Folosirea uneltelor, sculelor deformate sau improvizate;
-Prinderea şi antrenarea părţilor corpului de scule tăietoare ale
echipamentelor tehnice aflate în funcţionare normală
-Prinderea lovirea sau strivirea de unelte manuale de lucru(ciocan, cleşte);
-Căderea liberă sub efect gravitaţional, a obiectelor cu greutate mică aflate în
procesul de manipulare sau tansport;
-Lovirea de către mijloacele de transport aflate în mişcare în incinta unităţii;
-Tăierea, înţeparea, julirea în urma contactului realizat cu obiecte care au
suprafeţe sau contururi periculoase;
-
• Risc electric

• Utilizarea curentului de 220V la iluminatul portabil local în timpul lucrului;

• Electrocutarea prin atingere indirectă cu deficienţe în modul de legare la pământ
a transformatorului;
• Risc chimic

•
- Inhalare de pulberi
- Lucrul cu substanţe toxice

6.3. Factori de risc specifici mediului de muncă

• Factori de risc fizic:
• In sectia de productie:
 • Pulberi ,praf, etc
• Zgomot la locul de muncă (produs de utilajele folosite)
6.4. Factori de risc specifici sarcinii de muncă
-Efort dinamic: manipularea pieselor;

-Poziţie de lucru preponderent ortostatică,

-Admiterea la lucru a persoanei expuse într-o stare psiho-fiziologică
necorespunzatoare (bolnav, obosit, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice)

7. Planificarea si organizarea sectiilor de productie.

7.1. Organizarea sectiilor de productie - Componentele riscului

O sectie de productie care nu isi desfasoara activitatea conform cerintelor din fisa
postului fiecarui angajat, este principala cauza a producerii accidentelor in urma
alunecarilor sau impiedicarilor.
Sectiile de productie sunt organizate in functie de procesul de fabricatie astfel:
 Ambalare
 Productie de forme solide
 Productie de produse parenterale in volume mici
Aspectele care au fost luate in considerare in aranjarea sectiilor au fost:
- Ordinea de realizare a lucrarilor, cu accent pe analiza operatiilor si aproceselor
periculoase;
- Accesul personalului.
- Transportul materialelor necesare procesului de productie
- Trebuie instalate panouri, oglinzi, adecvate de avertizare.
- Traseele de acces la grupurile sanitare trebuie tratate cu aceeasi atentie.

7.2. Trasee de acces pentru echipamente de transport

(transpalet, stivuitor)

 Acestea trebuie sa fie, pe cat posibil, cu sens unic.

 Zonele de depozitare a materialelor la echipament sunt delimitate.
  Materialele trebuiesc depozitate cat mai aproape de punctual unde vor fi folosite,

7.3. Amplasarea utilajelor de productie

 Se face in functie de etapele procesului tehnologic (blisterizare, ambalare in cutie,

baxare)
 Amplasarea atelierelor
 De obicei acestea nu mai sunt mutate dupa ce au fost amplasate
 Amplasarea cabinetului medical si a grupurilor sanitare
 Iluminatul artificial al zonelor unde continua lucrul sau trece personalul si dupa
caderea intunericului
 Sisteme de mentinere a ordinii si curateniei si de colectare si indepartare a
deseurilor.
 Necesitatea de a avea la dispozitie surse de current de voltaj scazut pentru
iluminatul temporar, ca si pentru uneltele si echipamentele portabile.

7.4. Ordinea in sectia de productie

Se produc foarte multe accidente din cauza impiedicarii sau caderii peste materiale si
echipamente care au fost amplasate in locuri nespecifice.
Se vor lua urmatoarele masuri:
1.Curatarea si amplasarea tuturor echipamentelor de lucru, productie, inclusiv
echipamentului individual de protectie in locurile special amenajate.
2.Depozitarea deseurilor pe categorii si in locuri special amenajate.
3.Efectuarea curateniei periodice.(fig.11)
Fig.11 Curatenie periodica.

8. Ergonomia-adaptarea muncii la oameni.

 Ergonomia reprezinta ansamblul integrat de stiinte susceptibile sa

furnizeze cunostintele asupra muncii umane, necesare adaptarii
rationale a omului in munca si a muncii la om.

            Ergonomia mai este denumita ca fiind „munca in raport cu

toate aspectele umane”, „omul in ambianta in care munceste”,
„tehnologia de comunicatie in sistemele om-masini”. Aceasta este
considerata ca o tehnologie, deci mai putin decit o stiinta dar, mai
mult decit o tehnica, dar foloseste un ansamblu de stiinte cum sint
fiziologia muncii, psihologia muncii, patologia muncii, matematica si de
un sistem de tehnici de analiza a muncii.

            Alti autori considera ca „ergonomia reprezinta aplicarea

stiintelor biologice din domeniul anatomiei, fiziologiei, psihologiei
experimentale si a medicinei profesionale, cu scopul de a realiza un
sistem om-masina deci un raport corespunzator intre solicitari si
capacitatea de munca, in interesul muncitorilor si al productivitatii
muncii.

            Aceste definitii pun in evidenta doua idei principale:

            -caracterul multidisciplinar al ergonomiei,

            -necesitatea studiului sistemului om-masina.

            In ultimele decenii obiectul ergonomiei s-a deplasat de la

accentul pe studiul miscarilor in munca, spre studiul mai complex al
sistemului om-masina. Astfel se manifesta tendinta pentru munca de
percepere, supraveghere si control, concomitent cu scaderea efortului
muscular, a muncii fizice, manipulative.

            In prezent in cadrul ergonomiei se desfasoara urmatoarele

activitati:

            -Studiul muncii sub aspect fiziologic, antropologic si igenic.

            -Antropometria (topoergonomia) orientata spre dimensionarea

optima a masinilor, organelor de comanda, locurilor de munca,
mobilierului, factorilor de ambianta fizica.

            -Ergonomia informationala orientata in special spre psihologia

centrata pe cognivitate, perceperea si procesele intelectuale (mentale)
de gindire si decizie legate de productie.

            -Ergonomia biologica (bioergonomia) unde accentul se pune

pe fenomenul de oboseala in relatie cu durata muncii, a repausului,
munca in schimburi, de noapte, in ture.

            -Ergonomia euristica, centrata pe cooperarea operator-

calculator.

            -Ecoergonomia care desi nu este folosita ca denumire in

lucrarile actuale, este extrem de importanta, se centreaza pe relatia
mediu general (ecosistem) si mediul muncii (ergosistem), acesta din
urma fiind integrat ecosistemelor.

2. ERGONOMIA DE CORECTIE SI ERGONOMIA DE CONCEPTIE

            In functie de faza sau etapa in care se gaseste sistemul om-
masina, proiectare sau productie, se pot deosebi doua ramuri
fundamentale ale ergonomiei:

            -ergonomia proiectionala (de conceptie),

            -ergonomia de corectie.

            a).Ergonomia de conceptie are in vedere proiectarea optima a

sistemului om-masina tinind seama de o suma de criterii ergonomice.

            b).Ergonomia de corectie (ergoterapia) se refera la interventia

intr-un sistem om-masina deja functional. Prin echipe polispecializate,
ergonomia de corectie studiaza toate elementele instalatiei,
mobilierului, mediului de munca, organizarea muncii spre a depista
aspectele non-ergonomice.

Experienta si preocuparea specialistilor pentru studierea metodelor de

munca au permis definirea unor principii de baza pentru economia de
miscari.

            Aceste principii ergonomice ale economiei de miscari

sunt urmatoarele:

-Simetricitatea miscarilor miinilor si bratelor, simultaneitatea si

continuitatea miscarilor.

-Miscarile sa fie cit mai usoare, mai scurte si mai rare.

-Miscarile sa aiba o succesiune logica.

-Locul stabil al uneltelor si materialelor, adica sa fie fix si bine

precizat.

-Utilizarea gravitatiei, ca sursa de energie care nu costa nimic.

-Securitatea muncii, prin simplificarea acesteia.

            Pe linga aceste principii ergonomice s-au mai enuntat si

urmatoarele considerente privind ergonomia de miscari astfel:

-Operatorul uman trebuie sa poata lucra asezat sau in picioare

dupa bunul sau plac.
 -Levierele, volanele, manivelele, contactele, robinetii trebuie sa
fie usor de minuit, usor accesibili.

-Trebuie eliminata necesitatea de a controla muscular si mintal

miscarile, in acest scop folosindu-se rigle, opritoare, indreptare,
ghidaje, etc.

-Combinarea mai multor unelte.

Conditiile de munca favorabile elimina risipa de energie prin

ameliorarea factorilor de ambianta.

            De aici au rezultat o serie de principii practice ale economiei

de miscari:

a).Economia de miscari in folosul corpului:

-Miscarea simultana a miinilor si bratelor:

-inceperea si terminarea simultana a miscarilor pentru

ambele miini,

-miinile sa nu ramina inactive, in acelasi timp,

-miscarile bratelor sa fie simetrice sau simultane.

-Cheltuieli minime de energie:

-sa se mobilizeze cele mai mici mase musculare,

-miscarile continue sint preferate celor in zig-zag, intrerupte

sau cu unghi

 ascutit.

-Utilizarea fortei vii:

-forta vie sa fie folosita pentru a ajuta miscarile

executantului,

-miscarea este concentrata,

-solicitarea este minima.

 -Ritmul:

-miscarile balistice sint mai rapide,

-miscarile balistice sint mai usoare si precise, decit cele

supuse,

-executarea usoara si automata a muncii necesita dobindirea

unui ritm.

            b).Amenajarea locului de munca:

-Ordinea in zona de lucru:

-loc fix pentru mijloace de munca,

-materialele, sculele, verificatoarele sa fie cit mai aproape si

in fata

 executantului,

-sa fie dispuse astfel incit sa permita cea mai buna

succesiune a miscarilor.

-Folosirea gravitatiei:

-cutiile si recipientele de alimentare prin gravitatie sa

aprovizioneze

 executantul foarte aproape de locul de munca,

-folosirea gravitatiei pentru evacuare, utilizind

transportoarele cu rale,

 topoganuri, planuri inclinate.

-Iluminarea suprafetelor de lucru si locul de lucru:

-conditii de lumina bune,

-scaunul si suprafata de lucru sa permita lucrul in picioare

sau asezat,
 -modelul de scaun sa permita o pozitie buna.

            c).Conceptia sculelor, aparatelor si a utilajelor:

-Libertatea miinilor:

-degrevarea miinilor prin autodispozitive,

-degrevarea miinilor prin actionarea de picior.

-Combinare, prepozitionare:

-combinarea sculelor,

-prepozitionarea in ordinea folosirii.

-Sarcina degetelor:

-sarcina degetelor in functie de proprietatile mobile ale

acestora, cind fiecare deget indeplineste o miscare separata.

-Dimensiunea organelor de comanda:

-miinile sa aiba asigurata o suprafata de contact cit mai

mare,

-pirghiile, manivelele, valantele, robinetii sa permita

manevrarea fara o

 schimbare importanta a pozitiei executantului si un

randament mecanic

 maxim.

      Prin studiul miscarilor se poate obtine o crestere a productivitatii

muncii cu cca. 75 % pentru activitatile manuale, cu investitii minime.

8.1. Tipuri de mijloace de muncă utilizate

Mijloace de muncă reprezinta totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii

actionează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei.
• Instrumente de mǎsurare: subler, ceas comparator, micrometru.

• Scule manuale utilizate: -menghina

    patent

- dalta

     -   ciocan

-chei fixe,tubulare, inelare, imbus.

-surubelnite

-clesti.

• Scule electrice;

- prelungitoare cu priza si stechere;

- documentaţia tehnică: manual de utilizare, instrucţiuni de lucru, schiţe tehnice, etc;

8.2. Unelte manuale si alegerea lor

ERGONOMIA MUNCII! In timpul lucrului asigurati-va echilibrul mai ales

pentru lucrari de deblocare, tractare.
ALEGETI SCULA ADECVATA! Fiecare scula este destinata pentru o anumita
utilizare. Nu folositi scula pentru o lucrare nerecomandata acesteia. Utilizarea
sculei adecvate va asigura confort,productivitate si securitate Nu modificati
geometria sculei (polizare,sudura,incalzire excesiva…) pentru ca veti modifica
caracteristicile acesteia si ar putea-o fragiliza Nu folositi scula peste capacitatea
acesteia folosind prelungitoare sau prin socuri.
INTRETINEREA SCULELOR: tineti sculele curate pentru a evita alunecarile si
pentru o priza corecta. Inainte de utilizarea acestora faceti o inspectie a starii
acestora, acestea nu trebuie sa prezinte uzuri excesive sau deformari, iar
mecanismele trebuiesc curatate si gresate in mod regulat.
INSTRUCTIUNI GENERALE PE CLASE DE PRODUSE
 CHEI
Asigurati-va o buna pozitie pentru lucru; trageti cheia spre dumneavoastra,
evitand impingerea acesteia. Purtati ochelari de protectie si manusi in timpul
lucrului. Nu interveniti asupra sculei prin diverse procedee ca sudura, polizare,
incalzire... acestea putand sa o fragilizeze. Verificati starea suruburilor si a
piulitelor inaintea interventiei.
Nu folositi scule in mm pentru suruburile sau piulitele in inch. Pentru eforturi mai
mari este preferabila utilizarea cheilor inelare sau capete de chei tubulare.
Nu depasiti capacitatea de lucru a sculei folosind prelungitoare sau lovit muri de
ciocan pe o cheie standard-numai cheile(fig.13) de soc au aceasta posibilitate de
utilizare.

Fig.13 Trusa de chei

CAPETE DE CHEI TUBULARE DE IMPACT

La utilizarea capetelor de impact(fig.14) este obligatorie folosirea componentelor
de montare pe masina conform schitei alaturate. Nu interveniti niciodata asupra
capetelor pe masina in timpul functionarii acesteia. Purtati ochelari de protectie si
manusi in timpul lucrului.
Fig14. CAPETE DE CHEI TUBULARE DE IMPACT

CAPETELE CHEI TUBULARE MANUALE NU SE FOLOSESC NICIODATA PE

MASINI PNEUMATICE SAU ELECTRICE.
Asigurati-va o buna pozitie pentru lucru; trageti cheia spre dumnevoastra, evitand
impingerea acesteia.

SURUBELNITE
Manerele de plastic ale surubelnitelor nu sunt izolate. Pentru lucrarile sub
tensiune utilizati o scula la 1000 V. Nu lasati mana libera in apropierea surubului
asupra caruia interveniti cu surubelnita Purtati ochelari de protectie si manusi in
timpul lucrului. Nu folositi surubelnita(fig.15) ca poanson, levier sau dalta.
Alegeti intotdeauna surubelnita potrivita pentru surub, Philips, Pozidrive, Torx...
etc si dimensiunea corecta pentru a evita deteriorarea surubului, a capului
surubelnitei sau a lamei acesteia. Pentru a conserva caracteristicile
surubelnitelor nu interveniti asupra acestora prin incalzire sau modificari ale
lamelor. Pentru deblocari folositi surubelnite mecanice care sunt prevazute cu
hexagon, permitand utilizarea unei chei. Nu utilizati clesti.
 Fig.15 Trusa de surubelnite

CLESTI
Purtati ochelari de protectie si manusi in timpul lucrului. Pentru lucrarile sub
tensiune utilizati o scula la 1000 V. Respectati capacitatea de taiere a clestilor
taietori in functie de duritatea si diametrul firului de taiat. Nu incalziti sau
modificati ciocurile clestelui(fig.16) pentru a nu modifica caracteristicile acestuia.
Executati taierea firului pe axa acestuia nu diagonal. Taiati in partea inferioara a
taisului nu spre varfuri. Pentru clestii inel siguranta respectati capacitatile
recomandate pentru acestia. Clestii mengina nu sunt instrumente de ansamblare
permanente.

Fig.16 Cleste cuie

CIOCANE SI SCULE DE LOVIRE

Purtati ochelari de protectie si manusi in timpul lucrului. Nu loviti cu un ciocan pe
o piesa cu duritate mai mare de 46 HRC. Nu loviti ciocan pe ciocan, piesa dura
de piesa dura pentru a evita posibilele accidentele. Ciocanele pot provoca
scantei deci nu le folositi in apropierea mediilor sau zonelor inflamabile sau cu
pericol de explozie.
Verificati sculele de lovire(fig.17) inainte de utilizare. Nu fofosit ciocane cu cozi
deterioarte sau joc in imbinare. Nu folositi scule de lovire cu floare sau lipsa de
material. Nu folositi daltile pe post de levier. Cand alegeti dimensiunea unui
ciocan tineti cont ca diametrul suprafetei de lovire sa fie cu aproximativ 10 mm
mai mare ca cel al suprafetei de impact.
Folosit intotdeauna scule cu manere de protectie care va confera securitate si un
mai mare confort in timpul lucrului(dalti, punctatoare,...)

Fig17. Ciocane si scule de lovire

9. Echipamentul individual de protectie (EIP)

Echipamentul individual de protecție (EIP) face parte din rutina zilnică

a tuturor celor care lucreaza în industrie, fie ea grea sau farmaceutică,
în construcții, la service-urile auto, ș.a.m.d.. De fapt, trebuie purtat
până și de către vizitatorii șantierelor sau liniilor de producție. Cu toate
acestea, România are unul din cele mai ridicate niveluri ale numărului
de incidente din Europa, în 2013 înregistrându-se peste 4000
accidente la locul de munca. Cauza, pe lângă instructaj, este
nefolosirea sau alegerea și utilizarea necorespunzătoare a
echipamentelor de protecție individuală.
Voi încerca prin acest ghid, să îți fac cunoscut de echipamentul
individual de protecție, din cap până în picioare.

Componentele EIP
Necesitatea echipării cu EIP se datorează pericolelor ce nu pot fi
evitate (ex. podea umedă pe care exista riscul alunecării; posibilitatea
ca într-un șantier de construcții să fie proiectate obiecte etc.). EIP are
cinci părți componente:
– protecția capului
– protecția picioarelor
– protecția feței
– protecția respiratorie
– protecția corpului.

Protecția capului
Casca de protecție, evident, are scopul de a-ți proteja capul,
permițându-ți să te concentrezi pe ceea ce ai de meșterit, fără să porți
grija obiectelor sau materialelor ce te pot accidenta prin cădere. Casca
este necesara mai ales în lucrări de construcție în apropierea schelelor,
lucrări de săpături de șanțuri, tunele, lucrări de detonare, sau în
preajma macaralelor și convoaielor.Protecția capului mai cuprinde
fesurile și sepcile, care, evident, oferă o simpla protecție termică și
sunt destinate purtării în sezonul rece sau spații frigotehnice.

Protecția picioarelor
Încăltămintea de protecție și de lucru este indispensabilă pe orice
șantier, și ar trebui purtată chiar și de către mecanicii auto. Cu alte
cuvinte trebuie purtată în toate mediile de lucru unde este necesară
protejarea degetelor, metatarsienelor, tălpii și gleznei.
Tehnologia a progresat mult de la prima pereche de bocanci cu
bombeu (din lemn), iar astăzi ne putem echipa cu pantofi, bocanci,
sandale și cizme cu bombeu metalic sau compozit, cu lamelă
antiperforație sau fără, îmblăniți și rezistenți la umiditate, sau cu
izolație electrică de joasă tensiune.
Încălțămintea de protecție se alege în funcție de pericolele la care ești
expus.

Protecția ochilor, feței și urechilor

Proabil primul obiect care ne vine în minte când ne gandim la protecția
ochilor sunt ochelarii.
Varietatea ochelarilor de protecție este foarte mare, de la modele
opționale (nu sunt obligatorii) ce ofera simpla protectie UV, până la
ochelari de protecție închiși, folosiți în medii in care predomină fumul,
vaporii, praful sau ateliere unde se prelucreaza materiale prin așchiere
și se sudează. Acolo unde există riscul ca activitatea desfășurata să
afecteze ochii lucrătorului, este necesară purtarea unui tip de ochelari
care să îl ferească de aceste pericole.
La aceast lucru trebuie adăugat și faptul că, pe lângă obligativitatea
purtării ochelarilor de protecție în practicarea anumitor meserii, este
necesară și semnalizarea zonelor în care se cere protecția ochilor și
urechilor.
Protejarea urechilor este necesară în locurile unde zgomotul depășește
80 dB (trafic greu, șantiere pe care se folosesc mașini electrice,
ateliere de forjare, aeroporturi, etc), iar persoanele care lucrează în
aceste medii trebuie să-și verifice auzul la intervale regulate de timp.
Protecția respiratorie
Cerința este ca orice lucrător expus la gaze, vapori sau materii aflate
în aer trebuie să primească protecție adecvată pentru respirație, iar în
cazul în care concentrația de oxigen în aerul ambiental este scăzuta,
lucrătorul trebuie să primească și echipament cu oxigen.
Alegerea echipamentului de protecție respiratorie reprezintă o
activitate complexă, în care trebuie să se țină cont de o multitudine de
factori. Din acest motiv, recomand ca alegerea sa fie făcută cu ajutorul
unui specialist SSM sau dupa o cercetare temeinică pentru identificarea
fenomenelor periculoase la care sunteți expuși tu și colegii tăi.
Protecția corpului
În funcție de situațiile în care este folosită, îmbrăcămintea de protecție
poate fi:
– pentru riscuri minime – bună rezistență mecanică (ex.: ateliere de
producție, service-uri auto);
– chimică și biologica (ex.: pentru cei care lucrează cu substanțe
toxice, caustice, iritante);
– antistatică (ex.: recomandată în zone cu pericol de explozie sau
electrocutare);
O grupă distinctă o reprezintă îmbrăcămintea de mare vizibilitate
(reflectorizantă și fluorescentă), destinată celor care își desfășoară
activitatea în zona liniilor de cale ferată și în spațiile în care se
construiește sau celor care se ocupă de amenajare și întreținere în
zona drumurilor publice sau în limita acestora. Mai mult de atât, este
obligatorie pentru cei care desfășoară lucrări de întreținere a
vehiculelor pe drumurile publice sau în zone periculoase cu trafic în
mișcare, cât și celor care se deplaseaza pe biciclete și mopede pe timp
de noapte.

Protecția mâinilor
Este obligatorie pentru orice lucrător care riscă accidentari ale brațelor
sau vătămări ale pielii cauzate de impacte mecanice, flăcări, umiditate,
căldură și frig, toxicitate, materiale de lucru caustice sau iritante.
Manușile trebuie sa fie alese în conformitate cu scopul protecției și să
se potrivească purtătorului.