Tema 8: Contabilitatea altor operații cu mărfuri

1. Iventarierea mărfurilor: necesitatea, rolul și etapele ei.

2. Stabilirea, regularizarea și contabilizarea diferențelor de inventar la gestiunile de mărfuri
reflectate cantitativ – valoric (unitățile cu ridicata).
3. Stabilirea, regularizarea și contabilizarea diferențelor de inventar la gestiunile de mărfuri
reflectate global – valoric.
4. Perisabilitățile naturale – documentarea, calcul și contabilitatea acestora.
5. Reevaluarea mărfurilor și contabilitatea diferențelor provenite din reevaluare.

1.
Printre cerinţele de bază faţă de informaţia contabilă sunt realitatea şi exactitatea ei. Acest lucru
se realizează cu ajutorul invetarierii.
Inventarierea reprezintă procedeul de control şi autentificare documentară a existenţei
elementelor contabile care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii.
Necesitatea inventarierii se face simțită în două momente:
- în cursul exercițiului pentru controlul gestionar (perioada de gestiune);
- la încheierea exercițiului pentru stabilirea situației patrimoniale reale și în vederea evaluării
mărfii.
Inventarierea mărfurilor are următoarele sarcini:
- determinarea existenţei efective a mărfurilor;
- controlul asupra stării mărfurilor prin compararea realităţii cu informaţia furnizată de
contabilitate;
- depistarea valorilor care şi-au pierdut parţial calităţile iniţiale sau sunt învechite din punct de
vedere moral;
- verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri;
- verificarea realităţii valorii contabile a mărfurilor.
Modul de efectuare a inventarierii şi de reflectare în contabilitate a rezultatelor acesteia sînt
reglementate de Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 şi Regulamentul cu privire la
inventariere nr. 27 din 28.04.2004.
Numărul inventarierilor pe parcursul anului, momentele efectuării acestora şi lista
elementelor patrimoniale ce trebuie supuse inventarierii se stabilesc de către conducătorul entității,
cu excepţia cazurilor când efectuarea inventarierii este obligatorie în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
Inventarierea patrimoniului se efectuează în mod obligatoriu în următoarele cazuri:
- la inceputul activitatii;
- cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfârşitul anului;
- în caz de înlocuire a gestionarului;
- în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum si în caz de deteriorare a bunurilor;
- în caz de incendiu sau calamitate naturala (inundatie, cutremur de pamint etc.);
- la reevaluarea stocurilor de marfuri;
- în cazul reorganizarii, lichidarii sau încetarii activitatii;
- în cazul modificarii preturilor;
- în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control, sau în baza hotărârii altor
organe prevazute de lege.
Inventarierea se clasifică după următoarele criterii:
 În dependenţă de gradul de cuprindere al grupurilor marfare:
1
- inventariere totală, cuprinde toate grupurile,
- inventariere parţială, cuprinde doar anumite tipuri de mărfuri;
 După caracterul inventarierii:
- inventariere planificată – se efectuează periodic conform graficului existent la entitate,
- inventariere inopinată – se efectuează pe neaşteptate pentru gestionari cu scopul depistării
fraudelor;
 După modalitatea de efectuare:
- inventariere totală – se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un grup de mărfuri,
sau asupra tuturor bunurilor dintr-o gestiune,
- inventariere prin sondaj – cuprinde numai anumite sortimente a unui element patrimonial sau
numai anumite bunuri dintr-o gestiune. Astfel de inventariere se aplică în cazul unui volum
mare de lucru şi necesită mai puţin timp, însă nu asigură obiectivitatea rezultatelor. Dacă pe
parcursul invetarierii prin sondaj se depistează nereguli semnificative, atunci se efectuează
inventarierea totală.
Responsabilitatea pentru efectuarea corectă şi oportună a inventarierii o poartă conducătorul
entității. Contabilul-şef împreună cu conducătorii subdiviziunilor şi serviciilor sunt obligaţi să
verifice respectarea regulilor de efectuare a inventarierii.
Inventarierea se efectuează de comisia de inventariere numită de conducătorul unității
comerciale și formată din șeful comisiei și membrii acesteia fiind formată din cel puțin 5
persoane abilitate.

Fazele (etapele) inventariei sunt:

- Pregătirea – se emite decizia sau ordinul de inventariere care se înmâinează comisiei. Ea

conține: gestiunea ce urmează a se inventaria, componența comisiei, obiectul și perioada inventării.
Comisia oprește procesul circulației mărfurilor în gestiune și sigilează spațiile de depozitare a
bunurilor și a mijloacelor bănești și întocmește procesul verbal de sigilare, verifică aparatele de
măsură, ultimele documente de mișcare a mărfurilor și solicită gestionarul o declarație de inventar
în care acesta specifică dacă are în gestiune sau a eliberat mărfuri fără documente, dacă a
înregistrat toate documentele în evidența operativă, dacă cunoaște existența unor plusuri sau
minusuri în gestiune. Gestionarul întocmește darea de seamă în ziua inventarii care este vizată de
președintele comisiei și trasmisă în contabilitate.

- Desfășurarea (efectuarea) – presupune constatarea faptică a mărfurilor și ambalajelor

existente în gestiune prin măsurare, cântărire, numărare, cubaj, în funcție de natura și
caracteristicile acestora. Stocurile stabilite se consemnează în listele de inventariere INV-3 pentru
mărfurile, evidența cărora se ține global valoric și listele de inventariere INV-2 pentru gestiunea cu
evidența cantitativ-valorică. Listele se întocmesc în 3 exemplare un exemplar se remite
gestionarului, iar 2 exemplare - la comisie.

După terminarea lucrărilor de inventariere pe fiecare filă se calculează totalul indicilor naturali
pe coloana cantitativă și pe cea valorică. La final se determină diferențele de inventar și cauzele
care le-au generat.

- Reflectarea rezultatelor inventarierii.

2
 2.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constante efective și înscrise în listele
de inventariere cu cele din evidența analitică. Diferențele depistate la inventariere se reglementează
astfel:

- diferențele pozitive sunt reflectate ca venituri

- diferențele negative se trec la cheltuieli.

Lipsurile de bunuri care depășesc normele de perisabilitate natutală precum și lipsurile legate de
deteriorarea mărfurilor se reflectă în contul persoanelor vinovate în conformitate cu prețul de piață
la momentul depistării lipsurilor. În cazul cînd nu sunt depistate persoanele responsabile pierderile
date se trec la cheltuielile perioadei. Rezultatul inevtarierii se constată cantitativ-valoric la unitățile
de alimentație publică.

EX: La unitatea comercială cu ridicata au fost constatate lipsuri în mărime de 500 lei, dintre care:
- 300 lei din vina gestionarului, la prețul de piață de 400 lei (inclusiv TVA);
- 200 lei în limita peresabilităților.
Nr. Conținutul operației economice Suma, Dt Ct
lei
1. Reflecatrea lipsei mărfurilor 300 714 217
2. Reflectarea lipsei mărfurilor din vina gestionarului și a TVA 333 226 612
67 226 5344
3. Reflectarea lipsurilor de mărfuri în limita perisabilității 200 712,714 217
naturale
4. Stingerea creanței de către gestionar:
- în numerar 400 241 226
- din salariu 531 226

3.
Unitățile comerciale ce țin evidența mărfurilor global – valoric vor calcula rezultatele
inventarierii doar valoric fără a evidenția separat denumirea mărfurilor sau a ambalajelor la care s-
au constatat lipsuri sau plusuri de inventar. Unitățile comerciale care țin evidența mărfurilor global
– valoric sunt cafenelele, barurile, bufetele.
O dată cu constatarea diferențelor de inventar e necesar să se ia în considerație marja sau cota
adaosului comercial.
Lipsurile stabilite la unitățile comerciale cu amănuntul vor fi reflectate:
Dt 714
Ct 217, 811 – la preț de procurare.
Diferențele dintre prețul cu amănuntul și cel de cumpărare:
Dt 831
Ct 217, 811.
Lipsurile în limita perisabilității:
Dt 712, 538 Dt 831
Ct 217, 811 Ct 217,811.
În cazul depistării plusurilor:
Dt 217, 811 Dt 217,811
Ct 612 Ct 5344.

3
 4.
Persabilitățile sunt scăzămintele normale ale mărfurilor datorate propietăților fizico – chimice
ale ei cum ar fi scăzăminte prin uscare (zahăr, făină), prin valatizare, prin spargere.
Persabilitățile se acordă numai pentru unele sortimente de mărfuri fiind separate pe grupe de
mărfuri, pe tipul de produse în cadrul cărora se constată pe perioade ale anului.
Normele de pierderi sunt precizate sub forma unor cote procentuale maxime, prin liste în baza
anexei la Hotărârea Departamentului comerțului. Perisabilitățile după locul de apartenență se împart
în:
1) persabilități de transport;
2) depozitare;
3) desfacere sau vânzare.
Pentru calcularea pierderilor în limita persabilităților e necesar ca unitatea comercială să
calculeze termenul mediu de păstrare prin împărțirea stocului mediu zilnic al mărfurilor în perioada
de la inventarierea precedentă la cea actuală, apoi se calculează circulația pe o zi.

5.
Reevaluarea mărfurilor se efectuează de regulă îm următoarele cazuri:
- La hotărârea conducătorului unității comerciale;
- În legătură cu reducerile sezoniere de prețuri;
- Prin hotărârea Guvernului.
Reevaluarea prin hotărârea Guvernului se efectuează prin acte normative ce trebuie să
conțină:
- Obiectivele reevaluării;
- Lista mărfurilor ce vor fi reevaluate;
- Sursa de acoperire a diferențelor provenite în urma reevaluării;
- Cota de reevaluare;
- Prețul nou;
- Data efectuării reevaluării.
Reevaluarea se efectuează în conformitate cu dispozițiile emise de conducere în care se
indică: gestiunea, numele, prenumele gestionarului, data efectuării reevaluării.
Rezultatele reevaluării mărfurilor vor fi fixate în actul de reevaluare care include:
- Lista mărfurilor reevaluate;
- Prețul pînă și după reevaluare;
- Diferența reevaluării mărfurilor care este pozitivă sau negativă;
- Modul de acoperire a diferențelor din reevaluare.
Rezultatele reevaluării se înregistrează în contabilitate în mod diferit în dependență de
rezultatele obținute. În cazul cînd în urma reevaluării mărfurilor, prețul a crescut, vom reflecta:
Dt 217
Ct 612
când prețurile scad:
Dt 714
Ct 217.
În unitățile comerciale cu amănuntul evidența mărfurilor este ținută la preț de vâînzare. În acest
caz diferențele pozitive vor fi reflectate astfel:
Dt 217 și Dt 217
Ct 612 Ct 831.
4
 Diferențele negative depind de faptul dacă micșorarea prețului afectează valoarea lor inițială de
cumpărare sau se micșorează până la mărimea valorii de cumpărare. Când prețul se micșărează
până la valoarea de cumpărare, această diferență se acoperă din contul adaosului comercial astfel:
Dt 821
Ct 217.2.
În cazul când prețul se micșorează până la valoarea de cumpărare a mărfii, în afara de formula
contabilă precedentă se mai înregistrează:
Dt 714
Ct 217.2.

EX: Un comerciant ține evidența mărfurilor la preț de cumpărare conform inventarierii. Pentru
două tipuri de mărfuri s-au stabilit:
- marfa A: 100 unități * 15 lei = 1500 lei
după reevaluare: 100 unități * 20 lei = 2000 lei.

Direfența de 500 lei va fi reflectată astfel:

Dt 217.2 500
Ct 831 500 lei.
- marfa E: 150 bucăți * 12 lei = 1800 lei
- după reevaluare: 150 bucăți * 10 lei = 1500 lei;
diferența de 300 lei se contabilizează:
Dt 831 300
Ct 217.2 300 lei.
Dacă la marfa E prețul de cumpărare va fi de 10,50 lei, în urma inventarierii (150 * 10,50 – 150 *
10) = 75 le vom reflecta:
Dt 714 75 Dt 831 225 (300-75)
Ct217.2 75 Ct 217.2 225 lei.