3.

Întemeierea statului medieval Moldova

-Unificarea autonomiilor prestatale de la est de Carpaţi s-a
realizat începând cu a doua jumătate a secolului XIV şi se
finalizează la sfârşitul aceluiaşisecol; întemeierea Moldovei
are trei etape:9
a. prima etapă–mijlocul secolului XIV –descălecatul lui
Dragoş din Maramureş;
b. a doua etapă–a doua jumătate a secolului XIV
-descălecatul lui Bogdan din Maramureş;
c.a treia etapă –sfârşitul secolului XIV –alipirea sudului
Moldovei.
-Descălecatul lui Dragoş –în 1350,regele maghiar Ludovic I
de Anjou organizează în Moldova o marcă de
apărareîmpotriva tătaro-mongolilor, condusă de Dragoş, cu
reşedinţa la Baia; această unitate,,,Moldova Mică”,va constitui
nucleul politic şi teritorial al noului stat.
-Descălecatul lui Bogdan–urmaşii lui Dragoş, Sas şi Balc,au
fost înlăturaţi de români pentru a pune capăt suzeranităţii
maghiare; în acest context,Bogdan din Cuhea, Maramureş
descalecăla est de Carpaţi şi întemeiază statul independent
Moldova (,,Cronica lui Ioan de Târnave”-1364).
-Statul moldovean se va consolida în timpul urmaşilor lui
Bogdan: Petru Muşat,care devine vasal al regelui
polonVladislav Iagello, întemeiază Mitropolia ortodoxă de la
Suceava şi Roman I,,,voievod al Ţării Moldovei de la munţi
până la Mare”, care a desăvârșit ,,Moldova Mare”.
4. Întemeierea statului medieval Dobrogea
-Teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră se afla sub
autoritatea Imperiului Bizantin.
-În prima jumătate a secolului XIII este atestată Ţara
Cavarnei, recunoscută de Imperiul Bizantin; ea reprezintă
nucleul viitorului stat dobrogean, condus în secolul XIV de
Balica.
-Urmaşul său, Dobrotici, numit ,,despot” de bizantini, unifică
teritoriul dintre Dunăre şi mare.
-În 1386,la conducerea statului autonom Dobrogea urmează
Ivanco, care moare în 1388în luptele cu turcii, iarDobrogea
este inclusă de Mircea cel Bătrân în componenţa Ţării
Româneşti.
IV. Instituţiile statelor medievale
1. Domnia –reprezintă principala instituţie centrală în
Moldova şi Ţara Românească; ea corespunde monarhiei de tip
medievaloccidentale, dar cu trăsături proprii româneşti. 10
-Toţi vasalii domnului îi datorau acestuia supunere şi credinţă,
în timp ce domnul, care era suzeranulsuprem şi suveranul
ţării, trebuia să-i apere şi să-i ,,miluiască”.
-Domnia s-a legitimat prin originea divină a puterii domnului;
succesiuneala domnie s-a făcut pe cale ereditar-electivă,
astfel succesori puteau fi în Moldova cei din neamul lui
Bogdan, iar în Muntenia cei din neamul lui Basarab; singura
condiţie era să fie ,,os de domn”.
-Titlul domnesc–este compus din: particula ,,Io”-,,cel ales de
Dumnezeu”, ,,mare voievod”–comandant suprem al oastei;
,,domn”–autoritatea politică absolută,stăpânitorul
pământurilor şi locuitorilorţării, ,,singur stăpânitor”/,,de sine
stătător” –simbolul suveranităţii externe şi interne.
-Atribuţiile domnuluivizează toate domeniile importante:
a. de politică internă şi externă: declară război, încheie pace,
semnează tratate cu ţările vecine;
b. militare: ,,mare voievod”;
c. administrative: conducea administraţia, numea dregătorii;
d. funciare: era proprietarul întregului pământ, pe care îl
administra după propria cuviinţă;
e. financiare: bate monedă şi introduce impozite;
f. judecătoreşti: este judecătorul suprem, judecă împreună cu
sfatul boierilor;
g. religioase: confirma episcopii şi mitropoliţii, întemeia
mănăstiri şi biserici;
h. legislative: emite aşezăminte (hrisoave), acordă privilegii
negustorilor.
-Instituţia domniei se modifică spre sfârşitul secolului XVI şi
în secolul XVII,când devine o funcţie administrativă în
Imperiul Otoman; în secolul XVIII,domnii fanarioţi sunt
numiţi direct de sultan; Transilvaniaa fost condusă de un
voievod până în 1541, iar apoi de un principe.
2. Sfatul domnesc–instituţie centrală de guvernare, cu rol
consultativ, dând consimţământul în11
aprobarea actelordomniei; asista pe domn lajudecată, participa
la încheierea tratatelor externe.
-La început era alcătuit din marii boieri, ca deţinători de mari
proprietăţi de pământ, ulterior din dregători–boieri cu funcţii
specifice: vornicul (şeful curţii domneşti), logofătul (şeful
cancelariei domneşti), vistiernicul (şeful finanţelor), spătarul
(purtătorul de spadă), postelnicul (atribuţii diplomatice); în
Ţara Românească mai apare banul Olteniei (atribuţii
administrative, juridice, militare), iar în Moldova portarul
Sucevei (comanda oştile pentru domn); în
Transilvania,existau în secolul XVII Guberniul şi Cancelaria
aulică a Transilvaniei.
3. Marea Adunare a Ţării–se compunea din marii boieri,
clerul înalt, boierimea mică şi mijlocie şidin curteni; avea
atribuţia de a alege domnul; în Transilvania întâlnim
Congregaţiile generale, din care făceau parte doar catolicii.
4. Organizarea judecătorească–avea la bază ,,obiceiul
pământului”, norme româneşti nescrise, iar judecata era făcută
de domn, ajutat de Sfatul domnesc (în Moldova şi Muntenia).
5. Armata–în Moldova şi Ţara Românească,domnul era
comandantul armatei,,,mare voievod”; el putea conta pe
,,oastea cea mică”, alcătuită din cetele de pe domeniile sale,
din oraşe şi sate libere şi din steagurile boierilor; în caz de
nevoie,se apela la ,,oastea cea mare”,formată din ţărani; în
Transilvania, voievodul comanda armata ca reprezentant al
regelui Ungariei.
6. Administraţia–Ţara Românească era alcătuită din judeţe,
iar Moldova din ţinuturi, conduse de dregători locali; în
Transilvania existau: comitatele maghiare, scaunele secuieşti
şi săseşti, districtele româneşti, oraşele (burgurile) şi
organizaţiile săseşti.
7. Biserica–în Ţara Românească şi Moldova era cea mai
importantă instituţie a societăţii; exista câteo mitropolie în
fiecare ţară, în subordinea căreiase aflaumai multe episcopii;
mitropolitul ocupa un loc important în Sfatul domnesc şi ţinea
locul domnului în caz devacanţă a tronului.
-În Ţara Românească şi Moldova au fost create
mitropoliiortodoxela Curtea de Argeş şiSuceava, recunoscute
de Patriarhia de la Constantinopol.12
-În Transilvania a predominat ortodoxismul, dar românii erau
consideraţi toleraţide stăpânitori.