Ministerul Educatiei,Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

Centrul de Excelenta in Energetica si Electronica

Catedra Electrotehnica

Referat
Tema:Sisteme de Ventilare

Elaborat: Stratan Radu

Verificat: Damian Leonid

Gr.EN-0118

Chisinau 2020

INSTALAŢII DE VENTILARE
Rolul unei instalaţii de ventilare este de a stabili sau de a menţine condiţii de
temperatură, umiditate, conţinut de praf şi produse gazoase, compatibile cu un
anumit grad de confort, în prezenţa diverselor aporturi exterioare, respectând
nivelul de zgomot şi de viteză de deplasare a aerului compatibile cu acest confort.
Ventilarea poate fi în funcţie de modul în care aerul este circulat în incinte: a)
naturală – când aerul este circulat prin diverse „deschideri" ale clădirilor în mod
natural, sub efectul vântului sau al tirajului; b) mecanică – când se foloseşte un
dispozitiv mecanic (ventilator) care vehiculează prin incintă aer exterior, sau un
amestec de aer interior cu aer exterior. Pentru a obţine în incintele ventilate condiţii
de temperatură, presiune şi umiditate prescrise (stabilite de normativele şi
standardele în vigoare), aerul va trebui supus în prealabil unui proces de tratare
complexă, proces ce poate cuprinde încălziri, răciri, umidificări, dezumidificări,
filtrări, etc. Principala problemă care se pune din punct de vedere al ventilǎrii este
aceea de a evita şi de a elimina mirosurile neplăcute sau de a elimina anumiţi
vapori ce pot apare în incintă (vapori ce pot fi periculoşi atât prin acţiunea directă
asupra organismului cât şi prin posibilitatea de a da naştere la inflamări, explozii,
etc. - de exemplu benzina). În general, există un conţinut limită ce nu trebuie
depăşit şi pe baza acestuia se determină debitul de aer necesar. În cazul ventilării în
scopuri igienice a incintelor normale de locuit, rata de schimb a aerului se
determină funcţie de numărul de ocupanţi ai încăperii, fixând valoarea admisibilă a
conţinutului în acid carbonic (între l 0 /00 şi l,5 0 /00), limitând temperatura
datorită degajărilor de căldură sau a cantităţilor de vapori de apă în incintă.

Circulaţia aerului pentru o instalaţie complexă de ventilare şi climatizare poate fi

reprezentată schematizat pe baza organigramei din figura 9.1, în care se pot urmări
legăturile dintre gurile de aspiraţie şi refulare, circuitele de aer, chesoanele de
distribuţie sau de extracţie a aerului, posibilitatea de realizare a recirculării unei
părţi din aerul din incintă, ca şi nivelul de presiune la care lucrează incinta.

Clasificarea sistemelor de ventilare:

Având în vedere rolul pe care-l are o instalaţie de ventilare, trebuie să se ţină

seama de caracteristicile cerute aerului dintr-o incintă, care pot fi extrem de
variabile, funcţie de tipul şi destinaţia incintei, astfel încât, pentru anumite industrii
instalaţiile de ventilare trebuie să fie complexe şi automatizate, permiţând
menţinerea foarte strictă a unor condiţii de ambianţă prestabilite. Având în vedere
rolul pe care-l are o instalaţie de ventilare, trebuie să se ţină seama de
caracteristicile cerute aerului dintr-o incintă, care pot fi extrem de variabile, funcţie
de tipul şi destinaţia incintei, astfel încât, pentru anumite industrii instalaţiile de
ventilare trebuie să fie complexe şi automatizate, permiţând menţinerea foarte
strictă a unor condiţii de ambianţă prestabilite. Pornind de la consideraţiile de mai
sus, instalaţiile de tratare a aerului pot fi împărţite în 5 categorii şi anume (tabelul
9.1): • instalaţii de ventilare naturală – la care circulaţia aerului are loc pe baza
diferenţei de presiune sau/şi de temperatură ce rezultă între interiorul şi exteriorul
incintei. Ea poate avea loc prin neetanşeităţile uşilor şi ferestrelor, prin deschiderea
acestora, prin asigurarea efectului de tiraj al aerului, etc. • instalaţii de ventilare
mecanică – caracterizate de existenţa ventilatoarelor (unul sau două) ce asigură
intrarea respectiv evacuarea aerului aerului din incintă. În funcţie de decalajul de
presiuni realizat de cele două ventilatoare avem incinta sub depresiune (când aerul
exterior va pătrunde în incintă prin neetanşeităţi) sau sub suprapresiune (când aerul
interior va ieşi din incintă prin neetanşeităţi); • instalaţii cu reîmprospătarea aerului
– caz în care calitatea aerului interior este ameliorată, în sensul realizării unui ecart
între temperatura din incintă şi cea exterioară; • instalaţii de climatizare – care
asigură în orice perioadă a anului ambianţe confortabile, cu parametri interiori
fixaţi înainte, având rolul fie de a echilibra căldurile sensibile prin aport sau prin
evacuare de energie termică din incintă, fie de a echilibra căldurile latente, în
special în sezonul cald, prin reducerea gradului de umiditate; • instalaţii de
condiţionare a aerului – poate asigura, pe lângă echilibrarea căldurilor latente şi a
celor sensibile şi menţinerea, cu anumite toleranţe, a condiţiilor climatice fixate
dinainte pentru incinta respectivă. Practic aceste instalaţii se pot utiliza ca sisteme
izolate, ele putând funcţiona, la limită, fără aport de aer nou.

Racirea controlata a incaperilor poate fi folosita atat in casele vechi cat si in cele
noi construite. In casele noi (pasive din punct de vedere energetic) sistemul ce
dirijeaza racirea incaperilor, asigura o circulatie necesara, chiar daca usile si
geamurile sunt inchise. Cand au loc lucrari de renovare a locuintelor de tip vechi,
se feloseste termoizolatie moderna, geamuri termopane cu constructie speciala si
deja e nevoie de un sistem de ventilare organizat. Pentru o asa casa, deseori
deranjeaza zgomotul de afara. Sistemul dirijat pentru racire, poate fi eficient folosit
doar in acest caz.
Cand se efectuiaza racirea incaperilor prin deschiderea geamurilor, energia aerului
interior, se pierde cu acesta. Sistemul ventilare organizata, cu recuperarea aerului
reutilizeaza caldura aerului ce se evacueaza. Tot asa, se utilizeaza caldura generata
de sistemul de iluminat, a oamenilor si a utilajului casnic. Pompele de caldura
FIGHTER cu utilizarea caldurii aerului ventilat, sunt destinate pentru prepararea
apei calde pentru consum menajer, incalzirii si ventilarii. O astfel de recuperare a
energiei, garanteaza un mod sanatos si ecologic de a incalzi locuinta
dumneavoastra. Un astfel de sistem, pe linga toate avantajele mentionate, ajuta la
micsorarea considerabila a facturilor pentru incalzire.
Principiul de functionare:
Sistemul de ventilare asigura un circulatia aerului din interiorul locuintei, care este
unul dintre principalele aspecte ale unei vieti sanatoase. NIBE produce si pompe de
caldura destinate pentru utilizarea caldurii din aerul evacuat din lucuinta. Afara de
asta, caldura solara care nimereste in interior prin geamuri, de la sistemul de
iluminat si dispozitive electrice, caldura de la oameni, la fel sunt reutilizate pentru
incalzire, creind economii considerabile in sezonul rece.

Aerul proaspat, nimereste in incaperi prin grilele de ventilare si se incalzeste de la

corpurile de incalzire. Aerul utilizat, este vehiculat printr-un sistem de tubulaturi,
spre blocul de ventilare anexat pompei de caldura. Blocul dat reprezinta un
schimbator de caldura intre aerul ce se evacueaza si pompa de caldura. Prin
urmare, caldura obtinuta, este utilizata pentru incalzirea locuintei, si prepararea
apei calde pentru consum menajer. La incheierea ciclului, aerul utilizat este
evacuat in mediul ambiant.
Functia agentului frigorific
Aerul utilizat din incapere, este vehiculat catre evaporator. In urma acestui proces,
caldura sau energia termica acumulata in aer se extrage. Dupa ce procesul este
finisat, aerul racit este evacuat in mediul exterior si ciclul se repeta continuu.
Un alt lichid, care circula intr-un sistem inchis din pompa de caldura, trebuie sa
posede punctul de fierbere la o temperatura foarte joasa. Acest lichid se numeste
agent frigorific sau mai popular „freon”, si se utilizeaza frecvent in instalatiile
frigorifice. In momentul cand agentul frigorific, nimereste in evaporator, care in
prealabil preluase energia din aer, acesta din urma se evapora.
Vaporii formati sunt aspirati de compresor, unde sunt puternic comprimati. In
rezultatul comprimarii, se obtine un gaz cu densitate si temperatura ridicata.
La etapa urmatoare, vaporii incalziti, nimeresc in condensator care reprezinta un
schimbator de caldura, aflat intr-un boiler cu apa. Prin condensator, caldura este
cedata apei, respectiv vaporii, se racesc si se intorc in faza lichida.
Faza lichida a agentului frigorific, este trecuta prin diverse filtre, apoi prin ventilul
de expansiune, unde temperatura si presiunea lichidului se reduce la minim.
La aceasta etapa, agentul frigorific isi inchee ciclul si iarasi nimereste in
evaporator, de unde ceclul re repeta.