Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o

expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.

Simplitatea, modestia, cuminţenia, cumsecădenia, dar şi
onestitatea, curajul, patriotismul au fost calităţi ce l-au definit
pe Grigore Vieru ca om, ca scriitor, este cunoscut si iubit de
toate varstele. Vieru a fost mai mult decat un poet. El a fost
insusi sufletul poporului. A fost, este si va fi Pilonul de
rezistenta a culturii noastre nationale.
Evident, Grigore Vieru a abordat câteva teme esenţiale: mama,
patria, graiul, iubirea, războiul, copilăria. Poeziile despre mama
scrise de Grigore Vieru reflectă atitudinea poetului față de
această esență printr-o abordare largă si prin emotii calde:” Așa
o știm, așa e mama: Se mulțumește cu puțin Hrănindu-se mai
mult cu pâinea Răbdării, dorului divin..” Cel mai mult in viata a
iubit-o pe mama sa, care a trecut ca un fir rosu prin toata creatia
sa. Deseori creatiile lui au fost dedicate copiilor, ce confirmă
acest lucru multitudinea de poezii scrise cu atâta dragoste faţă de
ei.
Poetul Grigore Vieru a fost foarte aproape de sufletul poporului,
a fost cel mai mare patriot al neamului. In poezia “Legamantul”
scriitorul vine sa ne spuna ca viata continua si ca cunostintile
pentru viitoarele generatii sunt transmise : “S-o lăsaţi aşa
deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.”