ŞCOALA NAłIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAłII PUBLICE

Avatarurile Eurasiatismului în contextul noii ordini mondiale

COORDONATOR:
Prof. univ. dr. Paul Dobrescu Student: IoniŃă Gabriela
Anul absolvirii: 2010

BUCUREŞTI - 2010
DeclaraŃie privind originalitatea şi respectarea drepturilor de autor

Subsemnatul(a) IONIłĂ GABRIELA, student la

□ Facultatea de Comunicare şi RelaŃii Publice
□ Departamentul …………………………………………………………………………..
□ Şcoala Doctorala………………………………………………………………………..,
în cadrul Şcolii NaŃionale de Ştiinte Politice şi Administrative, declar pe proprie
răspundere că lucrarea de licenŃă cu titlul:
„Avatarurile eurasiatismului în contextul noii ordini mondiale”
este creaŃie proprie şi nu a mai fost prezentată vreodată la o altă facultate sau instituŃie
de învăŃământ superior din Ńară sau străinătate.
De asemenea, declar că toate sursele documentare utilizate, inclusiv cele preluate de pe
Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

ƒ toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă
limbă, sunt scrise între ghilimele şi deŃin referinŃa precisă a sursei;
ƒ reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alŃi autori deŃine referinŃa
precisă;
ƒ codul sursă, imagini etc. preluate din proiecte open-source sau alte surse sunt
utilizate cu repsectarea drepturilor de autor şi deŃin referinŃe precise;
ƒ rezumarea ideilor altor autori precizează referinŃa precisă la textul original.

Bucureşti,
Data: 15 iunie 2010 Absolvent ,

IoniŃă Gabriela

(semnătura)

2
 CUPRINS

I. INTRODUCERE........................................................................................................................................... 4

II. CUPRINS .................................................................................................................................................... 5

1. Eurasiatismul – aspecte teoretice................................................................................. 5

1.1. Premisele slavofile şi panslaviste ale Eurasiatismului............................................... 5

1.2. Şcoala modernă de geopolitică rusă – reprezentanŃi, viziuni ........................... 10

1.3. Eurasiatism Redivivus – în cadrul globalizării .......................................................... 19

2. Eurasiatismul în contextul geopolitic post-sovietic .................................................. 21

2.1. Rusia post-sovietică şi noua ordine mondială....................................................... 23

2.2. Strategia energetică şi re-evaluarea „vecinătăŃii apropiate” .......................... 26

2.3 Politica externă a Rusiei - euroasiatism versus occidentalism............................ 32

III. CONCLUZII............................................................................................................................................. 45

3.1. Aspecte ale (in)validităŃii teoriei Eurasiatismului în contextul noilor provocări şi

strategii de securitate globală, regională şi naŃională............................................... 45

3.2 Viitorul geopolitic al Rusiei - ipoteze ......................................................................... 47

IV. BIBLIOGRAFIE: .................................................................................................................................... 52

V. ANEXE .................................................................................................................................................... 55

3
I. INTRODUCERE

Schimbare radicală a sferelor de influenŃă geopolitică după schimbările survenite la

finele anului 1989, respectiv Căderea Zidului Berlinului şi destructurarea blocului comunist
din Estul Europei, urmate de dizolvarea URSS, au generat o serie întreagă de noi teorii
geopolitice sau o reconsiderare a altora, printre care se numără şi eurasiatismul.
Ultimii douăzeci de ani, în contextul trecerii de la un sistem bipolar la unul unipolar, în
cadrul căruia SUA s-au afirmat ca unică super-putere capabilă să gestioneze interesele
planetei, au însemnat o perioadă frământată de luptă mai mult sau mai puŃin vizibilă pentru
conturarea unui nou echilibru geopolitic. Perdantă categorică a Războiului Rece, Rusia a
încercat prin toate modalităŃile să-şi găsească o nouă identitate, potrivită cu noul său statut
post-imperial, fără a renunŃa însă la ideea de a avea un loc privilegiat în construcŃia noii ordini
mondiale. Mai mult, „Rusia poate fi privită ca un adevărat poligon de încercare pentru
principalele teorii ale geopoliticii, ca un imens laborator unde ele sunt testate. Din perspectivă
geopolitică, Rusia reprezintã un teritoriu extrem de instructiv, fascinant chiar”1.
Începând cu secolul XIX, dar mai ales în secolul XX şi începutul celui prezent, Rusia
a utilizat ca fundament teoretic al diferenŃierii sale faŃă de cultura şi organizarea
politică europeană concepte de origine occidentală. Mai mult, oferindu-le un suport valoric
propriu, a realizat un mix ideologic prin care a încercat să îşi justifice unicitatea şi
superioritatea în raport cu civilizaŃia europeană. Pornind de la acest aspect, demersul de faŃă
îşi propune o trecere în revistă a fenomenului eurasiatist în Rusia, şi a metamorfozelor sale
de la gândirea intelighenŃiei Ńariste până la ideologia putinistă, precum şi o analiză a manierei
în care a fost resorbit, după dezmembrarea Uniunii Sovietice, în politica externă a FederaŃiei
Ruse, cât şi în ce măsură ar putea fi invocat în nou proiectatele strategii geopolitice globale.

1
Dobrescu Paul, Geopolitică şi Globalizare, editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2008, p. 282

4
II. CUPRINS

1. Eurasiatismul – aspecte teoretice

1.1. Premisele slavofile şi panslaviste ale Eurasiatismului

O trecere în revistă, chiar şi sumară, a principalelor teorii, curente şi doctrine care au în

vedere definirea cadrului geopolitic şi strategic al Rusiei nu poate omite Eurasiatismul şi
premisele care au stat la baza conturării acestuia, cu atât mai mult cu cât unele din principiile
sale par a sta la baza noii construcŃii identitar-ideologice a Rusiei secolului XXI. Cu atât mai
mult cu cât între eurasiatism în forma sa clasică şi metamorfozele sale ulterioare există
diferenŃe nete de abordare, însă structura fondului ideatic a rămas în mare măsură aceeaşi.
Iluminismul european a articulat, în cadrul culturii ruse, două reacŃii opuse din
punct de vedere al mijloacelor, dar convergente ca scop. Prima, axată pe încorporarea
raŃionalismului şi a modelului politic şi social european, şi pe respingerea ortodoxiei ca
frână în calea progresului Ńării, era reprezentată de occidentalişti. În accepŃiunea lor,
Rusia nu se putea dezvolta şi nu îşi putea împlini destinul de a „Treia Romă” decât
renunŃând la misticismul religios şi conservatorismul politic în favoarea modelului
occidental. La polul opus se situau slavofilii care considerau că ortodoxia constituia o
componentă profundă şi esenŃială a identităŃii/specificităŃii poporului rus şi a misiunii sale
spirituale, aspecte asupra cărora vom insista în cele ce urmează deoarece ideilor lor au stat la
baza „mesianismului rus” şi a „unicităŃii Rusiei”.
Eurasiatismul are ca bază de fundamentare în principal constructele de factură culturală şi
ideile vehiculate în cercurile de elită ale «intelighenŃiei» slavofile a Rusiei imperiale de la
începutul secolului trecut. Modul în care aceştia vedeau integrarea Rusiei în cultura
occidentală, fără a-şi altera fondul de bază al spiritualităŃii, avea ca punct de reper central
faptul că „Rusia formează un spaŃiu aparte, ancorat în cele două continente, dar având o
identitate precisă, inconfundabilă. PoziŃia geografică particulară ar trebui să dicteze, potrivit
opiniei acestor autori, o politică distinctă care să conserve identitatea Rusiei”2. Acesteia i se
adăuga, în gândirea slavofililor, profunzimea rădăcinilor identitar ortodoxe. Considerată
legatară a nucleului de ortodoxism constituit în „BizanŃul de pe Nipru”, Rusiei îi revenea o

2
Françoise, Thom, „Eurasisme et neo-eurasisme“, Commentaire, nr. 66, 1994, apud Dobrescu, Paul,
„Geopolitică şi Globalizare”,editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2009, p. 293

5
misiune mesianică, cu totul alta decât cea a popoarelor apusene, iar „păstrarea ortodoxiei în
stare pură, nealterată de vreo infuenŃă interioară sau exterioară era principala idee pe
care o urmăreau”3.
Născut în sânul castei intelectuale a Rusiei, cu o circulaŃie restrânsă a ideilor pe care le
vehicula doar la nivel de elite, slavofilismul pare mai degrabă un subiect de conversaŃie de
salon în iernile lungi ale Rusiei. În contrast cu raŃionalismul occidental, bazat pe
contractualism, adică pe negociere şi compromis între puterea politică şi sfera civilă, slavofilii
postulau iubirea şi comunitatea de credinŃă ca fundamente ale vieŃii sociale şi cu toate că nu
agreau autocraŃia Ńaristă, se opuneau ideii că ordinea politică existentă ar putea fi schimbată
printr-o acŃiune agresivă de tip revoluŃionar. De altfel, întreaga gândire europeană a vremii a
fost importată de slavofili tocmai pentru a evidenŃia de ce Rusia era un spaŃiu aparte, care nu
putea fi judecat după canoane comune cu Occidentul. Ilustrativ în acest sens este modul în
care Alain Besancon arată că în viziunea laturii conservatoare a slavofililor o revoluŃie nu era
posibilă deoarece „era un concept occidental care nu s-ar fi potrivit filonului spiritual rus”, sau
mai degrabă nu ar fi fost posibil fără a-i schimba esenŃa.4
O parte din concepŃiile slavofile se întâlnesc însă pe un teren comun cu politica Ńaristă,
care pentru a-şi conserva puterea agrea respingerea influenŃei occidentale şi a ideilor liberale.
Astfel că slavofilismul a cunoscut o expansiune neaşteptată a spaŃiului de circulaŃie a ideilor
sale prin metamorfozarea acestora în fondul de propagandă a ideologiei Ńariste. Politizate,
ideile slavofile au stat la baza panslavismului, cu accente vizibile la nivelul politicii externe a
Moscovei Ńariste şi a pretenŃiilor geopolitice ale acesteia. În acest context, sesizăm o translaŃie
care merită remarcată: mesianismul rus „de origine religioasă, cu un conŃinut care se plasează
pe terenul credinŃei”, specific slavofililor, cunoaşte o nouă dimensiune, foarte importantă, şi
anume „mesianismul panslavist, care avea în vedere rolul ruşilor în protejarea slavilor din alte
teritorii, cu deosebire din Balcani”5. Observăm aici deja o ambivalenŃă a conceptului
„mesianic” şi germenii justificării ideologice a politicii imperiale şi a permanentei dorinŃe de
cucerire şi expansiune ce a însoŃit istoria acestui spaŃiu încă de la întemeierea Rusiei
moscovite şi s-a perpetuat pentru mai bine de patru secole.6 Mai mult, avem de-a face cu o
translaŃie din planul strict spiritual în cel incipient pragmatic, nu foarte uşor de sesizat
deoarece, după cum remarcă Paul Dobrescu: ”între cele două dimensiuni nu se pot face

3
Silion, Bogdan, „Rusia şi Ispita Mesianică. Religie şi Ideologie”, Vremea XXI, Bucureşti, 2004, p. 45.
4
Besancon, Alain, „Originile intelectuale ale leninismului”, editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 64.
5
Dobrescu Paul, „Geopolitică şi Globalizare”, editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2008, p. 293
6
A se vedea Anexa 1

6
distincŃii clare. Slavii din Balcani sunt şi ei de religie ortodoxă. Prin urmare, invocarea unui
motiv religios – protejarea credincioşilor ortodocşi – sau panslavist – protejarea slavilor din
alte teritorii – nu exclude existenŃa unor adânci raŃiuni geopolitice, extinderea influenŃei
ruseşti propriu-zise”7.
Cele două curente (slavofil şi panslavist) aveau să constituie premisele mişcării
eurasiatiste, apărută în contextul RevoluŃiei bolşevice de la 1917 şi a exodului masiv al
intelectualităŃii şi aristocraŃiei Rusiei spre Europa. De altfel, primele referinŃe la eurasiatism
ca orientare le găsim în 1921, odată cu apariŃia lucrării „Exodul spre Est” semnată de către N.
TrubeŃkoi (economist), P. SaviŃki (geograf), P. Surcinski (critic muzical), G. Florovski
(teolog). Din acest moment, eurasiatismul se va contura ca un mix în care regăsim atât
constructele culturale, cât şi pe cele geopolitice. Eurasiatismul preia şi susŃine unicitatea
Rusiei ca un tip istoric-cultural aparte, care are atât elemente europene, cât şi asiatice,
centrându-se însă în primă instanŃă pe moştenirea asiatică, deoarece în viziunea iniŃiatorilor
influenŃa europeană, respectiv cea de sorginte marxist germană fusese nefastă şi ajutase la
victoria bolşevismului în Rusia, şi implicit la decăderea elitei culturale şi aristocratice (ceea ce
face explicabilă indirect atitudinea revanşardă de respingere a valorilor culturii europene). În
schimb era valorificată moştenirea centrasiatică deoarece „chiar dacă prezenŃa mongolă a
constrâns statul rus la izolare”, a impulsionat totodată „inventarea unor structuri proprii şi a
unor forme de organizare originale, extraeuropene, precum şi transformarea Ńării într-o
societate etatizată, politic consolidată şi centralizată”, iar „această izolare a infuenŃat în mare
măsură formarea statului (...)”.8 Probabil una din cele mai edificatoare descrieri pentru ceea
ce slavofilii vedeau a fi esenŃa spiritului rus, misterios, sălbatic şi zbuciumat cum îl vom
regăsi la toŃi marii clasici ai Rusiei, o găsim la SaviŃki, citat de Paul Dobrescu: „Există, (...), la
popoarele vecine cu oceanul, la popoarele „litoraliste“ o anume însuşire de a simŃi
învolburarea mării, de a-i înŃelege zbuciumul. Un sentiment ce nu-şi poate găsi echivalentul
decât în „sentimentul tătărăsc al continentului“, în capacitatea de a comunica cu stepa, oazele
şi pădurile, de a „cuprinde nemărginirea“, şi care le-a fost transmis ruşilor. „Între altele, în
spiritul rătăcitor rusesc, în amploarea cuceririlor şi anexiunilor ruseşti există acelaşi sentiment
al continentului.“9

7
Ibidem
8
Chaudet, Didier, Parmentier, Florent, Pelopidas, Benoît, „Imperiul în oglindă. Strategii de mare putere în
Statele Unite şi în Rusia”, Editura Cartier, Chişinău, 2008, p. 84.
9
Dobrescu Paul, „Geopolitică şi Globalizare”, editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2008, p. 296

7
 Ostilitatea eurasiatiştilor faŃă de civilizaŃia Occidentală devine comprehensibilă şi dacă
avem în vedere că deşi adoptaseră o atitudine mai tolerantă sub aspect religios (prin
renunŃarea la ortodoxie ca pilon central al identităŃii spirituale a Rusiei), eurasiatiştii nu
tolerau ateismul, ori „bolşevismul era arondat unei filosofii de tip european, iar regimul
sovietic făcuse din combaterea religiei una din pietrele unghiulare ale ideologiei sale”10.
Optica aceasta unitară va suferi însă la rândul său schimbări, pe măsură ce comunismul rus va
evolua de la principiile leniniste spre naŃionalismul dur şi anti-european stalinist, considerat
mai propice conservării structurii organice a Rusiei.
Provenit din două curente apropiate ca fond ideatic, eurasiatismul se va diviza la rândul
său datorită atitudinilor pro şi contra pe care unii dintre membri încep să le dezvolte faŃă de
regimul politic al Uniunii Sovietice. „Iată de ce, în ciuda opoziŃiei anumitor membri,
eurasiatismul s-a apropiat progresiv de bolşevism, înŃeles ca o formă de comunism
naŃional. Pentru a-şi câştiga legitimitatea, regimul trebuia să restaureze „o autoritate
religioasă, să înceteze deriva productivistă şi să abandoneze cultul dedicat Occidentului.
Astfel că, pe măsură ce optica asupra comunismului rus se modifică, RevoluŃia din 1917
începe să fie interpretată „ca un cataclism izbăvitor, ca un val puternic, mai degrabă decât ca o
lovitură de stat realizată de o minoritate.”11 În acest context, cei ostili regimului sovietic,
având preocupări preponderent filosofice şi religioase, recuză militantismul şi implicarea
politică a celei de a doua părŃi, care vedea în Stalin potenŃialul continuator al sintezei culturale
slavo-musulmane în spaŃiul eurasiatic şi al stopării efectelor nocive ale infuenŃelor europene
asupra lui. Diviziunea este identificabilă şi în cadrul eurasiatismului postsovietic, cu
menŃiunea că dimensiunea activistă, ideologică şi politică este mai pronunŃată în cadrul celui
din urmă şi a fost utilizată intens în răspândirea Doctrinei Putin, aspect asupra căruia vom
reveni pe parcurs.
Dacă în anii `20 accentul a căzut pe politica internă şi pe sprijinirea mişcărilor
revoluŃionare iar anii `30 au marcat întoarcerea la calea diplomaŃiei, fără a fi abandonată în
totalitate ideea subversiunii interne, prin intermediul Cominternului, după semnarea Pactului
Ribbentrop – Molotov(1939) şi ulterior încheierii celui de-al II-lea război mondial,
sovietizarea forŃată a Ńărilor din arealul său de influenŃă şi intervenŃiile armate din Ungaria
(1956) şi Cehoslovacia (1968) au conturat cât se poate de clar continuitatea unei politici
imperiale de tip expansionist a URSS, ambalată însă corespunzător sub sintagma de „asociere

10
Chaudet, Didier, Parmentier, Florent, Pelopidas, Benoît, „Imperiul în oglindă. Strategii de mare putere în
Statele Unite şi în Rusia”, Editura Cartier, Chişinău, 2008, p. 80
11
Ibidem, p. 85

8
frăŃească de naŃiuni”, care avea să fie curmată abia în 1985 prin venirea la putere a lui Mihail
Gorbaciov. „Gorbaciov este conştient de necesitatea reformelor. În 1986 el declară în faŃa
comitetului central al Partidului Comunist că U.R.S.S. nu este încercuită de armate
invincibile, ci de economii superioare” 12. ConsecinŃă a politicii lui Gorbaciov, la 8 decembrie
1991, este legiferată desfiinŃarea U.R.S.S.
Se cuvine să remarcăm că după cel de-al doilea război mondial eurasiatismul înregistrează
un recul, mişcarea fondatoare se fărâmiŃează, iar regimul comunist va înlocui, cel puŃin
oficial, naŃionalismul rusesc autentic cu principiile internaŃionalismului.
După destrămarea URSS, în timp ce republicile unionale euforice îşi sărbătoreau
independenŃa, Rusia s-a văzut în faŃa unei noi realităŃi pe care nu o mai întâlnise în decursul
istoriei sale, realitate denumită academic trecerea de la statutul imperial la cel postimperial. În
termeni neofiŃi, aceasta s-ar denumi mai simplu – umilinŃă. „Rusia postcomunistă se află în
cadrul unor graniŃe care nu au precedent istoric. Ca şi Europa, ea va trebui să consacre cea mai
mare parte a energiei sale pentru a-şi defini identitatea“13. O identitate revanşardă, pe măsura
umilinŃei îndurate. Acesta este contextul istoric în care s-a revigorat eurasiatismul ultimelor
decenii. Mai mult, trebuie remarcat că eurasiatismul post-sovietic s-a conturat ca o încercare
de alternativă la curentul atlantist, dar la fel ca şi în varianta sa clasică, se poate opina că
avem mai degrabă o atitudine reactivă, şi nu una pro-activă, în faŃa hegemoniei occidentale.
Viziunea acestora privind relaŃiile Rusiei cu Occidentul nu pretind radical o împărŃire a
hegemoniei mondiale, ci mai degrabă reclamă dreptul de lider regional care nu doreşte
intruziuni în sfera sa de influenŃă. Cum însă majoritatea adepŃilor susŃin necesitatea unei
multipolarităŃi, reŃinem că direct sau indirect, „demersurile lor vizează construcŃia unei
„«alternative geopolitice la atlantism», obiectiv discutat însă nu în termeni politici mărunŃi, ci
în cei atotcuprinzători ai Marilor SpaŃii. Este mai puŃin important dacă această alternativă va
lua forma unei Mitteleurope dominate de Germania, a Asiei Centrale unificate sub semnul
revoluŃiei islamice sau a blocului Extremului Orient construit în jurul Chinei. În orice caz,
predilecŃia eurasiatismului de a discuta alternativa la atlantism în termenii marilor spaŃii îl
apropie foarte mult de geopolitică şi îl sileşte să ofere o astfel de perspectivă privind tratarea
şi dezlegarea problemelor cu care se confruntă Rusia”14. Asupra aspectelor eurasiatismului
post-sovietic vom reveni în capitolul următor al lucrării.

12
Pascal Boniface, „RelaŃiile Est – Vest 1945 – 1991”, ed Institutul European Iaşi, iunie 1996
13
H. Kissinger, “Diplomacy”, pag. 25, apud Dobrescu Paul, op. cit., p. 298
14
Dobrescu, Paul, „Geopolitică şi Globalizare”, editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2008, p. 299

9
 1.2. Şcoala modernă de geopolitică rusă – reprezentanŃi, viziuni

Renaşterea gândirii geopolitice reprezintă unul dintre cele mai interesante fenomene din
Rusia post-sovietică. Ultimele două decenii, fracŃionate egal, au însemnat pentru Rusia
degringolada, crahul economic, decăderea ideologică, gândirea radical revanşardă şi haosul
din timpul guvernării ElŃîn, urmate apoi de o revenire în forŃă la nivel economic şi politic sub
regimul autoritar al preşedintelui Vladimir Putin, continuat de cel actual al tandemului Putin-
Medvedev.
Înarmată nuclear, cu o forŃă militară impresionantă (rămasă moştenire de la Stalin,
Hruşciov, Brejnev şi Andropov) dar cu echipament învechit, cu o populaŃie cât a Japoniei,
distribuită inegal pe arealul locuibil15, Rusia este o Ńară cu mari probleme la multe capitole ale
societăŃii. Cele două mandate la Kremlin ale lui Putin au readus întrucâtva speranŃa edificării
unui „imperialism după Imperiu”16, fără a beneficia însă de susŃinerea masivă a maselor largi
ca urmare a eşecului reformelor în plan intern.
Profitând de un context favorabil, prin boom-ul preŃului la combustibili, şi cu o strategie
bazată pe specularea insecurităŃii energetice europene - armă strategică în jocul subnuclear al
puterii, economia Rusiei s-a revigorat şi i-a asigurat colosului din Est revenirea la masa
decidenŃilor mondiali. Resursele de petrol şi gaz constituie noile instrumente ale influenŃei
strategice care au plasat-o în centrul puterii mondiale şi în acelaşi timp principalul motiv
pentru readucerea în spaŃiu propriu de influenŃă a „vecinătăŃii apropiate”.
Odată cu implementarea Doctrinei Putin, Moscova şi-a reafirmat ambiŃiile de mare putere,
generând un nou tip de post-imperialism – botezat de ideologii Kremlinului „democraŃie
suverană”. În acest context s-au cristalizat noile curente de gândire, care influenŃează politicile
Kremlinului. Liberalii, expansioniştii, civilizaŃioniştii, şcoala geo-economică şi şcoala
stabilităŃii formează cele mai reprezentative şcoli geopolitice de la Moscova, influenŃând atât
discursul public, cât şi deciziile strategice ale Moscovei.
Cele mai semnificative curente din geopolitica Rusiei, care îşi exercită influenŃa în sfera
puterii, sunt reprezentate de Alexandr Dughin, Dimitri Trenin şi Ghenadi Ziuganov. Acestora
li se alătură Vladimir Jirinovski, sau mai puŃin cunoscuŃii Vladislav Surkov, Gleb Pavlovski,
Vladislav Inozemtsev, Kamaludin Gagiev, Vladimir Kolosov, Nikolai Mironenko şi Nikolai

15
A se vedea Anexa nr. 2
16
Secrieru, Stanislav, „Rusia după imperiu – între putere regională şi custode global”, Editura Institutului
European, 2008, p. 31

10
Nartov. Ultimii patru citaŃi sunt academicieni, cu un public mult mai restrâns şi mai select. În
demersul nostru ne vom îndrepta atenŃia asupra primilor patru, Dugin, Trenin Ziuganov şi
Jirinovski, ale căror concepŃii geopolitice (extrem de diferite) le vom trece în revistă în cele ce
urmează.
Alexandr Dughin a intrat în atenŃia opiniei publice ruse la începutul anilor '90 şi este
cunoscut drept cel mai reprezentativ lider al curentului conservator din gândirea
“expansionistă” a Rusiei. Conduce mişcarea conservatoare “Eurasia”. A servit în calitate de
consilier al liderului comunist Ghenadi Seleznev. În prezent este profesor universitar la
Universitatea “Mihail Lomonosov” – Moscova şi membru în camera inferioară a Dumei de
Stat. Lucrarea lui Alexandr Dughin – “The Essentials of Geopolitics” - are peste 900 de pagini
şi a fost supranumită “Biblia” expansionismului modern rus.
Dimitri Trenin este co-director pentru programele de politică externă la “Carnegie Center”
din Moscova – filială a “Carnegie Endowment for International Peace”, o proeminentă
organizaŃie americană, şi reuneşte importanŃi specialişti din economie şi politică, cu orientări
preponderent liberale. În volumul “The End of Eurasia” – Dmitri Tretin formulează un
răspuns dat proiectelor geopolitice ruse de tip conservator şi expansionist, pe care le consideră
depăşite de evoluŃia evenimentelor.
Ghenadi Ziuganov – este deasemenea o figură foarte cunoscută în FederaŃia Rusă, fiind
liderul Partidului Comunist, formaŃiune care constituie cel mai mare grup de opoziŃie din
Parlamentul FederaŃiei Ruse. Viziunea lui Ziuganov – exprimată în volumul “The Geography
of Victory”, similară celei a lui Nikolai Nartov (expusă în volumul „Geopolitiks”) se
subsumează aşa-numitei şcoli de gândire „civilizaŃioniste”. O personalitate politică la fel de
cunoscută, dar mult mai controversată este Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal
Democrat şi deputat în Duma de Stat a Rusiei, critic vehement a autorităŃii Kremlinului şi
anti-american fervent.
Fiecare dintre cei enumeraŃi sunt vădit preocupaŃi de viitorul geopolitic al Eurasiei şi de
rolul Rusiei în zona «vecinătăŃii apropiate». Fiecare are însă un alt tip de analiză şi propune
alte soluŃii. Raportările lor se fac Ńinând cont de cele patru tipuri de conflicte post-sovietice –
“conflictul etnic” (Caucaz, Moldova, Tadjikistan, Cecenia), “conflictul energetic” (zona Mării
Caspice), “conflictul cu dictatorii sovietici şi ameninŃările teroriste” (Asia Centrală),
“conflictele de graniŃă” (Afganistan, Tadjikistan etc.) - faŃă de care se discută opŃiunile
strategice ale Rusiei şi politica eurasiatică a Moscovei.
Monumentala lucrare “Bazele Geopoliticii” l-a propulsat pe Alexandr Dughin drept
principalul avocat al expansionismului Rusiei post-sovietice. Pentru Dughin, centrul lumii

11
este Eurasia, zonă pe care o defineşte ca fiind formată din Europa, Asia şi Orientul Mijlociu.
Dacă Eurasia este centrul lumii – Heartland-ul imaginat de Haushofer, Rusia trebuie să fie - în
concepŃia lui Dughin - centrul Eurasiei. În Capitolul introductiv al lucrării, Dughin
reintroduce principalele teme ale geopoliticii clasice, de la Rudolf Kjellen şi Friedrich
Nauman, până la Karl Schmitt şi Piotr SaviŃki, gânditori la care se va raporta ulterior, pe tot
parcursul celor şapte capitole şi aproape 40 de subcapitole ale volumului, pentru a-şi susŃine
propria teorie asupra eurasiatismului în contextul Rusiei post-sovietice. Capitolul II al lucrării
se axează pe teoriile şcolilor moderne de geopolitică din a doua parte a secolului XX, în care
un subcapitol aparte este rezervat neo-eurasiatismului inspirat de Lev Gumilev, cel mai
eminent student al lui SaviŃki. Dughin apreciază că teoria lui Gumilev despre etnogeneză şi
ciclurile etnice este un argument în plus pentru validitatea teoriei „determinismului
geografic”. La sfârşitul sec. XIX, şi începutul sec. XX, autori ca Halford Mackinder si Klaus
Haushofer au exprimat o serie de teorii privind spaŃiul politico-geografic, pe care Dughin le
reia. Aşa cum este teoria potrivit căreia cel care va stăpâni Eurasia, va stăpâni practic, întreaga
lume. Dughin remarcă faptul că toate marile puteri au avut ambiŃia de a domina Eurasia, fără
altă concurenŃă (SUA este exemplul cel mai recent, deci implicit cel mai des pus în discuŃie).
Conform acestuia, “Rusia - ca poziŃie geografică, experienŃă în zonă şi resurse - este cea mai
îndreptăŃită să participe la această competiŃie pentru putere cu SUA”17.
Dizolvarea tratatului de la Varşovia şi destrămarea URSS-ului a însemnat victoria
sistemului atlantist (Occidental) şi a strategiilor sale înfăptuite pe parcursul sec. XX. Vestul a
câştigat Războiul Rece în detrimentul Rusiei, aspect pe care din punct de vedere geopolitic
Dughin îl explică astfel: „Lupta dintre blocul sovietic şi NATO a constituit, neîndoielnic,
prima opoziŃie dintre forŃele Uscatului şi Mării. BalanŃa geopolitică al forŃelor reflecta nu
numai constanta ideologică dar şi pe cea geopolitică”.18
Mai exact, „URSS ca Heartland, adică Eurasia, întruchipa ideocraŃia de tip sovietic. Din
punct de vedere geografic, aceasta a reprezentat un „SpaŃiu Uriaş” destul de integrat cu
resurse şi armament strategic colosale. Principalele atuuri ale URSS-ului au fost înclinaŃiile
„cultural funcŃionale” ale populaŃiilor de pe teritoriile sale, cât şi prezenŃa unor teritorii greu
accesibile, care permiteau formarea unor puncte tehnologice de apărare.”19

17
Dughin, Alexandr, ''Osnovi Geopolitiki (Bazele Geopoliticii)'' , Ed. Arctogheia, Moscova, 1997,
http://grachev62.narod.ru/dugin/chapt02.htm#g3 , 14.03.2010.
18
Idem, http://grachev62.narod.ru/dugin/chapt03.htm#g2 , 8.04.2010
19
Idem, http://grachev62.narod.ru/dugin/chapt03.htm , 5.04.2010

12
 Însă Alexandr Dughin recunoaşte că întinderea imensă pe uscat (greu de apărat spre
deosebire de puterile oceanice) a fost şi este o mare problemă pentru Heartland. Un alt
inconvenient îl reprezintă relieful dificil din unele regiuni care nu permite(a) răspândirea
resurselor militar-strategice, economice, umane şi de producŃie în mod egal pe întreg teritoriul
său.
Dughin preia şi teoria lui J. Pârvulesco din „Le Sentier perdu”, cel mai probabil din
considerente mai degrabă de popularitate, şi readuce în prim plan lupta dintre cercurile oculte
şi Imperiul Sfârşitului: „Istoria omenirii este Istoria Puterii. Pentru accesul la putere luptă
diferite organizaŃii semi-secrete, al căror ciclul de viaŃă este mai mare decât ciclul dinastiilor
obişnuite sau ideologiilor existente. Aceste organizaŃii, intrate în istorie sub diferite nume,
sunt identificate ca „ordinul atlantiştilor” şi „ordinul eurasiaticilor”. Între aceste ordine are loc
o luptă lungă dusă de Papi, patriarhi, regi, diplomaŃi, bogătaşi, revoluŃionari, cercetători,
oameni de arta etc.”20
Sintetizând modul în care Dughin interpretează teoriile lui Pârvulesco, principalul scop al
eurasiaticilor este organizarea unui bloc european continental pe Axa Paris-Berlin-Moscova
(mai exact acea Mitteleurope la care face referire Paul Dobrescu). Astfel etapa actuală istorică
este culminantă în lupta geopolitică ce s-a desfăşurat pe parcursul a mai multe secole. Scopul
final ar fi o reuniune continentală de la Atlantic până în Japonia, „Imperiul Eurasiatic de
sfârşit”, iar apoi bătălia finală eshatologică cu „Imperiul Atlantiştilor”.21 Atât teoria lui
Dughin cât şi cea a lui Jean Pârvulesco sunt menite să combată teoria geoeconomică,
denumită şi „atlantistă” a lui Jacques Attali. Aceasta descrie trei Mari SpaŃii geoeconomice şi
mesianice (spaŃiul american, Oceanul Pacific – zona „noii înfloriri economice” şi spaŃiul
european – Eurasia), dar consideră că Era banilor va imprima lumii o “structură geopolitică
nouă” (bazată pe aceste principiile economiei globale); se naşte un singur sistem de piaŃă
care, împreună cu tehnologiile informaŃionale, vor da o “lume unică şi omogenă”. În
viziunea economistului francez cu preocupări şi în domeniul geopolitic, viitorul va fi dominat
de ideologia liberal-democrată iar dualismul geopolitic se va anula, în contrast cu viziunea

20
Se presupune că Jean Pârvulesco s-a inspirat în scrierile sale din teoriile lui Raymond Abellio. Ca în cazul
majorităŃii surselor oculte, despre Abellio nu se ştiu prea multe, cu excepŃia faptului că era un adept al
învăŃăturilor synarciste - credinŃa că adevăraŃii conducători ai lumii au fost întotdeauna ascunşi vederii maselor
populare, politicienii fiind în mare parte marionetele lor. Unii cercetători îl consideră un pseudonim al unui
politician fascist, cu preocupări esoterice, alŃii cred chiar că a fost un personaj inventat de Pârvulesco pentru a-şi
susŃine teoriile. http://euro-synergies.hautetfort.com/archive/2008/07/25/j-parvulesco-dans-la-foret-de-
fontainebleau.html , 20.05.2010, http://grachev62.narod.ru/dugin/chapt02.htm#prg54 , 26.03.2010
21
http://193.231.1.3/file.php/20/Geopolitica_Badescu_2007_-_TEORII_CU_INDICATII_HARTI.pdf
Pentru mai multe date, a se vedea şi http://www.toqonline.com/2009/12/french-visions-for-a-new-europe/

13
eurasiatiştilor. Lumea primeşte o nouă structurare, bazată pe principiile „geoeconomiei”. Ceea
ce i se impută cu precădere lui Attali este faptul că abordarea sa nu ia în calcul factorii
culturali, geografici, ideologici, etnici, religioşi etc., unica raportare fiind cea a realităŃii
economice în relaŃia cu spaŃiul. Totul se reduce cu precădere la acele regiuni unde se află cele
mai mari burse de valori, resurse naturale, centre de informare, centre mari de producŃie. În
opoziŃie, Dughin consideră că Rusia aparŃine principiilor de bază a întregii geopolitici şi
raportarea trebuie să ia în calcul toŃi factorii enumeraŃi anterior, şi în special cel geografic.
„Rusia - Heartland este «axa geografică a istoriei», Uscatul. Rusia este Eurasia. Această
semnificaŃie nu depinde de ideologii, orientări politice, specificul regimului: soarta sa istorică,
geografică şi geopolitică este continentalismul”. În cazul Rusiei nu poate fi vorba despre o
alegere între Atlantism şi Eurasiatism. Ea reprezintă Eurasia şi puterea eurasiatică şi altfel nu
poate fi. Refuzul de a juca acest rol se poate întâmpla doar în cazul distrugerii sale fizice de pe
harta pământului. Chiar şi în acest caz pe acelaşi teritoriu va apărea o formaŃiune politică nouă
care va îndeplini funcŃia de „axa geografică a istoriei. Însă atâta timp cât Rusia există, ea
rămâne axa vectorului eurasiatic la scară planetară”.22
Dughin consideră că Rusia post-sovietică are nevoie de un nou tip de reforme interne,
precum şi de făurirea unor alianŃe noi. Ceea ce nu înseamnă însă că se va încrede total în
aceste alianŃe. Şi chiar şi în condiŃiile, desigur utopice, ale unui acord ideologic total cu
atlantismul, Dughin (renumit pentru relaŃiile sale în rândul ofiŃerilor de rang înalt din
conducerea armatei ruse) consideră că doctrina militară rusă oricum trebuie să identifice
potenŃialul inamic numărul 1, reprezentat de SUA şi lagărul Vestic.23
Mai mult, „Apostolul expansionismului rus” mizează în continuare pe importanŃa unei
armate numeroase şi puternice. Aspect care, la rândul său, consideră Dughin va influenŃa
structura geopoliticii interne a Rusiei într-un sens mai larg.
Pe plan intern, Dughin propune ca, în jurul ortodoxismului, prin reforme, Rusia să
creeze un stat multi-etnic şi multi-religios. În opinia sa, cel mai semnificativ moment în
realizarea specificului geopolitic al Ortodoxiei este constituirea Bisericii Estice. În cadrul
graniŃelor lumii creştine, până la descoperirea Americii, conturul geografic a coincis cu partea
de nord-est al continentului eurasiatic, cu Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, cadru în care se
vede clar o linie de demarcare dintre spaŃiul ortodox (pravoslav) şi cel catolic. „Această

22
Dughin, Alexandr, ''Osnovi Geopolitiki (Bazele Geopoliticii)'' , Ed. Arctogheia, Moscova, 1997,
http://grachev62.narod.ru/dugin/chapt04.htm#g3 , 21.04.2010.
23
Dughin, Alexandr,”Rusia respinge prezenŃa navelor Marinei SUA în Marea Neagră”, Cadran Politic, mai
2010, http://www.cadranpolitic.ro/?p=37

14
împărŃire nu este o întâmplare istorică. Lumea ortodoxă este ataşat de Est spiritual şi calitativ,
pe cand catolicismul este un fenomen caracteristic Vestului. În acest caz, chiar şi formulările
teologice, care au stat la baza scindării bisericilor în 1054, trebuie să aibă elemente de un
caracter geopolitic.”24
Dacă Alexandr Dughin este exponentul gândirii conservatoare, chiar radical
conservatoare din cadrul şcolii moderne geopolitice ruse, Dimitri Trenin ilustrează,
dimpotrivă, curentul liberal, „pro-occidental”. Lucrarea lui Trenin – „The End of Eurasia:
Russia on the Border Between Geopolitics and Globalization” („Sfârşitul Eurasiei: Rusia între
geopolitică şi globalizare”) - încearcă să formuleze un răspuns liberal (şi pro-occidental) la
curentul viguros al conservatorilor „expansionişti”.
„The End of Eurasia” se situează în descendenŃa filosofică a unor geopoliticieni
americani şi britanici ca Richard Pipes, Colin Gray, Paul Kennedy, Henry Kissinger sau
Zbigniew Brzezinski. Teza lui Trenin – expusă şi în zeci de studii apărute sub egida Carnegie
Moscow - este că rolul Rusiei în spaŃiul euroasiatic istoric s-a încheiat. Rusia trebuie să îşi
dezvolte acum o identitate pur europeană, în rând cu Ńările occidentale. Alternativa la „lipsa de
sincronizare cu Occidentul” fiind destrămarea treptată a statului rus. Trenin descrie identitatea
rusă ca fiind la mijlocul drumului între imperativele globalizării şi aspiraŃiile nostalgice după
Eurasia. Pentru a accede la o identitate europeană, Rusia trebuie - în viziunea lui Dmitri
Trenin - să procedeze la o serie întreagă de „ajustări” ale politicii sale interne şi, mai ales,
externe. Ajustări diferenŃiate în funcŃie de zonele geopolitice.25
Avem astfel, în viziunea autorului mai multe paliere de intervenŃie pe care ar trebui să
se concentreze atenŃia autorităŃilor moscovite:

în sud, Rusia trebuie să participe la o operă de instaurare a stabilităŃii, prin
reconstrucŃia Ceceniei, la împărŃirea puterii în Dagestan, şi să iniŃieze un amplu
program economic.

în Asia Centrală, în schimb, Trenin consideră drept prioritară securitatea militară a
Rusiei, mai degrabă decât stabilitatea politică. Autorul defineşte un „perimetru de
securitate” al Rusiei, indispensabil în faŃa ameninŃărilor islamiste, care vin mai ales din
Afghanistan.

24
Idem, http://grachev62.narod.ru/dugin/chapt06.htm , 29.04.2010
25
Tretin, Dmitri, „The End of Eurasia: Russia on the border between Geopolitics and Globalization”, Carnegie
Center, Moscow, 2001, pp. 145 - 220

15

în Orientul Îndepărtat al Rusiei, Trenin consideră ca soluŃia constă în valorificarea
enormelor resurse - mai ales energetice - pe fondul modernizării exploatării într-o
regiune pe cât de vastă, pe atât de înapoiată.
Mare parte din „The End of Eurasia” se ocupa de aceste „ajustări” numite de Trenin
cele trei „faŃade” ale Rusiei. Axioma doctrinei lui Trenin este, aşadar, retragerea Rusiei din
rolul de lider, „ajustarea” politicii sale şi recunoaşterea rolului preponderent al Statelor Unite
în Eurasia. Pentru care pleda încă din 1997, Zbigniew Brzezinski.26
Trenin susŃine că Rusia trebuie să recunoască această „realitatea dură”, dacă doreşte să
mai aibă un viitor. Şi să se concentreze asupra rezolvării diferitelor probleme locale etnice,
economice, politice sau teritoriale. Fără să mai viseze să joace un rol în Eurasia. Pentru că
acest rol nu mai există practic în condiŃiile globalizării.
Pentru a sintetiza concepŃia geopolitică a lui Dimitri Trenin, trebuie spus că acesta
pare să aibă legătură mai mult cu „epoca ElŃîn”, decât cu cea a lui Putin. Rusia, după Trenin,
ar trebui să accepte un rol global mai mic, să continue politica de „retragere” din faŃa
colosului american, şi să încerce să se integreze în spaŃiul occidental. Dacă vrea să
supravieŃuiască. După trei secole de „expansionism” şi „imperialism” - susŃine Trenin - a
intervenit inevitabilul declin al „imperiului”. Care nu se mai poate salva de la totala
dezintegrare decât făurindu-şi o altă identitate. Aşa cum a reuşit, secolul trecut, Marea
Britanie, fost mare imperiu colonial. Un exemplu care trebuie urmat şi de Rusia, crede Trenin.
Ghenadi Ziuganov cu „The Geography of Victory. Introduction to Russia’s
Geopolitics” („Geografia Victoriei. Introducere in Geopolitica Rusiei”), din 1997 dar şi cu
„My Russia” („Rusia mea”), publicată în 1999 - ilustrează cel mai bine Şcoala geopolitică a
„civilizaŃioniştilor” ruşi. Viziunea lui Ziuganov despre civilizaŃia euroasiatică coincide în
mare parte cu cea exprimată de Nikolai Nartov.27
Pentru Ziuganov - liderul Partidului Comunist din Rusia - statul rus trebuie să rămână
un imperiu, în cadrul fostelor graniŃe ale URSS. Rusia, ca civilizaŃie eurasiatică, nu trebuie -
sub nici un motiv - să se amestece cu civilizaŃia occidentală. Este interesant că un lider
comunist de la Moscova - cu o mare popularitate printre ruşi - ajunge la aceeaşi concluzie ca
şi filosoful neoconservatorilor americani, Samuel Huntington. În „The Geography of
Victory”, Ziuganov îl citează pe Huntington afirmând ca „un conflict major al lumii viitoare

26
Brzezinski, Zbigniew, „Marea tablã de şah. SupremaŃia americană şi imperativele sale geostrategice”,
editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p. 138. şi Brzezinski, Zbigniew, „A Geostrategy For Eurasia“,
Foreign Affairs, sept.-oct. 1997
27
Nartov, Nikolai, „Geopolitika”, editura Unity, Moscow, 1999, pp. 22-31.

16
va fi mai degrabă unul al civilizaŃiilor, decât unul economic ori ideologic”. Ziuganov vorbeşte
chiar de o schimbare de paradigmă ca urmare a succesiunii fireşti a erelor geopolitice.28
Potrivit liderului comuniştilor, Rusia are misiunea de a garanta echilibrul şi stabilitatea
geopolitică mondială, ameninŃate de ambiŃiile occidentale. Iată dar că rolul mesianic al Rusiei
se menŃine, mai mult chiar, el este privit într-o variantă extinsă. DisoluŃia imperiului sovietic
se înscrie, în viziunea lui Ziuganov la capitolul dezastre ale istoriei. El insistă că URSS a fost
o formă geopolitică „naturală” a Rusiei „istorice”. În timp ce actualele graniŃe ruse sunt
„artificiale”, impuse de Occident prin acŃiuni subversive.
Ziuganov este influenŃat, în mare măsură, de teoriile unor autori ruşi mai vechi, ca
Nikolai Danielevski, Konstantin Leontiev, Piotr Savitski şi Nikolai Gumilev. De la
Danielevski, Ziuganov a preluat ideea că Europa şi Rusia constituie două civilizaŃii diferite,
fapt care „provoacă o alienare (înstrăinare) a Europei de Rusia”. De la Leontiev, ideea că
Rusia este un amestec unic de grupuri etnice, care au în comun misiunea de a „pacifica”
spaŃiul Eurasiei. De la SaviŃski şi Gumilev, teoria că Rusia - fiind o civilizaŃie unică, diferită
de Europa, cu o locaŃie unică - trebuie să rămână la distanŃă faŃă de civilizaŃia occidentală,
pentru a-şi putea păstra identitatea. Ziuganov insistă că Rusia are două misiuni civilizatoare:
să-şi definească o „autarhie politico-economică” şi să constituie „SpaŃiul Larg”, în graniŃele
sale naturale, prin care să asigure popoarelor o totală securitate. De la Filofei – „Moscova este
a Treia Romă” - la Brejnev (suveranitatea limitată), Ziuganov crede că orice doctrină
geopolitică privind Rusia trebuie să răspunda celor două scopuri mai sus expuse.29
O altă dimensiune a filosofiei geopolitice a lui Ghenadi Ziuganov este accentul pus pe
supremaŃia militară a Rusiei. Ziuganov crede că doar capacitatea militară a Rusiei îi va putea
prezerva prezenŃa în Eurasia, permiŃându-i să reorganizeze zona conform intereselor şi
scopurilor sale strategice. Ziuganov crede că doar după revenirea statelor din „vecinătatea
apropiată” (republicile ex-sovietice) în cadrul unei federaŃii ruse, care să aibă graniŃele fostei
URSS, acestea se vor putea apăra împotriva acŃiunilor destabilizatoare ale Vestului. El
propune diverse alianŃe cu state asiatice sau musulmane, pentru a contrabalansa acŃiunile
occidentale în Eurasia.
Economia centralizată impusă de regimul comunist, coroborată cu
internaŃionalismul său, sunt denunŃate de Vladimir Jirinovski, care vede în acestea sursa

28
Ziuganov, Ghenadi, „The Geography of Victory”, Moscow, 1997,
http://feelosophy.narod.ru/Zyuganov/Text_1_3.htm , 15.02.2010
29
James, Gregor, „FeŃele lui Ianus. Marxism şi fascism în secolul XX”, editura Univers, Bucureşti, 2002, p.
132

17
„răului” ce a dus la pervertirea spiritului naŃional rus, singura forŃă vitală care poate
fundamenta renaşterea „Patriei”. Sfera de infuenŃă tradiŃională a Rusiei trebuie recreată, dar
statele şi regiunile care fac parte din ea nu vor avea un statut politic egal cu cel al Moscovei,
ci vor fi tratate ca „protectorate”.30
În acest punct, Jirinovski se desparte de eurasiatismul teoretizat de Alexandr Dughin,
pentru care Eurasia a eşuat tocmai din cauză că ruşii şi-au impus dominaŃia asupra celorlalte
popoare din acest areal; fezabilitatea proiectului eurasiatic rezidă în egalitatea tuturor
membrilor săi. Jirinovski se distanŃează de viziunea dughiniană, ba chiar contrazice
fundamentele eurasiatismului atunci când susŃine că ameninŃarea cu adevărat importantă la
adresa Rusiei poate fi identificată în fundamentalismul musulman (Islamul fiind un
element central în definirea identităŃii eurasiatice), precum şi în expansiunea îngrijorătoare a
Chinei. Renumit pentru tiradele sale anti-americane, Vladimir Jirinovski consideră că recentul
vot dat de Rusia pentru impunerea de noi sancŃiuni Iranului este o dovadă de influenŃă nefastă
a Occidentului, care aduce prejudicii prieteniei tradiŃionale şi naturale dintre Rusia şi Iran.31
Ca şi în cazul lui Ghenadi Ziuganov, popularitatea lui Jirinovski, care a cunoscut un ascendent
în primii ani de după implozia Uniunii Sovietice, este astăzi în declin, LDPR reuşind să obŃină
în cadrul ultimelor alegeri regionale (martie 2010) doar 13% din opŃiunile electoratului rus.
Sintetizând, putem identifica acele opinii comune ale adepŃilor liniei slavofile a
eurasiatismului cu privire la prezentul şi viitorul Rusiei: „întărirea autorităŃii centrale, care i-ar
putea garanta Rusiei un statut respectat, ar feri poporul de anarhie, de tot felul de conflicte şi
fenomene arbitrare. În al doilea rând, prin filtrarea foarte atentă a influenŃei occidentale, prin
afirmarea filonului cultural clasic alcătuit din valori ortodoxe şi slave. Occidentul este
perceput ca un rival, ca o ameninŃare. De aceea slavofilii se şi opun integrării Rusiei în
instituŃiile economice, politice şi militare occidentale, întrucât procesul integrator ar putea
restrânge suveranitatea naŃională; ca alternativă, reprezentanŃii acestei orientări propun o
întoarcere la resursele proprii, la modelele şi principiile pe care Rusia le-a testat de-a lungul
evoluŃiei sale istorice. În ceea ce priveşte politica externă, slavofilii recomandă ca prioritate
protejarea minorităŃii ruse din fostele republici sovietice, precum şi revenirea la sistemul de
alianŃe tradiŃionale, constând în relaŃii strânse cu Serbia, cu Ńările arabe, Cuba, Coreea de
Nord, India.32

30
James, Gregor, op. cit., pp. 141-143
31
http://blogs.mail.ru/mail/zhirinovskyvv/, 11.06.2010
32
Clyde Prestowitz, The Rogue Nation. American Unilateralism and the Failure of Good Intentions, Basic
Books, New York, 2003, p. 83, apud Dobrescu, Paul, „Geopolitica şi Globalizare”, p. 299.

18
1.3. Eurasiatism Redivivus – în cadrul globalizării

RevoluŃia tehnologiilor comunicaŃionale, capacitatea de a transmite, de cele mai multe

ori în direct, aproape orice schimbare importantă, orice eveniment semnificativ, din orice colŃ
al lumii în orice colŃ al lumii, a avut ca rezultat globalizarea jurnalismului electronic şi
creşterea substanŃială a reŃelelor, staŃiilor de comunicare şi consumatorilor din toată lumea33.
Liberalizarea pieŃei şi mobilitatea resurselor materiale şi umane au schimbat radical modul de
producŃie şi comerŃ. De asemenea imaginile naŃiunilor şi liderilor nu mai depind doar de
puterea lor militară şi economică. Modul în care relaŃionează pentru rezolvarea provocărilor
globale ale secolului XXI determină major statusul lor în comunitatea internaŃională. În aceste
condiŃii care reclamă o din ce în ce mai amplă deschidere politică şi dinamism economic şi
tehnologic, vom încerca să creionăm care au fost aspectele fundamentale ce au stat la baza
resurecŃiei eurasiatismului.
Din punct de vedere geopolitic, eurasiatismul se inspiră din trei autori majori:
Alfred Mahan, Halford Mackinder (1861-1947) şi Karl Haushofer. Se poate remarca cu
uşurinŃă că fiecare din cele trei concepŃii geopolitice se regăsesc într-o formă sau alta invocate
de adepŃii euroasiatismului prezentaŃi anterior.
Alfred Mahan, american de origine, înŃelegea prin geopolitică o permanentă
confruntare între puterile maritime (thalasocraŃii) împotriva celor continentale (telurocraŃii),
în care puterile maritime deŃineau un avantaj considerabil. Identificându-se ca emblematică
pentru categoria puterilor continentale, dezideratul geopolitic suprem al Rusiei consta în
contrabalansarea, printr-un sistem de alianŃe fexibile, a ameninŃării thalasocraŃiilor, a căror
exponent principal era reprezentat de Statele Unite.
Pentru geograful britanic Halford Mackinder, conceptul de heartland - „pivotul
geografic al istoriei” - după cum mai era denumit, nu însemna altceva decât regiunea
geografică de la care se putea imagina un proiect imperial având ca finalitate cucerirea
întregii lumi (viziunea lui Mackinder devine uşor de înŃeles dacă privim o hartă a lumii
dinspre Rusia).34 Heartland-ul era situat aproximativ pe teritoriul Rusiei europene.35 La

33
Eytan, Gilboa, „Secret Diplomacy in the Television Age”, London: Sage Publications, 1998, în
http://gaz.sagepub.com/cgi/content/abstract/60/3/211 , 25.05.2010
34
A se vedea Anexa 4

19
începutul secolului XX (atunci când teoria a fost elaborată), Moscova putea fructifica acest
avantaj geografic suprapunându-i o infrastructură logistică şi economică pe măsură. Mai
departe, Europa de Est ar fi inclusă în sfera de infuenŃă a heartland-ului, apoi întreaga
Eurasie, Insula-Lume (Europa, Asia şi Africa, aflate, în pofida canalului Suez, în
continuitate geografică) şi, în final, întreaga lume.36
Posteritatea generalului german Karl Haushofer derivă în principal din două concepte
care au făcut obiectul teoriilor sale. Primul, acela de Lebensraum (spaŃiu vital), a fost resorbit
în textura ideologico-propagandistică a naŃional-socialismului în vederea legitimării
anexărilor teritoriale operate de cel de al Treilea Reich. Expansiunea teritorială devenea astfel
un corolar al expansiunii demografice, dublată de vitalitatea spirituală, a poporului german37.
În ceea ce priveşte politica anaconda, aceasta era percepută ca o alianŃă a puterilor
thalasocratice (Statele Unite, Marea Britanie) împotriva celor continentale (Germania,
Rusia). Ultimele două, considerate cele mai puternice state europene, nu trebuiau să
repete greşeala comisă în Primul Război Mondial, anume aceea de a nu se afla de aceeaşi
parte a baricadei; din contra, ele trebuiau să colaboreze în vederea eliminării supremaŃiei
thalasocratice.38
În altă ordine de idei, crearea „blocului continental” germano-rus presupunea, ca
partener terŃiar, Japonia, în vederea unei echilibrări a eventualelor pretenŃiilor venite din
partea Moscovei. Pentru a spori fezabilitatea acestui proiect, Rusia trebuia să renunŃe la
ideologia comunistă. În caz contrar, ea ar fi urmat să fie împărŃită între Germania (care
urma să domine întreaga Europă şi, ulterior, Africa), în a cărei sferă de infuenŃă ar fi intrat
Rusia Europeană şi Siberia, respectiv Japonia, care ar fi primit Extremul Orient rus. Statele
Unite, al căror control s-ar fi extins asupra celor două continente americane, ar fi întregit la
nivel global schema geopolitică haushoferiană.39
Toate cele trei teorii (thalasocraŃii versus telurocraŃii, „pivotul geografic al
istoriei”, respectiv „politica anaconda”) au putut fi şi au fost aplicate Uniunii Sovietice în
timpul Războiului Rece. Într-o viziune empirică, putem spune că eurasiatiştii preiau esenŃa

35
Halford Mackinder, „The Geographical Pivot of History“, in Gearóid Ó Tuathail, Simon Dalby, Paul
Routledge (eds), The Geopolitics Reader, Routledge, London and New York, 1998, p. 30. apud Dobrescu, Paul,
op. cit., p. 38
36
Halford Mackinder, „The Geographical Pivot of History“, in Gearóid Ó Tuathail, Simon Dalby, Paul
Routledge (eds), The Geopolitics Reader, Routledge, London and New York, 1998, p. 30. apud Dobrescu, Paul,
op. cit., p. 38
37
Emanuel, Copilaş, „Between continuity and change: the resurgence of nationalism in post-Soviet
Russia”, în Revista Română de Geografie Politică, nr. 2, 2008, pp. 62-64. şi Dobrescu, Paul, op. cit., p. 79
38
Ibidem
39
Ibidem

20
acestor doctrine şi le rescriu în viziunea proprie, cu un adaos de ideologie. O altă trăsătură
comună este de găsit în amplitudinea lor globală: fiecare propune propria variantă de
neutralizare a ameninŃărilor ca preambul pentru dominarea lumii. Acest aspect lipseşte însă
în cazul eurasiatismului. Dezideratul unei lumi multipolare, în care Eurasia ar avea un loc
bine definit, balansând eventual printr-un sistem de alianŃe elastice intruziunea influenŃelor
occidentale în sfera sa de interese nu se vrea a fi un înlocuitor al supremaŃiei occidentale:
proiectul eurasiatist nu aspiră să se substituie celui occidental, negându-şi astfel propria
identitate, ci doar să conserve integralitatea culturală şi geopolitică a unui spaŃiu a cărui liant
şi pol central se consideră. ExperŃii remarcă astfel un paradox esenŃial: eurasiatismul prezintă
o abordare defensivă a problemelor globale, pe când proiectele geopolitice clasice sunt, cel
puŃin cele care l-au inspirat, ofensive. Ceea ce înseamnă că substanŃa geopolitică pe care i-o
atribuie majoritatea analiştilor ar trebui, măcar într-o anumită măsură, reconsiderată.
Remarcând cu acuitate faptul că actuala accensiune a Chinei se datorează tocmai deschiderii
economice şi schimbării, parŃiale, de optică în strategiile politice, Paul Dobrescu atrage atenŃia
asupra faptului că şi „în cazul Rusiei, soluŃia nu poate fi cea indicată de diversele variante ale
eurasiatismului. Mai ales că această orientare nu preconizează doar un protecŃionism
economic, ci şi un tip de izolaŃionism politic. O asemenea cale ar putea pregăti orice, dar nu
viitorul Rusiei”.40

2. Eurasiatismul în contextul geopolitic post-sovietic

Evenimentele geopolitice din ultimii ani argumentează că direcŃiile şi tendinŃele de

edificare a noii ordini mondiale au fost stabilite şi afirmate. Dintr-o Ńară divizată, Germania a
redevenind după unificare “motorul” economic al Europei, lucru dovedit şi de faptul că face
faŃă cel mai bine actulei crize financiare. Fostul imperiu sovietic s-a destrămat, iar urmaşa sa,
FederaŃia Rusă, a fost “degradată” din rangul de superputere în cel de mare putere. Dintr-un
bastion al comunismului dur şi pur, China a devenit o Ńară comunisto-capitalistă, cu o piaŃă
semi-liberalizată, iar marile puteri europene, ca Italia, FranŃa şi Germania, au renunŃat, de
bună voie, la statutul lor, în favoarea materializării unui proiect pe cât de vechi pe atât de
actual - constituirea unei structuri continentale, care să reunească toate statele bătrânului

40
Dobrescu, Paul, „Geopolitică şi Globalizare”, editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2008, p. 299

21
continent – Uniunea Europeană, destinată să joace un rol capital în ierarhia puterii mondiale.41
Japonia, după o perioadă de recesiune economică, revine în forŃă, încercând prin capacităŃile
pe care le dezvoltă să se afirme şi ca mare putere militară.42 În ceea ce priveşte SUA,
beneficiind de avantajele conferite de un sistem democratic funcŃional şi pragmatic, de o
economie performantă şi eficientă, de resurse financiare şi militare impresionante, în lipsa
unui challenger pe măsură, s-au afirmat ca singura superputere mondiala reală – megaputere -
în accepŃiunea unor cunoscuŃi analişti şi politologi. Însă şi acest aspect comportă cel puŃin un
subiect sensibil: statutul şi legitimitatea AlianŃei Nord-Atlantice. După căderea sistemului
comunist, NATO s-a confruntat cu o puternică criză de identitate. Scopul său fusese să
acŃioneze ca o contra-putere faŃă de forŃa militară a estului; în momentul în care acesta a fost
neutralizat nu mai existau argumente pentru păstrarea alianŃei. Nici acum rolul alianŃei nu este
clar stabilit; există păreri care consideră că NATO trebuie să fie o forŃă mondială de menŃinere
a păcii – dar în acest caz ar intra în aria de activitate a ONU şi nu are legitimitatea acestei
organizaŃii – in timp ce alte păreri susŃin că ar trebuie să fie o forŃă militară subordonată ONU.
În fine, alŃii au afirmat că scopul organizaŃiei va fi să asigure securitatea regională şi să
sprijine procesul de democratizare al fostelor Ńări comuniste din centrul şi sud-estul Europei.43
AlianŃa şi-ar schimba astfel statutul din organizaŃie preponderent militară într-una cu caracter
politic. Latura militară s-ar reduce la misiuni umanitare şi de menŃinere a păcii, în condiŃiile în
care Uniunea Europeană abia îşi creionează propria strategie de securitate. Dar chiar şi aşa,
este o soluŃie de moment, nu o rezolvarea a crizei de identitate.
EvoluŃia situaŃiei politico-strategice în centrul şi estul Europei în condiŃiile dispariŃiei
divizării continentului prin “Cortina de fier” a favorizat în bună parte diversificarea şi
amplificarea riscurilor, influenŃând în mod direct configuraŃia şi condiŃiile de manifestare a
acestora.44 Aceste condiŃii au determinat o nouă fizionomie a mediului de securitate,
caracterizată prin:

transformarea radicală a configuraŃiei geopolitice şi strategice a zonei, în urma
destructurării Tratatului de la Varşovia;

41
Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (2009) este departe de a fi adus însă şi coeziunea necesară unui
proiect de o astfel de amploare, tensiunile dintre Ńările membre acutizându-se pe fondul crizei economice şi a
problemelor generate de Grecia. Cum era de aşteptat, reacŃiile cele mai vehemente au venit din partea „motorului
economic european”, Germania, în prezent pe agenda cancelariilor europene aflându-se o posibilă re-evaluare a
prevederilor Tratatului de la Maastricht.
42
În 2009, Japonia a scos din ConstituŃie articolul care a restricŃionat timp de 40 de ani înarmarea Ńării.
43
Chifu, Iulian, „NATO and the new strategic concept-Romanian’s priorities”, editura Curtea Veche, Bucureşti,
2009, pp. 135 – 140.
44
Chifu, Iulian, „Doctrina Putin”, publicată pe site-ul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning
- http://www.cpc-ew.ro

22

conturarea unui spaŃiu deficitar de securitate în centrul şi sud-estul Europei, pe
fondul dispariŃiei unei “umbrele protectoare”;

dezgheŃul conflictelor teritoriale şi etnice încastrate, în perioada imediat
următoare încheierii celui de-al doilea război mondial, în matricea conservatoare a
sistemului comunist;

dificultăŃile tranziŃiei la statul de drept şi economia de piaŃă, generatoare de
vulnerabilităŃi şi riscuri specifice de insecuritate.
Iar lipsa unui limbaj comun şi a unei strategii comune de securitate a generat nu doar
gestionarea defectuoasă a noilor riscuri şi conflicte, dar şi acumularea de tensiuni între
actorii geopolitici, îngreunând astfel orice demers pentru găsirea unor soluŃii unanim
acceptate. Chestiunea cea mai importantă în acest areal, chestiune în care interesele Rusiei
şi cele ale UE se suprapun, este identificarea de către marile puteri ale unor soluŃii pentru
conflictele nesoluŃionate şi “găsirea unor algoritme viabile pentru rezolvarea problemelor
generate de noile provocări de securitate, renunŃând la jocurile geopolitice arhaice şi
susŃinând iniŃiativele de cooperare regională”45. În acest context, experŃii sunt de părere că
actuala criză economico-financiară va contribui covârşitor nu doar la amplificarea
focarelor de conflict existente, ci chiar că va schimba radical actuala configuraŃie geo-
politică.

2.1. Rusia post-sovietică şi noua ordine mondială

Prima decadă – s-a derulat sub preşedinŃia lui Boris ElŃîn şi a elitei politice pro-
occidentale care au condus Rusia până în anul 2000. Se socotea atunci că rolul fundamental în
reformarea Ńării revenea Occidentului şi instituŃiilor financiare internaŃionale. O nouă
identitate strategică a fost afirmată, una care repudia trecutul sovietic şi Ńarist. Identitatea
imperială a Rusiei era suprimată, iar Vestului i se recunoştea calitatea de unică putere în sfera
relaŃiilor internaŃionale. Standardul civilizaŃional occidental era acceptat şi râvnit. În acest
răstimp, reformele sociale au un singur Ńel: să dea Rusiei o alură occidentală. Palierele
identităŃii strategice se doresc a fi reconstruite. Însă trecerea bruscă de la un regim totalitar,
drepturi minimale şi economie centralizată la democraŃie, drepturile omului şi economia de
piaŃă avea să se dovedească catastrofal. ,,Frontierele politice, istorice, culturale şi etnice

45
Chifu, Iulian, „NATO and the new strategic concept-Romanian’s priorities”, editura Curtea Veche, Bucureşti,
2009, p. 146

23
confruntate cu hărŃile mentale ale ruşilor nu mai aveau coerenŃă.”46. Regresul identitar şi
ideologic este inevitabil. Unei economii dominată de planificări rigide i se aplică şocurile
terapiei gîndită de Milton Friedman, întemeietorul Şcolii de la Chicago, şi regândită de Egor
Gaidar. ConsecinŃele sociale sunt dramatice şi îşi vor lăsa amprenta pentru mult timp în
mentalul colectiv al populaŃiei. Bunăoară, potrivit unui raport al Băncii Mondiale, 74 de
milioane de ruşi trăiau sub pragul sărăciei în 1996, adică mai bine de jumătate din populaŃia
Ńării. Pierderea statutului de a doua putere mondială odată cu dispariŃia sistemului bipolar şi
pierderea influenŃei sovietice asupra Ńărilor din centrul şi sud-estul Europei, concomitent cu
spolierea populaŃiei de averea de-o viaŃă în favoarea oligarhilor tranziŃiei, a creat premisele
„decesului definitiv al ideologiei comuniste” dar şi a renaşterii naŃionalismului sovietic de tip
imperial. În fond, chiar şi oficial Rusia a revenit la steagul din perioada Ńaristă, ordinele
militare şi elemente ale uniformei militare din acea perioadă.47
A doua decadă – în care strategia Puterii verticale, implementate de Vladimir Putin şi
continuate de tandemul Putin-Medvedev reuşesc să scoată Rusia din marasmul lăsat de
guvernarea ElŃîn. Pentru a atenua trauma mentală existentă la nivelul populaŃiei, deposedată
brutal de suportul moral al ideologiei lui „o ducem rău, dar suntem mari şi puternici” – cum
excelent remarcă Paul Dobrescu48, vidul ideologic existent trebuia înlocuit cu ceva. Iar acel
ceva a fost găsit de artizanii Doctrinei Putin şi ai Puterii vericale tocmai în ideile
eurasiatismului. Strategia identitară articulată de Vladimir Putin pleacă de la panslaviştii ruşi
Danilevskii şi Leontiev şi trece prin doctrina eurasiatiştilor Piotr SaviŃskii, Nikolai TrubeŃkoi
şi Gheorghi Vernadski. Cu accent pe identitatea imperială a Rusiei, noua versiune identitară
este anti-americană şi anti-occidentală. Cu toate acestea, preşedintele Putin n-a fost şi nu este
un veritabil anti-occidental, ci mai degrabă un pragmatic. Acceptarea parŃială a economiei de
piaŃă, credinŃa în măreŃia Rusiei şi în ideile egalităŃii sociale sunt parte din strategia sa. Cu
reformele diriguite de către stat, Rusia era văzută de preşedintele Putin ca ,,(…) superputere
regională şi, în acelaşi timp, una cu un potenŃial rol în politica mondială”.49
Sunt reinstituite monopolurile statului asupra resurselor naturale şi este impusă
disciplina finaciară drastică (cazul magnatului Hodorkovski fiind doar cel mai cunoscut, dar
nu singurul). De asemenea, se renunŃă la împrumuturile de la FMI.

46
Secrieru, Stanislav, „Rusia după imperiu – între putere regională şi custode global”, Editura Institutului
European, 2008, p. 49
47
Medvedev,Roy, „Post-Soviet Russia – Yeltsin Era”, Columbia University Press, New York, 2000, p. 12
48
Dobrescu, Paul, op. cit., p. 299
49
Ibidem, p. 153

24
 Pe plan extern, Rusia se străduieşte să-şi recapete cât mai mult din influenŃa şi
ponderea de altădată, dezvoltându-şi relaŃiile cu Uniunea Europeană spre care tinde, aliindu-se
cu SUA în lupta împotriva terorismului internaŃional şi căutând mijloace pentru a avea un
cuvânt de spus în luarea deciziilor NATO, în condiŃiile în care AlianŃa se extinde spre
frontierele sale. NemulŃumită să se vadă considerată o putere de rangul doi datorită economiei
sale precare, Rusia a încercat să pună în valoare cele doua atuuri rămase: primul, forŃa sa
armată şi complexul său militaro-industrial, şi al doilea, propriile resurse energetice, ca şi cele
din apropierea sa, din Caucaz şi Asia Centrală. Deşi la creare Comunitatea Statelor
Independente (CSI) s-a vrut a fi o alternativă la Uniunea Europeană, care să ofere un plus de
opŃiuni Ńărilor componente în condiŃiile globalizării economiei, în timp CSI s-a dovedit a fi
doar un instrument utilizat abil în interesul Moscovei. „Între UE şi CSI există o optică
diferită în perceperea proceselor integraŃioniste economice. În timp ce în UE există o
economie funcŃională caracterizată prin mecanismele de susŃinere fnanciară a Ńărilor
membre, în CSI domină interesele economice ale Rusiei, care de multe ori, în esenŃă,
reprezintă un instrument de infuenŃă a Moscovei asupra altor state din cadrul acestei
organizaŃii. Politica de apropiere a acestor state faŃă UE, care necesită serioase reforme de
ajustare la valorile europene, este contracarată prin diverse acŃiuni de Rusia care nu
doreşte să-şi piardă „spaŃiul său de protecŃie”.50 ConvergenŃele, dar mai ales divergenŃele
creionate de aceste demersuri de putere au pus sub semnul întrebării utilitatea practică a
acestei organizaŃii. La polul opus, OrganizaŃia de Cooperare Economică de la Shanghai (SCO)
şi Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) par să obŃină un statut din ce în ce
mai vizibil şi eficient pe plan mondial şi regional, în cadrul cărora Rusia are un cuvânt
important de spus, chiar dacă pentru rolul de lider e în competiŃie cu China şi Japonia. Aici se
cuvine să remarcăm că dacă Eurasia rămâne un punct nodal al strategiilor energetice, statele
din zona Pacificului au şanse, dacă îşi păstrează trendul curent de creştere economică, să
confirme teoria lui Attali.51
Totuşi, conceptul noii identităŃi ideologice şi strategice creionat de Vladislav Surkov
& comp., axată pe valorificarea specificului naŃional, dar încercând şi o integrare în noul
context geopolitic mondial nu a adus şi rezultatele scontate. În principal pe plan intern.
Conservatorismul - inspirat din eurasiatism - principalului partid de guvernare, Edinaia Russia

50
TăbârŃă Ion, Berbeca Veaceslav, Proiectul CSI – anatomia unui eşec, Politici Publice, nr. 7, 2009, publicaŃie
editată sub egida Institutului pentru Dezvoltare şi IniŃiative Sociale (IDIS) Viitorul, Chişinău
51
De pe site-ul Partidului Comunist Chinez aflăm că în paralel cu Summitul Rusia – UE (31 mai 2010), şi cu o
săptămână înainte de reuniunea anuală a SCO, la Shanghai s-au reunit China, Japonia şi Coreea de Sud în
vederea găsirii unui cadru comun de promovare şi cooperare economică.

25
(Rusia Unită), este o ideologie pe placul electoratului rus. O confirmă cele peste 60 de
procente la alegerile din regionale din martie 2010. Însă invocarea “interesului naŃional”, un
concept destul de imprecis creionat, nu pare a fi de natură să impresioneze în primul rând pe
plan intern, unde sintagma menŃionată le reaminteşte ruşilor de privatizările făcute în interes
naŃional, dar de pe urma cărora s-au născut actualii oligarhi. Astăzi, Rusia este afectată sever
de criza financiară internaŃională. Cu o creştere economică de 8% în ultimii ani, PIB-ul Rusiei
se va contracta cu 2,2% anul acesta, potrivit estimărilor optimiste. În funcŃie de nivelul
preŃurilor la petrol şi gaze naturale, contracŃia poate fi chiar mai mare, de 5% sau chiar 10%.
Rata şomajului era de 7,7% în luna noiembrie a anului trecut, cea mai ridicată din 2005
încoace, ceea ce înseamnă că 5, 8 milioane de ruşi sunt în şomaj. În plus, Rusia se confruntă
cu o creştere semnificativă a infracŃionalităŃii, dublată de spectrul atacurilor teroriste ca
urmare a focarelor de conflict din Caucaz. În schimb, pe plan extern lucrurile stau ceva mai
bine. Rusia a reuşit să revină la masa marilor decidenŃi ai lumii şi să-şi facă aliaŃi de baza pe
scena internaŃională (Italia, Germania, FranŃa). De altfel, consolidarea sferei de influenŃă în
spaŃiul asiatic, redeschiderea parteneriatelor cu America Latina şi Africa au trecut parŃial
neobservate, datorită discuŃiilor aprinse în sânul UE între susŃinătorii şi contestatarii
premierului Putin, ca urmare a repetatelor crize ale gazului generate de Rusia şi Ucraina.
Modul în care oficialii ruşi au direcŃionat capital către zonele în care Rusia are interese pe
termen lung, legăturile apropiate dintre Kremlin şi marile companii ruse cu investiŃii în
străinatate şi modul în care acestea au căutat să câştige influenŃa politică şi media în statele
„adoptive”, demonstrează o bună coordonare între politica economică şi cea externă. În
schimb, cele mai abrupte suişuri şi coborâşuri le-a înregistrat relaŃia cu SUA şi implicit cu
NATO, aspect previzibil ca urmare a revirimentului Rusiei pe scena internaŃională.52

2.2. Strategia energetică şi re-evaluarea „vecinătăŃii apropiate”

Din capitolul precedent am văzut preocuparea Rusiei de a controla politic şi de a aservi

în numele propriilor interese soarta Ńărilor din regiunea Europei de Est şi Sud-Est, şi de
oriunde s-ar afla acestea la graniŃele sferei sale de influenŃă. În timpul războaielor hegemonice
dintre imperiile Ńarist şi cel otoman, deviza era de a elibera pe coreligionarii săi de sub
oprimarea „păgânilor”. „Prăbuşirea comunismului a antrenat un număr impresionant de

52
IoniŃă,Gabriela, „Rusia lui Putin e alta”, Top Business, nr. 778, 13-19 august 2009,
http://www.topbusiness.ro/romania/news/article/Rusia+lui+Putin+e+alta.html , 5.05.2010

26
conflicte de pe urma dezintegrării fostei Republici Socialiste Federative a Iugoslaviei şi a
fostei URSS în lumea euroasiatică. Comunitatea internaŃională a făcut eforturi deosebite
pentru a rezolva aceste conflicte. SoluŃiile sunt viabile atâta timp cât forŃele de menŃinere a
păcii se găsesc în zonă, deoarece conflictele rămân în continuare în stare latentă.” 53
Astăzi Rusia îşi menŃine trupele armate în regiunile separatiste din fostele republici
sovietice pentru a-şi apăra conaŃionalii – discursul se modifică de la caz la caz şi evoluează în
funcŃie de contextul istoric/politic. Nagorno-Karabah, Transnistria, alături de mai nou
independentele Abhazia, OseŃia de Sud sunt focare de conflict pe care unii experŃi consideră
că Rusia le menŃine intenŃionat pentru a-şi exercita puterea de influenŃă. Enclava Kaliningrad
face parte din aceeaşi logică neo-imperială sau post-imperială a Moscovei de control al unor
capete de pod în teritoriile vecine. Deja cunoscutele „conflicte îngheŃate” generatoare de
„crize” în care s-ar mai putea afla într-un viitor apropiat şi Belarus sau Ucraina (unde există
conflicte latente - Malorusia şi Crimea) – „toate aceste focare sunt doar părŃi ale unei
probleme unice şi coerente, care aşteaptă o soluŃie unitară şi coerentă ca rezultat unei
colaborări deschise la nivel internaŃional” declara ex-preşedintele, actual premier Vladimir
Putin în cadrul Summitului NATO – Rusia desfăşurat la Bucureşti în perioada 2-4 aprilie
2008.54 Cât valorează democraŃia la nivel de discurs a Rusiei s-a demonstrat la modul practic
câteva luni mai târziu prin conflictul cu Georgia.
În data de 8 august 2008 Rusia a invadat teritoriul Georgiei (gest motivat de apărarea
populaŃiei rusofone de epurările etnice) şi câteva săptămâni mai târziu a recunoscut
independenŃa republicilor separatiste Abhazia şi OseŃia de Sud. Comunitatea internaŃională s-a
scindat ca întotdeauna când vine vorba despre Rusia. Liderul de la Washington şi cel de la
Kremlin au anunŃat în repetate rânduri că sunt dispuşi la discuŃii dar liderul Abhaziei a
boicotat aceste întrevederi deoarece ONU nu a acordat ab initio un statut convenabil acestei
republici. Politica intereselor proprii, sprijinită pe necesitatea apărării populaŃiilor ruseşti din
regiunile separatiste este, potrivit experŃilor, doar mobilul păstrării unor avantaje de ordin
militaro-strategic. Comunitatea internaŃională scindată între cei ce omit subiectele sensibile şi
cei ce caută soluŃia optimă a generat în permanenŃă un tip de accept tacit a acŃiunilor pe care
Rusia le întreprinde în zona arondată intereselor sale strategice.55 Cu o imagine destul de

53
Hlihor, Constantin, CăpăŃînă, Ecaterina – Comunicare în conflictele şi crizele internaŃionale – (secolul al XX-
lea şi începutul secolului XXI) – suport de curs FCRP – Bucureşti, 2007)
54
http://www.ziua.net/display.php?data=2008-04-21&id=236397 - 16.05.2010, h. 13.30)
55
La ora finalizării acestui text (12.06.2010), Kîrgîzstanul a cerut Rusiei să intervină armat pentru a readuce
ordinea, admiŃând că lucrurile au scăpat în plan intern de sub control. Demersul este justificabil, în condiŃiile în
care timp de două luni de zile comunitatea internaŃională a asistat impasibilă la escaladarea conflictului soldat cu

27
şifonată după intervenŃia din Georgia şi un război mediatic pierdut, Rusia avea să re-evalueze
ceea ce Eytan Gilboa observa în legătura cu autorităŃile omonime de peste Atlantic: „prea des
în ultimii ani oficialii americani au înlocuit puterea televiziunii ca sursă de informare cu cea a
propriilor interese, crezând că politicile de succes trebuie să fie mai întâi pe placul
Dumnezeului opiniei publice”, adăugând că pe viitor „ceea ce contează mai mult este cât de
mult politica «se va juca», cum vor arăta fotografiile, dacă sunt transmise semnalele potrivite
şi dacă publicul va fi impresionat de răspunsul guvernului”.56 Iar rezultatele aveau să se vadă,
semn că Rusia ştie să se adapteze la trendurile occidentale când interesele sale o cer, în
managementul mediatic excelent a episodului din 2009 din seria „Criza gazului”. Noile
reglementări legislative semnate între Rusia şi Ucraina, cât şi dintre cele două şi U.E., dar şi
noua realitate politică de la Kiev par să sugereze că astfel de episoade sunt mai puŃin
probabile pe viitor. Aceasta nu schimbă însă cu nimic constatarea esenŃială: Rusia nu va avea
reŃineri în a utiliza „arma energetică” atunci când interesele sale o vor dicta, fie că vorbim de
cadrul diplomatic al negocierilor, fie de şantaj şi ameninŃare, în funcŃie de statutul şi
importanŃa partenerului.57
Un rol important îl are în strategia energetică a Rusiei relaŃia cu Ucraina. Probabil cea
mai usturătoare pierdere a imperiului sovietic, Ucraina a încercat constant în ultimii douăzeci
de ani să se distanŃeze de trecutul sovietic şi să-şi găsească la rândul său o nouă identitate. Şi o
independenŃă reală, ceea ce presupunea în primul rând o economie performantă. Nu a reuşit şi
nici nu a fost ajutată să reuşească. Mă refer strict la partenerii europeni. Ba dimpotrivă, dacă
ne amintim reacŃiile cancelariilor europene prietene apropiate ale Rusiei. Adrian Cioroianu se
întreba, după victoria în alegeri a lui Yanukovich dacă nu cumva sub masca pro-rusă a
acestuia se ascunde un „dârjavnic” ucrainean ? Încă e devreme să dăm un răspuns, dar
întâlnirile repetate cu Dmitri Medvedev, semnarea Acordului privind rămânerea flotei ruse la
baza navală din Crimeea, proiectata companie transnaŃională cu participare şi din partea
Gazprom şi a Naftogaz sunt semne că Ucraina rămâne, cel puŃin deocamdată, doar „interfaŃa
europeană a Rusiei”. Context în care trebuie avută în vedere remarca lui Brzezinski, citat de
Paul Dobrescu: ”fără Ucraina, Rusia încetează să fie un imperiu, dar împreună cu Ucraina,

sute de morŃi şi aproape o mie de răniŃi. E important de sesizat tipul de mentalitate care a generat această cerere
către Rusia (apartenenŃa la cel de-al doilea imperiul al Rusiei, menŃionat de Brzezinski), în condiŃiile în care
bazele americane ce asigură logistica pe Afghanistan sunt la o distanŃa de vreo zece ori mai mică.
56
Eytan Gilboa, Op., cit., în loc., cit.,
57
Să ne reamintim că în timp ce semna Tratatul de avertizare timpurie cu UE, Rusia a întrerupt temporar livrările
către Belarus fără nici o avertizare, ca reacŃie de răspuns la unele declaraŃii nediplomatice ale preşedintelui A.
Lukashenko. Iar un episod similar se întâmplă chiar în momentul redactării acestei lucrării – iunie 2010.

28
mai întâi amăgită şi, apoi, subordonată, Rusia devine automat un imperiu„.58 Rusia vrea cu
orice preŃ infrastructura distribuŃiei de gaz din Ucraina. Sau măcar să o poată controla parŃial.
Depinde doar de abilitatea Kievului dacă o va obŃine sau nu, şi dacă Ucraina va şti să
speculeze inteligent dorinŃa Rusiei.
Tot în acest context, vom remarca faptul că re-evaluarea „vecinătăŃii apropiate” şi a
redobândirii sferei de influenŃă asupra statelor din Asia Centrală, bogate în resurse de
combustibili, este dictată în principal tot de strategia energetică. MotivaŃia e una strict
pragmatică: pentru a se impune în faŃa partenerilor europeni şi asiatici, Rusia are nevoie
stringentă să deŃină controlul resurselor din bazinul Asiei Centrale şi a infrastructurii de
distribuŃie a combustibililor către Europa şi China.
Asumarea oficială a rolului de lider al Heartland-ului şi a valorificării moştenirii
euroasiatice este parte integrantă a strategiei de politică externă a FederaŃiei Ruse, de la
demersurile diplomatice până la detaliile de simbolistică şi tehnici de PR. Deloc întâmplător,
pentru desfăşurarea Summit-urilor UE – Rusia au fost alese Khabarovskul, adică în Orientul
Extrem al Rusiei, la graniŃa dintre Rusia şi China, cu vedere spre Pacific. Sau Khanty-
Mansiysk, în inima Siberiei şi a resurselor energetice a Rusiei, acolo unde se termină Rusia
europeană şi începe cea asiatică.59 Mai mult chiar, preşedintele Medvedev a Ńinut să le explice
liderilor europeni atunci când i-a invitat că doreşte ca aceştia “să simtă mai bine Rusia”, mai
exact Rusia reală, adevărată. Şi probabil în acelaşi sens, liderii asiatici au fost invitaŃi la
Ecaterinburg pentru lucrările Summitului OrganizaŃiei de la Shanghai din 2009, de această
dată fiind vizată a fi simŃită mai bine Rusia europeană. Totodată, ne amintim că la Khabarovsk
preşedintele Medvedev a înaintat propunerea de a se crea „o nouă arhitectură a securităŃii
europene” şi înzestrarea ei cu o bază juridică, care să permită să se răspundă mai efectiv la
crizele prezente şi mai ales la cele eventuale, de la Atlantic până la Pacific. Şi, probabil, nu
întâmplător, preşedintele Medvedev a ales Rostovul pe Don pentru reuniunea din acest an, în
Sudul “fierbinte” al Rusiei, cu vedere la Marea Neagră. Pentru că potrivit “vulturului bicefal”
al Moscovei, partenerii săi nu trebuie să uite că din punct de vedere geopolitic, Rusia are o
relevanŃă unică în lume, prin poziŃia sa în cadrul continentului euroasiatic, la interferenŃa unor
civilizaŃii şi culturi atât de diferite, şi cu posibilităŃi multiple de poziŃionare strategică. Precum
şi faptul că din această îmbinare a rezultat un spaŃiu specific, cu o mentalitate specifică şi care
necesită un tip de abordare aşijderea – principiu fundamental în abordarea eurasiatismului.

58
Zbigniew Brzezinski, „Europa Centrală şi de Est în ciclonul tranziŃiei”, Diogene, Bucureşti, 1995, p. 290,
apud Dobrescu, Paul, op. cit., p. 301
59
A se vedea Anexa 3

29
 Decelând demersurile din ultimii ani observăm că Rusia se axează în strategia sa pe
două direcŃii clare: Europa şi Asia. În ambele direcŃii politica Kremlinului îşi sprijină
argumentaŃia pe aceeaşi factori de securitate, economici şi politici. Dar ponderea diferită a
acestor factori în negocieri, precum şi invocarea abilă a poziŃionării (europeană, asiatică,
euroasiatică) arată că Rusia învaŃă să-şi depăşească complexele seculare şi să-şi reconsidere
poziŃia geostrategică din “blestem” în sursă continuă de oportunităŃi, fie că vorbim de
câştiguri economice sau influenŃă politică.
Însă, chiar dacă între UE şi Rusia continuă să existe aspecte asupra cărora e greu de
obŃinut un punct de vedere convergent (iar discuŃiile de la Rostov au demonstrat că până şi în
privinŃa măsurilor de depăşire a crizei economico-financiare părŃile au vederi diferite), nu
relaŃia cu Europa este cea care solicită cel mai mult atenŃia liderilor Rusiei. Gestionarea
relaŃiei cu Asia Centrală (cele cinci republici foste sovietice) şi Asia-Pacific (în principal
Japonia şi China) ridică mult mai multe probleme decât lasă să se vadă declaraŃiile oficiale ale
autorităŃilor. Multiplele întâlniri la nivel înalt dintre liderii de la Moscova, Vladimir Putin şi
Dmitri Medvedev, şi cei ai statelor din Asia Centrală, precum şi tratatele economice încheiate
cu aceste prilejuri au creat impresia că Rusia e jucătorul care va face cărŃile privitor la politica
energetică. Dar în realitate, relaŃiile dintre Rusia şi Asia Centrală sunt definite de
incertitudine. Această incertitudine se datorează modelului de relaŃii bilaterale pe care Rusia l-
a aplicat constant vis-à-vis de statele ex-sovietice. Model dublat de o atitudine arogant-
paternalistă care a persistat din anul 1990, în ciuda schimbărilor de lider la Kremlin.
Principalul obiectiv al Rusiei în acest model este de a menŃine monopolul asupra transportului
de hidrocarburi din Asia Centrală, atât către zona europeană cât şi către cea a Chinei.
Modelul, deşi fiabil în planurile strategice privind politicile energetice ale Rusiei, este instabil
pentru numeroase motive. Între care nu lipsit de importanŃă este cel al intenŃiilor deschise ale
Europei şi Chinei de a discuta direct cu partenerii central asiatici. Şi probabil, motivul
nemulŃumirilor profunde şi greu de Ńinut sub control din partea Moscovei, în ciuda
pronunŃărilor prieteneşti din cadrul briefingurilor oficiale. Într-adevăr, dorinŃa statelor din
Asia Centrală de a obŃine un acces sporit pe piaŃa de hidrocarburi şi reticenŃa Moscovei de a
consimŃi la cererile lor este de natură acumuleze tensiuni în relaŃiile bilaterale. Astfel că
evoluŃiile actuale par gata să demonstreze, iar Summitul energetic european de la Praga din
2009 e un prim exemplu, că traseul hidrocarburilor poate suferi modificări. E adevărat, nu
majore, dar suficiente pentru a crea angoase Rusiei.
Nici pe zona a ceea ce am putea numi “vecinătatea îndepărtată”, adică Asia-Pacific,
relaŃiile nu evoluează fără probleme. Multiplele vizite ale premierului rus la Tokyo, dincolo de

30
consolidarea relaŃiilor economice, nu pare să fi adus nimic nou. Mai mult, premierul Japoniei,
Taro Aso, a semnat cu Moscova un parteneriat strategic, însă consideră că insulele Kurile de
Sud sunt „teritorii ocupate ilegal”. În iunie 2009, prim-ministrul nipon anunŃa că aşteaptă din
partea Moscovei explicaŃii cu privire la modalităŃile de soluŃionare a disputei în cadrul
Summit G8 de la Trieste (Italia). Deşi a trecut un an de atunci, nu s-a schimbat nimic esenŃial
în viziunea celor două părŃi. Taro Aso a dat de înŃeles că nu va susŃine ideea referitoare la
împărŃirea în două părŃi a Insulelor Kurile. „Teritoriile de Nord nu au fost teritorii străine, ci
teritorii japoneze”, a subliniat premierul nipon. Un punct de vedere fără echivoc comparativ
cu declaraŃia premierului Putin care menŃiona că “Rusia nu va semna un tratat care să aducă
deservicii intereselor sale”.
TradiŃionala şi frăŃeasca prietenie ruso-chineză are şi ea punctele sale nevralgice, pe
care le vom analiza mai pe larg în subcapitolul următor. Acum ne vom rezuma a aminti că
economia Rusiei a câştigat masiv de pe urma importurilor masive ale Chinei. Însă n-ar trebui
trecut cu vederea faptul că pentru China, Siberia şi Extremul Orient continuă să fie o piaŃă de
desfacere şi de achiziŃionare a materiei prime. Business-ul chinez nu investeşte local în
economia rusă. China se orientează cu precădere asupra importului de resurse naturale,
deoarece prelucrarea acestora în patrie este cu mult mai ieftină. MigraŃia chineză în zona
Orientului Extrem al Rusiei şi un alt diferend teritorial rezolvat parŃial, înŃelegerile energetice
directe ale Chinei cu Kazahstanul sunt alte aspecte care pot genera tensiuni.
Miza Rusiei pe relaŃiile cu Asia este uriaşă. Să ne amintim că la vremea când încă se
afla la Kremlin, actualul premier rus a prezentat o prognoză potrivit căreia, până în anul 2020,
cota regiunii Asia-Pacific în consumul energetic mondial va creşte până la 45%. Decalajul
dintre rezervele proprii de resurse energetice şi necesarul de aceste resurse al regiunii va
creşte, iar Rusia este dispusă să conlucreze în direcŃia asigurării securităŃii energetice în
regiune. (Din noua configuraŃie energetică a regiunii pot face parte şi punŃile energetice dintre
Rusia şi Japonia, Coreea, China şi alte Ńări). Dar pentru asta Rusia are nevoie să păstreze
controlul asupra conductelor de hidrocarburi din Asia Centrală. Cu certitudine, Rusia este cel
mai proeminent jucător în regiune, dar pentru că relaŃiile cu fostele state sovietice se schimbă
constant, în timp ce Rusia încearcă să se afirme în deplinătatea potenŃialului său, situaŃia
geopolitică rămâne instabilă.
În mod evident, problema care poate avea cel mai mare impact în modificarea modului
de relaŃionare în regiune este criza financiară. Dacă Rusia va fi capabilă să reziste la criza
financiară, acesta va fi de natură să-i aducă reale beneficii privind creşterea şi consolidarea

31
influenŃei în regiune, care va ajuta la stabilizarea relaŃiilor. Dacă economia Rusia cunoaşte un
declin şi mai accentuat, este foarte probabil ca echilibrul să devină mai instabil.

2.3 Politica externă a Rusiei - eurasiatism versus occidentalism

2.3.1. Rusia - Uniunea Europeană: către un spaŃiu umanitar comun

Aşa cum am precizat anterior, la sfârşitul lunii mai, la Rostov pe Don au avut loc
lucrările unei noi reuniuni la vârf între reprezentanŃii Rusiei şi cei ai ComunităŃii Europene.
(Summit-urile Rusia-UE sunt organizate de două ori pe an - o dată în Rusia şi o dată în Ńara
care deŃine preşedinŃia rotativă a Uniunii Europene). Summit-ul anterior a avut loc în Suedia,
în noiembrie 2009, când Rusia şi oficialii UE s-au concentrat asupra schimbărilor climatice,
eforturile de a depăşi consecinŃele crizei creditelor la nivel global şi problema aprovizionării
cu energie a Europei. În schimb, pe agenda actualei reuniuni un loc central l-au avut discuŃiile
privind noul cadru normativ care va reglementa relaŃiile dintre cele două părŃi, cunoscut şi sub
titulatura de Parteneriatul pentru Modernizare60. Potrivit ministrului de externe al Rusiei,
Serghei Lavrov: „Kremlinul vede în Parteneriatul pentru Modernizare o parte importantă a
cooperării bilaterale. Acest concept de parteneriat pentru modernizare a fost discutat şi
aprobat anul trecut, la Summit-ul anterior Rusia-EU de la Stockholm, şi au fost demarate
discuŃii cu partenerii noştri din Uniunea Europeană cu privire la modul în care putem obŃine
progrese concrete pe agenda noastră comună”.61 De asemenea, diplomatul rus a menŃionat că:
„Forma de bază a viitorului parteneriat a fost deja conturată – de aici încolo ne propunem să
acordăm prioritate problemelor mai concrete şi semnificative ale domeniilor de colaborare,
aceasta însemnând economie, probleme sociale, educaŃie, ştiinŃa, tehnologie, inovaŃie,
guvernare, administraŃie şi justiŃie”. Vom remarca faptul că Rusia, însăşi, se percepe drept o
mare putere europeană. Ea se identifică cu Europa, ceea ce contravine doctrinei
eurasiatismului, dar este prea mare şi, cel puŃin pentru moment, prea diferită, pentru a se
integra pur şi simplu în Comunitatea Europeană. Prin urmare, trebuie elaborate cumva relaŃii
speciale. Cei doi parteneri strategici sunt complementari şi au multe de oferit unul altuia. UE

60
Subiectul a avut un loc central şi în cadrul întâlnirii dintre Dmitri Medvedev şi cancelarul Angela Merkel la
Summitul Russia – Germania, http://eng.news.kremlin.ru/news/299, 5.06.2010
61
DeclaraŃie în cadrul conferinŃei de presă comune cu omologul său european, Catherine Ashton, Kremlin,
24.02.2010, http://www.cadranpolitic.ro/?p=49 , 15.05.2010

32
poate privi acum Rusia ca pe o uriaşă sursă potenŃială de securitate, atât în termenii unor
resurse energetice diversificate, cît şi politic. UE doreşte să atragă Rusia în filosofia europeană
a relaŃiilor internaŃionale care sunt într-o mare măsură influenŃate de principiile propriului său
proces integraŃionist şi accentuează importanŃa unei ordini internaŃionale bazate pe drept.
Aceasta este deosebit de important acum, când periferiile Rusiei şi ale UE sunt atât de
aproape, iar pe alocuri chiar se suprapun. La rândul său, Uniunea Europeană este principalul
partener comercial-economic al FederaŃiei Ruse, iar FederaŃia Rusă deŃine primul loc în lista
furnizorilor de gaze naturale spre UE şi locul doi la capitolul livrărilor de petrol. În prezent
cooperarea bilaterală între Rusia şi Uniunea Europeană se bazează pe un parteneriat extins şi
Acordul de cooperare din iunie 1994, încheiat între Comunitatea Europeană şi statele membre
ale acesteia, pe de o parte, şi FederaŃia Rusă, pe de altă parte. Cel puŃin aşa arată lucrurile
teoretic. Faptic, realitatea e ceva mai complicată. Pentru că deşi formal vorbim de o relaŃie
bilaterală, documentul în cauză, intrat în vigoare la finele lui 1997, include în prezent dinspre
partea UE un număr de 29 de persoane juridice internaŃionale, mai multe Ńări devenind
membre ale ComunităŃii Europene după 1997. În plus, trebuie avut în vedere că Acordul din
1994 a fost convenit şi semnat la un moment în care Occidentul încă se dovedea euforic faŃă
de încheierea Războiului Rece şi dispariŃia ameninŃării de expansiune a comunismului
sovietic. Acum, situaŃia s-a cam schimbat: având în vedere numărul crescut de state membre
UE, principiul consensului utilizat în încheierea acestor acorduri e mai greu de pus în practică,
iar repetatele crize ale gazului şi conflictul cu Georgia şi-au lăsat amprenta negativă asupra
climatului de negociere, un climat nu foarte favorabil pentru Rusia. Şi chiar dacă acordul în
curs urmează să fie înlocuit de un nou cadru juridic, lucrurile nu se vor simplifica prea mult.
Avem în vedere faptul că în interiorul UE atitudinea faŃă de Rusia este extrem de diversă. Din
iunie 2008, când au început negocierile privind un nou acord UE-Rusia, progresele nu au
lipsit, dar ar fi impropriu să spunem că au înŃelegerile au decurs fără impedimente. După
prima rundă de negocieri din iulie 2008, discuŃiile au înregistrat un declin ca urmare a
conflictului ruso-georgian. Reluarea negocierilor a fost sub aşteptările ambelor părŃi, chiar
dacă nu a lipsit susŃinerea prietenilor declaraŃi ai Rusiei, Germania, FranŃa şi Italia. Iar
lansarea proiectului preconizatei Uniuni vamale Rusia-Belarus-Kazahstan a semănat şi mai
multă neîncredere privind intenŃiile părŃii ruse.62 Tensionarea relaŃiilor survine şi atunci când

62
Între timp, pe fondul unor divergenŃe cu Belarus, Rusia a semnat la 1 iunie 2010 cu Kazahstanul un Tratat de
Cooperare Economică prin care ia fiinŃa Uniunea Rusia – Kazahstan. Documentul certifică de fapt importanŃa
relaŃiei cu Kazahstanul şi a numeroaselor demersuri făcute de Rusia în ultimul timp pentru a contracara o

33
este pusă în discuŃie aderarea Rusiei la OMC. Mai mult, UE şi FederaŃia Rusă au făcut o serie
de angajamente privind drepturile omului şi standardele democratice, în special în cadrul
Consiliului Europei şi OSCE, însă până la respectarea acestor standarde în FederaŃia Rusă mai
e cale lungă. Noul cadru juridic se doreşte a fi un tratat complet la scară internaŃională, un
parteneriat cu multiple faŃete în următoarele domenii: politică („dialog politic”), schimburile
comerciale, cooperarea în afaceri şi investiŃii, inclusiv stabilirea şi funcŃionarea societăŃilor;
sunt vizate şi serviciile transfrontaliere, în special în transport şi comunicaŃii; libera circulaŃie
a capitalurilor, serviciilor financiare şi plăŃile; sfera socială; probleme de concurenŃă, protecŃia
proprietăŃii intelectuale; cooperarea industrială şi economică; serviciile vamale, de protecŃie a
drepturilor consumatorilor, ştiinŃă şi tehnologie, cultura, educaŃia, agricultura, energia, mediul
înconjurător; şi desigur, armonizarea legislaŃiilor. Adică toate acele domenii menite să apropie
Rusia de standardele UE şi să contribuie la crearea unui spaŃiu economic comun. Potrivit
analiştilor, viitorul acord de parteneriat este mai mare în ierarhia acordurile încheiate de UE
cu Ńările terŃe, prevederile sale depăşind cu mult un simplu acord comercial sau economic.
„Parteneriat” poate fi înŃeles aici ca o colaborare extinsă, bazată pe obiective comune şi
principii menŃionate în preambulul la acord, inclusiv democraŃia, drepturile omului, statul de
drept, o economie de piaŃă liberă. Adică toate acele concepte occidentale care ar trebui să
schimbe faŃa şi „fibra” Rusiei.
Analizând însă lucrurile mai în amănunt, se poate observa că de multe ori atât
obiectivele cât şi viziunea celor două părŃi sunt sensibil diferite. Vedem astfel că Acordul de
cooperare din 1994 conŃine multe dispoziŃii generale referitoare la valorile liberale şi
umanitare, fără a avea însă caracter obligatoriu. În noul parteneriat strategic bazat pe interese
comune într-un spaŃiu comun, UE ar dori ca reglementările să fie stipulate până la cel mai mic
detaliu. Rusia, la rândul său, pe bună dreptate, manifestă temeri faŃă de dispoziŃiile obligatorii,
care din punctul de vedere al Moscovei ar genera rezultate pozitive minime - mai ales că o
parte din Ńările noi membre au avut şi au o atitudine rezervată faŃă de cooperarea cu Rusia.
Energia rămâne factorul de bază privind interdependenŃa dintre UE şi Rusia. Dar viziunea
părŃilor diferă cu privire la natura şi esenŃa modului în care această interdependenŃă ar trebui
să fie codificată în acordul lor partenerial. Iar faptul că Rusia a preferat şi a reuşit să îşi
asigure parteneriatele pentru North şi South Stream prin înŃelegeri bilaterale directe este
edificator. Accesul la infrastructura de transport a combustibililor, cine şi în ce măsură

eventuală înŃelegere a statelor europene cu cel de-al doilea furnizor de gaz ca mărime către Europa şi cu uriaşe
resurse pe care Rusia doreşte să le gestioneze în comun.

34
investeşte aici e un alt punct nevralgic. De fapt, în general, este explicabilă preferinŃa Rusiei
de a opta pentru acorduri directe comerciale, şi nu doar când vorbim de combustibili.
Radiografiind succint vom vedea că însăşi Ńările membre ale Uniunii preferă acest tip de
abordare atunci când negocierile le avantajează, dar apelează la presiuni din partea comunităŃii
extinse când nu deŃin suficiente atuuri.
Ca şi în domeniul energiei, capacităŃile de tranzit din Rusia constituie un factor de
securitate şi un punct important de discuŃie. Rusia ar putea cere UE, în schimbul eliminării
taxelor de survol trans-siberian, soluŃionarea problemei de tranzit din zona Kaliningrad, la
graniŃa cu Lituania şi Polonia şi, desigur, liberalizarea regimului de vize, în general. Prim-
ministrul Vladimir Putin consideră că „liberalizarea regimului vizelor între Rusia şi UE ar
facilita contactele între cetăŃeni şi ar crea un spaŃiu unic european umanitar”. La finele
întâlnirii cu cancelarul Austriei, Werner Faymanom şi a semnării acordului pentru South
Stream, întrebat şi despre posibilitatea de eliminare a regimului de vize între UE şi Rusia,
premierul rus a subliniat faptul că această chestiune a fost discutată în mod activ atât cu o
serie de Ńări europene individual, cât şi, în general, cu Uniunea Europeană, menŃionând că
„părŃile au făcut deja mulŃi paşi înainte în această problemă”. Ce va însemna o Rusie fără
obligativitatea vizelor pentru Europa ? Greu de spus. Dar sigur o sursă generatoare de noi
tensiuni şi temeri în sânul comunităŃii europene, atâta timp cât nivelul de trai în Rusia a scăzut
pe fondul crizei şi se constată o îngrijorătoare creştere a indicelui infracŃional. Şi nu lipsit de
importanŃă, că deşi se discută despre un Parteneriat pentru Modernizare, în Rusia nu există
încă o strategie coerentă a modernizării, mai ales în domeniile drepturilor omului şi
combaterii crimei organizate. La nivelul libertăŃilor civile, în Rusia există diferite „grade de
libertate”. BirocraŃia rusă se bucură de cel mai mare grad de libertate. Ea poate chiar sabota
politica prezidenŃială, în unele situaŃii. Până acum, însă, atitudinea administraŃiei de la
Kremlin a fost ambivalentă, semn că încă nu se doreşte reformarea radicală a acestei categorii
administrative. Este de presupus că UE va încerca să folosească noul acord pentru a impune
Rusiei respectarea angajamentelor sale privind „democratizarea societăŃii” şi drepturile
omului, aspecte prevăzute şi în Acordul în curs, dar tratate superficial de către Bruxelles, în
ciuda numeroaselor sesizări privind încălcarea drepturilor omului sau presiunile asupra mass-
media şi restricŃionarea dreptului de liberă exprimare. Au existat chiar voci care au acuzat
Rusia că nu este interesata de accelerarea negocierilor pentru un nou acord cu UE,
mulŃumindu-se cu o situaŃie care îi permite anumite derapaje de la canoanele democraŃiei. Mai
ales că Acordul din 1994 - pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia - a arătat că este

35
adecvat pentru dezvoltarea cooperării reciproce, chiar dacă parametrii şi condiŃiile nu au fost
tocmai ideale.
Potrivit Raportului Comisiei Europene, în anul 2009 au existat patru runde de
negocieri şi s-au înregistrat unele progrese, chiar dacă discuŃiile au fost afectate oarecum de o
serie de măsuri protecŃioniste ale guvernului rus, confruntat la rândul său cu serioase
probleme ca urmare a crizei financiare mondiale. „A fost stabilită o Foaie de parcurs pentru
perioada 2009 – 2011 şi s-a ajuns la un acord comun asupra mai multor probleme aflate în
discuŃie. Unele domenii urmează să fie discutate pe viitor. Astfel discuŃiile vizând sistemul de
sănătate vor avea loc pentru prima dată în 2010”63 se arată în documentul menŃionat.
Progresele se lasă aşteptate şi în discuŃiile privind ocuparea forŃei de muncă şi politicile
sociale. Deşi ocuparea forŃei de muncă şi sistemul de sănătate nu sunt în mod formal acoperite
de negocierile privind reglementările pentru Common European Space, importanŃa acestor
probleme la crearea unui spaŃiul economic comun deplin funcŃional şi global de dezvoltare a
economiilor UE şi Rusiei impune discutarea şi a acestor aspecte. La capitolul progrese,
Raportul Comisiei Europene menŃionează finalizarea unui proiect lansat în 2006 privind
modernizarea sistemului de tranzit vamal (TACIS AP2004). Prin intermediul acestuia
sistemul de tranzit vamal al FederaŃiei Ruse va fi complet informatizat şi mult mai apropiat cu
cel din UE. Analiza rezultatelor este în curs de desfăşurare şi alinierea legislaŃie ruse cu
prevederile ConvenŃiei privind regimul de tranzit comun a început. Rezultate pozitive au fost
obŃinute şi în domeniul financiar bancar. Privitor la protecŃia mediului înconjurător, Rusia a
anunŃat că este dispusă să se angajeze la o reducere a gazelor cu efect de seră cu 20-25% până
în 2020.
Pe lista parteneriatului Rusia - UE se află şi o strategie comună de securitate. Deşi în
primă instanŃă iniŃiativa preşedintelui Medvedev a fost trecută uşor cu vederea, partenerii
europeni par în ultimul timp ceva mai deschişi la discuŃii pe această temă. Acesteia i se
adaugă o serie de probleme comune ambelor părŃi, cum ar fi schimbările climatice, traficul de
droguri şi de fiinŃe umane, proliferarea crimei organizate, lupta împotriva terorismului,
neproliferarea armelor nucleare şi problema iraniană, procesul de pace din Orientul Mijlociu.
Iar dacă privind procesul de pace din Orientul Mijlociu opiniile par să se fi armonizat, în
problema iraniană părŃile încă se află pe poziŃii net diferite în pofida ralierii Moscovei la nivel

63
Raportul Comisiei Europene privind relaŃiile bilaterale Rusia - UE, 2009,
http://ec.europa.eu/external_relations/russia/docs/commonspaces_prog_report_2009_en.pdf , 29.04.2010

36
declarativ şi a votului dat pentru noile sancŃiuni impuse, de Consiliul de Securitate al ONU,
Iranului.64
Desigur, Ńinând cont de dinamica evenimentelor (un exemplu sunt schimbările
survenite în relaŃiile dintre Rusia şi Polonia, respectiv Ucraina), putem anticipa fără a greşi că
în timp percepŃiile despre Rusia şi UE se vor schimba, cu siguranŃă, de ambele părŃi. Iar un
parteneriat strategic pare a fi singura formă de cooperare avantajoasă atât pentru Rusia cât şi
pentru Uniunea Europeană. Ceea ce este încurajator, remarcă analiştii politici, este faptul că
Rusia se află într-un proces de schimbare benefic cooperării. Construirea treptată a unei
alianŃe strategice între Rusia şi Uniunea Europeană trebuie să fie un punct de referinŃă general
strategic pentru Rusia şi unul de maximă importanŃă pentru UE. În plus, unul din obiectivele
prioritare pentru Rusia acum este de a depăşi imaginea constantă de sperietoare, mai ales
pentru vecinii săi europeni. Tragedia de la Smolensk a arătat Poloniei (şi Europei) o altă faŃă a
Rusiei. Dacă a fost doar o reacŃie emoŃională contextuală sau nu, rămâne de văzut.

2.3.2. Rusia – USA: provocări comune, priorităŃi diferite

În mod evident, venirea unui nou preşedinte la Casa Albă a suscitat numeroase
întrebări privitoare la modul de abordare a politicii externe americane. La loc de frunte, după
Orientul Mijlociu, s-au situat relaŃiile SUA cu Rusia, grav deteriorate mai ales după conflictul
din Georgia. Pe fondul schimbării promovate de către echipa preşedintelui Obama, analişti ai
ambelor părŃi au preconizat o îmbunătăŃire a relaŃiilor bilaterale. Însă toate acestea au loc pe
fondul unei grave crize globale ale cărei manifestări tind să depăşească toate previziunile.
Astfel că putem lua în calcul şi o doză de toleranŃă datorată crizei, un armistiŃiu temporar în
care ambele Ńări, confruntate cu serioase probleme economice şi sociale, să îşi rezolve situaŃia
în interior, după care pretenŃiile în plan extern să fie reformulate. O perioadă în care ambele
părŃi îşi vor asuma divergenŃele ca pe o stare de fapt inerentă propriilor interese, vor accepta o
serie de compromisuri în mod tacit şi îşi vor reevalua opŃiunile şi strategiile. Iar acest lucru s-a

64
Aflat în vizită de lucru în FranŃa, premierul Putin a recunoscut că decizia de a vota pentru sancŃionarea Iranului
nu a fost deloc uşoară, mai ales că aceasta va însemna şi îngheŃarea unui contract important privind livrarea de
rachete S-300 administraŃiei de la Teheran. În schimb, Putin a reuşit să-şi convingă partenerii francezi în
stabilirea unor termeni extrem de avantajoşi pentru achiziŃionarea celor patru nave Mistral, precum şi
posibilitatea extinderii colaborării pentru submarine, nave uşoare de luptă sau elicoptere - potrivit ministrului rus
al Industriilor, Viktor Kristenko. De menŃionat că două din cele patru nave sunt rezervate Flotei la Marea
Neagră, celelalte două fiind destinate Flotei Nordului.

37
văzut şi în complicatul proces de negociere care a dus la semnarea Tratatului Start 2 cu
aproape jumătate de an mai târziu decât era previzionat iniŃial. Resetarea relaŃiilor bilaterale
este însă departe de a fi redus semnificativ mentalitatea anti-americană a Rusiei. Cert este însă
că după recenta vizită a preşedintelui Medvedev în Germania şi a premierului Putin la Istanbul
(şi a deja amintitei vizite în FranŃa), Rusia pare să-şi fi consolidat strategia conform căreia îşi
va soluŃiona conflictele de interese cu America pe zona europeană prin intermediari (deloc
întâmplător, toŃi membri ai AlianŃei Nord-Atlantice). Şi că este dispusă la anumite
compromisuri. Deocamdată.
Accentul pus de mass media pe vizibilitatea demersurilor în relaŃiile bilaterale Rusia -
USA pare menit să pună în umbră mutările celor două părŃi în plan secund pe axa China –
Japonia – India. Aspect asupra căruia ni se pare necesar să aruncăm o scurtă privire. Chiar
dacă relaŃiile de după 1991 dintre China şi Rusia au părut a fi mai curând de convenienŃă -
având scopul de a contracara hegemonia SUA, iar în plan politic încă mai există divergenŃe de
opinii, în plan economic ambele părŃi au avut beneficii remarcabile de pe urma acestei
asocieri. Printre primele Ńări vizitate de preşedintele Medvedev la începutul mandatului s-a
aflat şi China, ocazie cu care cele două state au semnat un acord menit să pună capăt lungii
lor dispute privitoare la graniŃă. În plus, cele două Ńări sunt puteri dominante în cadrul din ce
în ce mai puternicei OrganizaŃii de Cooperare de la Shanghai (SCO), în a cărei componenŃă se
află şi toate fostele republici sovietice din Asia Centrală. Mai mult decât atât, cele doua Ńări
împărtăşesc puncte de vedere comune în ceea ce priveşte asigurarea stabilităŃii în Asia
Centrală, prezenŃa trupelor americane în acea regiune şi controversata problemă nucleară
iraniană. Aspecte care s-au aflat şi pe agenda Summitului OrganizaŃiei de la Shanghai care a
avut loc în 10 -12 iunie a.c. la Tashkent – Uzbekistan. 65
În contextul crizei economice globale, dar şi independent de aceasta, Statele Unite se
văd în situaŃia de a reevalua relaŃiile cu China. America pare că a înŃeles deja ceea ce analiştii
susŃin de mai mult timp, şi anume că în jurul anului 2020, China ar putea deveni principala
forŃă economică mondială. Dacă fostul preşedinte G. Bush a declarat China drept „competitor
strategic” al SUA, noua conducere de la Casa Albă pare să fi optat pentru un „parteneriat
strategic”. În plan secund, India se află de asemenea în graŃiile celor două puteri, care au
plusat până la acordarea de sprijin pentru dezvoltarea programului nuclear al acesteia; o

65
În cadrul actualei reuniuni a SCO, preşedintele rus D. Medvedev şi omologul chinez, Hu Jin Tao au propus
Ńărilor membre schimbarea prevederilor de accedere în cadrul organizaŃiei, propunere acceptată de toŃi cei
prezenŃi. Schimbarea statutului vizează posibilitatea de a permite Indiei şi Pakistanului aderarea cu statut de
membru observator, ceea ce va închide arcul de cerc din Sudul Asiei, Iranul fiind deja membru observator, chiar
dacă în condiŃiile noilor sancŃiuni votate de ONU, Ahmadinejad s-a abŃinut de la a fi prezent la reuniune.

38
mutare riscantă, chiar dacă scopul declarat al ambelor părŃi este un program civil menit să
asigure o parte din consumul uriaş de energie al Indiei. Din acest panel nu putea lipsi „perla
coroanei” - Japonia. Uriaşa sa putere economică şi importanta influenŃă pe care o exercită în
zonă (Japonia va acorda 17 miliarde de dolari ajutor pentru dezvoltare mai multor state din
Asia şi pentru a face faŃă crizei economice, a anunŃat premierul nipon Taro Aso în cadrul
Forumului Economic de la Davos), face din aceasta un partener de care atât Rusia cât şi
Statele Unite sunt interesate în mod prioritar. Indiferent dacă excludem posibilitatea unei
alianŃe economice – care ar asigura accesul la supremaŃia economică mondială – şi ne
rezumăm doar la relaŃii economice privilegiate. Iar dacă revizuirea constituŃiei pacifiste din
1947 (care interzice menŃinerea unei armate sau participarea Japoniei în conflicte militare), va
fi concretizată şi faptic iar japonezii vor decide că le trebuie o armată performantă, viziunea
asupra zonei Asia-Pacific va cunoaşte modificări sensibile.
Putem deduce astfel că dincolo de mediatizatele puncte de vedere divergente dintre
Rusia şi SUA, ambele puteri par să fi înŃeles că, aşa cum afirma Henry Kissinger cu mai mult
timp în urmă - ridicarea Chinei - şi a Asiei - în următoarele decenii va duce la o reorientare
substanŃială a sistemului internaŃional, centrul de greutate deplasându-se de la Atlantic la
Pacific. Iar evoluŃia relaŃiilor bilaterale Rusia – SUA va depinde şi de modul în care fiecare îşi
va impune interesele în această zonă. Vom concluziona citându-l pe fostul premier rus
Evgheni Primakov (a cărui opinii – ceea ce experŃi numesc Doctrina Primakov - se mulează
pe viziunea lui Dmitri Tretin): „În noua situaŃie, Rusia este totuşi departe de a-şi afirma
importanŃa sa în treburile mondiale pe calea confruntării cu cineva. Punându-se speranŃe în
schimbarea cursului noii administraŃii din SUA, inclusiv faŃă de Rusia, este totuşi necesar să
se înŃeleagă că nu totul depinde de Washington. Au apărut noi jucători cu pondere pe arena
internaŃională şi noi centre de forŃă în Occident şi în Răsărit. Evoluăm într-o lume multipolară
care necesită adaptări şi reajustări strategice.”

2.3.3. Rusia – China – între parteneriat şi competiŃie geostrategică

Analiştii s-au întrebat în nenumărate rânduri în ce măsură tradiŃionala şi frăŃeasca

prietenie ruso-chineză înseamnă un parteneriat strategic pentru contracararea influenŃei

39
Statelor Unite pe continentul asiatic şi cât este o luptă acerbă pentru recunoaşterea poziŃiei de
lider regional66.
Primul palier al relaŃiei Rusia – China, cel economic, este şi cel mai des invocat atât de
autorităŃile de la Moscova cât şi de cele de la Beijing. Privită prin ochii ruşilor din Orientul
Îndepărtat, China vecină arată ca o veşnică şi istorică ameninŃare. Asediate tăcut de peste un
milion de imigranŃi ilegali chinezi care trec graniŃa rusă şi lucrează ca muncitori, fermieri şi
comercianŃi – autorităŃile locale ruse par incapabile să stopeze fenomenul. Temerile lor se aud
cu greu la Moscova. Sau dacă se aud, Kremlinul are o opinie diferită: China oferă oportunităŃi
economice. Iar creşterea economică din ultimul deceniu se datorează în parte şi exporturilor
masive către China. Iar în aceste condiŃii nu e greu de înŃeles de ce suspiciunile şi diferendele
vechi sunt trecute cu tact sub tăcere. La rândul său, Beijingul are nevoie, cel puŃin
deocamdată, de un furnizor de combustibil sigur şi la îndemână care să-i poată acoperi cererea
datorată creşterii economice susŃinute prin care China doreşte să devină o superputere.
Economică, militară şi chiar spaŃială. Recent, presa din Rusia a acordat spaŃii largi unui
document în care se stipulează cadrul de cooperare dintre Rusia şi China până în 2018. La
care, în mod evident, se adaugă cele peste 40 de acorduri semnate de premierul Putin cu
ocazia vizitei în China din toamna lui 2009. Şi care, aşa cum chiar Vladimir Putin preciza „nu
se referă doar la furnizarea de combustibil”. Premierul rus a menŃionat în acest sens semnarea
unui acord privind implicarea Rusiei în construcŃia Centralei Nucleare de la TianWan. Rusia
încearcă astfel să îşi încurajeze economia, afectată serios de criza economică şi despre care
preşedintele Dmitri Medvedev spunea că va scădea cu cu mult peste estimările iniŃiale. Astfel
că, semnarea acordului privind livrarea de petrol şi gaze către China, al doilea consumator de
energie din lume, reprezintă sigur o gură de oxigen pentru economia rusă. Printre înŃelegerile
economice dintre cele două Ńări se află şi două împrumuturi de câte 500 de milioane de dolari
din partea băncilor chineze pentru instituŃiile financiare din Rusia. Schimburile comerciale
dintre China şi Rusia au crescut de la 10 miliarde de dolari pe an la peste 50 de miliarde în
ultimii şase ani, Ńinta fiind însă de 60-80 miliarde de dolari până la finele lui 2010. Chiar şi
aşa, petrolul şi gazele naturale reprezintă mai mult de jumătate din exporturile ruseşti către
China. Drept pentru care în cursul anului 2009, Kremlinul a fost de acord să finanŃeze cu 25
de miliarde construirea unei conducte între Siberia şi China, în schimbul promisiunilor
oficialilor de la Beijing că vor cumpăra petrol de la ruşi timp de 20 de ani.

66
Merită reŃinut un aspect care deşi a trecut aparent neobservat, spune multe în acest sens: China nu a dorit să
participe la reuniunea SPIEF 2010, fiind de fapt singurul jucător important de pe zona Asia-Pacific care n-a fost
prezent la „Davosul rusesc” de la Sankt Petersburg.

40
 Referitor la cel de al doilea palier al relaŃiilor ruso-chineze, cel politic, opiniile sunt
diferite. De la viziunea de ansamblu până la diferenŃe de nuanŃă. Se vorbeşte în primul rând de
un parteneriat strategic menit să concretizeze trecerea de la supremaŃia americană la o lume cu
multiple centre de putere globală şi regională. Acelaşi parteneriat ar trebui să contracareze
influenŃa Statelor Unite ale Americii în zona asiatică. În acelaşi timp merităm să ne amintim
că preşedintele Hu Jin Tao a declarat cu ocazia celei mai recente vizite la Moscova că Ńara sa
“este gata să intensifice relaŃiile sale cu Rusia, în vederea accelerării formării unei ordini
mondiale multipolare”. MulŃi experŃi sunt însă de părere că interesele Rusiei cu China sunt
mai degrabă comerciale decât politice. De cealaltă parte, unii se tem că Moscova, intenŃionat
sau nu, prin livrările masive de combustibil şi tehnică militară va contribui la o cursa a
înarmărilor în Asia de Est - respectiv China, în timp ce Japonia, Coreea de Sud şi Taiwan-ul
vor fi susŃinute de SUA. Au existat şi voci care au susŃinut că din punct de vedere politic şi
economic, Rusia pare că încearcă să copieze modelul chinez. Mai ales că redresarea rapidă a
Chinei în condiŃiile actualei crize economice a demonstrat că modelul e unul care chiar
funcŃionează. Deasemenea, unii dintre analiştii occidentali au semnalat că o parte din
elementele Doctrinei Putin au fost inspirate de doctrina Partidului Comunist din China, în
susŃinerea teoriei fiind invocată şi buna relaŃionarea a comuniştilor chinezi cu Partidul Rusia
Unită, în detrimentul celor cu omonimul rus condus de Ghenadi Ziuganov. Argumentul e
greşit: diferenŃele reies chiar din modul în care chinezii şi ruşii de rând percep cele două
formaŃiuni politice. În vreme ce chinezii văd în Partidul Comunist un conducător care
veghează la interesele lor şi ale Ńării, ruşii văd în partidul premierului Putin un mix ciudat între
elitele tranziŃiei şi o umbrelă de vreme rea pentru îmbogăŃiŃii aceleiaşi perioade tulburi.
Desigur, există şi alte diferenŃe majore: reformele care au stat la baza trecerii economiei
chineze la o economie de piaŃă au fost mult mai consecvente şi mai chibzuite decât cele din
Rusia lui ElŃîn. Iar statul chinez încă deŃine un control riguros mai ales asupra domeniilor
considerate strategice. În Rusia, încercările preşedintelui – premier Vladimir Putin de refacere
a controlului strategic s-au concentrat în principal pe resursele energetice şi au fost mai
degrabă faŃada în spatele căreia oligarhi « cuminŃi » i-au înlocuit pe cei deveniŃi indezirabili.
De asemenea, potrivit indicilor la nivel mondial, la capitolul corupŃie Rusia stă mult mai rău
decât China. Climatul de investiŃii din Rusia este mai puŃin ospitalier, iar dreptul de
proprietate e departe de a fi considerat un principiu de bază. Rusia a fost surclasată de China
şi la capitolul infrastructură. Şi enumerarea poate continua cu criza demografică şi cea din
sistemul de sănătate, care se vor înrăutăŃi pe fondul descreşterii economice. În schimb, Rusia
rămâne mai deschisă decât China, cu partide de opoziŃie independente (deşi majoritatea co-

41
optate sau asociate puterii de guvernare – sfârşitul rapid al “rebeliunii” din Duma de Stat în
urma alegerilor regionale din 2010 a arătat clar acest lucru) şi o mai mare libertate de
exprimare. Deosebirea cea mai evidentă implică reŃeaua de Internet, care este cenzurată în
China, dar nu şi în Rusia unde a devenit un instrument important de informare şi comunicare.
Şi de propagandă, implicit.
Însă soliditatea parteneriatului strategic Rusia – China ridică şi numeroase semne de
întrebare. Faptul că Moscova a cerut garanŃii ferme pentru exportul de combustibil pe o
perioadă lungă de timp nu e întâmplător. Economia Rusiei a înregistrat un declin accentuat ca
urmare a crizei economice, dar mai ales a unor factori agravanŃi: expunere la scăderea preŃului
mondial al petrolului şi scăderea cererii de combustibil – adică pilonii pe care se baza major
întreaga economie. Relansarea va fi una lentă şi va trebui susŃinută de o re-tehnologizare
masivă care necesită investiŃii uriaşe de capital. În acest timp, creşterea economiei chineze a
depăşit la finalul lui septembrie 2009 8%, obiectiv pe care şi l-a fixat Beijingul pentru întregul
an trecut. Potrivit experŃilor AFP, acest prag de 8% este considerat necesar pentru a crea
suficiente locuri de muncă ca să fie evitate tulburările sociale. Deasemenea, conform ultimelor
estimări ale FMI, economia Chinei va creşte cu 9% în 2010. Planul de relansare a Chinei
pentru 2009 – 2010 prevede investiŃii de 4.000 de miliarde de yuani (400 miliarde euro), în
speranŃa de a compensa prin consumul intern scăderea exporturilor, ca urmare a crizei
mondiale.
Prin comparaŃie, până când va avea o economie diversificată, performantă şi
competitivă, iar creşterea economică se va relua în parametri normali, Rusia are multe de
făcut în plan intern. În acest timp, China îşi poate permite să-şi construiască strategiile prin
care să nu mai depindă major de importul de combustibil rusesc. Iar o privire scurtă asupra
mutărilor deja existente demonstrează că temerile Rusiei sunt întemeiate. Astfel, doar în acest
an China a cumpărat 11 procente din compania KazMunaiGaz Exploration Production, o
subsidiară a grupului KazMunaiGaz, deŃinută de Kazakhstan, contra sumei de 949 de milioane
de dolari, sporindu-şi astfel influenŃa energetică în Asia Centrală. “AchiziŃia se adaugă valului
de investiŃii chineze în afara Ńării, în domeniile petrolier, minier şi a altor resurse naturale. De
altfel, companiile chineze au fost extrem de active în Kazakhstan, o Ńară foarte întinsă, dar
puŃin populată, la graniŃa sa de nord-vest” relatează Associated Press. La rândul său,
preşedintele venezuelean, Hugo Chavez, a anunŃat semnarea unui parteneriat cu China în
valoare de 16 miliarde de dolari şi având ca obiect bazinul Orinoco, bogat în resurse
petroliere. Chavez nu a oferit detalii asupra documentului, dar a precizat valoarea investiŃiei
părŃii chineze: 16 miliarde de dolari în următorii trei ani. Companiile chinezeşti implicate vor

42
fi asociate legal cu compania de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA), pentru a produce
450.000 barili pe zi. (Dovadă că Rusia urmăreşte cu atenŃie mutările partenerului strategic, o
săptămână mai târziu, Venezuela a anunŃat semnarea unui un acord similar cu un consorŃiu
rusesc. ÎnŃelegerea va aduce un grup de cinci companii ruseşti în Venezuela cu investiŃii de
peste 20 miliarde dolari în următorii trei ani şi le oferă acestora dreptul să sondeze în zona
Orinoco.) Mai mult, au devenit extrem de consecvente demersurile Chinei de a-şi mări
participarea la câmpurile petrolifere din Africa. “Companiile petroliere chineze sunt foarte
interesate în a obŃine participaŃii în marile câmpuri petrolifere care sunt aproape de stadiul de
producŃie sau sunt în stadii de dezvoltare. Guvernul chinez este interesat să-şi asigure propriile
resurse pe termen lung”, susŃine Thomas Grieder, analist londonez la IHS Global Insight.
Economia Chinei va necesita peste 11 milioane de barili de petrol pe zi peste 5 ani, cu 38 de
procente mai mult decât anul trecut, conform analiştilor. Companiile chineze din Africa se
diversifică de la proiecte de construcŃii menite să faciliteze accesul la resursele minerale şi se
orientează către strategii care includ companii occidentale şi bănci locale. În cadrul acestui
proces China intra în competiŃie cu unele dintre cele mai mari companii din Statele Unite şi
Europa, în căutare ele însele de resurse în regiune, informează Bloomberg. Modul în care
practicând o diplomaŃie non-agresivă, discretă dar extrem de eficientă China îşi urmăreşte
interesele la nivel mondial merită o discuŃie aparte. Cu SUA şi Uniunea Europeană, dar şi cu
partenerul rus, China a intrat în competiŃie şi în Ńările est-europene (amintim aici uriaşul
împrumut pe care China este dispusă să-l acorde Republicii Moldova, dar şi împrumutul
nerambursabil de jumătate de milion de euro acordat recent României), semn că uriaşul asiatic
jinduieşte, dacă nu la supremaŃia mondială, cel puŃin la o sferă de influenŃă extinsă pe care se
va suprapune cu Rusia. În aceste condiŃii, deşi mediul de afaceri rus s-a arătat încântat de
profiturile ce vin din exportul de tehnologie militară (China este a doua piaŃă de desfacere ca
mărime, după India), ambiŃiile chineze privind dotarea cu armament performant aduc întrebări
şi temeri din partea experŃilor şi cu siguranŃă dau dureri de cap strategilor de la Moscova. O
altă problemă dătătoare de migrene Rusiei este schimbarea dramatică a compoziŃiei etnice în
Siberia şi Orientul Îndepărtat, ca urmare a imposibilităŃii stopării imigrărilor ilegale dinspre
China. Iar atenŃia anemică acordată acestui fenomen de către autorităŃile chineze pare să
sugere că nici nu intenŃionează cu adevărat să rezolve problema. Moscova ştie foarte bine cât
au costat-o conflictele etnice, din republicile aflate în imediata apropiere, şi nu-şi doreşte alte
noi experienŃe de acest fel la mii de kilometri distanŃă. Dacă acestui mozaic mai adăugăm şi
reluarea atenŃionărilor autorităŃilor locale ruse din Habarovsk privind încălcarea de către
China a normelor ecologice şi poluarea teritoriului rus, vedem că există motive pentru posibile

43
divergenŃe. Care însă vor rămâne doar un zgomot de fond în surdină atâta timp cât interesele
economice primează.
Se poate previziona că modul în care FederaŃia Rusă îŃi va impune interesele în relaŃia
cu Europa şi America depinde esenŃial şi de sfera de influenŃă pe care aceasta o va dobândi în
cadrul OrganizaŃiei de la Shanghai, şi cu precădere în spaŃiul asiatic. Dar acest lucru este la fel
de valabil şi pentru China. E greu de dat un răspuns cert în ce măsură Rusia va şti să
gestioneze eficient relaŃia de alianŃă şi competiŃie cu partenerul strategic asiatic. În ce priveşte
ambiŃiile Chinei, lucrurile devin pe zi ce trece tot mai clare. În acest an, China s-a pregătit să
primească peste 70 milioane de vizitatori, la Expo 2010 – Shanghai, expoziŃie ce reuneşte
peste . Cum ne-a obişnuit deja după organizarea J.O., China s-a prezentat şi cu această ocazie
la un nivel impresionant. Important de reŃinut, chiar şi numai ca mesaj simbolic, pavilionul
care găzduieşte participanŃii chinezi sugerează «Coroana Orientală» şi a fost special proiectat
pentru acest eveniment.

44
III. CONCLUZII

3.1. Aspecte ale (in)validităŃii teoriei Eurasiatismului în contextul noilor

provocări şi strategii de securitate globală, regională şi naŃională

Majoritatea analiştilor sunt de părere că pe fondul crizei economico-financiare şi a

urmărilor acesteia, următorii 10-15 ani vor fi afectaŃi de turbulenŃe sociale şi financiare, astfel
că orice demers de previzionare pe termen lung va fi mai dificil de întreprins. Cu atât mai
mult, într-un astfel de context, nu de puŃine ori marcat de tendinŃe alarmiste şi scenarii
apocaliptice, se impune cu precădere formularea unor previziuni fundamentate ştiinŃific. Tot
aici mai trebuie menŃionat un aspect: înşişi politologii ruşi au serioase reticenŃe în a formula
previziuni ale viitorului Rusiei în contextul noilor provocări globale la care Ńara lor trebuie – şi
reuşeşte mai mult sau mai puŃin – să se adapteze.
Raportând teoriilor eurasiatiste la realităŃile actuale din plan intern şi extern, în opinia lui
Dughin ambele proiecte existente la ora actuală în peisajul politic al Rusiei – şi cel liberal şi
cel sovieto-Ńarist, sunt falimentare pentru Rusia şi poporul rus, deoarece primul presupune
lichidarea treptată a trăsăturilor ruseşti în noua eră cosmopolită a „sfârşitului istoriei” şi a
„pieŃei mondiale”, iar al doilea proiect urmăreşte renaşterea naŃiunii şi statului în acele
condiŃii şi structuri istorice care a dus la crahul imperiilor ruseşti de odinioară. Deficitul
tehnologic intern, una dintre cauze primare ale înfrângerii URSS-ului, încă mai constituie un
handicap major în competiŃia cu occidentul. Potrivit Planului de Modernizare propus de
preşedintele Medvedev, soluŃia constă în investiŃii masive în realizarea şi implementarea de
patente, invenŃii şi inovaŃii de provenienŃă autohtonă. Unica soluŃie în opinia lui Dughin (iar
aici geopolitologul rus se întâlneşte cu adepŃii teoriei geo-economice, cel mai cunoscut fiind
Vladislav Inozemtzev) este împrumutul de tehnologii de la Ńările europene dezvoltate şi de la
cele din Asia, numai nu SUA, în schimbul unor alianŃe strategice şi accesul la resursele
ruseşti. Aproape incredibil, dar una din cele mai „liberale” opinii din sânul curentului
conservator nu se regăseşte în Strategia de Modernizare a Rusiei, care la acest capitol îşi
propune să se axeze pe reformarea tehnologică prin invenŃii şi resurse proprii. Regăsim însă la
nivelul mentalului colectiv o nostalgie după „MăreaŃa şi puternica Rusie”, astfel că nu va
constitui nici o surpriză atunci când politicul va utiliza ideile eurasiatiste în scop
propagandistic.

45
 În plan extern, dacă în primă instanŃă putem vorbi de o politică imperială cu o nuanŃă certă
de revanşă, în prezent Rusia duce o politică mai degrabă pragmatică în care se regăsesc
puŃine accente din ideile eurasiatiştilor. Spre deosebire de caracterul ideocratic, şi ideologic al
eurasianismului „slavofil”, pentru care contează mai mult ortodoxia teoretică decât
realitatea practică, pentru Vladimir Putin, ideile trebuie să slujească Rusiei, nu invers.
Politica expansionistă este mai degrabă o rezultantă a politicilor economice, şi nu arondată
unui rol mesianic, conflictul din Caucaz în care zilnic sunt ucişi musulmani (rebeli terorişti
sau nu) afectează grav structura multietnică a statului şi moştenirea organică a culturilor
componente aferente, autoritarismul lui Putin (conform lui Gleb Pavlovski) e mai degrabă un
mit, Ńara fiind condusă de un sistem oligarhic indiferent la necesităŃile populaŃiei şi siguranŃa
statului.
În octombrie 2009, au fost date publicităŃii rezultatele unui sondaj de opinie pe tema
„PercepŃia valorilor europene de către ruşi („Представления россиян о демократии”)
realizat de Centrul UE-Rusia şi Centrul Levada67, întâmplător axat chiar pe unele paliere ale
teoriilor eurasianice. Conform datelor prezentate, cetăŃenii FederaŃiei Ruse preferă sistemul
sovietic în detrimentul celui capitalist. Majoritatea ruşilor (71 %) nu se consideră europeni, iar
65% dintre ei nu ştiu ce înseamna democraŃia. Aproape jumătate dintre respondenŃi sunt siguri
că UE reprezintă o ameninŃare pentru independenŃa financiară şi industrială a Rusiei, iar o
treime dintre ei percep UE ca pe un vecin şi un partener cu care trebuie întărite şi dezvoltate
relaŃiile pe termen lung. Aproape jumătate dintre participanŃii la chestionar cred că Rusia
poate învăŃa multe de la democraŃia şi cultura occidentală, 30 de procente apreciază că
democraŃia occidentală nu se potriveşte Rusiei, 27 la sută cred că democraŃia nu a existat
niciodată în Rusia, în timp ce alte 30 de procente califică Rusia contemporană ca un stat
democratic. În plus, un rus din trei preferă sistemul de stat sovietic şi doar un sfert dintre ruşi
califică sistemul democrat ca fiind bun, iar alte 25 de procente nu sunt multumiŃi de actualul
sistem.
Determinarea geografică a istoriei (teorie de bază a geopoliticii, enunŃată de Halford
Mackinder), spune că în istorie are loc o luptă permanentă între puterile continentale de uscat
(bazate pe forma ideocrato-politică) şi puterile mării (bazate pe structura economică de piaŃă).
Mackinder numeşte teritoriile ruseşti „axa geografică a istoriei”, acel spaŃiu, în jurul căruia s-a
format civilizaŃia de coastă Euroasiatică, influenŃată de impulsurile cultural-politice de
mare(externe) şi de uscat (interne), şi care trebuie să-şi înfăptuiască destinul său geopolitic

67
Sondajul poate fi vizualizat complet pe http://www.levada.ru/press/2009101501.html

46
indiferent de factorii externi şi interni.68 Eurasiatismul a făcut din „determinarea geografică”
un instrument ideologic cu validitate perpetuă.

3.2 Viitorul geopolitic al Rusiei - ipoteze

În ceea ce priveşte ipotezele privind viitorul geopolitic al Rusiei, mă voi referi la trei
paliere a relaŃiilor bilaterale ale Rusiei asupra cărora cred că merită investită mai multă
atenŃie. Voi începe acest excurs prin a remarca un aspect asupra căruia consider că se insistă
prea puŃin, deşi importanŃa sa este covârşitoare: dinamica relaŃiilor bilaterale dintre Rusia şi
Turcia. Parcursul politicii externe a Turciei ar trebui să dea de gândit atât partenerilor
europeni (fiind Ńară membru al UE) cât şi Statelor Unite (fiind membru al NATO). RelaŃiile
bilaterale dintre Istanbul şi Moscova s-au dezvoltat spectaculos în ultima perioadă, pe fondul
unei prietenii din ce în ce mai strânse dintre premierii Putin şi Erdogan. De remarcat că tot în
aceeaşi perioadă, şi tot la fel de soft, relaŃiile Turciei cu Israelul s-au degradat grav, culminând
cu recentul incident (1 iunie 2010) asupra navei Mavi Marmara şi flotilei de susŃinători pro-
palestinieni de origine turcă. În schimb, premierul turc Recep Tayyip Erdogan şi partidul său
islamist (AKP) şi-au îmbunătăŃit relaŃiile cu Siria şi Iordania, Ńări aflate la rândul lor în graŃiile
Moscovei. Ba chiar a câştigat şi o oarecare simpatie din partea Iranului. Mai mult, iată ce scrie
ziarul turc „Hürriyet” în versiunea sa în limba engleză: “Dezvoltarea Ńărilor emergente –
China, India, Brazilia, Rusia – este pe cale de a da un nou contur peisajului mondial. Turcia, a
cărei creştere este la fel de rapidă, dă semne din ce în ce mai numeroase de apropiere de acest
grup, şi din ce în ce mai puŃine de aderare la Occident“. “În Europa şi Statele Unite, unii
interpretează acest lucru ca o „islamizare a politicii externe turceşti”, adaugă Hürriyet, dar este
vorba de un fenomen mult mai vast: “anti-americanismul, în particular, şi anti-
occidentalismul, în general, sunt din ce în ce mai vizibile. În acest climat, a rămâne fidel
legăturilor cu Occidentul reprezită o provocare pentru anumite elite. Dar îndepărtarea Turciei
de Statele Unite şi de Europa nu nelinişteşte marea majoritate a opiniei publice turce“.
Această tendinŃă merge mână în mână cu o consolidare a încrederii în Ńările emergente, Turcia
inclusiv, care astăzi “reduc la tăcere o Europă căreia nu îi mai percep influenŃa mondială“.69
Cel de al doilea palier e reprezentat de relaŃia bilaterală Rusia – Germania. Sau mai exact
de ultimele evoluŃii ale acesteia. Cu ocazia întâlnirii din 4-5 iunie 2010 dintre preşedintele rus

68
Dobrescu, Paul, op. cit., p. 48
69
Semih, Idiz, Hurriyet Daily News, „The West and the Rest”,
http://www.hurriyetdailynews.com/n.php?n=turkey-the-west-and-the-8220rest8221-2010-05-31 , 10.06.2010

47
Medvedev şi cancelarul german Merkel70, a fost semnat un Memorandum în cinci puncte. La
punctul patru al document se vorbeşte explicit despre crearea unui mecanism special de
consultări între UE şi Rusia în vederea „identificării unei soluŃii pentru conflictul din
Transnistria”. Cadrul de discuŃii propus de partea germană – care s-a angajat să obŃină şi girul
UE - şi agreat de Moscova este cel de „5+2”, cu menŃiunea că „această cooperare ar putea
include un angajament comun al UE şi al Rusiei care ar garanta o tranziŃie lină de la situaŃia
prezentă la stadiul final”. Privitor la intenŃiile documentului, aflăm că pornind de la
„principiul că securitatea tuturor statelor din comunitatea euroatlantică este indivizibilă,
cancelarul Merkel şi preşedintele Medvedv au propus astăzi să exploreze stabilirea unui
Comitet pentru probleme politice şi de securitate UE-Rusia la nivel ministerial (C. Asthon –
S. Lavrov)”. Iată ce remarcă Dan Dungaciu într-o analiză publicată în ziarul „Timpul”, din 11
iunie 2010: „Avem formula „securităŃii indivizibile” - concept specific NATO, la fel şi
expresia „comunitatea euroatlantică”. Şi un Memorandum, în care comunitatea în cauză – şi
securitatea ei! – include şi Rusia, adică tocmai ceea ce îşi dorea Moscova prin celebrul
document înaintat de Medvedev şi prin care cerea revizuirea acordurilor globale de securitate
şi includerea Rusiei ca partener egal în noile aranjamente („Helsinki II”). Al doilea punct este
asumarea tacită de către Germania a rolului de mentor şi mediator al UE în relaŃia cu Rusia,
Berlinul devenind, practic, substitutul Bruxellesului şi avangarda logistică şi mediatică a
relaŃiei cu Moscova”. Şi cu toate că Angela Merkel preciza în cadrul conferinŃei de presă
amintite că „problema liberalizării vizelor, ca de altfel toate problemele aflate în discuŃie, sunt
tratate identic cu a tuturor Ńărilor din regiune”, dând exemplu Ucraina, Dan Dungaciu remarcă
faptul că resetarea relaŃiilor UE-Rusia pare mai degrabă o „finlandizare” a politicii
occidentale. „În esenŃă, conceptul se referă la construcŃia unei politici externe în funcŃie de
interesele strategice ale unei mari puteri (Finlanda, de pildă, a rămas neutră după cel de-al
Doilea Război Mondial pentru a nu afecta interesele strategice şi de securitate ale URSS). În
cazul nostru, ar fi vorba despre conturarea unei viziuni euroatlantice bazată pe interesele de
politică externă ale FederaŃiei Ruse”. Cu alte cuvinte, se constată că în numele intereselor
ruseşti, reale sau percepute, Occidentul este dispus să facă cedări care contravin flagrant
Cartei de la Paris din 1990, documentul fondator al arhitecturii de securitate de după Războiul
Rece. Cum vor reacŃiona UE şi, mai ales, SUA la aceste evoluŃii marcate de parteneriatul
ruso-german urmează să vedem (între 22 – 24 iunie 2010, Dmitri Medvedev se va afla în

70
A se vedea şi extrasele din cadrul conferinŃei de presă comune a celor doi lideri,
http://eng.news.kremlin.ru/transcripts/356 , 10.06. 2010

48
vizită în Statele Unite cu intenŃia de continuare a resetării relaŃiilor bilaterale şi de găsire a
unor investitori strategici, iar ulterior, pe 4 iulie, Ziua Americii, Hillary Clinton va fi la Kiev,
acordând astfel un fel de recompensă morală pentru scoaterea Ucrainei din parcul de priorităŃi
al AlianŃei Nord-Atlantice).
Ultimul palier de discuŃie e reprezentat de creşterea influenŃei Rusiei (direct sau prin
interpuşi) în cadrul organizaŃiilor SCO, APEC. Am arătat în subcapitolul destinat analizei
politicii externe a Rusiei cum a fost trecut cu vederea că statutul şi condiŃiilor de primire în
cadrul SCO vor fi schimbate pentru a permite intrarea în organizaŃie a Indiei şi Pakistanului.71
Nu a existat nici o formulare de opinie din partea liderilor europeni sau a Casei Albe, deşi
experŃii au preconizat o astfel de configurare geopolitică. Teoreticienii familiei realiste de
gândire din disciplina relaŃiilor internaŃionale anticipează pe termen mediu configurarea unui
sistem internaŃional multipolar structurat ca o „balanŃă de putere” între două blocuri. Primul s-
ar articula în jurul perechii Rusia-China şi ar grupa inter alia, ca poli secundari de putere,
Iranul, Pakistanul, Brazilia şi grupul statelor Asiei Centrale „clasice” (cele 5 republici
musulmane ex-sovietice) – state actualmente reunite aproape complet sub umbrela
instituŃională a OrganizaŃiei de Cooperare de la Shanghai (SCO, Shanghai Cooperation
Organization). Contrapus, al doilea bloc ar gravita în jurul celor doi poli majori SUA şi India,
extins fiind la rândul său cu alŃi poli secundari precum Japonia sau Coreea de Sud. După cum
se poate observa, din această proiecŃie lipseşte Uniunea Europeană. Va avea Rusia de ales
dacă optează pentru Blocul Asiatic (mai performant economic decât Europa, dar în care va
exista o competiŃie permanentă şi acerbă pentru locul de lider) sau pentru Blocul European ?
Sau poate că vom asista la crearea Noului Imperiu pe care îl găsim conturat în concepŃia
eurasiatistă a lui Alexandr Dughin: „Noul Imperiu trebuie să fie eurasiatic, continental şi în
perspectivă mondial. La Vest Noul Imperiu are un cap de pod reprezentat de Europa Centrală.
Această regiune este o formaŃine firească unită strategic, cultural şi parŃial politic. Etnic în
acest spaŃiu intră popoarele fostului imperiu Austro-Ungar, Germaniei, Prusiei şi o parte din
teritoriile poloneze şi vest-ucrainene. Puterea centrală a Noului Imperiu este Germania care
controlează tot acest conglomerat geopolitic. Capitala geopolitică a Europei Centrale trebuie
să fie la Berlin, simbolul Germaniei şi centrul acestei formaŃiuni. Teritoriul FranŃei este un
component necesar al blocului euroasiatic în Vest, deoarece de acest teritoriu depinde
controlul asupra coastei Atlantice, şi implicit securitatea Noului Imperiu la graniŃele de Vest.

71
Cooptarea celor două Ńări, plus Iranul, cât şi relaŃiile privilegiate ale Rusiei cu Turcia, pare a construi o
strategie preventivă la teoria şcolii marginale formulată de Nicholas Spykman.

49
Uniunea Franco-Germană este principalul atu al geopoliticii eurasiatice în Vestul continental,
condiŃia principală este ca prioritare aici să fie interesele Europei Centrale, anume
independenŃa geopolitică şi autarhia sa. Un asemenea proiect este cunoscut ca „Imperiul
European”. Integrarea Europei sub egida Germaniei, se încadrează perfect în proiectul
eurasiatic şi este cel mai dorit proces în perspectiva unei integrări continentale mai globale.
Toate tendinŃele spre unificarea europeană în jurul Germaniei vor avea un sens pozitiv doar
prin formarea unei axe geopolitice şi strategice Moscova-Berlin-Paris. Europa Centrală nu
dispune de suficient potenŃial politic şi militar pentru a obŃine independenŃa faŃă de SUA.
Numai Rusia poate asigura Europa cu independenŃă politică şi autarhie energetică. De asta
Imperiul European trebuie să se formeze în jurul Berlinului, aflat pe aceeaşi axă cu
Moscova”72. Nu sunt omise nici „relaŃiile ruso-ucrainene, ruso-româneşti, ruso-poloneze care,
iniŃial, trebuie privite tripartit, implicând şi Germania.(...)Astăzi în răspândirea resurselor
globale pe planetă există un anumit dezechilibru între cele patru zone din sectoarele
dezvoltate. łările Nordului (Rusia şi SUA) au acces la resurse şi sunt capabile să-şi asigure
autarhia resurselor. Alte două zone dezvoltate (Japonia şi Europa) resimt un deficit major de
resurse. În acest mod, controlul asupra zonelor sărace în resurse este condiŃionat de relaŃiile cu
celelalte două zone”.73 Astfel poporul trebuie să aleagă între capitalismul liberal, socialismul
sovietic şi noua doctrină economică care îmbină elementele pieŃei cu cele ale planificării şi
totodată se supune imperativului principal al înfloririi naŃionale şi securităŃii statale (a treia
cale). Această a treia cale imaginată de Dughin presupune o legătură riguroasă între muncă şi
bogăŃie (de exemplu rezervele de aur şi resursele de petrol) atribuind sferei de consum şi
circulaŃiei mărfurilor un rol secundar. Realizarea acestui deziderat trebuie să se realizeze
bazându-se pe alte metode decât cele cunoscute, Dughin fiind un adept fervent al anti-
capitalismului pe care îl consideră barbar şi generator al „exploatării omului de către om”.
„Centralizarea trebuie să fie strategică şi politică, şi în nici într-un caz economică, asta
deoarece Imperiul va ajunge la o eficienŃă economică maximă doar atunci când toate
componentele ei vor avea autonomie economică şi vor putea să se dezvolte liber şi natural”.
„ExistenŃa poporului rus ca un tot întreg organic şi istoric este lipsită de sens fără construirea
unui imperiu continental. Ruşii vor rămâne doar o naŃiune în cadrul Noului Imperiu, dar îşi
vor fi împlinit menirea mesianică”.74

72
Dughin, Alexandr, „Osnovi Geopolitiki (Bazele Geopoliticii)” , Ed. Arctogheia, Moscova, 2000, p. 570,
http://grachev62.narod.ru/dugin/chapt04.htm#prg45 , 26.05.2010
73
Ibidem
74
Idem

50
 Dinamica actuală a reconfigurărilor geopolitice împiedică pregnant formularea unor
ipoteze pe termen lung (25 – 30 de ani). Un aspect pare însă din ce în ce mai pregnant:
capacitatea de proiectare a puterii şi influenŃa Rusiei în Europa se va calcula din perspectiva
statutului şi influenŃei Rusiei în spaŃiul asiatic. Şi invers, desigur. Depinde doar de Rusia dacă
va şti să utilizeze abil moştenirea eurasiatică şi să o transforme într-o sursă continuă de
oportunităŃi. Iar ideile curentului eurasiatist vor fi instrumentul ideologic utilizat, atunci când
doar motivaŃiile pragmatice nu vor convinge auditoriul intern sau extern. Aceasta nu înseamnă
însă o acaparare exclusivă de către eurasiatişti a politicilor Rusiei, care aşa cum s-a văzut nu
are reticenŃe masive de a apela la idei, concepte şi strategii occidentale atunci când interesele
Rusiei o vor cere. Recent încheiatul Forum Economic InternaŃional de la Sankt-Petersburg,
considerat deja de analişti „Davos-ul rusesc”, a demonstrat cu prisosinŃă acest aspect.75

75
Date adiacente se găsesc pe http://www.forumspb.com/en/programm

51
IV. BIBLIOGRAFIE :

BabeŃkii Ian, Beleanin Alexei, „SpaŃiul economic comun european: Perspectivele relaŃiilor
bilaterale dintre Rusia şi UE”, Moscova, Ed. Delo, 2004.
Besancon, Alain, „Originile intelectuale ale leninismului”, editura Humanitas, Bucureşti,
1993.
Brzezinski, Zbigniew, „Marea tablă de şah. SupremaŃia americană şi imperativele sale
geostrategice”, editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
Brzezinski, Zbigniew, „A Geostrategy For Eurasia“, Foreign Affairs, sept.-oct. 1997.
Zbigniew Brzezinski, „Europa Centrală şi de Est în ciclonul tranziŃiei”, editura Diogene,
Bucureşti, 1995.
Cioroianu, Adrian, „Geopolitica Matrioşkăi”,editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009.
Chifu, Iulian, „NATO and the new strategic concept-Romanian’s priorities”, editura Curtea
Veche, Bucureşti, 2009.
Dobrescu Paul, „Geopolitică şi Globalizare”, editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2008
Halford Mackinder, „The Geographical Pivot of History“, in Gearóid Ó Tuathail, Simon
Dalby, Paul Routledge (eds), The Geopolitics Reader, Routledge, London and New York,
1998.
Hlihor, Constantin, CăpăŃînă, Ecaterina – Comunicare în conflictele şi crizele internaŃionale –
(secolul al XX-lea şi începutul secolului XXI), editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2007.
Emanuel, Copilaş, „Between continuity and change: the resurgence of nationalism in
post-Soviet Russia”, în Revista Română de Geografie Politică, nr. 2, 2008
Fedorovski, Vladimir, Istoria Kremlinului - de la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin, 2007.
H. Kissinger, “Diplomacy”, Simon&Schuster, New York,1994.
James, Gregor, „FeŃele lui Ianus. Marxism şi fascism în secolul XX”, editura Univers,
Bucureşti, 2002.
Françoise, Thom, „Eurasisme et neo-eurasisme“, Commentaire, nr. 66, 1994, apud Dobrescu,
Paul, în „Geopolitică şi Globalizare”,editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2008.
Silion, Bogdan, „Rusia şi Ispita Mesianică. Religie şi Ideologie”, Vremea XXI, Bucureşti,
2004.
Chaudet, Didier, Parmentier, Florent, Pelopidas, Benoît, „Imperiul în oglindă. Strategii de
mare putere în Statele Unite şi în Rusia”, Editura Cartier, Chişinău, 2008.
Pascal Boniface, „RelaŃiile Est – Vest 1945 – 1991”, ed Institutul European Iaşi, 1996.
Medvedev,Roy, „Post-Soviet Russia – Yeltsin Era”, Columbia University Press, New York,
2000.
Nartov, Nikolai, „Geopolitika”, editura Unity, Moscow, 1999.
Paniuşkin, Valeri, Zîgar, Mihail, „Gazprom, noua armă a Rusiei”, Ed. Curtea Veche,
Bucureşti, 2008.
Secrieru, Stanislav, „Rusia după imperiu – între putere regională şi custode global”, Editura
Institutului European, 2008.
Strumer, Michael, „Putin şi noua Rusie”, Ed. Litera InternaŃional, Bucureşti, 2009.
Simonov, Konstantin, „Superputerea energetică”, Moscova, Ed. Algoritm, 2006.
Tretin, Dmitri, „The End of Eurasia: Russia on the border between Geopolitics and
Globalization”, Carnegie Center, Moscow, 2001.
TăbârŃă Ion, Berbeca Veaceslav, Proiectul CSI – anatomia unui eşec, Politici Publice, nr. 7,
2009, publicaŃie editată sub egida Institutului pentru Dezvoltare şi IniŃiative Sociale (IDIS)
Viitorul, Chişinău

52
Wolton, Thierry, „Sistemul Putin – KGB-ul la putere”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2008.
Dughin, Alexandr, „Osnovi Geopolitiki (Bazele Geopoliticii)” , Ed. Arctogheia, Moscova,
1997, http://grachev62.narod.ru/dugin/content.htm
Dughin, Alexandr, Dugin’s address to the Political Conference of the Pan-Russian Social-
Political Movement EURASIA (March 1, 2002).
http://eurasia.com.ru/dugin0103_eng.html
Ziuganov, Ghenadi, „The Geography of Victory”, Moscow, 1997
http://feelosophy.narod.ru/Zyuganov/Text_1_3.htm , 15.02.2010

PublicaŃii online:

http://euro-synergies.hautetfort.com/archive/2008/07/25/j-parvulesco-dans-la-foret-de-
fontainebleau.html , 20.05.2010,
Bădescu, Ilie, Geopolitica, 2007 http://193.231.1.3/file.php/20/Geopolitica_Badescu_2007_-
_TEORII_CU_INDICATII_HARTI.pdf
http://www.toqonline.com/2009/12/french-visions-for-a-new-europe/
Dughin, Alexandr,”Rusia respinge prezenŃa navelor Marinei SUA în Marea Neagră”, Cadran
Politic, mai 2010, http://www.cadranpolitic.ro/?p=37
Jirinovski Vladimir, oficial blog, http://blogs.mail.ru/mail/zhirinovskyvv/, 11.06.2010
Eytan, Gilboa, „Secret Diplomacy in the Television Age”, London: Sage Publications, 1998,
în http://gaz.sagepub.com/cgi/content/abstract/60/3/211 , 25.05.2010
Chifu, Iulian, „Doctrina Putin”, publicată pe site-ul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor
şi Early Warning - http://www.cpc-ew.ro
IoniŃă,Gabriela, „Rusia lui Putin e alta”, Top Business, nr. 778, 13-19 august 2009,
http://www.topbusiness.ro/romania/news/article/Rusia+lui+Putin+e+alta.html , 5.05.2010
http://www.ziua.net/display.php?data=2008-04-21&id=236397 - 16.05.2010, h. 13.30)
Semih, Idiz, Hurriyet Daily News, „The West and the Rest”,
http://www.hurriyetdailynews.com/n.php?n=turkey-the-west-and-the-8220rest8221-2010-05-
31 , 10.06.2010
Beeson, M., The rise and fall of the developmental state: The vicissitude and implications of
East Asian interventionalism, School of Political Science and International Studies, The
Queensland University, Australia, 2003. http://espace.library.uqudu.au/view/UQ:10916
Krugman P.R., The Myth of Asia's Miracle, Foreign Affairs, 73, n.6, novembre-dicembre
1994, pag.62-78. http://web.mit.edu/krugman/www/myth.html
Stanton, John, Putin’s Way - Russia's Development Strategy to 2020, Feb., 2008.
http://www.thirdworldtraveler.com/Russia/Putin%27s_Way.html

* În cadrul Capitolului II, subcap. 2, respectiv Cap. III, au fost utilizate extrase din analizele
publicate de autorul lucrării în Revista ''Cadran Politic'' în perioada 2008 - 2010,
http://www.cadranpolitic.ro

Documente şi declaraŃii oficiale

Summitul Russia – Germania, http://eng.news.kremlin.ru/news/299, 10.06.2010. A se vedea şi
extrasele din cadrul conferinŃei de presă comune a celor doi lideri,
http://eng.news.kremlin.ru/transcripts/356 , 10.06. 2010
Putin, Vladimir, Speech at Expanded Meeting of the State Council on Russia’s Development
Strategy through to 2020, Feb. 8, 2008.
http://eng.kremlin.ru/speeches/2008/02/08/1137_type82912type82913_159643.shtml
DeclaraŃie Sergey Lavrov, în cadrul conferinŃei de presă comune cu omologul său european,
Catherine Ashton, Kremlin, 24.02.2010, http://www.cadranpolitic.ro/?p=49 , 15.05.2010

53
Raportul Comisiei Europene privind relaŃiile bilaterale Rusia - UE, 2009,
http://ec.europa.eu/external_relations/russia/docs/commonspaces_prog_report_2009_en.pdf ,
29.04.2010
СТРАТЕГИЯ национальной безопасности Российской Федерации до 2020 года -
http://www.scrf.gov.ru/documents/99.html,
President of Russia, http://www.kremlin.ru
Vladimir Putin, oficial blog, http://premier.gov.ru/

54
V. ANEXE
Anexa nr. 1 – Harta expansiunii Rusiei Moscovite
*hărŃile anexate prezentei lucrări sunt preluate de pe site-ul Centrului de analiză şi
strategie Stratfor Global Intelligence, http://www.stratfor.com/

55
Anexa nr. 2 - Harta densităŃii populaŃie pe spaŃiul FederaŃiei Ruse

56
Anexa 3 – Harta locaŃiei Summit-urilor Rusia – UE 2008, 2009

57
Anexa 4 – Harta lumii văzută din perspectiva Rusiei

58
Filename: Lucrare_licenta_final_form.doc
Directory: C:\Documents and
Settings\Administrator\Desktop\Lucrare de licenta
Template: C:\Documents and
Settings\Administrator\Application
Data\Microsoft\Templates\Normal.dot
Title: ŞCOALA NAłIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI
ADMINISTRATIVE
Subject: Eurasiatismul în contextul noii ordini mondiale
Author: Gabriela Ionita
Keywords: geopolitică, eurasiatism, Rusia, Kremlin, slavofilism,
panslavism
Comments: copyright Power&Politics World 2010
Creation Date: 5/26/2010 3:06:00 PM
Change Number: 83
Last Saved On: 6/27/2010 12:21:00 PM
Last Saved By: admin
Total Editing Time: 1.847 Minutes
Last Printed On: 6/27/2010 12:21:00 PM
As of Last Complete Printing
Number of Pages: 58
Number of Words: 22.389 (approx.)
Number of Characters:127.620 (approx.)