Typhetum laxmannii Nedelcu 1969

Fitocenozele de Typha laxmannii se dezvoltă în condiţii optime pe soluri mâloase sau nisipuri fine
mâloase, cu o bună troficitate minerală şi un conţinut ridicat de ioni de Ca şi Mg. Solul este acoperit în
sezonul vernal şi începutul celui estival cu un strat de apă de 10-15 cm. Aceste fitocenoze sunt cantonate
uneori în staţiuni cu o uşoară halofilie a solului, fenomen pus în evidenţă şi prin prezenţa în aceste
habitate a unor elemente suportant halofile sau subhalofile ca: Aster tripolium, Beckmannia eruciformis,
Juncus gerardi, Agrostis pontica, pentru cele de pe litoralul Mării Negre. Faţă de studiul amănunţit
privind corologia, ecologia şi cenologia speciei în România (Sanda et Popescu 1997), observaţii mai
recente vin să ateste expansiunea speciei în ultimul timp. Astfel de fitocenoze am observat atât în
Transilvania (la Răstoliţa, pe un viaduct de la hidrocentrală) cât şi în Dobrogea (pe malul Lacului
Techirghiol şi pe canalului Dunăre- Marea Neagră, în porţiunea Medgidia-Mircea Vodă). Coroi A-M.
(1999) le identifică la Mândreşti, jud. Vrancea.