Piața primară

Piața primară este acea piață pe care instituțiile ce au nevoie de capital emit valori
mobiliare,ce vor fi achiziționate de către diverși investitori.Această piață permite
transformarea directă a economiilor în capitaluri disponibile pe termen lung.
Participanții pe piața primară,în cadrul căreia se vând și se cumpără valori mobiliare
nou emise,sunt:
- solicitanții de capital: statul și colectivitațile locale,întreprinderile publice și cele
private,
- ofertanții de capital: bănci,societăți de asigurare,întreprinderi,persoa-
ne fizice,
- intermediarii : societățile de servicii de investiții financiare,băncile comerciale.
Piața primară permite atragerea capitalurilor în scopul constituirii sau
majorării capitalului social, precum și apelarea la resurse financiare
împrumutate.Totodată,piața primară oferă cadrul și posibilitatea practică pentru ca o societate
închisă să devină societate comercială deschisă, prin oferta publică de de vânzare de acțiuni
sau prin emiterea unor obligațiuni convertibile în acțiuni.Tot de pe această
piață,administrațiile centrale și cele locale pot obține cu titlu de împrumut fondurile necesare
pentru acoperirea nevoilor lor temporare.
Oferta de titluri financiare

Intr-o economie,agenții economici principali-întreprinderile și autoritatea

guvernamentală- sunt în permanență în căutarea de surse de finanțare și,ca urmare,
influențează decisiv oferta de titluri financiare pe termen lung.
Autoritatea guvernamentală apelează deseori la emisiunea de obligațiuni pentru
finanțarea unor investiții de interes general.Obligațiunile guvernamentale alături de cele
emise de societățile comerciale formează oferta de obligațiuni pe piața capitalului.
Intreprinderile organizate în societăți comerciale,emit titluri financiare pe termen lung
în scopul asigurării finanțării pe termen lung.
Oferta de titluri financiare a unei întreprinderi depinde de proiectele sale
investiționale și de dimensiunea celorlalte surse de finanțări: sursele proprii-amortizarea
acumulată și profiturile nedistribuite și reinvestite.
Orice întreprindere urmărește să-și asigure o ofertă de titluri financiare într-o structură
cu un risc cât mai mic,adică cu un grad de îndatorare tolerabil.In acest sens,importantă este
proporția dintre obligațiuni și acțiunile privilegiate și acțiunile obișnuite, deoarece pentru un
cumpărător acțiunile sunt mai riscante decât obligațiunile. Din punct de vedere al societății
comerciale,obligațiunile au un risc mai mare,deoarece cuponul trebuie plătit indiferent de
mărimea profitului.In consecință,pentru diminuarea riscului întreprinderile trebuie să recurgă
cât mai puțin posibil la emisiunea de titluri financiare cu un venit fix.
 Intreprinderile pot să recurgă însă la emisiunea de acțiuni obișnuite,care,pe de o parte,
mărește numărul proprietarilor,iar,pe de altă parte,dacă profitul este constant, micșorează
dividendul pe acțiune și, ca urmare, reduce atracția pentru astfel de titluri. De aceea
întreprinderile caută să-și dimensioneze raportul dintre emisiunea de titluri financiare cu venit
fix și cu venit variabil, astfel încât riscul finanțării să fie minim.
Precizare:
-acțiuni privilegiate sau specifice, care au prioritate la vot sau la repartiția dividendelor.În
cazul lichidării întreprinderii,aceste acțiuni sunt primele care dau dreptul la despăgubiri.
-acțiuni obișnuite,care dau dreptul la o cotă variabilă de venit, în funcție de dimensiunile
profitului.Acestea implică riscul participării la gestiunea unui an și au o mai mare mobilitate.
-acțiuni de garanție,care sunt atribuite administratorilor societății sau membrilor consiliului
de administrație,garantând seriozitatea lor prin deținerea unui minim de capital social al
întreprinderii.