UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

ISTORIA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Referat – GURA HUMORULUI

Student: JUCAN MARIA

Asministraţie Publică
Anul I, Grupa II
 CUPRINS

Introducere
Cap 1. Istoricul localităţii
1.1 Evoluţia istorică
1.2 Etimologia cuvântului
Cap 2. Toponimia localităţii,legende,poveşti locale
Cap 3. Mediul natural:resurse şi atracţii naturale,rezervaţii,fond
silvic,zăcăminte
Cap 4. Mediul demografic:număr locuitori,structura pe
vârste,minorităţi,ţări de emigrare
Cap 5. Mediul economic:firme(obiect de activitate),potenţial turistic
Cap 6. Infrastructură:rutieră(drum naţional/local,starea
drumurilor),alimentare cu gaze,apă potabilă
Cap 7. Insituţii publice:Primărie(servicii,proiecte,localităţi
înfăţite),Centru de Informare Turistică,Poliţie,Şcoală/Liceu,Biserică
Cap 8. Elemente de atractivitate:evenimente
locale,obiceiuri,tradiţii,meşteşuguri,artişti
polulaţi,monumente,personalităţi din localitate,firme
Cap 9. Analiza SWOT:puncte tari,puncte slabe,oportunităţi,ameninţări
Concluzii şi propuneri de dezvoltare a localităţii
Bibliografie
Anexe:fotografii,hărţi
 INTRODUCERE
Gura Humorului (în trecut Gura Homorului,în germană și poloneză Gura Humora) este
un oraș în județul Suceava, Bucovina, România,format din localitățile componente Gura
Humorului (reședința) și Voroneț. Localitatea este situată în regiunea istorică Bucovina de Sud.
La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de 13.667 locuitori, [2] fiind al
șaselea centru urban ca mărime al județului. În anul 2005, Gura Humorului a devenit stațiune
turistică. Mănăstirea Voroneț, monument istoric ce datează din 1488, se află pe teritoriul
orașului.
 1.ISTORICUL LOCALITĂŢII
1.1 Evoluţia Istorică

Prima menționare documentară a localității datează din data de 26 februarie 1490, într-un act
emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare.
După anexarea nord-vestului Moldovei din anul 1775, la 10 septembrie 1782, în Gura Humorului
este mutat comandamentul militar austriac, care construiește aici o fortăreață. La 10 octombrie
1782, sediul trupelor de graniță se mută la Gura Humorului.[8]
După anul 1800, în localitate încep să se stabilească germani, poloni, evrei, ucraineni, întemeind,
în 1835, colonia cu numele „Bori” (întâlnit și sub forma de Boureni). Conform recensământului
efectuat în 1930, populația satului Bori se ridica la 267 locuitori. Toți locuitorii erau germani.
Din punct de vedere confesional, toți locuitorii erau romano-catolici . În 1835 localitatea este
legată telegrafic cu Viena.
În timpul ocupației austriece, Gura Humorului crește ca importanță, fiind ridicat pe rând la
rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală
de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, primește statutul de oraș.
În perioada interbelică orașul este reședința plasei Homorului în cadrul județului Câmpulung.
Între anii 1956-1958, primar al orașului este Gheorghe Lupu. Sub conducerea sa sunt realizate
lucrări de amenajare hidrotehnică pe cursul Moldovei. În anii 1971, 1972 și 1973 au loc
indundații care distrug aproape în întregime digurile. În anii următori, între 1972-1981, primar
este Petru Țăranu. În timpul mandatului său este consolidat malul stâng al Moldovei și este
realizată sistematizarea zonei. Sunt create alei, iar spațiul dintre ele este acoperit cu un strat de
pământ fertil, în care sunt plantați arbori și arbuști de diferite specii, unele dintre ele considerate
monumente ale naturii. În partea sud-estică a parcului dendrologic este amenajat un modern
complex sportiv cu o serie de terenuri pentru practicarea diverselor ramuri ale sportului. Astfel
fosta zonă Șaiba este transformată în zona de agrement „Lunca Moldovei”, cu un complex
dendrologic și turistico-sportiv.
 1.2 ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI

Orașul Gura Humorului își trage numele de la așezarea sa la gura de vărsare a râului
Humor în râul Moldova. În ceea ce privește denumirea râului Humor, una dintre legendele locale
vorbește despre trecerea tătarilor pe aceste meleaguri la o dată nedeterminată (posibil în anul
1241), când ploile abundente umflaseră apele pârâului făcând imposibilă trecerea sa. Tătarii au
numit această apă „Homor”, ceea ce în limba turanică vorbită de ei înseamnă „repede”. Evoluția
în timp a denumirii a dus la transformarea „Homor”-ului în „Humor”. Cu toate acestea, chiar și
în prezent, unele persoane vârstnice pronunță „Homor” în loc de „Humor”.
 2. GEOGRAFIE

Oraşul Gura Humorului este situat în depresiunea intramontană cu acelaşi nume,

dezvoltată la confluenţa Moldovei cu râul Humor, la o altitudine de 490 m, între culmile
împădurite ale Obcinei Mari, Obcinei Voroneţului şi Obcinei Humorului.În general, toponimicul
“Obcini” indică un anumit tip de relief: culmi prelungi, paralele, domoale, nu foarte înalte,
separate de văi paralele. Din punct de vedere etimologic, obcina aminteşte de proprietatea
comună, devălmaşă de altă dată (ocină) a ţăranilor liberi asupra pădurilor şi păşunilor de pe acest
tip de culmi.
Localitatea se situează la intersecţia coordonatelor geografice de 47º 32´ latitudine
nordică şi 25º 54´ longitudine estică.Aşezarea Voroneţ se află într-o zonă de deal (Obcina
Voroneţului – Măgura 816 m) la o altitudine de cca. 400 – 500 m. Fostul sat Voroneţ, în prezent
localitate componentă a oraşului Gura Humorului s-a dezvoltat în jurul Mănăstirii Voroneţ, de-a
lungul drumului local ce leagă cele două localităţi, drum ce urmăreşte valea pârâului Voroneţ
până la confluenţa acestuia cu râul Moldova.
Oraşul are un cadru natural pitoresc, fiind înconjurat de obcini acoperite cu păduri de
foioase şi răşinoase, iar climatul este plăcut şi reconfortant. Zona Voroneţ reprezintă un reper al
limitei dintre arealul pădurilor de foioase şi cele de conifere.
Oraşul se învecinează cu comuna Mănăstirea Humorului şi cu comuna Pârteştii de Jos, la nord, la
est se învecinează cu comuna Păltinoasa, la sud cu comuna Slatina, la sud – est cu comuna Valea
Moldovei, la vest cu oraşul Frasin.

2.1 LEGENDE LOCALE

Istoria orasului Gura Humorului este încarcata de legenda. Una dintre legende vorbeste
de trecerea tatarilor prin aceste locuri în timpul marii invazii din anul 1241, când au gasit apele
pârâului Humor umflate de ploi si l-au numit, pentru aceasta Homor, adica “repedele”. Pastrarea
denumirii locului timp de secole demonstreaza faptul ca aici exista o comunitate umana ce a avut
continuitate de vietuire. Mai apoi se mentioneaza uciderea bourului de catre Dragos în locul
numit astazi Boureni, situat pe malul drept al Humorului, si de trecerea lui Bogdan I prin
extremitatea estica a orasului de astazi, ce se numeste acum Bogdaneasa. Mai târziu, tot
legendele amintesc de prezenta lui Daniil Sihastrul care, dupa plecarea de la Putna, si-ar fi sapat
o chilie la Piatra soimului, mai sus de Arinis, înainte de a deveni egumenul manastirii Voronet.
Iar, în secolul al XVI-lea , se spune ca sotia lui Petru Rares, doamna Elena, ar fi îngropat tezaurul
domnesc la Pietrele Doamnei, situate pe Dealul Toaca ce strajuieste orasul la vest.

3.RELIEF

Oraşul Gura Humorului este situat în partea de est a Carpaţilor Orientali şi reprezintă
limita dintre două subunităţi ale Carpaţilor Orientali, respectiv Obcinile Bucovinei, în nord şi
Munţii Stânişoarei, în sud.
Din punct de vedere geologic, relieful Obcinilor Bucovinei, unitate de munţi scunzi şi
mijlocii, este alcătuită din fliş cretacic şi paleogen. Obcina Voroneţului (Măgura – 816m),
drenată de văile Suha, mărgineşte la sud depresiunea.Obcinile Bucovinei au ca trăsătură specifică
paralelismul culmilor prelungi, puţin înalte şi masiv împădurite, separate de văi longitudinale
largi.
Depresiunea Gura Humorului s-a format în zona de vărsare a pârâurilor Humor, Voroneţ,
Suha, Suha Mare, Suha Mică, în râul Moldova, fiind axată pe sinclinal, iar culmile care o
înconjoară formează anticlinale, existând o perfectă adaptare la structura geologică.

3.1 REZERVAŢII NATURALE

Rezervaţia geologică Piatra Pinului cu o suprafaţă de 1,4 ha reprezintă un ecosistem

extrem de important din punct de vedere paleontologic cu numeroase resturi de peşti fosiliferi
care demonstrează existenţa unei faune specifice: peşti, corali, scoici, etc. Rezervaţia păstrează
urme de viaţă din oceanul ce odinioară acoperea zona. Rezervaţia, situată pe partea dreaptă a
râului Moldova este împădurită, fiind acoperită parţial cu pin silvestru, brad, molid, fag, etc.. Ca
unicat, poate fi menţionat faptul că specia afinul negru se află aici la cea mai mică altitudine din
Bucovina (600 m).

Piatra Şoimului, situată la câteva sute de metri în amonte de Piatra Pinului, este vizitată
pentru pitorescul stâncilor din pădure. Suprafaţa rezervaţiei este de cca. 0,50 ha.
Rezervaţiile Piatra Pinului şi Piatra Şoimului au dobândit regimul de arie naturală protejată prin
Legea 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional.

Din patrimoniul natural mai fac parte:

– Pădurea de Mesteceni – de unde se poate admira panorama oraşului;
– Pietrele Doamnei sau Pietrele Muierilor reprezintă un adevărat monument al naturii situat pe
latura vestică a râului Humor, pe Obcina care desparte Mănăstirea Humorului de oraşul Frasin.

3.2 FOND SILVIC

OCOL SILVIC GURA HUMORULUI

                Sef ocol

                            Ing. Ragusitu Marius
                 Districte
                       Districtul 1 Capu Campului
                       Districtul 2 Poiana Micului
                       Districtul 3 Paltinoasa
               Pepiniera Izvor
               Formatia de exploatare a lemnului
               Formatie de lucrari silvice
               Fond de vanatoare
                            Nr.45 M.Humor
               Cabana silvica de vanatoare Voronet

4.MEDIUL DEMOGRAFIC
 Componența etnică a orașului Gura Componența confesională a orașului
Humorului Gura Humorului

Altă etnie 0.98% Altă religie 1.22%

Necunoscută 6.72% Necunoscută 7.41%

Germani 0.53% Penticostali 2.01%

Romi 1.59% Romano-catolici 2.53%

Români 90.17% Ortodocşi 86.80%

0.00% 20.00% 40.00% 60.00% 80.00% 100.00% %

00 0% 0% 0% 0% 0%
0. 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0
2 4 6 8 10
Componența etnică a orașului Gura Humorului Componența confesională a orașului Gura Humorului
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Gura Humorului se ridică
la 13.667 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
15.656 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,17%), cu o minoritate
de romi (1,6%) și una de germani (0,53%). Pentru 6,72% din populație, apartenența etnică nu
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (86,81%), dar există și minorități de romano-catolici (2,53%)
și penticostali (2,02%). Pentru 7,42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Evoluţia demografică – Gura Humorului

 Componența confesională a orașului
Gura Humorului

Altă religie

Evanghelici/Lutrani

Mozaici

Romano-catolici

Ortodocşi

0.00% 10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%

Componența confesională a orașului Gura Humorului

4.1 RECENSĂMÂNTUL DIN 1930

Conform recensământului efectuat în 1930, populația orașului Gura

Humorului se ridica la 6.042 locuitori. Majoritatea locuitorilor
 erau germani (40,14%), cu o minoritate
Componența etnică a orașului Gura de români (22,46%), una
Humorului
de evrei (32,29%), una de ruteni (1,00%)
Altă etnie
și una de polonezi (2,66%). Alte
persoane s-au declarat: maghiari (7
Polonezi
persoane), armeni (11 persoane), greci (3
Ruteni persoane), ruși (11
Evrei
persoane), sârbi\croați\sloveni (4
persoane) și cehi\slovaci (17 persoane).
Germani
Din punct de vedere confesional,
Români majoritatea locuitorilor erau romano-
0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00% 50.00% catolici (43,55%), dar existau
și ortodocși (21,18%), mozaici (32,29%)
Componența etnică a orașului Gura Humorului
și evanghelici\luterani (1,65%). Alte
persoane au declarat: armeano-catolici (1 persoană), armeano-gregorieni (1
persoană), greco-catolici (25 persoane), unitarieni (4 persoane), lipoveni (22
persoane), adventiști (22 persoane), baptiști (4 persoane), iar 1 persoană nu a
declarat religia.