Robescu Stefan-Adrian

Clasa a XII-a A

REGIMUL COMUNIST DIN ROMÂNIA (Perioada

STALINISTA)

A. România postbelică. Partidul Comunist

Român între preluarea şi menţinerea
puterii în România

– Regimul comunist a fost instaurat în România la

sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, Uniunea
Sovietică obţinând acordul tacit al aliaţilor, şi
folosindu-se de un instrument, Partidul Comunist
Român. în 1944 număra mai puţin de 1000 de
membri. Astfel, putem vorbi de acţiunea acestuia
pentru preluarea puterii în România, şi apoi de
măsurile luate pentru menţinerea ei. În acest sens,
Partidul Comunist acţionează sistematic şi organizat.

Mecanismele de preluare a puterii de către Partidul

Comunist Român (Ascensiunea comuniştilor la
putere)
Impunerea noului regim comunist s-a realizat în mai
multe etape:
1. Acţiuni diplomatice
–               Conjunctura internaţională extrem de
favorabilă. Conform înţelegerilor dintre marile
puteri, România a fost lăsată în sfera de influenţă a
Moscovei. Astfel, prin Acordul procentajelor din
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

octombrie 1944, dintre Churchill şi Stalin, România

este lăsată în proporţie de 90% în sfera de influenţă
a Uniunii Sovietice.

–               Convenţia de armistiţiu este transformată

de Uniunea Sovietică într-un cadru legal pentru a-şi
atinge obiectivele politice în România.

2. Prezenţa Armatei Roşii în România

–  Armata Roşie, care ocupase România după 23
august 1944, dar era considerată „armată
eliberatoare”, a jucat un rol esenţial în instaurarea
regimurilor de „democraţie populară”, în statele din
sud-estul Europei, folosindu-se de comunişti.

–  Odată ajunsă în România, Armata Roşie va

recurge la abuzuri şi violenţe împotriva populaţiei
civile, precum şi la îndepărtarea liderilor
anticomunişti, interzicând totodată legătura cu
armata română aflată pe front.

–  La 28 februarie 1945 – adjunctul ministrului de

externe al URSS, Andrei Vîşinski, soseşte în
România şi face presiuni pentru a se instaura în
România un guvern prosovietic, astfel guvernul
generalului Nicolae Rădescu va fi înlocuit de către
regele Mihai cu un guvern comunist condus de Petru
Groza, la 6 martie 1945.
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

3. PCR a fost folosit ca element esenţial în politica lui

Stalin, prin:
–  Crearea unor coaliţii, cu dizidenţe ale partidelor
democratice. Astfel, va fi înfiinţat BND -Blocul
Naţional Democrat, care includea şi dizidente ale
Partidului Naţional Liberal şi Partidului Naţional
Ţărănesc. Iar în octombrie 1944, va fi înfiinţat
Frontul Naţional Democrat (FND), coaliţie politică
promovată de PCR, care cuprindea: PCR, Partidul
Social Democrat, Frontul Plugarilor, partidele
istorice refuzând să participe la guvernare. Aceasta
determină căderea primului guvern Constantin
Sănătescu, în octombrie 1944. FND intră în al doilea
guvern Sănătescu, unde vicepreşedinte al Consiliului
de Miniştri a fost Petru Groza, precum şi în guvernul
Rădescu, prin deţinerea unor ministere-cheie în
guvernele democratice (de exemplu: justiţia,
internele).

–  Crearea „coaliţiei false” – la 6 martie 1945 se

formează guvernul lui Petru Groza, controlat de
comunişti, guvern format la presiunea URSS şi sub
presiunea lui A.I. Vîşinski, aflat în România. Pentru
a obţine susţinerea populară, la 23 martie 1945,
guvernul înfăptuieşte reforma agrară. El va primi
legitimitate internaţională prin recunoaşterea sa de
către Marea Britanie şi SUA, în februarie 1946.
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

–  Recurge la o serie de schimbări, invocând

argumentul epurării fasciste: numirea unor prefecţi
comunişti, înfiinţarea tribunalelor populare,
arestări, condamnări şi deportări pentru
„colaboraţionism”, precum şi dezmembrarea
partidelor democratice.

– Acţiunile finale pentru instaurarea regimului

comunist au vizat pericolele care ameninţau regimul
comunist, partidele democratice şi monarhia, astfel
s-a recurs la:

o falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, care „dau

câştig de cauză” BND (Blocului Partidelor
Democratice: PCR, PSD, PNL – Gheorghe Tătărăscu,
PNŢ – Anton Alexandrescu, Partidul Naţional
Popular), cu 70% din totalul voturilor;
o eliminarea din viaţa politică a partidelor democrate:
PNŢ, PNL;
o îndepărtarea din guvern a „tovarăşilor de drum”;
o înlăturarea monarhiei – la 30 decembrie 1947.
4.   Manipularea opiniei publice
– Se realizează păstrându-se aparenţele, acţiunile
ilegale fiind păstrate secrete; de exemplu; alegerile
din noiembrie 1946, despre care, după 1989 s-au
găsit documente care arată că au fost câştigate de
PNŢ, nu de BND. Dar prin aceste alegeri se formează
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

un Parlament favorabil comuniştilor, care obţin

astfel şi puterea legislativă.

5.   Înlăturarea ultimelor instituţii ale regimurilor

democratice
–  Monarhia reprezenta un pericol pentru comunişti,
pentru că putea să devină un centru de opoziţie (în
noiembrie 1945 fuseseră manifestaţii anticomuniste
şi promonarhiste). Totodată, regele manifestase o
atitudine reticentă faţă de comunişti, iar din august
1945 până în ianuarie 1946, recurge la „greva
regală”, prin care refuză să ratifice actele guvernului,
dar fără consecinţe reale.

–  La 30 decembrie 1947 – regele va fi obligat să

abdice, prin Legea nr. 363 se va recurge la abolirea
monarhiei şi în aceeaşi zi a fost proclamată
Republica Populară Română.

Mecanismele Partidului Comunist Român de menţinere a

puterii
–  După înlăturarea tuturor elementelor
democratice, în România se va trece la
instituţionalizarea comunismului, prin aplicarea
modelului stalinist, punându-se bazele statului
totalitar şi a controlului total asupra societăţii.
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

– Pentru ca statul român să fie cu adevărat unul

comunist, nu doar prin instituţii impuse, se vor urmări
mai mulţi paşi:
1.Înregimentarea României din punct de vedere militar
în blocul sovietic, astfel că la 4 februarie 1948 va fi
semnat cu URSS, un tratat de prietenie, colaborare şi
ajutor reciproc.
2.Consolidarea partidului unic, ca partid de masă:
o la Congresul din februarie 1948 a fost înfiinţat
partidul unic, ceea ce a însemnat de fapt înglobarea
PSD de către PCR, formându-se astfel PMR (Partidul
Muncitoresc Român);
o secretar general a fost ales Gheorghe Gheorghiu Dej;
o se manifestă rivalitatea dintre cele două ramuri ale
partidului, existând o dualitate a puterii, care va duce
la lupte pentru putere. Era linia moscovită, cei care
susţineau că evoluţia României trebuie să urmeze în
totalitate linia impusă de Moscova: Ana Pauker,
Vasile Luca, Emil Bodnăraş, Theohari Georgescu şi
linia naţională, reprezentată de cei care susţineau că
statul român trebuia să urmeze propria cale de
dezvoltare a socialismului: Lucreţiu Pătrăşcanu. Nici
regimul viitor, al lui Nicolae Ceauşescu, nu opreşte
acţiunile de epurare;
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

o Gheorghiu-Dej se va impune şi va trece la lichidarea

opoziţiei interne, precum şi a foştilor aliaţi, pentru a
putea să preia singur puterea (era aplicarea modelului
stalinist); astfel: a lichidat linia moscovită profitând
de politica antisemită iniţiată de Stalin – în 1952, iar
Lucreţiu Pătrăşcanu a fost arestat în 1948 şi executat
în închisoare în 1954;
o în 1952, Gheorghiu-Dej a preluat şi funcţia de
preşedinte al Consiliului de Miniştri, cumulată cu cea
de secretar general al partidului;
o vor fi înfiinţate instituţii cu rol represiv, care să poată
controla mai bine populaţia şi să stopeze o posibilă
opoziţie faţă de regim: Securitatea (Direcţia Generală
a Securităţii Poporului) – înfiinţată în 1948 şi condusă
de Gheorghe Pintilie (Pantelimon Bodnarenko) şi de
Alex Nikolski (Boris Grunbcrg), agenţi NKVD.
Securităţii i se alătura Miliţia, înfiinţată în 1952, la
care se adăuga o reţea de informatori şi turnători.
Printre măsurile luate de aceste instituţii represive au
fost: înfiinţarea închisorilor morţii, unde se recurgea
la teroare, deportările etc.
3. Adoptarea Constituţiei RPR, în aprilie 1948 şi
introducerea sistemului judecătoresc sovietic
asigurau baza juridică a noului regim. Aceasta a fost
modificată în 1952, folosindu-se ca şi model
constituţia stalinistă din 1936. Se menţiona rolul
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

conducător al partidului unic, iar exercitarea puterii

se făcea prin intermediul organelor de stat, cuprinse
într-un sistem centralizat: Marea Adunare Naţională
era considerată „organul suprem al puterii de stat”,
Consiliul de miniştri era organul executiv suprem.
Toate instituţiile erau subordonate faţă de partid.

Regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1947-1965) – a

cunoscut două etape.
1.1947-1960 – se caracterizează prin supunerea totală
faţă de Moscova, ceea ce va duce pe plan intern la
stalinizarea ţării, iar pe plan extern România se
remarcă prin susţinerea politicii Moscovei faţă de
mişcările de dizidentă sau anticomuniste din statele
satelit (dizidenţa iugoslavă a lui Tito, revoluţia din
Ungaria din 1956, ambele condamnate de Dej). Ca o
consecinţă, tot în această perioadă, în anul 1958, vor
fi retrase trupele ruseşti din România.
2.în perioada 1960-1965, se realizează o relativă
îndepărtare de Moscova şi o reorientare a politicii
interne şi externe. Astfel, pe plan intern, are loc o
relativă liberalizare a învăţământului şi culturii şi vor
fi eliberaţi ultimii deţinuţi politici (1962-1964), iar în
planul politicii externe vor fi reluate legăturile cu
Occidentul. În aprilie 1964, va fi făcută Declaraţia cu
privire la poziţia PMR în problemele mişcării
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

comuniste şi muncitoreşti internaţionale, prin care

România proclamă principiile suveranităţii şi
independenţei naţionale, neamestecului în treburile
interne, avantajului şi respectului reciproc.
Regimul lui Nicolae Ceauşescu (1965-1989)
– A reprezentat iniţial o schimbare, pentru că se
anunţa continuarea procesului de liberalizare şi de
desprindere de Moscova.

1.  Perioada 1965-1971 s-a caracterizat prin

acapararea unor funcţii importante, în
1967 Ceauşescu devine preşedintele Consiliului de
Stat.

o Pe plan intern, în cadrul Congresului al IX-lea al

PCR, se afirmă principiul conducerii colective. Prin
Constituţia din 1965, va fi proclamată Republica
Socialistă România.
o Este promovată o politică de destindere şi susţinerea
unor noi categorii sociale (intelectuali, tehnocraţi).
o Pe plan extern, este continuată politica de
independenţă faţă de URSS. Acest lucru va fi
exemplificat prin reluarea legăturilor cu Republica
Federală Germania, păstrarea unor bune relaţii cu
Israelul în 1967. Probabil cel mai important moment
al independenţei faţă de URSS are loc în 1968, când
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

se manifestă opoziţia faţă de invazia trupelor

sovietice în Cehoslovacia, pentru înăbuşirea
Primăverii de la Praga. Consecinţele au fost
importante: creşterea prestigiului României şi a lui
Ceauşescu pe plan extern, consolidarea puterii în
raport cu adversarii interni, statele democratice
considerând România o breşă importantă în blocul
comunist.
2.  Perioada 1971-1989 aduce o schimbare radicală a
atitudinii statelor occidentale faţă de România,
datorită faptului că Nicolae Ceauşescu a instaurat
regimul personal, punându-se accent pe cultul
personalităţii, încetând astfel perioada de
liberalizare. Schimbarea majoră va avea loc după
vizitele lui Ceauşescu în China şi Coreea de Nord.

– Prin Tezele din iulie 1971 era lansată „revoluţia

culturală”, prin care se trece la ideologizarea tuturor
sectoarelor vieţii sociale. Măsuri luate în această
perioadă: Ceauşescu va deţine toate funcţiile
importante în stat, devenind preşedinte al RSR,
secretar general al PCR şi preşedinte al Consiliului
de Apărare Naţională; a fost introdusă cenzura
absolută asupra sferelor politice, culturale,
ştiinţifice, sistemul rotirii cadrelor, cultul
personalităţii, care atinge cote maxime, iar măsurile
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

economice falimentare afectează viaţa populaţiei (de

exemplu raţionalizările la alimente).

– După 1985 se petrec mai multe schimbări pe plan

internaţional: la conducerea URSS vine Mihail
Gorbaciov, care promovează o politică reformistă
respinsă de regimul de la Bucureşti.

B. Impactul regimului comunist asupra societăţii

Politica economică: Industrializarea şi colectivizarea
–   în economia românească a fost preluat modelul
stalinist, axat pe industrializare şi colectivizare. Acesta a
reprezentat modalitatea de a controla toate resursele
umane şi materiale subordonate autorităţilor comuniste şi
care funcţionau în favoarea Uniunii Sovietice.

– măsuri:
o Naţionalizarea, care a avut un caracter de confiscare. La 22
iunie 1948, a fost votata legea naţionalizării întreprinderilor
industriale, de transport, de asigurări şi bancare fiind
naţionalizate 1060 de astfel întreprinderi; au fost elaborate
planurile cincinale (primul în 1951-1955) şi a fost înfiinţat
Comitetului de Stat al Planificării, care se bazează pe
centralism economic, adică sistem de decizie al unei
autorităţi centrale în economie.
o Industrializarea forţată – după modelul sovietic. Direcţiile
procesului de industrializare: electrificarea, mecanizarea
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

complexă, automatizarea producţiei, dezvoltarea industriei

constructoare de maşini.
In ceea ce priveşte industrializarea, se poate vorbi de mai multe
etape:
–  în perioada 1945-1964, se urmăreşte realizarea
industrializării pe cale extensivă (trebuia să se producă
mult, dar nu conta calitatea). România devine membră a
CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Producţia
românească este însă afectată de înfiinţarea sovrom-urilor
(întreprinderi mixte româno-sovietice).

–  1964-1980, are loc accentuarea industrializării, dar şi

reluarea schimburilor comerciale cu statele occidentale,
care investesc în economia românească, ceea ce va duce Ia
creşterea nivelului de trai.

–  1980-1989 – începe criza economică, caracterizată prin

axarea investiţiilor în industria grea, infrastructură şi
proiecte grandioase: Canalul Dunăre-Marea Neagră,
Hidrocentrala Porţile de Fier. Efortul pentru plata datoriei
externe va determina o accentuată scădere a nivelului de
trai, recurgându-se la raţionalizare. Aceste aspecte duc la
izolarea economică a României.

–  Colectivizarea agriculturii a început în 1949 şi a fost

declarată oficial ca încheiată în 1962, când 96% din
suprafaţa agricolă a ţării a fost inclusă în structuri
colectiviste.
o consecinţele acesteia au fost deosebit de grave: a distrus
structurile tradiţionale ale statului românesc, a fost
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

desfiinţată chiaburimea (ţărănimea înstărită), accentuarea

migraţiei de la sate la oraş;
o metode: brutalităţi, arestări, confiscări, izolare etc, iar
rezistenţa ţăranilor s-a manifestat prin: răscoale, revolte,
mişcare de rezistenţă în munţi, refuzul de a preda recoltele;
o după realizarea confiscărilor se va trece la o politică de
transformare graduală urmărindu-se trecerea la gospodăriile
colective (prin faza intermediară a întovărăşirilor);
o au fost înfiinţate GAC (Gospodării Agricole Colective,
devenite CAP – Cooperative Agricole de Producţie, şi GAS
– Gospodării Agricole de Stat). Acestea erau conduse de
către stat, care indica tipurile de cultură şi fixa preţurile
produselor agricole.
o
Impactul regimului comunist asupra culturii. Caracteristici:
– „realizările” culturale ale perioadei reflectă concepţiile
materialiste asupra lumii (ideologia dominantă a fost
marxism-lenini smulj;

–  prin intermediul activiştilor se urmărea impunerea

controlului asupra tuturor sectoarelor vieţii, scopul fiind
crearea „omului nou” de tip sovietic şi proslăvirea URSS.

Mijloace de realizare:
o impunerea prin forţă a noii direcţii în cultura română,
întreruperea legăturilor intelectualilor români cu
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

o Occidentul, desfiinţarea Academiei Române (iunie 1948)

şi înfiinţarea Academiei RPR, subordonată partidului;
instituirea controlului asupra:

–   învăţământului prin noua lege din 1948, prin care

învăţământul mediu şi superior era organizat după
modelul sovietic;

–   bisericii – astfel că în 1848, prin Legea cultelor, era

desfiinţată Biserica greco-cato-Iică.

o   cenzura – urmărindu-se scoaterea în afara legii a unui

număr mare de scriitori (peste 8000 de titluri au fost trecute
în Indexul Publicaţiilor Interzise).
– în ceea ce priveşte introducerea monopolului comunist
asupra culturii, au existat şi aici mai multe etape;

Perioada 1948-1958 – se caracterizează prin:

–  intensă campanie de rusificare a culturii române –
caracterizată şi prin falsificarea ideilor naţionale, a istoriei,
relevant în acest sens fiind manualul de Istoria României
scris de Mihai Roller în 1947;

–  preluarea de către cultura română a aspectelor specifice

culturii sovietice ca: introducerea limbii ruse în şcoli ca şi
limbă obligatorie, scoaterea religiei din şcoli şi înlocuirea
ei cu istoria PCUS (Partidul Comunist din URSS),
economia, filozofia, sociologia fiind aproape desfiinţate, în
schimb au fost înfiinţate biblioteci, muzee, edituri româno-
ruse;
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

–  proletcultismul – formă de negare a valorilor naţionale

realizată prin politruci, elemente ale intelectualităţii care
proslăveau noul regim, ca Măria Banuş, Dan Deşliu.

Perioada 1958-1965 reprezintă:

– perioada când Dej impune „linia naţională” a
comunismului, lucru reflectat şi în cultură; astfel, are loc
un aşa-numit proces de derusificare, Institutul „Maxim
Gorki”, Muzeul Româno-Rus şi unele edituri şi librării
(Cartea Rusă) fiind închise în 1963.

1965-1974 este perioada când România este deschisă spre

Occident, învăţământul cunoscând o perioada de
modernizare, revenindu-se la o relativă „normalitate”,
istoria este rescrisă, sociologia este reabilitată.
Perioada 1974-1989:
–  este cea mai grea perioadă cunoscută de cultura
română, odată cu introducerea cultului personalităţii de
către Nicolae Ceauşescu;

–  este lansată revoluţia culturală (odată cu tezele din 1971)

prin care se urmărea ideologizarea tuturor sectoarelor
vieţii sociale (de exemplu istoria este falsificată grosolan);

–  a fost înfiinţată Academia „Ştefan Gheorghiu” care

monopolizează sociologia, ştiinţele politice şi jurnalistica şi
care creează noi activişti de partid (era un nou tip de
intelectual), care trebuiau să dedice toate activităţile
culturale şi ştiinţifice clasei conducătoare şi cuplului
prezidenţial.
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

Impactul regimului comunist asupra vieţii private şi a

valorilor umane s-a caracterizat prin:
o planificarea tuturor aspectelor vieţii (de exemplu
raţionalizările alimentare, ale apei, gazului, căldurii,
benzinei, electricităţii etc.);
o sistematizarea localităţilor (prin reconstrucţia oraşelor,
dărâmarea bisericilor, sistematizarea satelor);
o încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului prin măsuri ca:
subordonarea vieţii intelectuale directivelor de partid,
legarea cetăţenilor de locul de muncă, interzicerea
avorturilor, rezolvarea problemei mâinii de lucru în
agricultură prin folosirea elevilor, studenţilor, soldaţilor, în
aşa numita practică agricolă, închiderea caselor memoriale,
înregistrarea caracterelor maşinilor de scris (de teama
manifestării unei opoziţii anticeauşiste), intens proces de
alfabetizare (teoretic!) etc.
Dizidenţa anticomunistă
– se manifestă în mod special în primii ani ai regimului,
când membrii rezistenţei sperau înlăturarea regimului
comunist;

–  în perioada 1949-1956, se manifestă o puternică

rezistenţă anticomunistă armată în munţii Carpaţi, unde
existau grupuri de rezistenţă ca: haiducii Muscelului,
haiducii lui Iancu etc;

–  grupări active existau şi în marile oraşe ale României:

Cluj, Timişioara, Craiova, Piteşti, Braşov;
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

–  rezistenţa intelectualilor români din exil, care duc o

intensă campanie împotriva regimului: Paul Goma, Vlad
Georgescu;

–  rezistenţa se manifestă în condiţiile destinderii şi a

semnării Acordurilor de la Helsinki din 1975. Astfel, în
1977, grupul din jurul lui Paul Goma cerea alegeri libere şi
avea şi alte revendicări democratice. Tot atunci are loc o
amplă acţiune de protest, manifestată prin greva minerilor
din Valea Jiului (tot în 1977);

–  mişcarea de rezistenţă a intelectualilor s-a manifestat şi

în spaţiul românesc, remarcându-se astfel protestele
dizidenţilor: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea
Dinescu, Aurel Dragoş Munteanu;

–  dizidenta a avut ca forme de manifestare: critici aluzive

şi directe, idei ce scapă de cenzura comunistă (apar în cărţi
sau presă), apel la Europa liberă, BBC, Vocea Americii,
texte ale dizidenţilor religioşi (predicile părintelui Gh.
Calciu Dumitreasa în 1979), demonstraţii ale muncitorilor,
cum a fost cea de la Braşov din 1987;

–  opoziţia s-a manifestat după 1971 şi în rândul unor foşti

importanţi activişti de partid care criticau măsurile luate
de regim, sistematizarea, pierderea prestigiului câştigat de
România pe plan internaţional şi încălcarea drepturilor
omului;

–  1989 – Scrisoarea celor 6 (Corneliu Mănescu, Silviu

Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Grigore Răceanu, C-tin
Pârvulescu, Ghe. Apostol) adresată lui N. Ceauşescu.
Robescu Stefan-Adrian
Clasa a XII-a A

Bibliografie:

Liviu Lazăr (coordonator), Istorie – ghid de pregătire pentru examenul de Bacalaureat, Editura
Nomina, Piteşti, 2011.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Stalinism