Unele consideraţii privind stupăritul în concepţia savantului vizionar Ion Ionescu de la Brad,

Stralucit agronom, un om de o vastă cultură şi înflăcărat patriot.

De Dr. Paul Bucată

Ec. Luniţa Bucată

Moto:Cea mai frumoasă parte din om este sufletul;

El este viaţa care tresare şi vibrează în noi. Goethe

Ab initio, ab love principium….câteva sumare, dar deosebit de relevante extrase din bogata sa operă, din
bibliografia ce i-a fost consacrată, sau din alte surse, însoţite, fireşte, de comentariile cuvenite.

- Prima carte de agricultura, pe care a publicat-o in 1844 ca supliment la ''Foaia de agricultura

folositoare'' a intitulat-o Calendar pentru bunul gospodar, ediţia a doua – 260 de pagini - fiind trasă în
1845, iar în 1861 cea de a treia cu 512 pagini, purtând titlul ,,Calendar pentru bunul cultivator'',
folosindu-se un alfabet de tranzitie latin-cirilic. Calendarul respectiv a fost completat cu Manualul de
agricultură poporană, fiind dezvoltat, îmbunatăţit cu noţiuni de meteorologie, precum şi de mecanică
agricolă, maşinile agricole fiind prezente într-un număr de 53 de gravuri. Întrucât a călotorit mult,
permanent s-a documentat intens, fiind avantajat şi de bogatele sale cunoştinţe lingvistice. În
prezentarea lucrărilor agricole desfaşurate pe fiecare lună în parte s-a preocupat să îmbine tot ce era
valoros, viabil în practica locală cu noutăţile tehnice rezultate din obsevaţiile şi din bogata sa experienţă
acumulată. Lucrarea Ferma Model şi Intitutul de Agricultură în Moldova, Iaşi, 1847 este practic
considerată o lucrare corolar.

- Ion Ionescu de la Brad: Opere editate de Societatea inginerilor agronomi cu un studiu introductiv de
prof. Gh. Ionescu-Siseşti, Imprimeriile ''Curentul'' 1943, 377 pag. Interesantă convingătoare este
precizarea editorului afişată pe prima pagină:''lucrarile au fost parcă scrise pentru viitorime''.

Pentru concizie revenim la subiectul în cauză, ''încercând'' să punem mai mult accentul pe ''demoazele'' ,
pe domnişoarele albinuţe şi mai puţin sau chiar deloc pe flacăii mătcii, trântorii. Aşadar, volumul întâiu
din Opere, I. Lecţiuni elementare de agricultură, după Prefaţă, Introducere – (cuvânt de deschidere):

Partea a doua a agriculturii / Zootehnia specială / Albinele (p.165-171)

1. Educaţiunea albinelor; 2. Felurile de albine; 3. Trântorii; 4. Uvrierele (în traducere din franceză,
albinele lucrătoare); 5. Prisaca; 6. Alegerea roilor; 7. Alegerea stubeilor; 8. Prinderea roilor; 9.
Recolta produsului; Ingrijiri date albinelor în fiecare luna; 20. Boalele; 21 si 22 – Îndemnuri ca
Românii să nu lase din mână lor creşterea albinelor. La pag. 245, sub titlul ''Stupii'' se face în
câteva rânduri o referire la iernare. O menţiune utilă stuparilor rezultă din formularea; Îngrijiri
date albinelor în fiecare lună, aflată mai sus în text, la nr.9.
Majoritatea revistelor pentru apicultori au, sau ar trebui să aibă o rubrica permanenta Calendar
apicol, care prezintă o problematica lunară dedicată clar unui public ţintă şi anume stuparul
începător. Ar fi de-a dreptul absurd să acceptăm idea că un apicultor cu oarecare experienţă
practică nu cunoaşte temeinic toate lucrările pe care trebuie să le execute în diverse perioade
ale evoluţiei fireşti, corelate cu manifestările ciclice sezonale caracteristice albinelor pe parcursul
întregului an apicol, cuprinzând sezonul activ şi sezonul rece.
Edouard Bertrand (1832-1917) - considerat părintele calendarului apicol a scris cartea intitulată
''La Conduire du Rucher''. Într-o ediţie din 1960, 304 pag., 149 de ilustraţii, tipărită în Elveţia s-a
păstrat fără schimbare faţă de prima ediţie partea consistenta a lucrării intitulată '' Calendar'',
care-i confera o valoare incontestabilă volumului.
Datorită stilului sau limpede, Calendarul ingrijirilor lunare din Operele lui Ion Ionescu este
accelibil şi pentru stuparii din vremurile noastre. Se cuvine să menţionăm că într-o prezentare a
Moşiei Brad, la punctual 7 apărea ''prisaca într-o livadă de pruni, constituită din 38 de stupi''.
Autorul Operelor este convins că a creşte şi a îngriji albine este posibil şi profitabil oriunde ''cu
puţină cheltuială şi fără multă muncă'' , echivalând activitatea cu un izvor considerabil de avuţie
agonisită.
Studiul introductiv amintit mai sus este intitulat Viaţa şi opera lui I. Ionescu dela Brad, din care
se desprind idei şi concepte fundamentale, de fapt ''un sistem închegat de o consegvenţă si o
logică desăvârşite''. Proprietatea, echivalată cu libertatea, munca atat cea fizică, dar mai ales cea
spirituala, adică ştiinţa sunt izvoare de prosperitate şi de bunăstare. Stiinţa se cultivă şi se
împărtăşeşte din şcoală, care trebuie să se întemeieze pe activităţi practice.
-Mic Dicţionar Enciclopedic, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, 1908
pag.:''Agronom, economist şi statician roman. Membru de onoare al Academiei, 1884.
Intemeietorul ştiinţei agricole în România. Contribuţii însemnate în organizarea primelor
experiente agricole, a fermelor model, Vicepresedinte al Comisiei proprietăţii din Tara
Românească în timpul revoluţiei din 1848. Rol însemnat în înfăptuirea reformei agrare din
1864. Monografii privind agricultura: Excursion agricole dans la plaine de Dobroudja,
Agricultura romană în judetul Dorohoi, Agricultura română în judeţul Mehedinţi, Agricultura
română în judeţul Putna
- ''marele titan al atâtor realizări'', cf. Ioneştii de la Brad, studiu genealogic şi istoric, Editura
Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992, 48 pag. 1 fig. Si arborele genealogic ISACESCU IONESCU de
la Brad (n. Roman la 24 VI 1818, dec. Brad la 16 XII 1891)
-Autorii publicaţiei, Gh. Burlacu şi M.S. Rădulescu, prezintă pe ultima filă un rezumat al
sacesteia în limba franceză, încheiat astfel: ,,Nous considerons que notre etude remplit une
lacune concernant la connaissance genealogique de grandes personalites qui ont realise I'
Union de 1859, dont le spectre social se profile dans la deuxieme moitie de ce siecle. Donc
''restituere aliquem in integrum et historicae''.
- Lupşan, V.I. Introducere în Istoricul apiculturii româneşti, Editura Efi-Rom, Târgul-Mureş,
201, 158 pag.
Din descrierea apiculturii bucovinene în această lucrare am reţinut o frază foarte
sugestivă:''manualele agricole ale lui Ion Ionescu de la Brad editate în anul 1846 la Iaşi care
conţineau importante capitole referitoare la apicultură au avut o influientă benefică în
nordul Moldovei si Bucovina''.
- Revista naţională cu apariţie lunară neîntreruptă (de 102 ani!) din anul 1916 si până în
prezent ,, România apicolă,, , publicaţie a Asociaţiei Crescatorilor de Albine din România, -
organizaţie înfiinţată în urma cu 145 de ani!, la 1873 - a cuprins în portofoliu său o serie de
materiale diverse, inclusiv rezultate ale cercetarii ştiinţifice care atestă stupăritul ca
preocupare importantă în spaţiul de interferenţe din arealul românesc.
-Economia stupilor acum întâi izvodită şi dată de Ioan Molnar, doctorul de ochi în marele
Principat al Ardealului, Viena, 1785, 188 pag.+ 10 file.
(n. Sadu la 1749, d. 16 III 1815, Sibiu). Într-un stil concis, clar dar mai ales deosebit de
convingator Petru Maior îl numeşte ''bărbat din cei mai vrednici români în Ardeal''. Facem
menţiunea că această publicaţie este de fapt prima lucrare ştiinţifică în domeniul ştiinţei
agricole scrisă în româneşte.
Are o parte teoretică în 13 capitole şi una practică în 16 capitol, ambele fiind considerate
deosebit de valoroase. Intrucât a fost la vremea respectivă o lucrare foarte solicotată, s-a
tipărit a doua ediţie la Sibiu, având titlul ''Povăţuire cu praxis către sporirea stupilor''.
-Profesorul N.Săulescu într-un volum intitulat Oameni mari în slujba agriculturii şi dedicat
studenţilor agronomi, publicat în 1965 la Editura Tineretului, 238 pag., evidenţiază
multiplele laturi ale personalităţii lui Ionescu de la Brad, în primul rând setea lui de ştiinţă şi
înclinaţia exemplară către agricultura practică. Îl numeşte mare pedagog, având o minte
clară, un suflet bun, însetat de dreptate.
-ELEMENTE CONCLUZIVE
La două sute de ani de la naşterea sa sunt unanim recunoscute valoarea concepţiilor
sale în multiple planuri, cât şi autoritatea ştiinţifică consacrată datorată marcantei sale
personalitaţi.
Ion Ionescu de la Brad apare în conştiinţa colegilor săi, cât şi a majorităţii covârşitoare a
specialiştilor în domeniul agricol şi nu numai, ca primul specialist în zootehnie al ţării.
Afirmaţia profesorului Gh. Ionescu-Siseşti. Având în vedere vasta operă a celui aniversat, cu
siguranţă se vor mai publica numeroase studii. S-a bucurat încă din timpul vieţii atât în ţară
cât şi în străinătate de aprecieri elogioase, fiind considerat şi astazi un enciclopedist.
Accentuăm într-un final idea omniprezentă, veşnic valabilă a rolului personalităţilor în
istorie, cu aplecare înspre istoria culturii şi civilizaţiei. După atâtea decenii ele pot constitui
exemple solide, temeinice şi pentru generaţia tânără de astăzi. Ion Ionescu de la Brad a
pledat în mod constant pentru marile idei ale progresului uman atât în branşa sa, cât şi în
activităţi social-politice. Cărturar patriot el este unul din fruntaşii Revoluţiei de la 1848 din
Ţările Române.
Într-un domeniu de importanţă majoră pentru România a pus în permanenţă accentul
cuvenit pe latura experimentala, insuflând şi discipolilor săi spiritual de observaţie şi
interesul pentru cercetare.Prin tot ce a facut si-a castigatadmiratia binemeritata a
generatiilor. Profesorul Ion Ionescu de la Brad ramane in Cartea de aur a istoriei neamului
ca deschizator de drumuri noi, fondator al stiintei agricole din Romania, intemeitor al
invatamantului superior agricol. Izbanda sa este rezultatul unei activitati pe multiple planuri
dedicate pe durata intregii sale vieti, rezultatul perseverentei si al daruirii pentru cauza
agriculturii in general. In permanenta a militat pentru ca lucratorii agricoli sa beneficieze de
masuri menite sa le ridice nivelul material si sa le inbunatateasca starea sanitara si culturala.
Revenind in actualitate, o paradigma completa, convingatoare dar trista desigur ca nu
poate sa ne placa: In epoca noastra ,cea pe care o traim in asa numitul post comunism , se
poate observa fara prea mare efort cat de departe de KLEOS=glorie. Harnicia, valorile sale
intrinseci s-au nascut la tara, desi in ultima vreme au inceput sa se cam ofileasca.
La 200 de ani de la nasterea sa inca putem sustine ca Ion Ionescu de la Brad sa incadrat
perfect prin tot ce a facut in zona ,,savoir faire'' , insotindu-se de o bogata publicistica.
Exemplul este mama didacticii. Publicistica lui este una cu nuante profund practice, gen
calendar, autorul manifestand o grija permanenta de perfectionare, de aducere la zi.
Harnicia si iscusinta albinelor nu puteau sa nu lase urme adanci in preocuparile si in stilul sau
de lucru. Dulceata graiului romanesc de la acea data, cu unele influente, imprumuturi din
limba lui Voltaire, rezultat al stagiilor de formare profesionala in Franta este chiar
impresionanta.
S-a spus de catre un inalt demnitar din timpurile recente ca ea, albina este cel mai bun
prieten al omului. Albinele sunt creaturi miraculoase. In plus mai exista o paradigma
esentiala, deosebit de importanta , pentru ca societatea actuala trebuie sa reuseasca sa
constientizeze in cel mai inalt grad - pana nu este prea tarziu - modalitatile cele mai
concrete, practice si eficiente pentru evidentierea rolului albinei si a multiplelor functii ale
stuparitului in ansamblu , in primul rand din punct de vedere al conservarii diversitatii
biologice in cadrul ecosistemelor actuale. Albina ajuta la obtinerea certificatului de sanatate
ecologica. Stiinta inseamna putere, adevar care in zilele din urma este recunoscut la
valoarea cuvenita, puternic sustinuta financiar in tarile avansate. La noi , cercetarea merge
de mai multa vreme cu frana de mana cumva anapoda , gripata , unii decidenti nereusind sa
atraga fondurile absolut necesare unui sector vital pentru economia nationala.
Avem dreptul si obligatia sa ne cunoastem istoria , credinta si neamul , sa nu mai
refuzam sa ne uitam in istorie: suntem in Anul unitatii de credinta si de neam , in anul
Centenarului Romaniei.
Sa respectam noi , generatia de azi mostenirea naturala si cultural - spirituala a tarii
noastre , pentru a ramane inradacinata in fibra noastra . Chiar asa blajini si mediaocri cum
suntem noi , romanii - caracterizare apartinand unor starini de neam si tara, apropierea,
dragostea pot fi valori definitive si definitorii.
Stuparitul , acest ,,job'' traditional a fost si este fara indoiala un domeniu fascinant al
agrozootehniei, dar care este pe cale sa devina in deceniile din urma o afacere tot mai
riscanta. Sunt mai multe cauze ale esecului in stupina si la noi, dar si in alte tari din Europa
sau pe alte continente. Pentru multi dintre noi, indiferent de varsta, albina, stupul pot fi
pedagogi excelenti.Trendul constientizarii acestui mare adevar este unul mereu - in
permenenta - pozitiv, nu poate sa apartina vreunei mentalitati invechite. Reusita depinde in
mare masura de resusucitarea sistemului educational pentru ca valorile sunt acelea care duc
inainte societatea.