Doar o părere

Ec. Ştefan Manea

0722478660
Atunci când un om lucrează într-un domeniu care-i face plăcere sau activitatea
lui este strict legată de acel domeniu, este firesc să gândească şi să caute soluţii
pentru îmbunătăţirea muncii în acel domeniu, precum şi firesc este să
acţioneze pentru înlăturarea unor obstacole ce stau în calea desfăşurării
normale a activităţii în acel domeniu.

De peste 20 de ani scriu articole la revista România apicolă pe diverse teme

legate în general de activitatea apicolă. Am tratat strict domeniul apicol precum
şi probleme în legătură cu apicultura pe care revista le-a catalogat corect ca
fiind opinii. Concret am arătat şi criticat stângăciile sau chiar reaua intenţie ale
unor autorităţi ale statului legate de activitatea apicolă în România.
Singurul domeniu din apicultură de care ne-am ferit a-mi da cu părerea a
fost cel legat de patologia apicolă. Am considerat că, despre bolile albinelor,
singurii care au dreptul sa se pronunţe sunt cercetătorii precum şi apicultorii -
medicii veterinari, farmacişti, chimişti, condiţia sine-qa-non este ca aceştia să
fie şi apicultori.
În ce mă priveşte, eu nu am nici un fel de specializare în vreunul din aceste
domenii, sunt un apicultor cu vechi state şi atât. Mai mult cu regret trebuie să
recunosc faptul că, eu şi chimia, ca ştiinţă, suntem două paralele. Dar,
pasiunea pentru apicultură m-a determinat ca de-a lungul anilor să privesc cu
atenţie - uneori cu admiraţie, alte ori cu amărăciune - la tot ce se întâmplă în
apicultura românească. În favoarea mea pe acest domeniu este dar faptul că
practic apicultura de peste 60 de ani. În tot acest timp am citit mult, inclusiv
despre bolile albinelor, am ascultat de fiecare dată când am avut ocazia,
prelegerile specialiştilor pe această temă. Studiul şi practica apicolă mi-au
plăcut atât de mult încât orice informaţie odată capătată nu am uitat-o
niciodată.
Motivaţia acestui articol o reprezintă dezbaterile din mass-media din ultimile
două săptămâni generate de pandemia care a lovit atât de greu întreaga
omenire. Cotidianul naţional JURNALUL din 27 ianuarie 2021 dezbate pe larg
acţiunea medicamentului de uz veterinar IVERMECTINA în prevenirea şi

1
tratarea bolii numită COVID-19. În aceste zile, dezbateri ample am văzut atât în
presă scrisă cât şi în audio-vizual.
În legătură cu tratamentul atât de temutei boli cu IVERMECTINA, vin cu
argumente pro şi contra cei mai mari specialişti în domeni, atât din ţară, cât şi
din lumea întreagă. Şi este normal să fie aşa, având în vedere situaţia extrem de
gravă cu care se confruntă omenirea în această perioadă.
Dar intenţia mea nu este să comentez despre acţiunea IVERMECTINEI asupra
COVID-19. O atare îndrazneală nu ar face decât să jigneasă pe aceşti titani ai
medicinii umane.
Intenţia mea este de a afla în ce măsură medicamentul de uz veterinar
IVERMECTINA ar putea fi folosit în tratamentul unor boli la albine. Din
informaţiile primite recent pe toate canalele mass-media şi recitind parte din
capitolele cărţii doctorul I. Ogradă - Bolile şi dăunătorii albinelor - am îndrăznit
să cred că IVERMECTINA ar putea fi folosită şi în tratarea unor boli ale
albinelor.
În primul rând, literatura de specialitate spune că IVERMECTINA se foloseşte
cu precădere pentru tratarea unor specii de animale, de paraziţi interni şi
externi. Dintre paraziţii externi la animale se numără şi acarienii. Ori ştim cu
toţii că parzitul varroa destructor este tot un acarian. Asta dacă ne referim doar
la cea mai temută boală a familiilor de albine.
Varroa destructor este doar una dintre bolile parazitare la albine, ori Ogradă
spune că mai sunt încă 5-6 boli parazitare, care după gravitatea răului pe care-l
pot face famililor de albine, nu sunt deloc de neglijat.
Şi dacă IVERMECTINA tratează animalele de paraziţii interni la albină, tot
parazit intern este şi nosema apis. Nosemoza este una dintre cel mai de temut
boli la albine. Provoacă diaree, scurtează drastic viaţa albinei, mergănd uneori
până la decimarea stupinei. Până nu demult, tratamentul împotriva nosemozei
la albine s-a făcut cu medicamentul veterinar Fumidil B. Ori după spusele
specialiştilor, Fumidelul B este tot un antibiotic şi pe acest motiv a fost interzis.
Până la interzicerea produsului Fumidil B întratamentul nosemei apis,
complementaritatea acestuia cu produsul Protofil, tineau bine în frâu
manifestările nosemozei asupra albinelor.
Având în vedere acest aspect, consider că drumul spre o cercetare ştiinţifică
cu IVERMECTINA este deschis şi pentru tratamentul nosemozei.

2
 Tot specialiştii ne mai spun că IVERMECTINA are proprietăţi antivirale. Ori
fiecare apicultor cu ştate mai vechi în practica apicolă , a avut neplăcuta
surpriză să constate o dată la câţiva ani, în timpul verii o depopulare masivă a
familiilor de albine. Uneori depopularea este atât de mare încât în stupii mari
rămâne o mână de albine şi matca iar puietul rămâne în cea mai mare parte
descoperit. Personal m-am confruntat cu această problemă, în anul 1986
precum şi în 2019. În acel an 1986 am dus probe la laboratorul de patologie
apicolă al I.C.D.A. şi mi s-a spus că nu este vorba de vre-o intoxicare. Şeful de
laborator al I.C.D.A. mi-a spus că este vorba de nişte tulpini de viruşi şi că în
lume se cunosc cca 13 tulpini diferite de viruşi la albine. Ulterior am aflat că
numărul lor a crescut la 17. Tot atunci mi s-a spus că principalul vinovat – dar
nu singurul - pentru răspândirea acestor viruşi este parazitul varroa jacobsoni
(aşa se numea în acea perioadă, acarianul varroa destructor).
Şi în 2019, fenomenul de depopulare masivă s-a manifestat în mai multe
zone din ţară, începând cu a doua parte a verii. Despre depopularea din 2019
mi-a relatat şi un cunoscut apicultor prahovean - şi nu numai – care are stupină
staţionară, într-o zonă doar cu păşuni, pomi fructiferi şi păduri. În acea zonă
pomi fructiferi se stropesc primăvara până la înflorire.
După I. Ogradă, în lume se cunosc mai multe feluri de boli virotice, unele
dintre ele odată instalate, produc perturbări majore desfăşurării normale a
activităţii în apicultură. Iată deci încă o motivaţie pentru care merită să fie
studiată cu atenţie o posibilă acţiune benefică a IVERMECTINEI în tratarea
bolilor la albine.
Mergând mai departe cu raţionamentul cred că am putea să îndrăznim a ne
pune întrebarea - oare IVERMECTINA ar fi posibil să aibă şi o acţiune benefică
pentru apicultură şi în cazul bolilor bacteriene? Nu am descoperit indicii în
acest sens, dar, ar fi extraordinar de bine dacă s-ar cerceta şi pe această latură.
Ar fi necesar deoarece, după ştim, tratamentul cu antibiotice la albine este
strict interzis de mai bine de 20 ani.
Desigur IVERMECTINA nu este un panaceu universal, dar după amploarea
preocupările naţionale şi internaţionale în jurul acestui medicament veterinar,
precum şi după statutul specialiştilor, a oamenilor de ştiinţă români şi
internaţionali, care dezbat efectele medicamentului respectiv asupra sănătăţii
oamenilor dar şi a animalelor, sunt convins că merită ca nişte oameni
competenţi să ia în calcul o cercetare, o posibilă actiune benefică şi în
combaterea bolilor sau măcar a unor boli la albine.

3
 Cred că de această problemă atât de importantă ar trebui să se ocupe, în
primul rând cercetătorii din I.C.D.A. şi la nevoie cu sprijinul unor colaboratori.
Aşa s-a întâmplat ani buni după ce profesorul Harnaj a înfiinţat Institutul de
Cercetare Apicol – aşa cum se chema atunci, actualul I.C.D.A. Ar fi extraordinar
de bine dacă actualii salariaţi din conducerea I.C.D.A. ar porni o acţiune
concretă în cercetare şi aprofundarea cercetării în vederea găsirii unei posibile
acţiuni benefice a medicamentului IVERMECTINA pe latura, dragă nouă
apicultorilor de descoperire a unor posibilităţi, a unui pas înainte în tratarea
bolilor la albine.
După cum am constatat eu până la această vârstă, adevăraţii oameni de
ştiinţă sunt fericiţi dacă sunt consultaţi şi dacă sunt rugaţi să se implice într-o
activitate de cercetare legată de calificarea domeniilor lor. Pe aceşti oameni
minunaţi îi călăuzeşte în viaţă, în primul rând dorinţa de a descoperi ceva
benefic pentru oameni şi pentru omenire.
Pornind de la acest adevăr, o acţiune pe această temă, odată pornită –
normal şi de dorit de către I.C.D.A., să fie despistaţi pentru a fi consultaţi cât
mai mulţi posibil specialişti care ar putea să-şi aducă contribuţia la rezolvarea
temei propuse. Oamenii de ştiinţă de la academiile agricole şi medicină-
veterinară ar putea să aibă o contribuţie majoră în acest domeniu. Nu trebuie
să existe vre-o reţinere, nici de jenă dar mai ales nici de orgolii în a iniţia o
colaborare cu aceşti oameni de ştiinţă.
Printre calităţile pe care le-am apreciat la cel care a fost Ing. Aurel Mălaiu -
director general al I.C.D.A. cca 35 ani, a fost aceea că omul acesta a ştiut foarte
bine să lucreze cu oamenii mai deştepţi decât el. A ştiut să-i apropie şi să
colaboreze.
În speranţa că I.C.D.A. va porni o acţiune care ar putea să se transforme într-
o temă de lucrare ştiinţifică, îmi închei articolul cu specificaţia că a fost - DOAR
O PĂRERE.
Exact pe teme de cercetare, un clasic în viaţă, afirma acum câteva zile că -
‘’lucrările mari au începuturi mărunte’’.