Cuprins

Unitatea de învăţare 4. – Istoria metodelor de proiectare a

sistemelor informatice................................................................. 2
Strategii de abordare a proiectării sistemelor informatice. ......... 7
Arhitectura generală a unui sistemul informatic. ...................... 11
Arhitectura sistemelor informatice financiar-bancare .............. 13
Sisteme integrate de gestiune a întreprinderii. .......................... 15

Înţelegerea evoluţiei metodelor de

proiectare
Însuşirea strategiilor de abordare a
proiectării unui sistem informatic
Înţelegerea arhitecturii generale a unui
sistem informatic
Înţelegerea elementelor arhitecturale ale
unui sistemelor informatice financiar-
bancare şi a sistemelor informatice
integrate

1
Unitatea de învăţare 4. – Istoria metodelor de proiectare a sistemelor
informatice.

De-a lungul timpului, metodologia

proiectării a cunoscut diferite etape.
Curentul de gândire francez a propus
următoarea clasificare a metodelor de 00:00
proiectare:
 Metode ierarhice
 Metode sistemice
 Metode orientate obiect
Aceste etape sunt în strânsă corelaţie
cu evoluţia tehnologiei informaţionale,
precum şi cu descoperirile din
Timp necesar: 175 minute domenii corelate.
După parcurgerea unităţii
Astfel, domeniul cibernetic şi-a adus
veţi fi în măsură să contribuţia în ceea ce priveşte
răspundeţi la întrebările: abordarea sistemică pe care o aplică
 Care este evoluţia unele metode.
metodelor de
proiectare a Metode ierarhice.
sistemelor
informatice de-a
lungul timpului?
Înainte de cristalizarea metodelor
 Care sunt strategiile ierarhice au existat metodele timpurii
de abordare a concretizate în abordări empirice ale
proiectării unui proiectării sistemelor. Metodele
sistem informatic? ierarhice au apărut în anii ’60-’70 ca
 Care este arhitectura urmare a experienţei acumulată în
generală a unui anii premergători.
sistem informatic?
În cadrul acestor metode se punea un
puternic accent asupra funcţionalităţii
sistemului. Aplicaţiile şi sistemele
erau proiectate luând în calcul
funcţiunile pe care acestea trebuiau
să le îndeplinească.
O asemenea abordare permitea realizarea unor modele funcţionale la
nivel local. În momentul în care un asemenea model se încerca să fie aplicat
la nivel global, se constata că datele, prin maniera de organizare a acestora,
nu permiteau acest lucru. Era ignorată, într-o asemenea abordare, structura şi
“lizibilitatea” datelor în detrimentul funcţionalităţii. O problemă era
descompusă pe criterii funcţionale într-o ierarhie de subprobleme. Acest
proces era unul iterativ (se relua) până în momentul în care respectivele
probleme nu mai puteau fi descompuse.

2
 P1

P11 P12

P111 P112 P113 P121 P122

P1211 P1212

Se construia astfel, un arbore de funcţii care trebuia întreţinut ori de câte

ori intervenea o schimbare fie a legislaţiei fie a mediului de afaceri. Problema
era descompusă în subprobleme şi aferent acestora erau proiectate şi
realizate funcţii care să asigure rezolvarea acesteia. Avantajele unei
asemenea metode erau :
 timpul redus de dezvoltare
 complexitate scăzuta a realizării respectivelor funcţii.
Dezavantajele acestor metode constau în faptul ca mentenanţa unui
asemenea sistem ridică numeroase probleme, deseori insurmontabile. Astfel,
datorită mediului de afaceri caracterizat de o dinamică continuă, apăreau
deseori schimbări, atât în formularea problemelor, cât şi în modul de rezolvare
a acestora. Aferent acestor schimbari, echipele de proiectanţi trebuiau să
regândească anumite probleme.
De cele mai multe ori, rezolvarea într-o asemenea abordare a unei
subprobleme atrăgea după sine modificari în lant, pe cale ierarhică atât
ascendent cât şi descendent.
Monitorizarea acestor probleme era posibila în cazul sistemelor mici şi de-
a dreptul imposibilă pentru sistemele mari. Cu cât un sistem era mai mare cu
atât exista riscul ca acesta să „se prăbuşească” sub propria-i greutate.
Exemple de astfel de metode :
 SADT (Structured Analysis Design Technique)
 JSD (Jackson Structured Design)
SADT – a oferit una dintre primele abordări a proiectării proceselor cunoscând
o largă răspândire către sfârşitul anilor 60 prin extensia sa IDF0 (Integrated
computer aided manufacturing DeFinition) dezvoltată în cursul deceniilor
următoare cu sprijinul şi supervizarea departamentului apărării al SUA.
Modelarea proceselor are la bază activitatea care consumă intrări şi produce
ieşiri, intrările şi ieşirile putând fi atât informaţii cât şi produse, cărora li se
asociau mecanismele care reprezintă resursele umane, materiale şi software
mobilizate de fiecare activitate (o activitate poate deci să facă apel la alte
mecanisme atunci când se revizuieşte un proces) precum şi controlul care
corespunde informaţiilor privitoare la restricţionarea respectivei activităţi fără
ca aceasta să fie modificată în vreun fel de acestea. „Cărămida de bază” a
acestei metode de bază este redată în imaginea de mai jos.

3
 Control

Intrări Activitate Ieşiri

Nr.

Mecanisme

Ieşirea unei asemenea structuri poate fi intrare într-o altă asemenea

structură. SADT utilizează şi alte convenţii grafice complementare pentru a
indica dacă intrările sau ieşirile unei activităţi sunt inter-relaţionate între ele cu
conectori logici ŞI, SAU ori SAU EXCLUSIV. Se recomanda limitarea la 6 a
numărului de activităţi care obliga adoptarea unei viziuni ierarhice a procesului
(se lua în discuţie descompunerea funcţională ) care facilita o numerotare
zecimală a activităţilor. Dacă această recomandare nu era respectată,
navigarea între diferitele nivele de detaliere oferea o viziune de ansamblu
greu de urmărit datorită excesului de informaţii. Ajutător în această metodă
era desemnarea unei activităţi cu ajutorul unui verb iar a intrărilor şi ieşirilor cu
ajutorul substantivelor. În cazul acesta, reprezentarea grafică anterioară
poartă denumirea de actigramă. La fel de bine, poate fi utilizat şi un graf în
care substantivele sunt trecute în nodurile grafului iar pe arce sunt trecute
verbele corespunzătoare arcelor. În acest caz vom vorbi de datagrame. 00:15
Realizaţi un referat de maxim 2 pagini prin care să puneţi în
evidenţă caracteristicile metodelor de analiză şi proiectare
structurată. Folosiţi ca sursă de inspiraţie www.wikipedia.org
căutând termenii Structured Systems Analysis and Design
Method.

Metode sistemice.

Între anii ’70-’80, datorita progreselor realizate în domeniul ştiinţelor

sistemice, coroborat cu studiile în domeniul algebrei relaţionale, la care o
contribuţie remarcabilă a avut cercetătorul american E.F.Codd, au fost puse la
punct metodele sistemice. Într-o asemenea abordare se acordă o atenţie
sporită modului de organizare a datelor. 00:25
Astfel, au fost introduse conceptele unei redundanţe1 a datelor controlată,
în scopul menţinerii atât a structurii unitare a acestora, cât şi a funcţionalităţii
lor. Ceea ce au adus nou aceste metode a fost abordarea organizaţiei
folosind teoria sistemelor.
Într-o asemenea situaţie, datele erau modelate în conformitate cu nişte
reguli bine definite şi utilizate în cadrul metodelor sistemice prin intermediul
1
Prin redundanţă a unei date înţelegem stocarea ei în mai multe locaţii pe discul
calculatorului. De exemplu, denumirea unui partener poate să apară pe mai multe documente
cum ar fi: pe factură, pe avizul de expediţie, pe comandă, pe ordinul de plată etc.

4
diferitelor modele. Se încerca astfel să se vina în întâmpinarea problemelor
ridicate de către metodele ierarhice şi în mare parte s-a şi reuşit rezolvarea
acestora. S-a realizat separarea prelucrărilor de date şi s-au introdus cele trei
nivele de abstractizare introduse de ANSI/SPARC – nivelul conceptual, logic
şi fizic.
Datele cu privire la o anumită entitate erau stocate în cadrul unui model
relaţional într-un singur loc şi toate celelalte referiri la acestea erau realizate
prin intermediul codurilor şi al relaţiilor proiectate, având în vedere modelul
relaţional. Astfel, modificarea datelor se realiza o singură dată iar această
modificare era vizibilă la nivel global. Modelul relaţional şi metodele sistemice
au oferit un răspuns cerinţelor indiferent de nivelul de la care veneau aceste
cerinţe local sau global. Ştergerea unor date într-un asemenea model era
posibilă doar în cazul în care nu existau referiri la acele date asigurându-se
astfel integritatea referenţială a datelor.
În lucrarea „Proiectarea Sistemelor Informatice”, prof. univ. dr. Victoria
Stanciu prezenta nivelurile de abstractizare a datelor şi prelucrărilor ca în
imaginea de mai jos.

Conceptual (MCD)

Datelor Logic (MLD)

Fizic (MFD)

Modelul
Conceptual (MCP)

Prelucrarilor Logic (MLP)

Fizic (MFP)

Metode reprezentative pentru abordarea sistemică sunt :

-AXIAL 00:32
-MERISE

Realizaţi un referat de maxim 2 pagini prin care să puneţi în

evidenţă caracteristicile metodei de analiză şi proiectare Merise.
Folosiţi ca sursă de inspiraţie legătura:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Merise_(informatique).

Metode orientate obiect.

În anii ’90, datorită unei noi tehnici de programare apărute la nivelul

limbajelor de programare, s-a extrapolat acest concept şi la nivelul metodelor
00:40

5
de proiectare. Conceptul de bază în jurul căruia s-a construit metodologia de
proiectare orientată obiect este obiectul.
Aferent acestui concept au apărut metodele orientate obiect.
Dacă în cadrul metodelor sistemice totul se focaliza în jurul conceptului de
entitate, în cadrul metodelor orientate obiect în centrul atenţiei se găseşte
obiectul.
Un obiect constituie o abstractizare a unui concept similar din lumea reală.
Ceea ce are în plus un obiect faţă de o entitate este că, pe lângă datele
care descriu respectiva entitate sau respectivul obiect, obiectul mai conţine şi
metodele de prelucrare a datelor conferind acestuia o componentă
comportamentală care nu putea fi realizată cu nici unul din conceptele
specifice metodelor de proiectare anterioare.
Astfel, dacă pentru a stoca datele despre o persoană în cadrul modelelor
aferente metodelor sistemice, pe lângă alte informaţii stocam şi data de
nastere, un obiect care descrie o aceeaşi persoană ar puteă să conţina pe
lângă datele conţinute în cadrul metodelor sistemice şi metode (proceduri) de
prelucrare a respectivelor date cum ar fi VârstaPersoană() care ar returna
diferenţa dintre anul curent şi anul naşterii respectivei persoane.
Comunicarea între obiecte se realizează pe bază de mesaje iar relaţiile
dintre aceste obiecte trebuie privite dintr-o triplă perspectivă :
 statică
 dinamică
 funcţională.
Metodele orientate obiect încearcă să reprezinte realitatea înconjurătoare
prin construirea unor ierarhii de obiecte. Acestea au o existenţă proprie în
cadrul unor asemenea sisteme.
Obiectele aduc avantajul încapsulării, moştenirii şi polimorfismului faţă de
entităţile metodelor sistemice.
Un sistem conceput având la baza o metodologie orientată obiect va putea
fi mult mai uşor întreţinut decât cele dezvoltate prin celelalte două metode.
Astfel, metodele orientate obiect aduc cu ele o puternică refolosire a
codului, reducând la minim efortul de mentenanţă a unui sistem informatic.
Metode reprezentative ale acestei abordări sunt :
 UML
 OMT
 BOOCH
Limitările acestor metode constau în faptul că nu toate aspectele realităţii
pot fi modelate cu ajutorul conceptului de obiect. Conceptele noi pe care
aceste metode le introduc sunt: obiect, clasă, instanţă, stare, eveniment,
mesaj, încapsulare, moştenire, polimorfism. 00:50

Realizaţi un referat de maxim 2 pagini prin care să puneţi în

evidenţă caracteristicile metodei de analiză şi proiectare UML.
Folosiţi ca sursă de inspiraţie legătura:
http://en.wikipedia.org/wiki/Unified_Modeling_Language.

6
Strategii de abordare a proiectării sistemelor informatice.

De-a lungul timpului s-au cristalizat trei strategii în ceea ce priveşte

proiectarea unui sistem informatic:
 Abordarea top – down
 Abordarea bottom – up
 Abordarea mixtă 01:00

Abordarea de sus în jos (top-down).

În abordarea de sus în jos se porneşte de la conceptele generale modelate

într-un sistem informatic urmând ca acestea să fie detaliate ulterior. Odată ce
aceste elemente sunt stabilite, se trece la definirea detaliilor cum ar fi
parametrii, metodele şi proprietăţile. Ultima etapă în această abordare constă
în definirea detaliilor cum ar fi construirea regulilor de validare, obligativitatea
atributelor, restricţiile sau aspectele de securitate cum ar fi de exemplu chei
publice sau private.
Abordarea de sus în jos presupune mai întâi definirea de ansamblu a
proceselor şi detalierea acestora ulterior. Dată fiind această abordare, este
posibilă situaţia ca la un moment dat, să fie definite generic foarte multe
procese dar implementarea şi specificaţiile de detaliu ale acestora să
lipsească. Top-Down este aplicată pornind de la cerinţele şi obiectivele
globale ale organizaţiei către cele locale. O asemenea strategie presupune
alocarea unor importante resurse financiare şi umane. Echipa de analişti care
va proiecta un sistem informatic alegând metoda descendentă va trebui să fie
cu vaste cunoştinţe în ceea ce priveşte organizaţia şi modul de funcţionare al
acesteia. Respectivii trebuie sa gândeasca o soluţie integratoare care să
răspundă cerinţelor diferitelor nivele ale organizaţiei. Acest lucru nu poate fi
realizat dacât de către o echipă cu experienţă în proiectarea şi dezvoltarea
sistemelor şi care să fie capabilă să-şi imagineze absolut toate situaţiile
posibile ce ar putea să apară la un moment dat. Perioada de dezvoltare în
cazul utilizării acestei abordări este indiscutabil mult mai mare decât în
celelalte abordări, însă rezultatele sunt pe măsură. Odată pus la punct un
asemenea sistem, acesta “se va aşeza pentru o lungă perioadă de timp”,
nefiind nevoie să se mai piardă timp cu privire la interconectarea diferitelor
subsisteme. Viziunea unui astfel de sistem este specifică sistemelor integrate.
Un sistem integrat bun trebuie să răspunda cerinţelor informaţionale ale
organizaţiei în proporţie de 90%. Diferenţa de 10% realizându-se ori prin
adăugarea unor subsisteme care să acopere respectiva arie, ori acolo unde
este cazul prin regândirea unor fluxuri informaţionale. O asemenea abordare
atrage după sine o dezvoltare pe componente a unui astfel de sistem
informatic.
Avantajele pe care le comportă o asemenea abordare implică printre altele şi
următoarele aspecte:
 Va exista o viziune şi o gândire unitară asupra modelului sistemului.
 Va permite abordarea problemelor în totalitatea complexităţii lor luând
în calcul toate implicaţiile pe care un anumit eveniment le poate
produce în domenii conexe cu domeniul în care a apărut respectivul
eveniment.

7
  Va permite evitarea unor procese de reproiectare a anumitor sub-părţi
datorate unei abordări care nu a luat în calcul aspectele implicaţiilor în
domeniile conexe.
Dezavantajele pe care le implică o asemenea abordare presupune printre
altele şi aspectele:
 Demararea unei proiectări top down presupune desemnarea unei
echipe de specialişti care să aibă o viziune globală asupra proceselor
de afaceri. Asemenea specialişti trebuie să cunoască suficient de bine
specificul activităţii desfăşurate în diferitele domenii implicate în
procesul de informatizare. Alegerea unor astfel de specialişti comportă
dificultăţi din următoarele puncte de vedere:
o Numărul unor astfel de persoane este limitat – numărul celor
care mai au şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului este şi mai
mic iar cel al persoanelor care să cunoască şi proiectare este
aproape nul.
o Dacă există specialişti care să întrunească aceste cerinţe, atunci
ei sunt foarte scumpi fiind necesară o remunerare pe măsura
cunoştinţelor pe care le posedă.
o Chiar şi întrunind cele două condiţii anterioare, respectiva
echipă va trebui să mai facă faţă unei provocări – aceea de a
înţelege aspecte specifice activităţii organizaţiilor pentru care
proiectează respectivul sistem.
 Dacă nu există o comunicare foarte bună la nivelul echipelor de
proiectanţi coordonatoare cu cele de detaliere a proiectării s-ar putea
ca proiectul să eşueze datorită lipsei de cooperare.
 Pentru ajuta echipa de proiectanţi, organizaţiile implicate vor trebui să-
şi regândească anumite procese de afaceri. Ceea ce la nivel macro
pare simplu de realizat la momentul proiectării detaliate şi
implementării se poate dovedi un obstacol de netrecut.
 Echipa de proiectanţi trebuie să aibă o experienţă foarte mare şi să
cunoască foarte bine teoria de proiectare a sistemelor informatice şi a
metodei alese în particular.
 Timpul de proiectare în cazul uneia asemenea abordări este mare –
luni sau chiar ani în funcţie de complexitatea domeniului şi a activităţii.
 Răspunsul pe care îl oferă o asemenea abordare nu este întotdeauna
cel aşteptat de un anumit utilizator. Acest lucru trebuie interpretat în
sensul că nu toate cererile unui anumit utilizator vor putea fi satisfăcute
dată fiind abordarea globală a problemelor. De exemplu, un utilizator
doreşte ca într-un anumit raport să-i fie trecut la un moment dat şi
rezultatul unei prelucrări care depinde de sincronizarea cu producerea
unui anumit fenomen extern departamentului său. Respectivul utilizator
primea înainte de implementarea noului sistem raportul său datorită
unei abordări a proceselor organizaţiei care nu luau în calcul
sincronizarea cu departamentele partenere. În urma abordării unitare,
s-ar putea ca respectivul raport să nu poată fi obţinut decât ulterior
producerii anumitor evenimente care înainte nu erau vizibile şi nici
modelate de sistemul local.
 Costurile implicate de o asemenea abordare sunt foarte mari. 01:15

8
 Extrageţi succint caracteristicile abordării Top-Down. Folosiţi ca
sursă de inspiraţie legătura:
http://en.wikipedia.org/wiki/Top-down_and_bottom-
up_design#Top-down_approach.

Abordarea de jos în sus (bottom-top).

Abordarea de jos în sus reprezintă într-o oarecare măsură opusul metodei de

modelare de sus în jos. Echipa de proiectanţi va demara proiectarea prin
specificarea tuturor detaliilor care ulterior vor fi referite în structuri ulterioare.
Pe măsură ce aceste detalii vor fi stabilite, tot mai multe structuri vor fi puse la
dispoziţia echipei de proiectanţi în scopul utilizării în definirea proceselor. 01:20
Acestea vor fi definite ultimele, utilizând toate rezultatele muncii anterioare.
O asemenea abordare va avea întotdeauna drept rezultat un set de
specificaţii de integrare complet. La un moment dat în timp, doar unele dintre
specificaţii sunt disponibile (dar acestea sunt complete) iar setul complet de
specificaţii este disponibil abia la finalizarea sarcinilor de modelare.
Avantajele pe care le comportă o asemenea abordare implică printre altele şi
următoarele aspecte:
 Pemite demararea simultană a procesului de proiectare a unui sistem
informatic din mai multe departamente.
 Prezintă o probabilitate mai ridicată de a oferi răspuns exact cerinţelor
utilizatorilor.
 Presupune un timp de proiectare mult mai redus dat fiind faptul că nu
adresează decât un anumit subdomeniu al organizaţiei care va fi expus
schimbului de informaţii cu celelalte subdomenii.
 Specialiştii implicaţi nu trebuie să cunoască neapărat activitatea pe
ansamblu a organizaţiei ci doar aspectele necesare externalizării
datelor şi informaţiilor subdomeniului implicat în colaborarea cu
celelalte subdomenii. Acest fapt poate conduce la desemnarea unor
echipe formate din mult mai puţini specialişti cu cunoştinţe nu la fel de
vaste ca cei ceruţi de o abordare de sus în jos.
 Costurile implicate de o asemenea abordare sunt mult mai reduse
decât cele implicate de abordarea de sus în jos.
Dezavantajele pe care le implică o asemenea abordare presupune printre
altele şi aspectele:
 Dacă ulterior se va dori integrarea diferitelor abordări s-ar putea să se
constate că o bună parte dintre modelele elaborate separat nu
corespund cerinţelor globale astfel că vor trebui reproiectate.
 Costurile în perspectiva integrării s-ar putea să le depăşească pe cele
pe care le implică abordarea de sus în jos.
 Nu există o viziune şi o gândire unitară asupra sistemului.
 Nu permite o abordare globală a problemelor organizaţiei.
Propun următoarele măsuri de maximizare a avantajelor şi de reducere
riscului de apariţie a unui eşec în procesul de proiectare:
 Desemnarea unor specialişti care să aibă o bogată experienţă în
domeniul proiectării. Acest lucru se poate realiza prin angajarea unei

9
 firme de proiectare cu experienţă în domeniul modelării sistemelor care
să fie asistată de specialişti ai organizaţiei implicate.
 Respectarea unor şabloane de proiectare propuse de un anumit
standard şi consecvenţa în utilizarea respectivelor şabloane.
01:30
Completaţi tabloul comparativ între cele două abordări
evidenţiind în paralel avantajele şi dezavantajele existente între
cele două.
Top - Down Bottom - Up

Avantaje:
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
Avantaje:
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................

Dezavantaje:
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
Dezavantaje:
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................
...........................................

Abordarea mixtă.

Această abordare permite dezvoltarea unui sistem informatic prin

alternarea metodelor şi instrumentelor, specifice celor două strategii
anterioare, în funcţie de influenţa şi condiţionarea a diverşi factori externi.
Astfel, o strategie top-down presupune un timp de proiectare şi dezvoltare,
incomparabil mai mare cu aplicarea unei strategii bottom-up. În cazul în care 01:40
timpul de furnizare al sistemului este mic, atunci este foarte probabil să se
recurgă la o abordare locală a problemei, respectiv bottom-up. Dacă timpul de
dezvoltare este mediu se poate recurge la o strategie mixtă. Dacă timpul
depăşeşte 2-3 ani, atunci se poate alege o abordare top-down.
Alegerea uneia din cele trei strategii este condiţionată şi de resursele
financiare disponibile. Astfel dacă suntem în situaţia unui timp scurt şi o sursă
de finanţare mare, atunci ar putea ca soluţia optimă să nu constea în
dezvoltarea prin forţe proprii a unui sistem, ci în achiziţionarea unui sistem
integrat, luându-se în calcul timpul pe care o organizaţie trebuie „să-l piardă”
cu dezvoltarea şi implementarea respectivului sistem.

10
Arhitectura generală a unui sistemul informatic.

Literatura de specialitate consideră ca elemente structurale de primă

mărime ale oricărui sistem informatic: intrările, prelucrările şi respectiv ieşirile.
Intrările trebuie privite din perspectiva tuturor proceselor care au loc la
nivel intra şi inter organizaţional şi care constituie date de intrare ale
sistemului informatic. Din punct de vedere al mijloacelor cu ajutorul cărora
aceste date sunt introduse în sistem, putem să avem introduceri: manuale,
semiautomate şi automate.
În cazul intrării manuale, datele de intrare sunt operate de utilizator,
folosind instrumente periferice de intrare: tastatură, mouse, etc.
În cazul intrării semiautomate este foarte posibil ca o intrare să fie
realizată atât manual, cât şi automat. Optarea pentru una din cele două
variante constând de obicei în nivelul tehnic al punctului de introducere. De
exemplu, o introducere semiautomată are loc în cazul unui terminal POS.
O introducere automată a datelor, presupune „culegerea” acestor date
utilizând tehnologia comunicaţiei. Astfel este foarte posibil ca transferul de
fonduri electronice să fie realizat de o manieră automatizată. În momentul în
care filiala unei bănci primeşte un astfel de ordin de transfer, de obicei el este
primit pe cale electronică. Acel dispozitiv este interconectat cu sistemul
informatic care realizează o procesare automată a respectivei informaţii. În
cazul unui ATM, se introduce informaţia de o manieră semiautomată (la
nivelul ATM se tastează codul PIN), iar tranzacţia efectivă este procesată
automat de către sistemul informatic.
Intrările automate de date pot fi de două feluri: intrări de date în timp
real (on-line) şi intrări de date de tip batch (off-line).
În cazul intrărilor automate de tip on-line se presupune că există o
legătură permanentă de comunicaţie între calculatorul băncii şi sursa de
informaţii (ATM).
În cazul unei intrări de tip off-line, legătura dintre terminal şi calculatorul
central al băncii nu este realizată în permanenţă, astfel datele introduse sunt
stocate la nivel local (ATM) şi în momentul în care conexiunea cu calculatorul
băncii este restabilită, aceste intrări sunt transmise automat şi procesate ca
atare.
În cazul intrărilor trebuie făcută distincţia între tranzacţii interne şi
tranzacţii externe. O intrare care presupune o tranzacţie externă, este o
intrare care a fost generată de apariţia unui eveniment extern organizaţiei, dar
în directă legătură cu aceasta (emiterea unui ordin de plată sau a unei facturi).
Intrările care au la bază tranzacţii interne sunt intrări generate în urma
apariţiei unui fenomen intern organizaţiei şi legat direct de procesele de
afaceri ale acesteia. Această legătură trebuie să fie prezentă şi în cazul
tranzacţiilor externe.
Prelucrările reprezintă esenţa unui sistem informatic. Majoritatea
rezultatelor sunt obţinute prin aplicarea unor prelucrări specifice asupra
datelor de intrare. Este foarte posibil ca anumite date de intrare să nu suporte
nici o prelucrare, ele fiind introduse în sistem cu scopul istorizării acestora.
Necesitatea ca o anumită intrare să suporte sau nu anumite prelucrări este
strâns legată de ieşirile care sunt aşteptate din partea sistemului. Astfel din
mai multe intrări în urma unui proces de prelucrare pot rezulta ieşiri cu un
ridicat grad de sinteză.

11
 Pentru realizarea prelucrărilor va fi necesar să se analizeze fluxul de
documente integral, care conduce la obţinerea situaţiilor de ieşire. În acest
sens vor trebui specificate: caracteristicile de prelucrare, algoritmii şi metodele
de prelucrare care se aplică datelor de intrare în vederea obţinerii rezultatelor
de ieşire. Pentru fiecare document în parte implicat în fluxul informaţional vor
trebui scoase în evidenţă modul de completare a acestora, frecvenţa şi
eventualele formule de calcul utilizate. 01:50

Furnizaţi definiţia termenului „algoritm”.

.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................

Din punct de vedere al destinatarului ieşirilor unui sistem informatic,

acestea pot fi:
o Ieşiri către alte sisteme (cazul ATM);
o Ieşiri adresate decidentului final.
În cazul în care ieşirile sunt destinate altor sisteme atunci proiectantul 01:55
sistemului va trebui să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte
protocoalele de comunicaţie utilizate. În lipsa specificării acestora transmisia
datelor de ieşire este imposibilă.
Ieşirile adresate decidentului uman trebuie să fie adecvate puterii
acestuia de înţelegere; pe cât posibil aceste ieşiri vor trebui să respecte
formatul cu care decidentul este obişnuit. Respectarea acestui format poate fi
privită ca o regulă generală de proiectare atât a intrărilor, cât şi a ieşirilor. Cei
care introduc sau extrag date şi informaţii din sistem, trebuie să poată să
realizeze acest lucru într-o manieră comună (naturală).
Din punct de vedere al conţinutului, ieşirile unui sistem informatic pot fi
clasificate:
 Ieşiri cu conţinut impus
 Ieşiri cu conţinut liber
Din punct de vedere al formei unui document:
 Cu formă impusă
 Cu formă liberă
În momentul în care ne aflăm în faţa unui document cu formă impusă,
ne aflăm în faţa unui document cu regim special. Circulaţia, modul şi regulile
de completare sunt specificate prin prevederi normative (legale).
Din combinaţia acestor două tipuri, pot rezulta următoarele variante:
 Formă impusă – conţinut impus
 Formă liberă – conţinut impus
 Formă liberă – conţinut liber
Din punct de vedere al modului în care sunt prezentate aceste
informaţii, putem distinge:
 Ieşiri de tip text
 Ieşiri de tip grafic
 Ieşiri mixte

12
 Rapoartele cu conţinut de tip text sunt caracteristice nivelelor
operaţionale, în timp ce rapoartele cu conţinut grafic sunt pretabile nivelelor
de decizie şi manageriale.
Din punct de vedere al suportului pe care sunt stocate aceste ieşiri,
putem distinge:
 Ieşiri în format electronic (suport magnetic)
 Ieşiri pe suport de hârtie
 Ieşiri mixte
Din punct de vedere al frecvenţei, avem:
 Cu frecvenţă periodică (la nivel de zi, săptămână, lună, trimestru,
an)
 Cu frecvenţă aleatorie
Din punct de vedere al structurării conţinutului:
 Ieşiri cu conţinut structurat
 Ieşiri cu conţinut nestructurat
Din punct de vedere al nivelului de sinteză, putem fi în faţa unor:
 Situaţii operative
 Situaţii semioperative
 Situaţii de decizie.
După gradul de agregare:
 Situaţii sintetice
 Situaţii analitice 02:05

Explicaţi semnificaţia acronimului XML şi menţionaţi importanţa

acestuia din perspectiva ieşirilor unui sistem informatic.
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................

Arhitectura sistemelor informatice financiar-bancare

Dezvoltarea acestor sisteme au în mod obligatoriu la bază tehnologia client-

server. În principal, se consideră că un SIFB este compus din 3 componente:
- front office
- middle office
- back office 02:10
Componentele de front office realizează în principal interfaţa cu clienţii.
Componentele acestui nivel au în vedere validarea corectitudinii datelor
introduse. Aplicaţii standard front office sunt cele care rulează la ghişeele unei
bănci:
- deschidere de depozit;

13
 - operaţiuni curente de casa;
- operaţiuni de schimb valutar;
- înregistrări de date cu privire la clienţi
- deschidere de noi conturi
- alocarea şi dezalocarea de carduri
- evidenţa ipotecilor si gajurilor
- modul juridic, de decontări inter-bancare şi de compensări (bank
office)
Aplicaţiile middle office nu sunt nişte aplicaţii propriu-zise. Acestea constituie
elemente arhitecturale (mai sunt denumite şi componente) cu rol în
distribuirea datelor către mai multe locaţii fizice, validarea acestora şi
asigurarea comunicaţiei între diferitele componente. Acest strat intermediar a
apărut recent datorita deschiderii băncilor către operaţiuni electronice on-line.
La nivel middle office sunt implementate regulile de afaceri şi politicile de
securitate a datelor. Acest nivel este de obicei un nivel dispecer, el nu
stochează date nici nu permite introducerea lor, ci asigură respectarea unor
reguli de integritate a datelor, având rolul de a le prelua de la aplicaţiile front
office, de a face verificări cu privire la coerenţa şi corectitudinea datelor şi le
transmite mai departe pentru a fi stocate. La acest nivel sunt implementate
principiile tranzacţiilor (ACID).
Ceea ce este specific pentru middle office este faptul că nu există o
interfaţă, nivelul nu preia date de la utilizator, el preia date numai din partea
nivelelor front office sau middle office. Dacă există componente de interfaţă
atunci aceste componente permit introducerea nu a unor informaţii utile, ci a
unor informaţii de administrare.
O caracteristică importantă a acestui strat este că la acest nivel este
implementată logica secundară. Astfel dacă un operator având o poziţie
secundară doreşte să opereze acordarea unui transfer în sumă de peste 30
de milioane, iar poziţia pe care o ocupă nu-i permite acest lucru sistemul
informatic prin componenta middle office refuză efectuarea tranzacţiei şi cere
fie ca tranzacţia să fie aprobată de un superior, fie anularea ei. Middle office
implementează politica de securitate, atât la nivelul filialei cât şi coordonat la
nivelul întregii bănci.

Nivelul back office este compus din suite de aplicaţii cu o securitate sporita si
conţine de obicei nivel fizic al datelor, adică nivelul unde sunt stocate
informaţiile. Chiar şi la acest nivel, validările cu privire la securitatea datelor
rămân actuale, deoarece anumite tentative de fraudă nu pot fi sesizate la nici
unul dintre cele 2 nivele superioare. La acest nivel rulează aplicaţii de tipul
sistemelor expert care prin analiza datelor şi compararea lor cu anumite
şabloane pot semnaliza o eventuală tentativă de fraudă. 02:15

Daţi exemple de sisteme informatice cu utilizare în bănci.

.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................

14
Sisteme integrate de gestiune a întreprinderii.

ERP – Enterprise resource planning – este un sistem informatic care tinde

să integreze toate funcţiile şi departamentele unei organizaţii într-un singur
sistem informatic care să servească la îndeplinirea tuturor nevoilor, foarte
diferite de altfel, ale departamentelor.
Acesta este un ţel foarte înalt şi ambiţios – să construieşti un pachet software 02:20
care să servească necesităţilor oamenilor de la finanţe tot atât de bine ca şi
pe cele ale oamenilor din departamentul de resurse umane şi depozit. De
obicei, fiecare departament are propriul său sistem informatic, optimizat
pentru modalităţile specifice de îndeplinire a sarcinilor sale, dar ERP combină
toate acestea într-un singur sistem informatic integrat care funcţionează cu
una sau mai multe baze de date dezvoltate în mod unitar, astfel încât
departamente diferite pot comunica între ele şi împărtăşi mult mai uşor
informaţiile. Această abordare integrată poate oferi o răsplată foarte
satisfăcătoare dacă sistemul este configurat corect.
Sistemul informaţional integrat se bazează pe module, care pot fi integrate
cu celelalte, astfel încât datele de intrare dintr-un modul vor fi trecute automat
sau printr-o simplă cerere de operare în cadrul oricărui alt modul, unde datele
sunt relevante. De exemplu, dacă se introduc date în cadrul modulului de
facturare prin care se autorizează emiterea de facturi către clienţi, ar putea
exista legături automate cu alte module, cum ar fi:
 Legături către jurnalul de vânzări, pentru a actualiza fişierul prin
plasarea facturii către contul clientului;
 Legături către modulul de stocuri, pentru a actualiza fişierul stocurilor
prin:
 reducerea cantităţii şi a valorii stocurilor menţinute;
 înregistrarea variaţiei stocurilor.
 Legături către Registrul Jurnal, pentru actualizarea fişierului prin
plasarea vânzării în contul de vânzări;
 Legături către modulul de repartizare a costurilor, pentru a înregistra
valoarea vânzărilor unui produs / lucrare / serviciu, în fişierul de
repartizare a costurilor;
 Legături către generatorul de rapoarte, pentru a actualiza analiza
vânzărilor şi totalul vânzărilor care se află în fişier şi aşteaptă
includerea lor în rapoartele către management.
Avantajele generale pe care le oferă un sistem integrat sunt următoarele:
 Dă posibilitatea să se efectueze o singură intrare într-unul dintre jurnale
care este actualizată automat în celelalte.
 Utilizatorii pot specifica tipuri de rapoarte, iar programul va extrage
automat informaţiile cerute din toate fişierele relevante.
 Cele spuse mai sus simplifică activitatea utilizatorului, iar necesitatea
„deranjantă” de a încărca şi a descărca suporturi informaţionale este
eliminată.

15
În imaginea de mai jos este oferită o arhitectură a unui ERP.
SIAD
Procesor
de tabele Modulul
(Excel) Contabilitate
SIE

Modul Modul
Modul Modul Modul
Desfacere Furnizori
Salarizare Stocuri Imobilizări

Modul Planificare
Producţie

Modul 02:30
Comunicare Internet

Daţi exemple de sisteme informatice integrate destinate firmelor.

.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................
.................................................................................................................

16
1. În cazul metodelor de proiectare ierarhice nu este adevărată afirmaţia:
a) datele sunt separate de prelucrări;
b) problema este spartă în subprobleme; 02:35
c) aplicaţiile şi programele sunt proiectate luând în calcul funcţiunile pe 05
care trebuiau să le îndeplinească;
d) niciuna dintre variantele anterioare.

2. În cadrul metodei de proiectare SADT modelarea proceselor are la bază

conceptul de activitate corelat cu conceptele:
a) Intrări, ieşiri, mecanisme, control;
b) Intrări, prelucrări, mecanisme, ieşiri;
c) Intrări, rapoarte, mecanisme, prelucrări.
d) Intrări, ieşiri, mecanisme, control.

3. Separarea datelor de prelucrări a avut loc odată cu apariţia metodelor de

proiectare:
a) ierarhice;
b) sistemice;
c) orientate obiect;
d) nu s-a reuşit încă acest lucru.

4. Metoda MERISE este o metodă de proiectare:

a) ierarhică
b) sistemică
c) orientată obiect
d) nu este o metodă de proiectare

5. Metodele de proiectare sistemice tratează modelul datelor din perspectivă:

a) Externă, interna şi mixtă;
b) Conceptuală, logică şi fizică;
c) Conceptuală, utilizator şi programator;
d) realistă.

6. Care dintre metodele de proiectare au la bază un model matematic riguros?

a) Metodele ierarhice;

17
 b) Metodele sistemice;
c) Metodele orientate obiect;
d) Niciuna dintre variantele anterioare.

7. Metodele de abordare a proiectării unui sistem informatic sunt:

a) Top-down, bottom-up respectiv mixtă;
b) Top-down, avansată respectiv mixtă;
c) Avansată, abstractizată respectiv mixtă;
d) Niciuna dintre variantele anterioare.

8. Elementele arhitecturale ale arhitecturii generale a unui sistem informatic sunt:

a) Intrările, prelucrările şi ieşirile;
b) Instalarea, exploatarea şi întreţinerea;
c) Unitatea centrală, dispozitivele periferice de intrare şi dispozitivele
periferice de ieşire;
d) Niciuna dintre variantele de mai sus

9. Elementele arhitecturale ale unui sistem informatic cu aplicabilitate în bănci

sunt:
a) Middle front, front office şi back front
b) Front Office, Middle Office si Back Office
c) Modul de casă, modul de clienţi şi modul de conturi
d) Niciuna dintre variantele de mai sus

10. Un ERP este un:

a) Sistem informatic care tinde să integreze toate funcţiile şi
departamentele unei organizaţii într-un singur sistem informatic
b) Sistem informatic care tinde să integreze separat toate funcţiile şi
departamentele unei organizaţii într-un singur sistem informatic
c) Sistem informatic care conţine toate funcţiile unei organizaţii
d) Niciuna dintre variantele de mai sus 02:55
05

18
 Metodele de proiectare au evoluat de-a lungul
timpului astfel: metode de proiectare ierarhice,
metode de proiectare sistemice respectiv metode de
proiectare orientate obiect;
Proiectarea unui sistem informatic se poate face
folosind una din abordările: top-down, bottom-up
sau mixtă;
Arhitectura generală a unui sistem informatic
include: intrările, prelucrările respectiv ieşirile.

Rosca, I., coord., Gheorghe, M., Proiectarea sistemelor informatice de gestiune :

studii de caz , InfoMega, Bucureşti, 2003
Davidescu N., Proiectarea sistemelor informatice prin limbajul Unified modeling
language, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003
Stanciu V., Proiectarea sistemelor informatice, Ed. Dual Tech, Bucureşti, 2001
Zaharie D., Roşca I., Proiectarea obiectuală a sistemelor informatice, Ed. Dual
Tech, Bucureşti, 2002
Oprea D. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Ed. Polirom,
Bucureşti, 1999
Roşca I., Davidescu N., Proiectarea sistemelor informatice financiar bancare, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993
Amza, C.P., Proiectarea sistemelor informatice financiar bancare, Ed. Cartea
Studenţească, Bucureşti, 2008
Lungu I., Sabău Gh. Proiectarea SI economice. - Bucureşti, 2000
Amza, C.P., Sisteme Informaţionale Interorganizaţionale, Ed. Carol Davila,
Bucureşti, 2006
Ivan I., Roşca Gh., Capisizu S., Popa M. Managementul calităţii aplicaţiilor
informatice. Editura ASE, Bucureşti 2006

19
1. datele sunt separate de prelucrări.

2. teoria sistemelor distinge între sisteme închise şi sisteme deschise.

3. sistemice.

4. sistemică.

5. conceptuală, logică şi fizică.

6. metodele sistemice, este vorba de modelul relaţional care utilizează algebra

relaţională.

7. top-down, bottom-up respectiv mixtă.

8. Intrările, prelucrările şi ieşirile.

9. Front Office, Middle Office şi Back Office.

10. Sistem informatic care tinde să integreze toate funcţiile şi departamentele unei
organizaţii într-un singur sistem informatic

20
Să se realizeze un referat de maxim 10 pagini în care să se dezvolte aspecte şi
caracteristici privitoare la alegerea, implementarea şi exploatarea unui ERP.
Legături recomandate:
www.sap.com
http://www.oracle.com/us/products/applications/ebusiness/index.htm
http://www.microsoft.com/dynamics/en/us/products/nav-overview.aspx
http://www.siveco.ro/web/content.jsp?page=69&language=1
http://www.totalsoft.ro/charisma-software-project-
management/article/id_8/Charisma.html
http://www.winfront.ro/produse.php

21