Curs nr1

Experienta indragostirii, tipuri de indragostiti, alegerea partenerului

Ce presupune starea de indragostire?

Starea de îndragostire se caracterizează printr-o intensitate mare a trăirilor emoţionale şi

printr-o atracţie sexuală puternică . Îndragostirea nu presupune munca sau efort, ci pur şi simple
graniţele eului se prăbuşesc sub presiunea unor forţe emoţionale de natură inconştientă.Cei doi
îndragostiţi se află într-o situaţie de extremă dependenţă afectivă, se lasă complet absorbiţi unul
de altul, pierzându-şi orice rezervă atat emoţională cât şi fizică.
Dragostea romantică comportă două comportamente erotice specifice (Davis 1985, apud
Mitrofan, I., Ciuperca, C., 1997):
– Pasiunea totală – care include fascinaţie, exclusivitate şi dorinţă sexuală;
– Preocuparea totală – manifestată prin grijă, susţinere şi apărare necondiţionată şi
chiar iraţională a fiinţei iubite.

Limbajul universal al indragostitilor

dupa Hendrix (2008)

• Fenomenul recunoaşterii - “Ştiu că de-abia te-am întâlnit, dar, am senzaţia că deja te

cunosc”. Îndrăgostiţii trăiesc sentimentul că se cunosc de ani de zile
• Fenomenul atemporalităţii – îndragostitii au sentimentul că au fost dintodeauna împreună
afirmând ceva de genul : “E ciudat, deşi ne întâlnim de puţin timp, nu-mi pot aminti o
perioadă în care să nu te fi cunoscut”.
• Fenomenal reunificării - “când sunt cu tine nu mă mai simt singur, ci întreg, împlinit”
• Fenomenal necesităţii- îndrăgostiţii au sentimentul că un mai pot trăi unul fară altul: “ Te
iubesc atât de mult încât nu pot să trăiesc fără tine”

Caracteristicile indragostirii

• În cazul îndrăgostirii graniţele eului sunt transgresate exploziv. Fuziunea identităţilor şi

anularea sentimentului singurătăţii concură în declanşarea stărilor euforice caracteristice
îndragostirii.

• Îndrăgostirea este de natură regresivă, adică nu aduce nimic nou în planul cognitiv sau
afectiv al personalităţii.
• Experienţa îndrăgostirii reia ceea ce a fost complet uitat şi anume experienţa unirii cu
figura maternă.
  Nu presupune efort, travaliu, muncă. Frontierele Eului se prăbuşesc sub presiunea
uriaşelor forţe emoţionale de natură inconştientă

• Are caracter dominant erotic. Experienţa îndrăgostirii este energizată de un vector sexual
foarte puternic.

• Nu este un act de vointă, nimeni un poate să hotărască dacă se îndragosteşte sau nu.

• Cel care este îndrăgostit nu este cu adevărat interesat de progresul personal al celuilalt.
Unica lui dorinţă este ca lucrurile să rămână aşa.

 Durează maximum 2 ani deoarece graniţele eului sunt instaurate şi cei doi realizează că
au identităţi proprii, adică au preferinţe, aşteptări, gesturi, dorinţe şi chiar prejudecăţi
personale.

• Fiziologic dragostea romantică este o reacţie chimică. Ea este o experienţă fizică intensă,
care are componente măsurabile. Cercetarile arată că atunci când oamnii se
îndrăgostesc, creierul secretă o serie de substanţe chimice şi hormoni naturali care conduc
la un sentiment de bunăstare. ((Liebowitz1993, apud Hendrix, 2008).

Criza indragostitilor

• Îndrăgostiţii sunt supuşi riscului deziluziei ulterioare, datorită “flamei emoţionale” care
le blocheză capcitatea de a dezvolta un punct de vedere realist asupra partenerului.
• De obicei ieşirea din starea de criză este unilaterală şi nu reciprocă. Unul din parteneri
începe să se detaşeze, să nu se mai implice emoţional la fel ca până atunci. Când celălalt
conştientizază neimplicarea, intervine stadiul tensiunii psihologice a cuplului ieşit din
vrajă.

Iesirea din criza

• Partenerii au de ales între două soluţii:

• Se despart sub impactul şocului produs de constatarea perisabilităţii fericirii (speranţele
se transformă în deziluzii şi reproşuri).
• Răman împreună, punând alte valori la baza relaţiei lor. Accepta o dragoste matură,
bazata mai mult pe înţelegere, echilibru, comunicare şi mai puţin pe pasiune, ardere,
visare.

Tipuri de indragostiti

J.A. Lee (apud. I.Mitrofan, C. Ciuperca, 2002, pag, 181), identifică 6 tipuri de comportamnete
de relatie erotică:
• Eroticul – este un romantic ce caută un partener ideal şi crede că există numai unul
singur, adevărat pentru el. Se identifică puternic cu partenerul dorind să ştie totul despre
el.
 • Ludicul – este tipul de partener infidel, cu “libido flotant” preferând mai multe relaţii
paralele
• Storgicul – este un partener afectiv, care se descoperă pe sine, treptat, prin intremediul
dragostei

• Storgicul – este un partener afectiv, care se descoperă pe sine, treptat, prin intremediul
dragostei
• “Maniacul” – este o persoană foarte dependentă emoţional si extrem de geloasă
• Agapicul – este cel mai puţin posesiv şi cel mai iertător dintre toate cele şase tipuri de
parteneri
• Pragmaticul – este o persoană care in dragoste incearcă să încheie cel mai bun “târg”
posibil

Alegerea partenerului

• Alegerea partenerului are la bază, în general, o combinaţie între nevoia de stabilitate

afectivă şi materială, îmbunătăţirea statutului social şi dorinţa de împlinire pe plan social
(Pascal, 2001).
• Alegerea partenerului este o decizie importantă rezultat al unui proces complex, nu
întodeauna înţeles şi obiectivabil, bazat mai ales pe conştientizarea propriilor sentimente,
dar influenţat esenţial de părinţi, prieteni, conjunctura, societate.

• Coleman consideră că deşi dragostea romantica şi alegerea partenerului rămân misteriose,

totusi săgeata lui Cupidon nu loveşte la întamplare. El consideră că mulţi oameni au în
vedere care categorii de persoane au şanse de eligibilitate, excluzând anumiţi parteneri pe
anumite caracteristici ale acestora considerate “inapte”.

Importanţa atractivităţii fizice în alegerea celuilalt

Importanţa factorului “atractivitate fizică” este

ponderată de urmatoarele variabile:
• Accesibilitatea virtualului partener
• Încrederea în sine a celui care alege
• Compatibilitatea percepută şi contextul social în care se produce alegerea
Z. Wanderer şi E. Fabian (1979), sugerează o cale pentru formularea ideilor despre ce dorim de
la partener, întocmind o listă evantai cu trasături dezirabile. Această listă va conţine idei
referitoare la:

• Aspectul exterior (înălţime, ochi, păr, etc);

• Trăsături de personalitate (inteligenţa, încredere, umor, etc, )
• Potenţialul economic sau bogaţie (carieră potenţială sau realizată, viitor prospectat,
moşteniri);
• Credinţe şi valori (atitudini faţă de sex-rol, credinţă religioasă, valori care orientează
comportamnetul individual)
• Interese speciale şi abilităţi (bridge, ski, muzică, etc)
Lista se divide în două tipuri de răspunsuri:
• “trebuie”, cuprinzând itemi la care nu putem face compromisuri;
• “este bine şi”, cuprinzând itemi cu caracteristici de care ne putem dispensa

Factori care influenţează alegerea conştienta a partenerului

Pines (1999) consideră că există categorii de variabile care influenţază îndrăgostirea şi alegerea
partenerului la nivel consţient şi anume:
Variabile situationale
– Proximitatea
– Nivelul de excitare emotionala
– Trăsăturile de personalitate ale persoanei vizate.
– Frumusetea fizica

Variabile relationale
• Similaritatea
• Reciprocitatea in relatie
• Satisfacerea nevoilor

Aron (1989) evidenţiază 11 factori

care influenţează alegerea partenerului:
• Similaritate în atitudini, background, trăsături de personalitate;
• Proximitate geografică;
• Caracteristici dezirabile ale personalităţii şi înfăţisării;
• Afecţiune reciprocă sau faptul că celalalt ne place ;
• Satisafacerea nevoilor;
• Excitaţia fizică şi emoţională, experimentarea neobişnuitului;
• Influenţa socială, normele sociale şi aprobarea oamenilor din cercul nostru;
• Anumite elemente cheie în voce, ochii, postura, modul de a se mişca al partenerului;
• A fi gata pregătit pentru o relatie;
• Misterul situatiei sau persoanei.

Factori care influenţează alegerea conştienta a partenerului

Teoria stimul-valoare-rol a lui Murstein (1976), consideră că există 3 stadii succesive în

procesul adoptării deciziei maritale:
• stadiul stimulilor – precizează modalitatea în care oamenii se simt atraşi unii de alţii;
• stadiul valorilor personale implicate - descoperă dacă atitudinile şi credinţele lor sunt
compatibile;
• stadiul rolurilor – partenerii testează compatibilitatea rolurilor, stabilind cât de bine se
potrivesc.
• Modelul lui Davies şi Kerckoff (1974, apud Mitrofan, Ciupercă 2002) – consideră că
decizia maritală este rezultatul unei selecţii pe 5 paliere, în care câmpul alegerilor este
succesiv îngustat până când alegerea finală este făcută:
Modelul lui Davies şi Kerckoff

• filtrul proximităţii,
• filtrul similaritate-complementaritate.
• filtrul atracţiei personale şi al compatibilităţii.
• filtrul alegerii

• Filtrul proximităţii – tinde să opereze în alegerile tradiţionale ale partenerului.

Apropierea teritorială conduce la operarea alegerii şi implicit, a căsătoriei.

• In cadrul atracţiei şi deciziei pe baza criteriului similaritate, sunt incluşi mai mulţi factori
(vârstă, rasă, religie, clasă socială, credinţe, interese comune, scopuri, valori, etc.) ce
contribuie rând pe rând la dezvoltarea relaţiei intime şi favorizează căsătoria.
• Complementaritatea – este fenomenul psihosocial opus, ce defineşte alegerea
partenerului ca un rezultat al modului în care persoanele reuşesc să-şi satisfacă reciproc
nevoile complementare.

• Filtrul atracţiei personale şi al compatibilităţii (sau al afinitătilor elective) este cel care
scapă unei evaluări obiectivabile sau explicabile la acest nivel al atracţiei sexelor, în care
dragostea romantică, dorinţa sexuală, scânteia “biochimică” a atracţiei fizice, armonia
bioenergetică dezvăluie pe rând câteva dintre secretele afinităţilor elective.

• Datorită complexităţii infinite a acestora, autorii recunosc în majoritate că suntem

incapabili să prognozăm cu şanse de succes dacă două persoane sunt şi, mai ales, vor fi
compatibile pentru o perioadă îndelungată (căsătoria).

Factori care influenţează alegerea conştienta a partenerului

Plecând de la teoria psihanalitică a lui Freud , A.V. Dicks, consideră că în afara concordanţei
normelor şi valorilor socio-culturale, există şi un sistem de norme personale privind aşteptările
de rol conjugal (dobândite pe baza experienţei de relatie din familia de origine), precum şi un
sistem al fortelor inconştiente care generează un anumit model de comunicare afectivă între
parteneri, de schimbări, oferte şi gratificaţii, recompense sexual-senzitive, emoţional afective şi
spirituale. Domeniul “forţelor inconştinte” poate genera structuri de cuplu bazate atât pe
similaritatea firilor (reacţii, pulsiuni, reprezentări, dorinţe, comportanete), cât şi pe
complementaritatea acestora (teoria lui Winch).
Hartfield si Rapson (1993) formulează teoria celor trei factori ai dragostei. Conform acestor
autori condiţiile esenţiale pentru a te îndrăgosti sunt:

• un background cultural care construieşte asteptarea de a te îndragosti;

• un candidat potrivit în termeni de personalitate, înfaţişare, backgraund şi valori;
• excitaţia emoţională care este etichetata ca dragoste romantică.

Teorii cu privire la aspectele inconştiente ale alegerii partenerilor. Teoria lui Freud
 • Freud (1905) subliniază rolul pe care părintele de sex opus îl joacă în procesul
îndrăgostirii.
• Experienţele romantice şi sexuale ale bărbaţilor şi femeilor sunt în strânsă legătură cu
experienţele infantile din etapa Oedipiană.
• Persoana adultă caută un iubit care să reprezinte imaginea primului obiect de dragoste –
părintele de gen feminin sau masculin. Această imagine infantilă şi internă poate fi totuşi
diferită de ceea ce este părintele în realitate

Teoria lui Freud

Freud a remarcat două tipuri de dragoste romantică:

• dragostea narcisistă
• dragostea anaclitică,

Freud era de părere că a te îndrăgosti de o persoană care seamănă cu unul dintre părinţi,
obiectul de dragoste anaclitic, este dovada unei dragoste adulte mature, în timp ce alegerea unei
persoane care seamănă cu propria persoană, obiectul narcisist, este dovada unei dorinţe infantile
şi regresive care ar trebui depăşită.

Teoria atasamentului

• Bowlby consideră că experienţele din copilaria timpurie (multe dintre ele

inconştiente) au un impact puternic aspura relaţiilor de dragoste ale adultului. Natura
relaţiei dintre mamă şi copil va a avea o influenţă majoră asupra a ceea ce copilul ca
adult va gândi, simţi şi crede în legătură cu relaţiile intime, dacă va încredere în alţii sau
nu, dacă se va aştepta să primească dragoste sau să fie respins în relaţiile intime.

Mary Ainsworth’s si echipa sa (1978) au identificat 3 tipuri de atasament la copii:

• Securizant
• Anxios
• Evitant

Aceste stiluri sunt in legatura cu modul in care se comporta mama cu copilul:

• la cei securizanti mamele receptive la semnalele de foame si plans ale copilului

• la anxiosi mame anxioase si nereceptive la nevoile copilului. Inconsecvente
• la evitanti – mame care resping fizic si emotional

Philip Shaver, Cindy Hazan: 3 tipuri de atasament la adult:

– Securiant
– Evitant
– Anxios
Securizant(59%)
 • confortabil sa depinda de altii si altii de el
• este simplu pentru ei sa devina apropiati emotional de oameni
• se simt valorosi, simt ca merita dragostea si respectul
• pot avea incredere in oameni
• cred ca oamenii au intentii bune si pot conta pe ei
• dezvolta relatii intime usor si nu se ingrijoreaza cu a fi singuri sau ca cineva ar putea fi
prea apropiat de ei
• nu sunt preocupati excesiv de abandon sa dependenta
Evitant (25%)
• sunt izolati
• un se simt confortabil in a fi apropiati cu ceilalti
• li se pare dificil sa depinda de altii si sa aiba incredere complet in altii
• sunt nervosi cand cineva devine prea apropiat de ei
• partenerul lor vrea ca ei sa fie mai intimi decat ei se simt confortabil sa fie
• au multe separari, dar sufera mai putin la terminarea relatiilor
• se simt inconfortabil in relatii care implica intimitatea si apropierea. Ei sunt infideli, mai
axati pe sex de o noapte si prefera sexul fara dragoste.

Anxios ambivalent (11%)

• ii vede pe ceilalti ca evitanti

• se plang ca partenerul nu-i iubeste in mod real sau nu vrea sa stea cu ei
• cauta asemenea nivele de apropiere si angajamnet ca-si sperie partenerii. Partenerii ii
considera sufocanti si atarnatori, agatatori
• sunt insecurizati si investesc prea mult in relatie
• considera ca nu pot avea incredere in oameni, oamneii nu-i valorizeaza suficient
• se separa si revin iarasi, iarasi si tind sa fie gelosi
• se ingrijoreaa legat de posibilitatea de a fi abandonati si ca dragsotea nu e reciproca
• au o stima de sine scauta si dezvaluie prea mult despre ei

Stiluri sexuale
Securizanti
• doresc sa experimenteze sexualitatea in contextul unei relatoii continue. Se bucura de
aproape orice contact fizic si sexual.
• Nu se angajeaza in relatii extramaritale sau sex de o noapte
Evitanti
• Se bucura mai putin de orice contact fizic cu exceptia celui sexual, prefera sexul de o
noapte,sexule xtramarital si gandesc ca sexul fara dragoste este placut.
Anxiosii
• Iubesc aspectele fizice, hranitoare ale relatiei, dar se bucura de sex mai putin

• Cu cât oamenii sunt mai puţini siguri pe ei, cu atât au mai multă nevoie de dragoste şi
respect, şi este foarte probabil ca ei să fie atraşi de acele persoane care oferă aceste
recompense. Cu cât persoanele sunt mai sigure pe ele, cu atât au mai puţină nevoie de
 aprobare, acceptare şi dragoste; acestea sunt mai selective şi este foarte puţin probabil ca
ele să se îndrăgostească de oricine le oferă dragoste.

Teoria psihanalitică a lui Otto Kernberg

• Kernberg este de părere că abilitatea de a iubi reflectă nivelul de dezvoltare a individului

(1974). Pentru a se putea îndrăgosti şi a păstra o relaţie de dragoste, o persoană trebuie să
atingă un anumit nivel de profunzime emoţională şi de maturitate. (Kernberg, 1980).
Kernberg descrie abilitatea persoanelor de a iubi pe următoarea scală de la 1 la 5.
• Totala neputinţă de a iubi.
• Promiscuitatea sexuala
• Idealizarea primitivă a persoanei iubite şi dependenţa copilăroasă.
• Abilitatea de a avea relaţii stabile fără abilitatea de a obţine împlinire/satisfactie
sexuală.
• O combinaţie sănătoasă de sexualitate şi sensibilitate faţă de celălalt şi relaţii intime
profunde.

Capacitatea de a iubi şi de a păstra relaţii de dragoste reprezintă un succes în procesul de

separare de simbioza primară cu mama, precum şi în dezvoltarea unui sine independent şi
diferenţiat.

Teoria lui Jung

Concepte importante:
• Inconstient colectiv (găzduieşte amintirile şi experienţele întregii rase umane)
• Arhetipuri(experienţa colectivă a întregii umanităţi şi sunt exprimate ca simboluri
universale a miturilor, ritualurilor, viziunilor, a operelor de artă şi a viselor. )
• Animus si anima

Jung considera că psihicul este androgin şi că este format din elemente complementare
masculine şi feminine. În psihicul fiecărui bărbat există o femeie interioară, anima, iar în
psihicul fiecărei femei există un bărbat interior, animus.
Jung era de părere ca anima unui bărbat este întruchipată de mama sa, iar animus al unei
femei este întruchipat de tatăl acesteia.
Atunci când un bărbat întâlneşte o femeie care îi aminteşte de anima sa, reacţia acestuia
este una imediată şi puternică. El proiectează asupra ei imaginea inconştientă iar apoi el nu
mai vede femeia reală, aşa cum este ea, ci doar proiecţia ei. Dacă, aşa cum se întâmplă de
obicei, acest bărbat îi reaminteşte femeii de animus al ei, atunci şi ea proiectează asupra lui
imaginea inconştientă. Această proiecţie reciprocă este experimentată de ambii parteneri
atunci când se îndrăgostesc.

Teoria Imago

• Conform teoriei Imago (Hendrix, 1992) lucrurile care ni s-au întamplat în copilărie
influenţează alegerile noastre în relaţii. Hendrix (1992) consideră că noi ne alegem
parteneri care deţin trăsăturile pozitive şi negative ala părintilor noştrii.
Scala dezvoltarii cuplului

Atasament
• Sufocant
• Evitant
Exporare
• Exploziv
• Izolat
Identitate
• Rigid
• Difuz
Putere si competenta
• Competitiv
• Pasiv/manipulator
Preocupare
• Grijuliu
• Singuratic

Teoria Imago

Conform teoriei Imago , atunci cand devin adulti tipurile opuse de personalitati se indragostesc
unul de altul. Sufocantul cu evitantul, explozivul cu izolantul, rigidul cu difuzul, competitivul cu
pasiv/manipulatorul, singuraticul cu grijuliul.
Oamenii se indragostesc de altii care au fost raniţi in aceeasi etapa a dezvoltarii astfel
incat ei vor sa sa obtina ceea ce nu au primit in acel stadiu de dezvoltare.Numai că persoana de
care se indragostesc este cel mai putin în măsură sa le dea ceea ce au nevoie.