Principiile de bază ale

administraţiei publice locale

 Consideraţiuni generale
privind principiile
administraţiei publice locale
 Constituţia Republicii Moldova
Constituţia Republicii Moldova - art. 109
“Administraţia publică în unităţile administrativ-
teritoriale se întemeiază pe principiile
autonomiei locale,
ale descentralizării serviciilor publice,
ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei
publice locale şi
ale consultării cetăţenilor în probleme locale de
interes deosebit”.
Principiul autonomiei locale
 Noţiuni generale
Autonomie (gr.) = autos (eu, singur) + nomos
(lege)
Autonomie locală – dreptul şi capacitatea efectivă a
autorităţilor publice locale de a reglementa şi
gestiona, în condiţiile legii, sub propria lor
responsabilitate şi în interesul populaţiei locale, o
parte importantă din treburile publice (art. 1 al
Legii 435/2006)
 Legea 436/2006 (art. 7)
În realizarea competenţelor lor, autorităţile
administraţiei publice locale dispun de autonomie,
consfinţită şi garantată prin Constituţia Republicii
Moldova, Carta Europeană a Autonomiei Locale
şi prin alte tratate la care Republica Moldova este
parte
Notă: Denumirea corectă este Carta Europeană
„Exerciţiul Autonom al Puterii Locale”
 Potrivit autorului Mircea Preda
Autonomia locală trebuie să aibă:
bază materială – autorităţile locale trebuie să aibă
patrimoniu propriu, ca o bază economică necesară
soluţionării în mod autonom a problemelor de
interes local şi
bază financiară – autorităţile locale trebuie să
aibă surse financiare proprii.
 Legea 435/2006 (art. 1)
autonomie decizională – dreptul autorităţilor publice
locale de a adopta liber decizii, în condiţiile legii, fără
intervenţii din partea altor autorităţi publice, în scopul
realizării intereselor sale;
 autonomie organizaţională – dreptul autorităţilor publice
locale de a aproba, în condiţiile legii, statutul, structurile
administrative interne, modalităţile de funcţionare a
acestora, statele şi organigrama lor, precum şi de a
institui persoane juridice de drept public de interes local;
autonomie financiară şi bugetară – dreptul autorităţilor
publice locale de a dispune de resurse financiare proprii
suficiente şi de a le utiliza liber, în condiţiile legii, prin
adoptarea propriilor bugete locale
 Remarcă
Autonomia locală nu înseamnă, deci, dreptul unei
colectivităţi locale de a se guverna singură în
orice problemă.
Autonomia exagerată (gen specială) poate duce
chiar la pierderea calităţii de stat unitar.
În acest sens se pronunţă autorul Ion Deleanu,
care afirmă: „Colectivităţile locale nu pot deveni
entităţi statale”.
 Carta Europeană
„Exerciţiul Autonom al Puterii Locale”
La 15 octombrie 1985, statele membre ale
Consiliului Europei au semnat respectivul
document, care a fost adoptat de Consiliul de
Miniştri ai Consiliului Europei în iunie 1985
Republica Moldova a semnat Carta la 2 mai 1996,
a ratificat-o la 20 octombrie 1997, iar din 2
februarie 1998, aceasta a intrat în vigoare
 Principalele prevederi ale
Părţii I a Cartei
1. Definirea autonomiei locale.
2. Protecţia limitelor teritoriale ale unităţilor
administrativ-teritoriale. Pentru orice
modificare a limitelor teritoriale locale
colectivităţile locale în cauză trebuie să fie
consultate în prealabil, eventual pe cale de
referendum, acolo unde legea o permite. (art. 5
al Cartei)
 Partea I a Cartei
3. Controlul administrativ.
 Orice control administrativ asupra
colectivităţilor locale nu poate fi exercitat decât
potrivit cu formele şi în cazurile prevăzute de
Constituţie sau de lege. Controlul administrativ
al colectivităţilor locale trebuie să fie exercitat
respectând raportul între amploarea intervenţiei
autorităţii care exercită controlul şi importanţa
intereselor pe care ea înţelege a le proteja. (art. 8
al Cartei)
 Partea I a Cartei
4. Resursele financiare locale.
 Resursele financiare ale colectivităţilor locale
trebuie să fie proporţionale cu competenţele de
Constituţie sau de lege. O parte cel puţin din
resursele financiare ale colectivităţilor locale
trebuie să provină din redevenţele şi din
impozitele locale pentru care ele au puterea a le
fixa rata în limitele legii. (art. 9 al Cartei)
 Partea I a Cartei
5. Dreptul de asociere.
 Colectivităţile locale au dreptul, în exerciţiul
competenţelor lor de a coopera în cadrul legii,
de a se asocia cu alte colectivităţi locale pentru
realizarea unor sarcini de interes comun (art. 10
al Cartei)
 Partea II a Cartei
 Partea II a Cartei conţine prevederi referitoare
la volumul de responsabilităţi pe care părţile
pot să şi le asume. În conformitate cu intenţia
de a asigura un echilibru real între apărarea
principiilor de bază şi flexibilitatea, se permite
participanţilor să excludă unele prevederi ale
Cartei.
 Partea III a Cartei
 În Partea III a documentului se conţin
dispoziţii finale, cum ar fi:
 semnarea,
 ratificarea şi
 intrarea în vigoare.
Principiul descentralizării
serviciilor publice
 Serviciile publice locale - exemple

Alimentarea cu apă şi canalizarea

Transportul public
Întreţinerea spaţiilor verzi
Salubrizarea
Organizarea şi funcţionarea cimitirelor
Servicii culturale şi de agrement
Iluminat stradal, etc.
Descentralizarea serviciilor publice
Serviciile publice locale satisfac nevoile publice
generale
Înfiinţarea serviciilor publice este atributul exclusiv
al autorităţilor deliberative (consiliile locale);
Responsabilitatea organizării şi funcţionării se
exercită de către o autoritate executivă a
administraţiei publice locale (primarul);
Supunerea unui regim juridic reglementat de
principiile dreptului public
Descentralizarea serviciilor publice
oricât ar dori să descentralizeze un serviciu
public administraţia locală nu va putea realiza,
practic, acest deziderat în lipsa specialiştilor
necesari serviciului respectiv
(este de neconceput ca o comună să-şi
înfiinţeze serviciu de salubrizare fără gunoieri)
Descentralizarea serviciilor publice
Descentralizarea presupune că conducătorul
serviciului public va avea puterea de decizie,
autonomie financiară, iar serviciul public, la
rândul său, va fi recunoscut ca persoană juridică
Conducătorul serviciului public este numit în
funcţie de autoritatea locală
Descentralizarea nu priveşte toate serviciile
publice. Cele care sunt de interes naţional nu se
descentralizează (ex.: apărarea naţională, siguranţa
naţională).
Principiul eligibilităţii
 Noţiuni generale
A fi eligibil înseamnă a fi capabil de a fi ales într-
o funcţie publică.
Potrivit legislaţiei, autorităţile locale se aleg pe un
termen de 4 ani.
Potrivit Constituţiei, art. 112, „Autorităţile
administraţiei publice, prin care se exercită
autonomia locala în sate şi în oraşe, sunt
consiliile locale alese şi primarii aleşi.”
Prin vot indirect sunt aleşi preşedinţii de raioane.
 Condiţii de eligibilitate
Calitatea de alegător – o are orice cetăţean al
Republicii Moldova, care a împlinit 18 ani;
Dreptul de a fi ales – poate fi ales consilier orice
cetăţean care a împlinit
18 ani,
primar – 25 ani.
Să nu existe incompatibilităţi sau restricţii – nu
pot fi aleşi primari consilierii locali, deputaţii în
Parlament, etc.
 Delegatul sătesc:
Satul din care nu au fost aleşi consilieri în consiliul local
alege un delegat sătesc, pe durata mandatului consiliului,
care apără şi reprezintă interesele satului în autorităţile
publice. Alegerea se face la adunarea generală a satului,
unde trebuie să participe cel puţin 1/3 din locuitorii satului
Delegatul sătesc participă la şedinţele consiliului local,
fără drept de vot, şi aduce la cunoştinţă locuitorilor satului
deciziile consiliului şi dispoziţiile primarului
În cazul în care consiliul preconizează să emită acte care,
în viziunea delegatului sătesc, contravin intereselor satului
din a cărui parte a fost ales, delegatul poate propune
amânarea adoptării lor pentru a se consulta cu locuitorii
satului
Principiul consultării cetăţenilor în
probleme locale de interes deosebit
 Legea 436/2006 (art. 8)
În problemele de importanţă deosebită pentru UAT,
populaţia poate fi consultată prin referendum local,
organizat în condiţiile Codului electoral.
În problemele de interes local care preocupă o parte
din populaţia UAT pot fi organizate, cu această parte,
diverse forme de consultări, audieri publice şi
convorbiri, în condiţiile legii.
Proiectele de decizii ale consiliului local se consultă
public, în conformitate cu legea, cu respectarea
procedurilor stabilite de către fiecare autoritate a UAT
 Autorul Tudor Deliu evidenţiază:
referendum local;
adunări generale;
audieri publice;
participarea la şedinţe;
sondaje de opinii;
poşta civică (căsuţa poştală a cetăţeanului)
 Referendumul local: aspecte generale
Consultarea cetăţenilor în problemele de importanţă
deosebită pentru sat (comună), oraş (municipiu),
raion sau unitate autonomă cu statut special
Revocarea primarului satului (comunei), oraşului
(municipiului) se efectuează, de asemenea, prin
referendum local
Referendumul local nu poate avea loc cu 120 de zile
înainte şi cu 120 de zile după ziua desfăşurării în
acelaşi teritoriu a oricărui tip de alegeri sau
referendum, decât dacă se desfăşoară în aceeaşi zi
 Referendumul local
Textul problemei supuse referendumului local
se redactează de manieră neutră, fără
ambiguităţi sau fără sugerarea răspunsului.
Nu se admite formularea problemelor care se
exclud reciproc
Revocarea primarului prin referendum poate
fi iniţiată în cazul în care acesta nu respectă
interesele comunităţii locale, nu exercită în
mod adecvat atribuţiile de ales local
prevăzute de lege, încalcă normele morale şi
etice, fapte confirmate în modul stabilit
 Cine iniţiază referendum local?
1) 1/2 din numărul consilierilor aleşi, iar în cazul
revocării primarului prin vot secret – de 2/3 din
numărul consilierilor aleşi;
2) Primarul (cu excepţia referendumului de
revocare a primarului);
3) Autoritatea reprezentativă a unităţii autonome
cu statut special;
4) 10 % din cetăţenii cu drept de vot, domiciliaţi
în UAT respectivă.
 Ce probleme pot fi propuse spre
consultare la referendum?
Cele care au
o importanţă deosebită pentru
localitate şi
ţin de competenţa consiliului local
 Ce probleme nu pot fi consultate la referendum?
 a) care ţin de competenţa Parlamentului, Guvernului sau a altor
autorităţi publice;
 b) ce ţin de politica internă şi externă a statului;
 c) care contravin prevederilor Constituţiei sau ale legislaţiei;
 d) privind impozitele şi bugetul;
 e) privind măsurile extraordinare sau de urgenţă pentru asigurarea
ordinii publice, sănătăţii şi securităţii populaţiei;
 f) privind alegerea, numirea, demiterea şi revocarea în/din anumite
funcţii a persoanelor ce ţin de competenţa APC;
 g) ce ţin de revocarea din funcţie a primarului, destituit în baza
hotărîrii definitive de revocare pronunţate de instanţa de judecată;
 h) ce ţin de competenţa instanţelor de judecată sau a procuraturii;
 i) privind modificarea subordonării administrativ-teritoriale a
localităţilor, cu excepţia cazurilor prevăzute de Legea Gagauz-Yeri.
 Luarea deciziei
Decizia se consideră adoptată prin referendum local dacă
pentru ea au votat majoritatea cetăţenilor care au
participat la referendum.
Decizia privind revocarea primarului se consideră
adoptată prin referendum local dacă pentru ea a votat un
număr egal sau mai mare de alegători decât au votat în
cazul alegerii primarului, dar nu mai puţin de jumătate
din numărul alegătorilor care au participat la referendum
Hotărârea adoptată prin referendum local se anulează sau
se modifică, de asemenea, prin referendum local sau prin
decizie a consiliului local respectiv, adoptată cu votul a
2/3 din numărul consilierilor
 Adunările generale cu cetăţenii
Pot fi organizate în sate (comune), oraşe
(municipii), cartiere sau străzi, având drept subiecte
de discuţie – toate domeniile vieţii publice a
colectivităţii. Adunările generale ale cetăţenilor sunt
desfăşurate la iniţiativa primarului sau a consiliului
local. Adunările Generale sunt întruniri ale
cetăţenilor în vederea soluţionării unor probleme
pentru care nu e necesară convocarea de
referendum. Adunarea se consideră valabilă dacă
este prezentă majoritatea populaţiei localităţii cu
drept de vot. Deciziile luate de adunarea generală se
confirmă prin decizia consiliului local.
 Adunările generale cu cetăţenii
De ex.: formarea unor comisii de voluntari pentru
diverse domenii de activitate. Dacă din lipsă de
spaţiu nu pot participa toţi doritorii, se va face o
adunare cu reprezentanţii cetăţenilor. Ordinea de
zi este adusă la cunoştinţa publică cu 5-7 zile
înainte. Fiecare problemă de pe ordinea de zi se
adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
Decizia se semnează de preşedinte şi se
contrasemnează de secretar. Procesul-verbal al
adunării se păstrează la primărie şi este pus la
dispoziţia tuturor doritorilor de a-l citi.
 Reţineţi:
Cadrul legislativ al RM nu reglementează
adunările generale, prevederile de mai sus au
fost elaborate de autorul Tudor Deliu în baza
studierii experienţei internaţionale, dar:
Art.35 al Legii 436/2006 “delegatul sătesc este
ales la adunarea generală a locuitorilor cu
drept de vot ai satului, în prezenţa primarului,
la care trebuie să participe cel puţin 1/3 din
locuitorii cu drept de vot ai satului”.
 Audierile publice
Formă de consultare a cetăţenilor, preluată din practica
internaţională, prin bunăvoinţa Proiectului USAID
“Reforma autorităţilor publice locale”.
Presupune audierea cetăţenilor în vederea aflării opiniei lor
asupra planului strategic de dezvoltare a localităţii şi a
bugetului aprobat. Primele audieri în istoria republicii au
avut loc în toamna anului 2003.
Sunt un eveniment formal şi structurat, convocate de către
autorităţile administraţiei publice locale. Scopul principal al
audierilor publice este de a asculta punctele de vedere ale
cetăţenilor vis-a-vis de un subiect sau o problemă specifică
pentru localitatea dată.
 Participarea la şedinţele consiliului
 Orice persoană interesată poate asista la şedinţele
consiliului local. Cetăţenii, asociaţiile constituite în
corespundere cu legea şi alte părţi interesate au dreptul:
a) de a participa la orice etapă a procesului decizional;
b) de a avea acces la informaţiile privind bugetul localităţii
şi modul de utilizare a resurselor bugetare, la proiectele de
decizii şi la ordinea de zi a şedinţelor consiliului local şi ale
primăriei;
c) de a propune iniţierea elaborării şi adoptării unor decizii;
 d) de a prezenta autorităţilor publice locale recomandări,
în nume propriu sau în numele unor grupuri de locuitori ai
colectivităţilor respective, privind diverse proiecte de
decizie supuse dezbaterilor.
 Alte modalităţi de consultare
 Sondajul de opinii publice – este folosit pentru a
obţine informaţii despre atitudinile concrete şi
opiniile cetăţenilor referitor la o anumită problemă.
Poşta cetăţeanului. Propunerile din „cutiile poştale”
ale primăriilor pot servi ca sursă de informare pentru
luarea unor decizii
Consultările publice – ale proiectelor de decizii, le
vom studia detaliat la tema “Procesul decizional”
Alte principii ale APL
 Legea 436/2006 (art. 6)
Raporturile dintre autorităţile publice centrale şi
cele locale au la bază principiile
autonomiei,
legalităţii,
transparenţei şi
colaborării în rezolvarea problemelor comune
 Legea 435/2006
principiul subsidiarităţii
principiul dialogului instituţional
principiul parteneriatului
principiul responsabilităţii autorităţilor
administraţiei publice locale
Vă mulţumesc pentru atenţie