CURS 1 - Etica aplicată în psihologie

Filozofia morală – ramură a filozofiei care implică sistematizarea, susţinerea şi recomandarea

unor principii de conduită în baza distincţiei dintre bine şi rău.

Etica- principalele abordări

Meta-etica → semnificaţia şi originea principiilor morale şi cum poate fi stabilită valoarea lor de
adevăr (ex. ce este binele şi ce este răul)

Etica normativă → cum putem ajunge la o conduită morală, ce trebuie să facem (ex. Ce este bine
şi ce este rău)

Etica aplicată→ porneşte de la teoria etică pentru a stabili ce anume este obligată o persoană să
facă într-o situaţie specifică sau în cadrul unui domeniu anume (ex. Etica aplicată în psihologie,
în afaceri)

Etica descriptivă → ce cred oamenii despre ce este bine și rău

Meta-etica

- Raspunde la intrebari in ceea ce priveste natura eticii

- Ce semnificatie au cuvintele etice “bine”, “corect”, “gresit”?
- Ce face o judecata sa fie morala sau o simpla preferinta
- Care este baza legii morale? Porunca divina? Legea naturala? Natura umana? Obiceiul?
- De ce trebuie sa fim morali?
 - Este posibil ca unele comportamente sa fie corecte intr-o societate/cultura si gresite in
alta?

Etica normativă

- Raspunde la intrebari legate de ceea ce trebuie sa facem, sau care sunt lucrurile bune pe
care trebuie sa le facem.
- Care comportamente (sau intentii) sunt bune si care sunt rele?
- Ce fel de lucruri pot fi prezentate ca justificări morale ("justifică motivele") pentru
anumite tipuri de comportament?

Curente în etica normativă

Etica virtuţii

- Caracterul agentului moral este sursa comportamentului moral

- Întrebări: ce fel de persoane ar trebui să devenim? Care sunt virtuţile pe care trebuie
să le cultivăm?
- Eudaimonie (fericirea care vine din dezvoltare personala), rabdare, curaj, moderatie,
dreptate – la mijlocul dintre extreme
- Virturea e o abilitate (Aristotel) → Oamenii trebuie să aibă un comportament în acord
cu virtutea pe care vor să o dobândească (ex. Pentru a fi o persoană onestă, trebuie să
spui adevărul)
- A deveni o persoană virtoasă este un proces continuu, ce durează întreaga viaţă
- Reprezentanţi: filozofii greci Socrate, Platon, Aristotel

Etica teleologică
 - Un comportament este bun, moral în funcţie de consecinţele pe care le produce (baza
pe care judecăm un comportament ca fiind moral este consecinţa)
- “Scopul scuză mijloacele”
- Ce fel de consecinţe sunt importante şi pentru cine? Plăcere versus durere, fericire
versus suferinţă; pentru majoritatea versus pentru sine

Utilitarismul

- Reprezentanţi: Jeremy Bentham, John Stuart Mill

- Oamenii trebuie să acţioneze în scopul atingerii maximului de fericire și eliminării
suferinței pentru cel mai mare număr de oameni posibil
- Mill: plăcerile intelectuale şi morale primează în faţa celor senzoriale (de ce?)
- Consecințe actuale (ce s-a întâmplat) vs consecințe care sunt rațional previzibile vs
consecințe intenționate (rezultă din intenții)
- Un act este:
 Absolutely right – consecințe actuale
 Objectively right – rațional expectate - utilitarism
 Subjectively right – ce intenționează agentul
- Motivele bune sunt importante pentru că pe termen lung, duc la consecințe bune

Etica deontologică

- Moralitatea unei acţiuni este judecată prin raportarea la o regula/principiu, nu prin

consecinţe
- Un comportament este moral sau imoral în sine
- Binele neconditionat/suveran are 2 calităţi: este intrinsec bun şi bun în orice circumstanţă
(în orice situaţie, dacă adaugi lucrul respectiv, nu o poate face mai rea d.p.d.v. etic) →
singurul lucru cu adevărat bun este intenţia de a face bine (good will)
- Intenția de a face bine /Comportamentul moral vine din datorie (nu din iubire sau
prudenta)
- Conceptul central - Imperativele categorice:
- Acționează în așa fel încât maxima acțiunilor tale să poată fi impusă ca lege universală
fără ca termenii să intre în contradicție
- Ex. “Este acceptabil să minţi” – cum ar fi dacă s-ar transforma în lege universală?
- Consideră-i pe oameni ca scopuri şi niciodată doar ca mijloace spre anumite scopuri.
- Teoria datoriilor prima facie (de primă instanţă) – William David Ross: avem mai multe
datorii care nu sunt absolute şi pot intra în conflict (fidelitatea, recunoştinţa, dreptatea,
bunătatea, non-răutatea), în alegerea dintre ele ne bazăm pe intuiţie
- The veil of ignorance (John Rawls) – societatea ar fi mai dreaptă dacă am construi-o ca și
cum nu am ști în ce categorie ne plasăm
 - Teoriile contractului social (Thomas Hobbes)– indivizii, explicit sau implicit, cedează
unele libertăţi în favoarea liderilor/societății în scopul respectării altor drepturi (drepturi
naturale versus legale)
- Ne supunem unor reguli pentru că ne aduc tutoror beneficii - dacă nu ne aduc, atunci le
schimbăm (ex. egalitatea de gen)

Principii în etica medicală

- Principiu – un adevăr de bază sau lege generală care ghidează acţiunile şi

comportamentele
- Ghidează acţiunile într-un mod mai general şi mai abstact decat regulile
- în medicina şi psihologie – raportul Belmont: principiile respect pentru persoane,
bunătate (dorinta de a face bine), dreptate

De ce un cod de etică în profesiile biomedicale?

- Codul Nuremberg, 1948 – document internaţional care impunea consimţământul informat

pentru participarea la cercetările cu subiecţi umani; nu avea însă forţă legală
- Cazul Thalidomidei – medicament utilizat pentru reducerea simptomelor asociate
sarcinii, cu efecte insuficient testate – 8000 – 1200 de copii născuţi cu malformaţii (în
Europa)
- Studiul Tuskegee asupra sifilisului (1932-1972) – subiecţi infectaţi cu sifilis şi netrataţi
(fără a fi informaţi)

Principialismul în etica biomedicală

1. Respect pentru autonomie

2. Bunătate/beneficence
3. Non-răutate/ non-maleficence
4. Dreptate

1. Respect pentru autonomie – “nu priva de libertate”

Reguli specifice:

- A spune adevărul
- A respecta intimitatea celorlalţi
- Protejarea confidenţialităţii
- Obţinerea consimţământului informat pentru intervenţii
- La cerere, asistenţă în procesul de luare de decizii
Astfel, alegerea unui pacient trebuie să fie voluntară, adecvat informată, iar pacientul trebuie să
aibă capacitatea de a lua decizii

Capacitatea decizională: înţelegerea stării de fapt şi a consecinţelor deciziei + decizia este luată
pe motive raţionale.

2. Non-răutate/non-maleficence

Reguli specifice:

- A nu ucide
- A nu cauza durere sau suferinţă
- A nu incapacita
- A nu jigni
- A nu-i depriva pe alţii de lucrurile bune

* Exceptând prezenţa unui motiv justificat din punct de vedere moral

3. Bunătate/beneficence

Reguli specifice:

- Protejarea şi apărarea drepturilor altora

- Prevenirea răului făcut asupra altor persoane
- Înlăturarea factorilor care fac rău
- Asistarea persoanelor cu dizabilităţi
- Salvarea persoanelor în pericol
4. Dreptatea/egalitatea
- Principiul egalităţii formale (Aristotel) – cei egali trebuie trataţi egal, cei inegali trebuie
trataţi inegal, dar numai în raport cu inegalităţile relevante
- Când este justificat ca inegalităţile dintre oameni să devină relevante în luarea deciziilor?

CURS 2 - Etica în psihologia aplicată

Contextul dezvoltării codului Deontologic al Psihologilor

Codul etic - sinteza de principii si standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept
de libera practică

Principii versus standarde etice

- Principiul – nivel mai înalt de abstractizare, cu rol inspiraţional; nu reprezintă obligaţii şi

nu pot fi acordate sancţiuni pentru încălcarea lor
- Standardele – prescripţii comportamentale, reguli ce trebuie respectate şi a căror încălcare
este sancţionată
Activităţi ale psihologilor în care aceştia se angajeaza ca psihologi (NU şi pe cele din viaţa
privată)

Comportamentul din viața privata a psihologului poate fi luat în discuție numai daca este de o
asemenea natura încât:

- aduce prejudicii profesiei de psiholog

- ridica serioase îndoieli privind capacitatea acestuia de a-şi asuma şi îndeplini
responsabilitățile sale profesionale ca psiholog

Caracteristici:

- Nevoia pentru un cod etic în cadrul APA

- Intensificarea activităţii profesionale şi a vizibilităţii psihologilor după al II-lea Război
Mondial
- Teste de eligibilitate pentru încadrarea în armată
- Servicii de sănătate mentală după reîntoarcerea de pe front
- Creşterea valorii serviciilor psihologice

Funcţii ale codului de etică:

- Valori morale (principii şi valori ideale)

- Training şi educaţie (decizii informate în contexte ambigue)
- Funcţie normativă (aplicarea şi verificarea respectării standardelor)

Etica în practicarea psihologiei

Asumpţii comune:

1. Înţelegerea aspectelor etice în practică este un proces activ care implică chestionarea
propriei activităţi şi responsabilitate personală
- Responsabilitatea principiilor etice revine individului, nu instanţei de reglementare
- Lipsa de informaţie sau de cunoaştere a codului etic nu este o scuză pentru
nerespectarea principiilor etice
2. Cunoaşterea standardelor etice în domeniu este crucială
- Pe de altă parte, atenţie la “defensive practice/practică defensivă” versus practică
responsabilă
3. Asumpția failibilităţii
- Cunoaşterea standardelor etice nu oferă protecţie împotriva propriilor distorsiuni
cognitive în luarea de decizii cu implicaţii etice
- Chestionare constantă/supervizare/intervizare
4. Există situaţii fără o soluţie etică clară
- Faptul că un anumit comportament nu se află specificat în codul etic nu îl face etic!!!!
Ex. COPSI – detaliile referitoare la utilizarea tehnologiei